Connect with us

Actualitate

Viața românilor în orașele uraniului din Apuseni: „Zona e foarte iradiată, dar ne-am mutat aici” VIDEO

Publicat

pe

Viața românilor în orașele uraniului din Apuseni: „Zona e foarte iradiată, dar ne-am mutat aici” VIDEO

Câteva familii mai locuiesc în colonia Băița Plai (județul Bihor), de la porțile celei mai mari mine de uraniu care a funcționat în România. În jurul fostei exploatări din Apuseni au fost înființate trei orașe muncitorești.

Băița Plai, o colonie muncitorească înființată la începutul anilor ´50, la poarta fostei mine de uraniu Avram Iancu, din Munții Apuseni, a ajuns unul dintre locurile cele mai dezolante din România.

Minele de uraniu din Apuseni și-au încetat activitatea la sfârșitul anilor ´90, după mai mult de jumătate de secol de exploatare, iar ultimii mineri de la Băița Plai au încetat lucrul în 2008.

Gabriel locuiește în Băița Plai, cu familia, ân apropiere de mina de uraniu. Foto: Daniel Guță

Colonia Băița Plai, de la poarta minei de uraniu

Atunci, vreo 90 de oameni mai locuiau în colonia minerilor, din care mai rămăseseră cinci blocuri și alte câteva clădiri ruinate folosite în trecut ca magazine, cinematograf, școală, grădiniță, cantină și baruri.

Numărul localnicilor a scăzut de la an la an, iar unele blocuri au fost părăsite complet, în timp ce alte clădiri au fost demolate, detonate ori abandonate în voia naturii.

Câteva familii au rămas, totuși, în Băița Plai, loc cunoscut pentru nivelul ridicat de radiații. Cresc aici animale, pe care le lasă libere să pășuneze pe lângă haldele de steril ale minei de uraniu, pe versanții rămași decopertați în urma exploatărilor de uraniu și prin vechile cariere de minereu.

În apropierea blocurilor, unii oameni și-au înființat mici grădini de legume. Vara, cutreieră dealurile în căutarea pitoancelor (ciuperci), a fructelor de pădure, iar apa de băut folosită în general de localnici provine de la câteva izvoare subterane captate.

Radiații în colonia de la porțile minei

Atunci când plouă, pe drumul care străbate cartierul, se formează adevărate pâraie care spală versanții contaminați ai minei de uraniu.

Apele pluviale ajung în subsolurile inundate și macină pereții blocurilor. Cei care conștientizează pericolul radiațiilor sunt puțini și se declară resemnați.

„E o zonă foarte iradiată acum, dar omul până nu pățește nu crede. Majoritatea de aici au murit așa: s-au culcat și nu s-au mai trezit”, spune Gabriel Dolga, unul dintre tinerii din localitate.

Câțiva copii au rămas și ei în „colonia” Băița Plai. Unii dintre ei locuiesc împreună cu mamele lor, în timp ce tații sunt așteptați să revină acasă, de la muncă, din afara țării. Alți localnici au văzut o oportunitate în zona defavorizată.

„Recent, au venit aici vreo trei – patru familii din prin Dobrogea. Sunt oameni care nu prea stau aici. Lucrează prin Occident, mai vin aici, stau vreo lună și iar pleacă. M-am mutat și eu aici, în urmă cu vreo patru ani. Apartamentele sunt mai ieftine, costă vreo 5.000 – 6.000 de euro. Eu am dat pe el 13.000 de lei și am mai investit vreo cinci mii de euro în renovarea lui. A costat mai mult acoperișul, care a trebuit refăcut. Dar blocurile sunt solide, de la începutul anilor ´50. Locuințele, cu două camere, sunt spațioase”, spune Gabriel Dolga.

Noaptea, adaugă tânărul, pe drum trece câte un camion încărcat cu butoaie cu deșeuri radioactive.

„Camioanele aduc deșeurile într-un depozit creat în fostele galerii ale minei. Acolo, sunt descărcate și betonate în tuneluri”, povestește tânărul.

Băița Plai. Foto: Daniel Guță

Nu vor să se mute din colonia Băița Plai

Unii locatari ai blocurilor „fantomă” au trăit aproape toată viața aici. Au prins vremurileîn care așezarea era împărțită de români și sovietici și le oferea un oarecare confort. Elisabeta Toda a lucrat la cantina minerilor din Băița Plai. Soțul, miner, a murit la vârsta de 62 de an, iar în vârstă de 74 de ani a rămas singură, de mai mulți ani. În trecut, a vrut să părăsească locul, însă acum, spune ea, este prea târziu.

„Nu aş putea locui niciunde altundeva. Autorităţile din zonă ne-au tot spus de ani în şir că vom fi mutaţi, că zona e periculoasă. Acum e prea târziu şi nici nu vrem să mai plecăm“, spune Elisabeta Toda, în vârstă de 74 de ani.

La șase kilometri de poarta de intrare în fosta exploatare de uraniu Avram Iancu se întinde orașul Nucet, de care aparțin satul Băița și colonia Băița Plai.

Mine de uraniu controlate de sovietici

Nucet avea vreo 800 de localnici înainte de sosirea sovieticilor interesați de uraniul din munții Bihorului.

„După sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în zonă şi-au făcut apariţia specialişti ruşi, pregătind o exploatare masivă şi intensă a zăcămintelor de la Băiţa. Societatea Sovrom Kvartit lucra 24 ore din 24 cu un efectiv de 50.000 – 55.000 de salariaţi. În acele condiţii problema cazării zecilor de mii de oameni veniţi din toată ţara, cât şi din URSS, era deosebit de acută. Pentru rezolvarea acestor probleme, puţinul teren agricol de care dispuneau localnicii a fost expropriat. Pe acest teren s-au ridicat barăci, începând cu anul 1952, ca în 1956, când a fost atestat oficial ca oraş, Nucetul avea deja o populaţie de 10 000 de locuitori”, informează Primăria orașului Nucet.

Exploatarea uraniului a fost intensă în primii ani de funcționare a minei, zăcămntul lenticular fiind considerat unul dintre cele mai mari astfel de zăcăminte din lume.

„Dealurile erau pline de barăci de lemn, înainte de a fi construite blocurile. Când au plecat rușii, au început să plece și mulți oameni, pentru că rușii plăteau bine, din banii românilor”, spune Vasile Drăghici, un localnic din Nucet.

Vasile Drăghici. Foto: Daniel Guță

Proiectul de exploatare a uraniului în Munţii Apuseni era condus de ingineri şi tehnicieni sovietici, asistaţi de muncitori români, arăta un document al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), din 27 decembrie 1954.

„Minele sunt păzite îndeaproape de soldaţi sovietici înarmaţi cu balalaici (n.r. pistoale-mitralieră). Muncitorii locuiesc în apropierea satelor, în aşezări coordonate de trupe sovietice şi sunt ţinuţi izolaţi de zonele din împrejurimi. Minereul este încărcat în camioane, sigilat şi trimis, sub paza armată a sovieticilor, în URSS“, arăta raportul secret.

Minereu de uraniu încărcat cu mâinile goale

Un spital a fost construit în Nucet, la mijlocul anilor ´50, pentru minerii, victime a numeroase accidente de muncă și ale bolilor profesionale. În prezent, este folosit ca spital de psihiatrie. Un alt spital a fost construit în aceeași perioadă la Ștei, orașul învecinat, înființat și el de sovietici în condiții asemînătoare.

Ambrosie Haica. Foto: Daniel Guță

Ambrosie Haica (74 de ani) a trăit aproape toată viața în Nucet și a lucrat ca șofer, la minele din zonă. S-a pensionat după 67 de ani de lucru.

„Au trăit oamenii mai bine, dar era mai greu în mină. Nu erau utilaje. Lucrau oamnii cu mâna, cu trocul, din putere. Nu erau mașinile de azi. Scoteau uraniu, cupru, zinc, magnetită, pirită, volostonită. Erau două mine, cea de uraniu, sus în Plai, și cea de molibden. Duceam uraniul, de sus de la Băița Plai, la moara 4, în Petru Groza, în Ștei. Și de acolo îl transporta cu vagoanele. La mașină aveam placă de plumb. Ziceau că atrage radiațiile. Când au plecat rușii, de ne-au lăsat mina, mai erau hălci pline de uraniu. Era uraniu pur aici, un munte întreg”, spune localnicul.

La sfârșitul anilor ´50, după plecarea sovieticilor, activitatea minieră s-a restrâns în zonă, iar orașul s-a depopulat. În Nucet mai trăiesc vreo 2.000 de oameni, iar fostul oraș dormitor are încă de suferit de pe urma poluării.

„Poluarea din zonă provenea de la flotația din Băița. Zeci de ani de zile nu au fost nici broaște în Criș. Apa curgea în tot felul de culori: negru, verde, galben, în funcție de ce minereu flotau”, spune Vasile Drăghici.

O cale ferată cu ecartament îngust numită de localnici „trăienuț”, traversa orașul în direcția Ștei. A fost folosită și ea pentru transportul minereului de uraniu.

Orașul sovieticilor

Oraşul Ştei a luat fiinţă și el în numai câţiva ani, la începutul anilor ’50, la marginea satuui cu acelaşi nume, cu mai puţin de 200 de case.

În scurt timp, în noul Ştei, proiectat de sovieticii interesaţi de minele de uraniu din zonă, au fost ridicate zeci de blocuri, un palat administrativ, cinci cinematografe, două şcoli şi o bază sportivă. Oraşul din Munţii Bihorului a ajuns la o populaţie de peste 10.000 de locuitori, cei mai mulţi aduşi pentru a munci în exploatările de uraniu şi molibden din zonă.

Printre ei se amestecau ingineri şi militari sovietici. Din gara Ştei au plecat în anii ’50 nenumărate garnituri de tren încărcate cu minereu de uraniu, spre destinaţii necunoscute din Uniunea Sovietică. În 1958, oraşul a primit numele de Doctor Petru Groza, pe care l-a păstrat până în 1996, când a revenit la vechea sa denumire. Oraşul mai are circa 6.000 de locuitori.

Prima mină de uraniu din România

Prima mină de uraniu din România a fost înființată în 1952 în Munții Apuseni, la Băița Bihorului (Băița Plai), după circa doi ani de explorări.

A primit numele „Avram Iancu”, însă întreaga ei activitate s-a aflat în primii ani de funcționare sub controlul strict al Uniunii Sovietice, prin Societatea româno-sovietică „Sovrom Kvartit“ (Sovromura).

Nucet. Foto: Daniel Guță

În anii ’50, zăcămintele de uraniu au fost exploatate într-un ritm ameţitor, impus de sovietici, iar mii de oameni au fost aduși să muncească în minele Băiței Bihorului.

Mulţi dintre ei erau detaşaţi din Valea Jiului la Băiţa Bihorului, după ce li se verifica dosarul personal şi politic. Erau preluaţi de ofiţerii de securitate sovietici. Familiile lor erau aşezate în satele învecinate exploatării de la Băiţa.

Soldaţii sovietici din unităţile Armatei Roşii supravegheau zona, în timp ce militarii şi trupele de securitate şi miliţie române nu aveau voie să se apropie de exploatare.

„Viaţa românilor nu înseamnă nimic pentru ei atât timp cât ei deţin minereul românilor. Dar nimeni nu îndrăzneşte să vorbească, pentru că au fost atâtea cazuri în care minerii au dispărut, iar familiile lor au fost lăsate să flămânzească. Şi sunt mulţi agenţi ai ruşilor peste tot care ascultă şi raportează”, informau autorii unei note secrete, din 1954, păstrate în arhivele Radio Europe Liberă.

Nucet. Foto: Daniel Guță

Timp de aproape zece ani, potrivit unor cercetători, din minele Bihorului s-au extras milioane de tone de minereu uranifer, care era măcinat la Ştei, oraşul care primise numele Dr. Petru Groza, şi apoi lua calea URSS-ului.

Satele Nucet, Vașcău și Ștei au fost transformate în numai câțiva ani în orașe muncitorești, a căror populație totală depășea 25.000 de oameni, de aproape trei ori mai mare decât în prezent.

La începutul anilor ’60, când Societatea „Sovrom Kvartit“ a fost desfiinţată, minele din zonă au trecut în patrimoniul Exploatării Miniere Bihor.

„După ce uraniul n-a mai “plecat la ruşi”, a intrat în următorul circuit: de la Ştei, cu trenul, la Feldioara (“Uzina R”), unde era prelucrat chimic, ajungându-se la aşa-numita “yellow cake” care, la rândul ei, este transportată la Piteşti unde se obţine combustibilul nuclear”, arăta un document al Federaţiei Naţională de Mine şi Energie.

Angajați bine plătiți în minele de uraniu

Angajații minelor de uraniu erau printre cei mai bine plătiți muncitori din România și aveau posibilitatea să se pensioneze mai devreme.

„Am fost şofer la mina de uraniu Avram Iancu. Duceam minereul de la ieşirea din mină la Moara 4 din Ştei, de unde era încărcat în vagoane şi dus la uzina din Feldioara, din judeţul Braşov. Erau vagoane închise ermetic, la început localnicii nici nu ştiau ce transportă“, îşi amintea Mircea Popa, un localnic din Ștei.

Zăcămintele de uraniu au mai fost exploatate până la sfârșitul anilor ´90, iar galeriile fostei exploatării Avram Iancu au ajuns să formeze o rețea de aproape 100 de kilometri, întinsă pe trei județe: Bihor, Alba și Arad.

Ultimii mineri au părăsit fosta mină de uraniu Avram Iancu în 2008. O mină de cupru și minereuri complexe mai funcționează în zona Băița Plai, cu aproximativ 300 de angajați.

Comentarii Facebook

Actualitate

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Publicat

pe

De

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.

Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.

Reducerea dezordinii și a distragerilor

Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.

Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.

De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.

Creșterea productivității angajaților

Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.

Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.

În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.

Un spațiu de lucru mai curat și sigur

Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.

Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.

Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.

Concluzie

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.

Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

Publicat

pe

De

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.

Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.

Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.

Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)

Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.

Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:

  • Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
  • Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
  • Creșterea confortului interior;
  • Prevenirea condensului pe margini.

Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.

Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul

O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.

Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:

  • Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
  • Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
  • Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.

Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.

Măsurarea performanței înainte și după schimbare

O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.

Evaluarea performanței se poate face prin:

  • Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
  • Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
  • Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).

După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.

Concluzie

Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.

Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Publicat

pe

De

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.

Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.

Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?

O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.

Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.

Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile

Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.

Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.

Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer

Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.

Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:

  • Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
  • Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
  • Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.

Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.

Concluzie

Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.

În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Stiri calde

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Actualitateacum o zi

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere...

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
Actualitateacum 2 zile

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice...

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Actualitateacum 2 zile

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei...

Igienă vs over-cleaning! Linia fină despre care specialiștii vorbesc prea puțin Igienă vs over-cleaning! Linia fină despre care specialiștii vorbesc prea puțin
Actualitateacum o săptămână

Igienă vs over-cleaning! Linia fină despre care specialiștii vorbesc prea puțin

Oamenii adoră senzația de păr curat și proaspăt imediat după spălare, însă uneori exagerează cu tratamentele din dorința de a-l...

Claudiu Târziu: „Românii nu trebuie să plătească factura jafului din pandemie” Claudiu Târziu: „Românii nu trebuie să plătească factura jafului din pandemie”
Actualitateacum o săptămână

Claudiu Târziu: „Românii nu trebuie să plătească factura jafului din pandemie”

Europarlamentarul Claudiu Târziu, președintele partidului conservator Acțiunea Conservatoare, a reacționat ferm la informațiile potrivit cărora compania Pfizer solicită României plata...

Servicii de optimizare SEO în Timișoara, pe fondul extinderii comunicării digitale în mediul de afaceri Servicii de optimizare SEO în Timișoara, pe fondul extinderii comunicării digitale în mediul de afaceri
Actualitateacum 2 săptămâni

Servicii de optimizare SEO în Timișoara, pe fondul extinderii comunicării digitale în mediul de afaceri

Timișoara se află între orașele cu activitate economică diversificată, în care companiile din producție, tehnologie și servicii utilizează tot mai...

Importanța regulilor clare în gestionarea documentelor Importanța regulilor clare în gestionarea documentelor
Actualitateacum 2 săptămâni

Importanța regulilor clare în gestionarea documentelor

Gestionarea documentelor într-o organizație nu reprezintă doar o obligație administrativă, ci și un element esențial pentru funcționarea eficientă și protecția...

Publicitate

Parteneri

Citește și:

Top Stiri Nationalul.ro

Copyright © 2025 - ZIARUL NATIONALUL Toate drepturile rezervate. Răspunderea juridică, civilă și penală, pentru conținutul materialelor publicate pe site-ul nationalul.ro este purtată exclusiv de către autorul acestora. CONTACT: contact@nationalul.ro