Arleen Ionescu, profesor universitar de literatură engleză şi teoria criticii la Universitatea Jiao Tong din Shanghai, crede că isteria legată de coronavirus este mai mare în afara Chinei decât în ţara afectată. “Aş vrea să vă spun că din cât de speriaţi sunt prietenii noştri şi rudele din România, se vede foarte clar că s-a creat o atmosferă de isterie generalizată acolo”, a declarat aceasta.

Măsurile de siguranţă sunt updatate zilnic de către autorităţi, iar oamenii sunt resemnaţi, însă calmi. “Oamenii par calmi, dar mai puţin entuziaşti şi foarte atenţi, vigilenţi. Toţi respectă regulile de prevenţie. Unii poartă şi mânuşi de protecţie. Cred că trebuie să fim vigilenţi, nu alarmaţi şi nu alarmişti pentru alţii”, a mai declarat profesorul universitar.

“Pe chinezi i-a prins acest virus în cea mai fericită perioadă, când în sfârşit după un an lung cu multă muncă, se duc la familiile lor pentru a sărbători Anul Nou. Toate ceremoniile de sărbătorire s-au anulat una după alta. Noi eram în vacanţă şi a trebuit să ne întoarcem acasă, pentru că aproape toate site-urile către care ne îndreptam, cu bilete de tren, avion, rezervări de hotel făcute cu mult timp înainte, s-au închis“, a povestit Arleen Ionescu pentru MEDIAFAX.

Redăm interviul integral acordat de Arleen Ionescu, profesor univeristar de literatură engleză şi teoria criticii la Universitatea Jiao Tong din Shanghai:

Reporter : Pentru început, ne puteţi spune cine sunteţi şi cu ce vă ocupaţi în China?
Arleen Ionescu : Mă numesc Arleen Ionescu, sunt profesor de literatură engleză şi teoria criticii la Universitatea Jiao Tong din Shanghai.

Reporter : De unde sunteţi din România? Ce făceaţi aici?
Arleen Ionescu : Sunt originară din Ploieşti, unde 20 de ani am lucrat la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, Facultatea de Litere şi Ştiinţe, Departamentul de Filologie, de care am rămas foarte ataşată şi pe această cale le transmit colegilor mei de acolo cele mai bune gânduri.

Reporter : De ce aţi ales acest colţ de lume?
Arleen Ionescu : E foarte greu de răspuns succint. Nu am plecat din supărare pe România, asta cred că e important de menţionat. Cred în continuare că România e o ţară minunată şi scriu în continuare despre scriitorii noştri, despre cultura noastră în reviste şi la edituri din străinătate, contribuind şi eu cu puţinul pe care pot să îl fac pentru ţara mea. Dar cred că a fost condusă în ultimii ani preponderent de o resursă umană de slabă calitate. Sunt în primul rând cercetător umanist căruia i s-a oferit această poziţie de profesor universitar într-o universitate de top a lumii. O asemenea ofertă nu se refuză. Am ales acest loc pentru că aici cercetarea ştiinţifică este încurajată, respectată şi răsplătită la adevărata ei valoare spre deosebire de România la momentul plecării mele acum un an şi jumătate. Aici mi s-a dat tot timpul şi resursele de care aveam nevoie să fac această cercetare la cel mai înalt nivel. Studenţii noştri sunt excepţionali şi avizi de cunoaştere, nu pot spune că studenţii români nu sunt buni, am avut şi acolo studenţi cu foarte mutl potenţial, dar atâta dorinţă de cunoaştere nu am mai întâlnit până acum în alte universităţi ale lumii, deşi, desigur, nu am văzut decât o foarte mică parte a acestora. Mediul academic în care ne desfăşurăm activitatea este propice dezvoltării noastre. Nu am întâlnit în România, din păcate, cultura cercetării care este aici decât în anii când ministerul Educaţiei a fost condus de Daniel Funeriu. Sper să reatingă România acel nivel şi să-l depăşească în viitor şi îmi doresc foarte mult să văd şi universităţi româneşti în marile topuri ale lumii. Universitatea unde sunt acum a şi creat unul dintre ele, ARWU, şi este cam în toate topurile pe locul 60 în lume, în unele un pic mai sus.

Arleen Ionescu: Am dat declaraţii dacă am vizitat provincia Hubei şi îndeosebi oraşul Wuhan

Reporter : Ce informaţii ai primit oficial legat de coronavirus?
Arleen Ionescu: Fiind cetăţean român rezident în Shanghai, informaţiile ar trebui dublate, primite prin MAE şi de la autorităţile chineze. De la autorităţile române ca cetăţean român, nu am primit nimic. Există o aplicaţie online care se completează de cei rezidenţi în China pe care am completat-o când am obţinut rezidenţa aici. Am înţeles că s-au transmis nişte mailuri înainte de vacanţă, eu una nu am primit. Şi am mai găsit astăzi un comunicat al MAE… Subliniez că nu dau vina pe Consulatul României la Shanghai, unde domnul Consul Crişan este un supraom, unicul angajat care se ocupă cu toate. De curând am fost la Consulat (înainte de vacanţă) pentru eliberarea unui paşaport şi am fost impresionată de modul în care un singur om le face pe toate eficient şi lucrând peste program şi în timpul weekend-ului. Dumnealui ne-a transmis printr-o româncă de pe grupul nostru să îl apelăm negreşit dacă avem vreo problemă în această perioadă. De la autorităţile chineze multe informaţii primite sunt în chineză, o limbă pe care, spre ruşinea mea, nu am învăţat-o, prin urmare, diversele anunţuri primite le-am tradus cu ajutorul colegilor, copiilor care învaţă şi chineză la şcoală sau cu baidu sau google translate. Am primit informaţiii prin şcolile unde avem copiii înscrişi şi de la universitatea noastră. Din puţinul pe care îl pot spune eu, pentru că nu sunt medic şi nu doresc să îmi dau cu părerea neavizat despre medicină, virusul este mai puţin dur decât SARS, dar cel puţin aparent se dovedeşte a fi mai infecţios, mai uşor transmisibil. Ni s-au transmis reguli de igienă ce trebuie respectate cu stricteţe în această perioadă, reguli pe care oricum le respectam în mod curent. Ni s-a cerut din partea şcolii copiilor şi din partea universităţii noastre să dăm declaraţii dacă am vizitat vreunul dintre noi provincia Hubei şi îndeosebi oraşul Wuhan. O declaraţie am dat şi în avion pe drumul de întoarcere către Shanghai. Plus, multe informaţii au circulat şi circulă pe grupul românilor de WeChat.

Arleen Ionescu: Se verifică temperatura şi tuturor care circulă pe autostradă

Reporter : Ce măsuri de siguranţă au fost comunicate? Ce vi s-a spus să faceţi?
Arleen Ionescu: Nu o să vă dau acum chiar toată lista, că e destul de lungă. S-a luat decizia să se poarte măşti în spaţiile publice. Nu sunt medic, dar ştiu că masca poate proteja doar parţial de viruşi. Dar mi se pare că au o siguranţă mai mare când te văd purtând mască. Toţi s-au conformat imediat, oricum în zilele în care indicele de poluare e mare, nu doar în China, ci şi în alte ţări asiatice adesea vezi oameni purtând mască. Aşa că nu ne deranjează să purtăm mască. Chiar dacă ne protejează doar parţial, în realitate observ că purtarea măştii le dă prietenilor noştri sentimentul că au mai multă siguranţă (de unde şi imaginile cu diverşi oameni care poartă nu una, ci 2 măşti, ca să fie mai siguri). Celelalte reguli se referă la spălatul pe mâini, dezinfectatul obiectelor, inclusiv al măştilor folosite, etc. Reguli explicate clar (nouă ne-au fost transmise în engleză şi de către şcoala copiilor şi de către universitate), iar dacă au mai fost diverse comunicate în chineză, ni le-a tradus o colegă care ne ajută întotdeauna cu traduceri pentru partea administrativă.

Şi măsura de siguranţă cu care poate ar fi trebuit să încep este, după cum ştiţi, că s-au închis oraşul unde se află focarul bolii şi celelalte din jur, apoi s-au închis în următoarele zile site-urile turistice de peste tot unde s-ar fi creat mari aglomerări. Pe chinezi i-a prins acest virus în cea mai fericită perioadă, când în sfârşit după un an lung cu multă muncă, se duc la familiile lor pentru a sărbători Anul Nou.

Toate ceremoniile de sărbătorire s-au anulat una după alta. Noi eram în vacanţă şi a trebuit să ne întoarcem acasă, pentru că aproape toate site-urile către care ne îndreptam, cu bilete de tren, avion, rezervări de hotel făcute cu mult timp înainte, s-au închis. Ni s-au returnat banii cu mii de scuze. Nu mai puteam continua vacanţa în superba provincie Yunnan unde ne aflam, pentru că templele, muzeele, terasele de orez, momumentele s-au închis. Am avut norocul să vedem o foarte mică parte din locurile pe care doream să le vizităm, pentru că pornisem la drum puţin mai înainte.

O altă măsură luată, în afara declaraţiei dacă am călătorit în Hubei, a fost verificarea temperaturii corporale în hotelul unde ne aflam în Kunming, la intrarea în aeroportul din Kunming şi la ieşirea de pe celălalt aeroport. Înţeleg de la o colegă că se verifică temperatura şi tuturor care circulă pe autostradă. Şi o altă măsură este prelungirea perioadei de vacanţă, dar China fiind atât de mare, oraşul nostru asemenea, trebuie verificată cu atenţie această informaţie. Sunt nenumărate tipuri de şcoli, expaţii îşi trimit copiii la şcoli internaţionale, acestea au un alt program de funcţionare. În cazul copiilor mei, deocamdată nu s-a prelungit vacanţa, deoarece prima zi de şcoală conform calendarului lor chiar este 17 februarie. Alte şcoli internaţionale au avut şi o mică vacanţă în perioada Crăciunului şi de aceea ar fi trebuit să înceapă mai devreme. De la universitate, unde unde ar fi trebuit să începem pe 24 februarie, am primit azi un mail că e posibil să se facă o prelungire a vacanţei şi că vom fi anunţaţi cînd se va lua o decizie, dar şi aici trebuie verificat cu atenţie, în orice şcoală sau universitate, elevii şi studenţii încep cursurile la o anumită dată, iar cadrele didactice şi personalul administrativ se duc mai devreme ca să pregătească sălile de casă, documentele de completat, etc. A spune că s-a prelungit vacanţa cum a circulat în presa românească e prea simplist, pentru că trebuie analizat fiecare caz în parte.

Reporter: Care e atmosfera acolo, ce spun prietenii, colegii?
Arleen Ionescu: Înainte să vă spun care e atmosfera aici, aş vrea să vă spun că din cât de speriaţi sunt prietenii noştri şi rudele din România, se vede foarte clar că s-a creat o atmosferă de isterie generalizată acolo, motiv pentru care am şi acceptat acest scurt interviu, pentru a da nişte date reale şi a invita la calm.

Cei care fac presupoziţii ar trebui să studieze harta Chinei mai întâi, apoi să vadă că e vorba de o populaţie de peste 1, 4 miliarde de oameni aici, fără a-i număra şi pe cei care sunt expaţi. Unele dintre comentariile pe care le-am citit în presa românească referitoare la igiena de aici, la obiceiurile alimentare ale chinezilor m-au lăsat siderată. Nu numai că nu sunt reale, dar sunt vădit răspândite anumite zvonuri care sunt de-a dreptul hilare pentru cei care locuiesc aici şi cunosc adevărata Chină.

Îşi dau cu părerea tot felul de neaveniţi despre virus, despre obiceiurile de aici, în totală necunoştinţă de cauză. În plus, cum la noi adesea, orice e răstălmăcit, se propagă aceste zvonuri cu scopul de a induce ideea că e cumva vina acestui popor pentru apariţia acestui virus, de parcă ar fi vrut cineva să fabrice acest virus. Tot felul de scenarii de film SF şi de teorii ale conspiraţiei s-au creat într-o isterie generalizată, pe care corect a numit-o cineva ,,pandemie de tâmpire în masă”. Atmosfera de aici e mai calmă, un pic resemnată am observat. Pentru chinezi chiar, uman vorbind, a picat foarte prost această criză. De fapt dacă stau bine să mă gândesc, spun eu un truism, orice criză oriunde pică prost. Oamenii par calmi, dar mai puţin entuziaşti şi foarte atenţi, vigilenţi. Toţi respectă regulile de prevenţie. Unii poartă şi mânuşi de protecţie. Cred că trebuie să fim vigilenţi, nu alarmaţi şi nu alarmişti pentru alţii.

Reporter: Vă este teamă că va ajunge şi la dumneavoastră şi familia dumneavoastră?
Arleen Ionescu: Cred că am răspuns cumva deja la această întrebare. Nu mi-e teamă, dar evident sunt mai atentă. Nu sunt isterică şi i-aş sfătui pe toţi să facă la fel. Despre ce vorbim aici? Despre un virus de gripă. E normal să te interesezi în permanenţă de ce măsuri trebuie luate, să te imunizezi mai bine. Din informaţiile oficiale (repet şi subliniez, OFICIALE, care acum transmit şi sursa -ceea ce mi se pare excelent, astăzi am primit un comunicat oficial cu măsuri de prevenţie semnată de doi profesori universitari de la Wuhan Xiehe Hospital, cu numele traducătorului şi al editorului textului la finalul documentului- o măsură binevenită în această isterie globalizată cu ajutorul unei prese internaţionale mai mult sau mai puţin corecte). Nu înţeleg de unde această isterie la nivel internaţional. Împărţiţi 1,4 miliarde la 80 de morţi, ultima cifră de astăzi şi 18 milioane la cei 6 morţi din cauza gripei din România, cred (trebuie verificat cu ultima cifră) la momentul acesta. Tot astăzi, chiar acum, îmi transmite o colegă, că ne putem duce să procurăm măşti de la două farmacii din zonă. Guvernul se asigură că suficiente măşti sunt în farmacii.

Arleen Ionescu: Măştile de faţă le-am comandat online, există în comunicatele oficiale hartă cu locaţia unde poţi cumpăra

Reporter : Aţi făcut provizii? Aţi achizioţionat măşti?
Arleen Ionescu : Nu am făcut provizii mai mult decât de obicei. Nu ne pregătim de apocalipsă, chiar întrebarea dumneavoastră porneşte de la o ştire creatoare de mare panică, rostogolită pe toate canalele media. Chiar crede cineva că vom muri de foame în casă ? Am auzit şi am văzut şi eu imagini cu magazine goale, magazinele uneori îşi golesc proviziile oriunde şi se reaprovizionează într-un interval scurt de timp, nu ? E foarte uşor să foloseşti o poză din perioada sărbătorilor, care nu e neapărat din China, poate fi de oriunde, când magazinele sunt mai goale decât de obicei şi să o pui pe reţelele de socializare, spunând ,,aceasta este situaţia actuală.” Şi mama din România care probabil a văzut astfel de imagini m-a întrebat dacă ne-am făcut aprovizionarea mai serios.

Nu ne pregătim pentru sfârşitul lumii, nu trebuie să luăm tot ce găsim în magazin, pentru că nu vom mai găsi nimic. Probabil această foame permanentă care ne-a fost caracteristica în anii 80, când mi-amintesc şi eu magazinele goale şi cozile la care am stat (şi, fără îndoială, a fost şi aici într-o perioadă la fel, însă nu am văzut obiceiuri similare cu ale noastre aici) ne face de sărbători aproape să prăduim magazinele. Sincer, am petrecut An Nou şi european (nu doar în România, ci şi în alte state) şi chinezesc şi nu am mai văzut nicăieri tendinţa de a pune pe masă tot deodată, să fie, cum se zice la noi. Cred că la noi întrebarea aceasta cu aprovizionarea vine din trauma foametei pe care am îndurat-o în anii comunismului şi că va trece mult timp până ne vom descotorisi de ea. Din puţinul observat în mai puţin de o oră ieri, deci nu pot oferi nicidecum o imagine clară, pe drumul spre casă, am constatat că sunt câteva mall-uri mari închise (probabil din dorinţa de a se evita aglomeraţia, dar e posibil ca să fi fost închise câteva zile de Anul Nou oricum), dar sunt supermaket -uri deschise şi aprovizionate. Aplicaţiile online funcţionează, putem comanda mâncare în aceiaşi parametri ca şi pînă acum. Mâncarea soseşte caldă la uşă, doar că cel care o aduce va avea desigur o mască atunci când ne-o livrează. Despre măşti, ne-am comandat online şi aştept pachetul şi colega mea tocmai mi-a dat indicaţii unde să mă duc să cumpăr dacă am nevoie, nu pentru că nu se mai găsesc deloc (alt fake news), ci pentru că noi ca străini ştim mai puţin toate farmaciile unde le putem găsi. Comunicatele oficiale conţin inclusiv harta unde sunt acele farmacii, mai mult ajutor de atât nu cred că se poate da.

Arleen Ionescu: Nu ştiu cât le-a luat autorităţilor să înţeleagă că se confruntă cu un virus periculos

Reporter : Cum vi se pare că se comunică legat de coronavirus ?
Arleen Ionescu : Am răspuns deja anterior. Mi se pare perfect ok, însă vigilenţa este mare. La o asemenea populaţie şi la un asemenea moment, când toată lumea circulă în toată ţara, e normal să fie mare vigilenţa. Ce este regretabil este momentul izbucnirii exact în perioada sărbătorilor şi faptul că lumea deja era pe drum. Nu ştiu cât le-a luat autorităţilor să înţeleagă că se confruntă cu un virus periculos şi dacă ar fi putut acţiona puţin mai rapid în perioada de incubaţie. Nu pot face acuze, la momentul izbucnirii probabil că se ştia încă prea puţin. Văd că măsurile transmise sunt din ce în ce mai clare şi ce ştiu despre virus se updatează permanent. Dacă orice alt stat din Europa s-ar confrunta cu o asemenea criză, mă îndoiesc profund că ar putea-o face mult mai bine.

Reporter : V-aţi gândit zilele acestea să vă întoarceţi în ţară?

Arleen Ionescu : Nu, cred că sunt în siguranţă aici şi nu reacţionez impulsiv ca unii. Dacă o asemenea criză ar fi în România, nu cred că autorităţile ar putea-o manageria mai bine. Şi lucrăm aici, copiii merg la şcoală aici, am semnat un contract, viaţa noastră profesională şi familială este aici.

Reporter : Credeţi ca sunteţi în siguranţă?
Arleen Ionescu : Da. Să păstrăm proporţiile. În Shanghai a fost raportat un număr de 66 de infectaţi. Oraşul are 27 de milioane de locuitori.

Reporter : V-a afectat în vreun fel ceea ce se intâmplă?
Arleen Ionescu : Da, ne-am întors din vacanţă forţat, cum am amintit anterior. Suntem şi noi victime colaterale ale acestui virus, dar nu dăm vina pe nimeni. M-a afectat emoţional să văd oameni suferind chiar la momentul la care ei sărbătoresc unul dintre cele mai frumoase evenimente anuale. Mă afectează să văd lumea speriată, mai ales pe cei din Wuhan sau care au fost acolo şi încerc să relativizez faptele, să citesc doar ştiri obiective şi să desfiinţez această zvonistică care se răspîndeşte mai repede decât virusul… Cred că e datoria noastră să fim raţionali, oameni buni, să ne păstrăm calmul. Am încredere în cercetătorii chinezi şi americani care, am citit în presă, şi-au dat mâna să facă studii ale acestei tulpini de virus şi să găsească împreună un vaccin eficient pentru a-l combate. Pentru prima oară în lume, am citit, deci sper că reproduc corect această ştire, în aceste cercetări nu se mai pune problema cine va fi primul care aduce un rezultat, ci se pune problema ca cineva, oricine, individual sau colectiv să găsească un tratament.

Reporter : Cum e oraşul?
Arleen Ionescu: Oraşul Shanghai, ieri la ora 18.00, când am sosit, era foarte puţin aglomerat. Unul dintre sfaturi a fost să stea lumea acasă. Pare surprinzător să vezi străzile aproape goale într-un oraş care e ceva mai aglomerat.

Reporter: De ce vă e cel mai teamă?
Arleen Ionescu: De Bunul Dumnezeu, eu zic să lăsăm deoparte întrebările apocaliptice. Nu e vorba de teamă, ci mai degrabă de prea multe necunoscute referitoare la anularea unor evenimente pe care le aveam clare în calendar, despre posibila prelungire a şcolii.