Actualitate
Florin Chirculescu, medic și scriitor: „Literatura și chirurgia necesită exercițiu, oboseală, bașca puțină paranoia“
Florin
Chirculescu, cel care a găsit formula de a împleti medicina cu
scriitura, spune că cele două „au mai degrabă asemănări decât
deosebiri“ și
că nu există operații simple, la fel cum nu există texte simple.
Florin Chirculescu, unul dintre cei mai apreciați scriitori români FOTO arhiva personală
Apreciat chirurg
toracic, Florin Chirculescu (63 de ani) s-a întors, la
începutul anilor ’90, la prima sa dragoste,
scrisul. Sub pseudonimul Sebastian A. Corn a debutat, a câștigat
numeroase premii prestigioase, dar mai ales a rămas în istoria
literaturii române drept unul dintre cei mai buni scriitori de SF
sau, cum îi place lui să spună, „ficțiune speculativă“.
Abia
în 2017 a publicat cu numele real: romanul „Greva păcătoșilor
sau apocrifa unui evreu“, la Editura
Nemira. În toamna anului trecut,
Chirculescu publică, tot la Nemira, romanul-fenomen „Solomonarul“,
în care ne este prezentată o altă față
a lui Mihai Eminescu – cea meticuloasă, exigentă, riguroasă,
revoltată de jurnalist.
Romanul, apărut în colecția n’autor, a
fost prima în topul celor mai bine vândute cărți ale Editurii
Nemira la Târgul de Carte Gaudeamus, din decembrie.
Într-un interviu
pentru „Weekend Adevărul“, Florin
Chirculescu pune semnul egal între literatură și medicină, și
spune că poveștile pacienților săi îi influențează enorm
scrisul. El vorbește despre ce a stat în spatele deciziei de a
trece de la SF la locurile dâmbovițene, dar și de ce a ales să
prezinte cititorilor un Eminescu care abia este amintit în cărțile
de istorie.
În adolescență vă doreați să deveniți scriitor,
însă în cele din urmă ați ales Medicina. Pasiunea pentru scris
însă nu v-a părăsit
vreodată, iar din 1995 publicați constant romane apreciate. Este
scrisul pentru dumneavoastră o revenire la prima iubire?
Florin
Chirculescu: N-am „divorțat“
niciodată de scris. În studenție am scris, în stagiatură am
scris, ca medic pe vapor am scris. De pildă, în facultate scriam în
timpul unor cursuri stupide, când profii ne dictau prostește din
cărți. Era o pierdere de timp, căci ce ne spuneau ei puteam să
citim acasă, direct de la sursă, așa că eu, unul, nu-i ascultam.
În schimb, notam în carnețele idei, versuri, replici, schițe de
plot.
„Ca să fii scriitor, trebuie să
cunoști viața înainte. Dacă nu cunoști viața, o să scrii din
impresii“, v-a spus tatăl dumneavoastră când aveați 15-16 ani.
Cât de bine cunoașteți viața acum?
Nu știu cât de bine am ajuns s-o
cunosc. Ce am învățat e că nu există scurtături, că totul
înseamnă efort, fie că faci o operație dificilă, fie că scrii
un text complex. În altă ordine de idei, m-am obișnuit cu oamenii,
mi-e mai ușor să-i accept, căci nu-mi uit propriile scăderi,
greșeli etc. M-am vindecat de idealism, dar nu cred c-am făcut un
mare progres; în fond, trebuia să fi ținut cont, din tinerețe, de
proverbul că „nu tot ce zboară se mănâncă“.
Cititorii și
criticii, mai motivanți decât un premiu
Ați câștigat Premiul pentru Debut
European la Euroconul de la Glasgow din 1995, după care Marele
Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul „Să mă tai cu
tăișul bisturiului tău, scrise Josephine“, tipărit la aceeași
editură. Au fost aceste premii doi factori stenici pentru viitoarea
dumneavoastră carieră literară?
Orice premiu te motivează. În ce mă
privește, însă, cititorii și criticii sunt mai motivanți. N-o să
spun niciodată că mă doare în cot de critici, cum n-o să spun
nici că vai, cititorii nu mă înțeleg. Scrisul e felul meu de a
vorbi cu necunoscuții – chiar mă interesează ce cred ei despre
textele mele, ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut. Relația
scriitorului cu lumea e biunivocă, nu dictatorială, e un fel de
idilă, ba chiar o negociere, fiindcă tu, ca scriitor, vrei să
transmiți ceva, cum să nu ții cont de feedback? Ești interesat să
afli ce deranjează, ce nu le place celorlalți, ceea ce, pe undeva,
e un soi de utilitarism, o relație funcțională între scriitor și
cititori.
Până în 2017, ați semnat
volumele scrise cu pseudonimul Sebastian A. Corn. Ce v-a făcut ca
după 24 de ani de la debutul literar să alegeți să vă semnați
cărțile cu numele real?
Primul text semnat cu numele real se
numește „Deviațiile“ și a fost scris în 1994, dacă țin bine
minte. Acel text și ultimele romane se încadrează nu doar în alt
gen literar, dar și în alt cadru topografic, lasă deoparte
settingul SF și dau ghes realismulului magic. În plus, aceste texte
se desfășoară, preponderent, în România, în București, fac
parte din alt areal mental, necesită alt limbaj, alte imagini, altă
atmosferă, operează cu locuri comune, recognoscibile. E vorba de o
lume din care fac parte nemijlocit, de aceea am început să semnez
cu numele real.
„Literatura
și chirurgia au mai degrabă asemănări decât deosebiri“
Există similitudini între
literatură și chirurgie?
Incredibil de multe, și toate sunt
subsumate unei necesități: atât intervențiile chirurgicale, cât
și textele trebuie să iasă cât mai bine – nu perfect, fiindcă
nu se poate, ci pur și simplu să fie eficace. Mai mult, chirurgia
și scrisul implică eforturi similare ca intensitate, durată,
abnegație. De fapt, în afara actului în sine, radical diferit
între a efectua o operație și a scrie un text, literatura și
chirurgia au mai degrabă asemănări decât deosebiri. Un profesor
universitar a zis odată, la un raport de gardă, că medicul e
„singurul artist care poate vorbi cu opera sa“ – ei, bine, cam
asta ar fi una dintre puținele diferențe dintre literatură și
chirurgie.
Florin Chirculescu dând autografe FOTO arhiva personală
Ce vă consumă mai mult: scrisul
sau intervențiile chirurgicale foarte dificile?
Nu există operații simple, nu există
texte simple. N-ai voie să faci o operație bună pe jumătate decât
în cazuri excepționale – „de necesitate“, le spun chirurgii
–, situația fiind valabilă și în literatură: cuvintele trebuie
să pice la locul lor și numai al lor, ca să ducă fraza înainte,
frazele trebuie să pice la locul lor și numai al lor, ca să
genereze un paragraf artistic și/sau funcțional, paragrafele au
logica lor pentru a crea flux de lectură, la fel cum și gesturile
chirurgicale, care decurg unele din altele, „ca într-o simfonie“,
ca să citez o vorbă auzită în sala de operații, alcătuiesc o
intervenție care îi este de folos
pacientului.
Cât de mult vă ajută disciplina
medicală ca scriitor?
Habar n-am, știu doar că ambele
activități necesită exercițiu, repetiții, oboseală, bașca
puțină paranoia, în sensul să nu te crezi niciodată când îți
spui că ai făcut o operație OK sau că ai scris un text bun. E
mereu loc de mai mult.
Cât de mult v-a ajutat scrisul în
comunicarea cu pacienții?
Nu mi-e clar. De fapt, cred că
pulsiunea mea de a comunica se manifestă atât în scris, cât și
în ușurința de a vorbi cu pacienții. Să mai spun că ador
poveștile, chiar și cele dramatice, dureroase? Le pot asculta la
nesfârșit, iar bieții pacienți au multe de spus, se deschid
imediat în fața medicului. Am senzația că poveștile lor îmi
alimentează scrisul în mai mare măsură decât mă ajută scrisul
să comunic cu ei.
Sunteți una dintre cele mai
puternice voci ale medicilor din România. Cât de dificilă este
lupta cu sistemul comparativ cu lupta cu o coală albă?
Coala albă nu fură și nu te minte în
față. Oamenii politici, în schimb, o fac
non-stop.
„Eminescu era
realmente cumplit. Le-ar fi dat clasă jurnaliștilor de astăzi“
„Solomonarul“,
publicat în noiembrie 2022
la Editura Nemira, este un roman despre „un altfel de Eminescu,
prins într-o revoluție fără început și sfârșit“.
Cum s-a născut ideea de a scrie altfel despre Eminescu și cât a
durat procesul creativ?
Am citit la un moment dat despre
celălalt Eminescu, cel exilat din mentalul public. Personajul nu
doar că era teribil de „viu“, dar se și preta la un „gheșeft“
literar. Vorbesc despre jurnalistul Eminescu, despre activistul
Eminescu, despre un Eminescu înfuriat de mizeriile din România, de
corupție, de ipocrizia politicienilor, de sincopele morale al unor
entități grele europene – Cancelaria lui Bismarck și papalitatea
fiind doar două dintre țintele lui editoriale. Și a mai fost ceva:
problematica abordată de el în articole se suprapune în mare parte
cu problematica noastră de azi. Atunci, m-am gândit așa: ce-ar fi
dacă poetul național ar intra în contact cu #rezist? Odată găsită
speculația de plecare, n-a fost nevoie decât să mă documentez, să
fac un plot, să imaginez o rețea de conflicte între personaje și
să mă apuc de scris. Gândirea structurii textului a durat câteva
luni, scrisul în sine a durat patru ani. Personajele au căpătat
textură pe parcurs, credința mea fiind că un personaj devine „viu“
doar după ce reacționează natural la conflictele și pățaniile
din text. Una peste alta, „Solomonarul“ mi-a luat cinci ani.
Sursele de
arhivă, baza romanului
Cum ați reușit să îl umanizați
într-o altă lumină pe Eminescu în „Solomonarul“?
Citind cât de mult am putut despre el
– mărturii, critici, corespondență (cea cu Veronica Micle a fost
foarte utilă), relatări în care Eminescu apărea ca personaj
secundar, terțiar, fără aureola de efigie. În plus, am tot privit
puținele fotografii pe care le avem cu el, ținând cont de
contextul în care au fost făcute, am parcurs considerațiile
rudelor sale, ale celor care îl iubeau, dar și ale celor care-l
invidiau, care-l detestau. Am folosit multe surse de informație,
critice inclusiv, deși aspectele literare nu mă interesau, nu
făceau parte din economia textului pe care l-am scris.
Cât de mult v-au motivat
similitudinile între jurnalistica dintre 1875-1889 şi cea din
zilele noastre în scrierea „Solomonarului“?
Au fost un motor al textului: scrie
cartea asta, mă făceau să-mi spun, scrie odată cartea asta! Mai
mult, m-a motivat felul în care Eminescu se documenta când scria un
articol. Omul era realmente cumplit: făcea trimiteri la date
demografice, făcea analiza comparată a sistemelor juridice din
țările europene, avea trimiteri istorice, economice, iar asta deși
nu avea internet; folosea creionul și hârtia, atât. Cu riscul de
a-i supăra pe ziariștii de azi (nu mă refer doar la ai noștri!),
Eminescu le dădea clasă prin seriozitatea cu care se documenta.
Bine, îl ajuta și faptul că studiase din greu, că avea un spirit
de observație remarcabil și că, pe deasupra, cunoscuse viața „la
firul ierbii“, nu din ședințe de teambuilding.
E cumva exacerbat cultul pe care
românii îl au față de Eminescu?
E cumva exacerbat cultul pe care
francezii îl au pentru Victor Hugo sau nemții pentru Goethe? Pe de
altă parte, să nu ne mințim: românii citesc mult mai puțin decât
alți europeni, așa că e comod să ne raportăm la literatură cu
gândul la o efigie despre care nu știm mare lucru.
De la
„ficțiune speculativă“ la inspirație
mioritică
Cât de mult vă inspiră poveștile
locale pe care le aflați constant?
Inițial, mi se părea că poveștile
carpato-dâmbovițene nu sunt relevante, poate că de-aia am și
scris mult SF, pe care eu, unul, l-aș numi mai degrabă „ficțiune
speculativă“. În timp, însă, mi-am
dat seama că spectacolul din jur, pe alocuri sinistru, cu
decrepitudinea și veseliile lui specifice, merită să fie notat. Ce
mai încoace și-ncolo, am simțit că mă bucur să-l redau, am
realizat că-mi place să scriu despre români și bucureșteni, că
simt o emoție specială când scriu despre ai mei, cu bunele și
relele lor.
Cât de mult vă inspiră România
ca scriitor?
Spuneam că România a ajuns să preia
grosul inspirației mele, mai ales dacă o pun în context. Cum
interacționăm cu ceilalți europeni? Dar cu cetățenii altor
continente și de alte religii? De ce, nefiind idioți, ci din
contră, persistăm în a crea societăți șchioape, cea din ultima
vreme fiind patronată de imbecili? Cum de-am ajuns ca de la unul ca
Brătianu să ne trezim cu premieri semianalfabeți? De ce ne
revoltăm greu? De ce suntem tranzacționali? De ce un român plecat
afară face treabă bună, iar la noi dă cu oiștea-n gard? Cum
Dumnezeu de-am rezistat ca entitate cultural-lingvistică, în ciuda
defectelor noastre? Acum, de pildă, ce facem cu povestea asta cu
Schengen? Doar ne mutăm conturile de la băncile austriece sau ne
apucăm și de rezolvări sistemice? Nu că aș da dreptate Austriei,
argumentele lor par redactate de clone politice românești, semn că
politicienii s-au deteriorat peste tot, dar pot să uit că statul
român bate pasul pe loc? Și, tot apropo de Schengen: cum naiba de
unii influenceri locali se bucură că noi, românii, prin urmare și
ei implicit, am înregistrat un eșec? De unde atâta masochism
național? E natural sau alimentat? Și-atunci, cum să nu mă
inspire România?
Actualitate
Piața auto din România își revine. Dacia ajunge la un pas de BMW, iar BYD urcă puternic în top
Piața auto din România începe să dea semne de revenire după un început de an dificil. În primul semestru din 2026, românii au înmatriculat peste 236.000 de autoturisme, iar luna iunie a adus cea mai bună evoluție din acest an. Deși mașinile second-hand continuă să domine piața, segmentul autoturismelor noi câștigă teren.
Piața auto din România începe să dea semne de revenire după un început de an dificil
În același timp, Dacia se apropie de BMW în clasamentul general al mărcilor preferate, iar producătorii chinezi, în special BYD, schimbă rapid echilibrul pe piața automobilelor electrice.
Piața auto a crescut ușor, dar mașinile rulate domină în continuare
Piața auto din România a ajuns la 236.126 de înmatriculări în primele șase luni ale anului 2026, potrivit unei analize realizate de plus-auto.ro pe baza datelor oficiale DRPCIV.
Structura pieței arată însă că România rămâne o piață dominată de autoturismele second-hand. Din totalul înmatriculărilor, 171.276 de mașini au fost rulate, reprezentând 72,5% din piață, în timp ce autoturismele noi au totalizat 64.850 de unități, respectiv 27,5%.
Comparativ cu primul trimestru al anului, când ponderea mașinilor rulate ajunsese la 76,7%, datele indică o ușoară revenire a segmentului de mașini noi.
Situația este apropiată de cea înregistrată în 2025, când raportul dintre mașini rulate și mașini noi era de aproximativ 71,5% la 28,5%.
Iunie a fost cea mai bună lună pentru piața auto din 2026
Evoluția lunară arată un parcurs oscilant în prima jumătate a anului.
Piața a pornit de la 33.912 înmatriculări în ianuarie, a crescut până la 42.739 de unități în martie, apoi a încetinit în aprilie și mai, cu 38.216, respectiv 37.590 de autoturisme.
Revenirea a venit în iunie, când au fost înmatriculate 43.461 de autoturisme, cel mai ridicat nivel lunar din primul semestru.
Creșterea a fost susținută în special de segmentul mașinilor noi. În iunie au fost înmatriculate 16.120 de autoturisme noi, cu aproape 60% mai multe decât în aprilie.
„Iunie a fost o lună de accelerare pentru piața de mașini noi. Am văzut un apetit mult mai mare pentru Dacia, Toyota și pentru mărcile chinezești, în special BYD, ceea ce ne spune că bugetele consumatorilor rămân concentrate pe modele accesibile, dar mai mulți români aleg acum să cumpere direct o mașină nouă”, a explicat expertul auto Veronica Negru.
Dacia recuperează teren în fața BMW
În clasamentul general al mărcilor, Volkswagen rămâne lider detașat.
Marca germană a acumulat 33.468 de înmatriculări în primul semestru, fiind susținută în special de piața autoturismelor rulate.
Pe locul al doilea se află BMW, cu 23.404 unități, însă avantajul față de Dacia este aproape dispărut.
Constructorul român a ajuns la 23.278 de autoturisme înmatriculate, la doar 126 de unități distanță de BMW.
Apropierea vine în special datorită cererii ridicate pentru modele Dacia noi, unde marca este lider incontestabil, a declarat pentru „Adevărul” Veronica Negru.
„Apropierea dintre BMW și Dacia nu înseamnă un interes egal pentru cele două mărci, ci două comportamente de cumpărare diferite care converg spre un total similar. BMW ajunge la acest volum aproape exclusiv prin piața de mașini rulate (peste 90% din unități), acesta fiind modul în care mulți români accesează o mașină premium, prin depreciere. Dacia, în schimb, e singura marcă unde cererea e la fel de puternică atât pe mașini noi, cât și pe rulate, ceea ce confirmă poziția sa de lider incontestabil pe segmentul de mașini noi din România„, a spus ea.
Topul general al mărcilor este completat de Audi, cu 17.487 de unități, Renault cu 15.438, Skoda cu 14.153, Mercedes-Benz cu 13.376, Ford cu 10.599, Toyota cu 10.011 și Hyundai cu 7.155.
„Volkswagen și BMW rămân alegerile de încredere pentru cumpărătorii care caută performanță, fiabilitate și valoare de revânzare pe piața second-hand. În același timp, Dacia confirmă statutul de brand național preferat”, a adăugat experta.
Dacia conduce piața mașinilor noi, iar BYD intră în top 10
Dacă analizăm doar autoturismele noi, clasamentul este diferit. Dacia conduce cu 11.673 de unități și o cotă de 18% din piață. Pe următoarele poziții se află Toyota, cu 6.031 de mașini noi, Skoda cu 5.447 și Volkswagen cu 4.799.
Surpriza primului semestru este BYD, care intră direct în top 10 al celor mai cumpărate mărci noi din România. Constructorul chinez a ajuns la 2.140 de autoturisme noi înmatriculate, depășind numeroși producători consacrați.
Clasamentul complet al mașinilor noi este:
- Dacia – 11.673 unități
- Toyota – 6.031 unități
- Skoda – 5.447 unități
- Volkswagen – 4.799 unități
- Renault – 2.983 unități
- Hyundai – 2.789 unități
- Ford – 2.724 unități
- Mercedes-Benz – 2.399 unități
- BMW – 2.335 unități
- BYD – 2.140 unități
BYD intră în lupta cu Tesla pe electrice
Segmentul automobilelor electrice este unul dintre cele mai interesante puncte ale pieței auto din 2026.
Tesla rămâne foarte aproape de BYD la nivel general, cu 2.446 de înmatriculări în primul semestru, dintre care 1.459 de mașini noi și 987 rulate.
BYD a ajuns la 2.340 de unități, însă diferența importantă este structura vânzărilor: 2.140 de automobile noi și doar 200 second-hand.
Pe segmentul strict al mașinilor electrice noi, BYD a ajuns la 1.092 de unități și se apropie rapid de Tesla, care are 1.459.
La electrice rulate, Tesla rămâne lider detașat.
Hibridul domină mașinile noi, dieselul domină piața second-hand
Preferințele românilor diferă radical între mașinile noi și cele rulate.
La automobilele noi, hibridul este alegerea dominantă. 57,9% dintre mașinile noi înmatriculate în primul semestru sunt hibride.
Mașinile pe benzină sau GPL reprezintă 27,2%, electricele 8,5%, iar dieselul doar 6,3%.
Pe piața second-hand situația este inversată. Motorina reprezintă 61% din înmatriculări, urmată de benzină și GPL cu 25,9%, hibride cu 11,3% și electrice cu doar 1,8%.
Bucureștiul concentrează mai mult de jumătate din mașinile noi
Un alt element important al pieței este concentrarea foarte mare în Capitală.
Din cele 64.850 de autoturisme noi înmatriculate în România în primul semestru, 35.062 au fost înregistrate în București.
Asta înseamnă că Bucureștiul concentrează 54,1% din toate mașinile noi cumpărate în România.
Ilfov, aflat pe locul al doilea, are doar 2.942 de unități.
Diferența este și mai vizibilă la automobilele electrice. Aproape jumătate dintre toate electricele noi din România au fost înmatriculate în Capitală: 2.565 dintr-un total de 5.522.
Cum ajung în România mașini second hand cu daună totală. Chichița legală care permite vânzarea mașinilor care ar trebui casate
Piața diferă puternic de la un județ la altul
Preferințele regionale confirmă diferențe importante.
Dacia domină în județe precum Mureș și Argeș, unde are cote de peste 39% din piața mașinilor noi, în tinp ce în Cluj, Audi a devenit cea mai cumpărată marcă nouă, schimbând clasamentul față de începutul anului.
Greșeala care îți scade valoarea mașinii cu mii de euro la revânzare
Pe piața second-hand, Volkswagen și BMW rămân lideri în majoritatea județelor.
În București, BMW este cea mai cumpărată marcă rulată, cu o pondere de 17,7%, urmat de Mercedes-Benz cu 13,1%.
APIA: Revenirea trebuie privită cu prudență. Electrificarea devine noua regulă a pieței
Potrivit datelor APIA consultate de „Adevărul”, înmatriculările de autoturisme noi au crescut cu 53% în iunie 2026 față de aceeași lună a anului trecut, însă evoluția este influențată în mare parte de lichidarea stocurilor și anticiparea unor schimbări de reglementare. Astfel, creșterea nu indică încă o revenire structurală a pieței.
„Rezultatul din luna iunie trebuie analizat cu prudență. Această evoluție reflectă într-o măsură importantă efectul unui sfârșit de serie, determinat de lichidarea stocurilor și de anticiparea schimbărilor de reglementare și de piață”, spune Dan Vardie, președintele APIA.
În același timp, datele APIA confirmă accelerarea electrificării. Automobilele electrificate au ajuns la o cotă de piață de 64% în luna iunie și la 67% după primele șase luni ale anului, depășind pentru prima dată motorizările clasice.
Cele mai mari creșteri vin din zona automobilelor pur electrice și plug-in hybrid. Mașinile 100% electrice au crescut cu 352% în iunie față de aceeași lună din 2025, ajungând la o cotă de piață de 9,4%, în timp ce modelele plug-in hybrid au crescut cu 125%, până la o cotă de 9,6%.
Clasamentul electricelor confirmă ascensiunea BYD. Tesla conduce încă după volumul total al mașinilor electrice noi, cu 1.459 de unități în primele șase luni, însă BYD a ajuns rapid la 1.092 de unități, după doar patru mașini în aceeași perioadă din anul precedent.
Pe segmentul plug-in hybrid, producătorul chinez este deja lider, cu 1.048 de unități, depășind mărci tradiționale precum Volkswagen, Mercedes-Benz sau BMW.
O altă schimbare importantă este dominația SUV-urilor. În luna iunie, acest segment a avut o cotă de piață de 58,5% din totalul mașinilor noi, mult peste clasa compactă (21%) și clasa mică (12,8%).
Actualitate
Puya, nervos după ce i-a fost întrerupt concertul pentru un fan urcat pe un stâlp: „Ești de la Poliție? Treaba lui dacă vrea să stea acolo”
Un moment tensionat
din timpul unui concert susținut de Puya a ajuns viral pe TikTok. Artistul a
fost rugat să oprească show-ul şi să convingă un spectator cocoţat pe un stâlp
să coboare, însă reacția rapperului nu a fost cea așteptată.
Incidentul a avut loc sâmbătă, 4 iulie, în timpul concertui susținut de Puya în cadrul evenimentelor organizate cu prilejul Zilelor Orașului Ghimbav, județul Brașov.
Imaginile, surprinse
în timpul show-lui lui Puya, au fost publicate pe TikTok și îl arată pe
artist în timp ce un bărbat din apropierea scenei îi tot face semn din mâini să
întrerupă muzica. Iniţial, artistul se întrerupe şi se apropie de cel care îi
solicitase asta, încercând să afle ce se întâmplă.
Puya, chemat la marginea scenei. FOTO: captură video
Însă, imediat ce află ce
anume vrea spectatotul de la el, adică să convingă un un fan cocoţat pe un
stâlp să coboare de acolo, rapperul se enervează.
„Ești de la poliție? De la scenă? Păi, și îmi
oprești mie concertul ca să îi spun ăluia să se dea jos de pe stâlp? Ferească
Dumnezeu!
Băi, fraților, hai ca
să înțelegeți: aici, când se suie lumea pe scenă, face un spectacol. Mă oprești
din spectacol… este treaba lui dacă vrea să stea acolo”, se aude Puya
comentând.
Scena surprinsă în
videoclipul devenit viral a generat reacții diferite în rândul celor care au
urmărit imaginile. O parte dintre cei care au comentat i-au dat dreptate lui
Puya, considerând că nu era rolul lui să oprească un concert pentru a rezolva
problema unui spectator, în timp ce alții au susținut că ar trebui ca siguranţa
spectatorilor să fie prioritară pentru organizatori şi artişti.
În ciuda criticilor, Puya,
pe numele său real Dragoș Gărdescu, este unul dintre cei mai cunoscuți rapperi
români și unul dintre artiștii care au pus bazele scenei hip-hop autohtone.
El a devenit cunoscut
în special ca membru al trupei La Familia, care a avut un rol important în
dezvoltarea rapului românesc. După perioada La Familia, Puya a continuat pe
cont propriu și a lansat numeroase piese care au ajuns cunoscute publicului
larg.
Stilul său combină
rapul de stradă cu teme sociale, povești personale și influențe mai comerciale,
iar printre piesele sale cele mai cunoscute se numără „Undeva-n Balkani”,
„Change” și „Americandrim”.
Un semn că artistul
are încă mulţi fani şi este apreciat este faptul că şi în 2026 Puya se află pe
lista artiștilor români care vor urca pe scena Festivalului Beach, Please!,
eveniment dedicat în special zonei hip-hop, rap și muzicii urbane.
Actualitate
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
O tânără din Statele Unite, care plănuia să renoveze complet o casă colonială construită în 1905, și-a schimbat radical planurile după ce a descoperit o scară ascunsă, veche de peste un secol. Folosită odinioară de personalul locuinței, aceasta a convins-o să renunțe, cel puțin deocamdată, la demolările pe care le avea în vedere.
Casa veche de 120 de ani care ascundea un detaliu istoric foto:captura tiktok
Nina Becht, în vârstă de 27 de ani, și-a documentat prima săptămână în casa veche de 120 de ani într-un videoclip publicat pe TikTok, care a devenit viral în rândul proprietarilor de locuințe istorice.
La momentul cumpărării imobilului, Becht și soțul ei aveau în vedere un proiect de renovare de amploare. Planul prevedea unirea sufrageriei, bucătăriei și a camerei de serviciu într-o singură bucătărie spațioasă, precum și combinarea mai multor dormitoare pentru a crea un dormitor matrimonial mai mare, potrivit People.
„Când am cumpărat casa, intenționam să începem imediat o renovare mult mai amplă”, a declarat Nina Becht pentru People.
Casa și-a spus propria poveste
Totul s-a schimbat însă imediat după mutare. În loc să înceapă demolările, tânăra și-a petrecut prima săptămână curățând geamurile, transportând cutii și explorând fiecare încăpere.
Pe măsură ce locuiau în casă, cei doi au început să descopere numeroase detalii originale care rezistaseră mai bine de un secol. „Sincer, schimbarea de perspectivă a venit aproape imediat ce am intrat și am început să locuim aici. Pe măsură ce făceam curățenie și începeam să trăim cu adevărat în casă, descopeream tot mai multe detalii originale care supraviețuiseră mai bine de un secol”, a spus ea.
Scara ascunsă care i-a făcut să renunțe la demolare
Momentul decisiv a venit odată cu descoperirea unei scări ascunse, amplasată lângă bucătărie. În urmă cu peste 100 de ani, aceasta era utilizată în principal de personalul care lucra în locuință.
„Extinderea bucătăriei, așa cum plănuiserăm, ar însemna, cel mai probabil, eliminarea acelei scări. Nu am putut să o distrug. Discuția despre demolarea ei m-a făcut să realizez că unele elemente merită apreciate înainte de a fi schimbate pentru totdeauna”, a explicat Becht.
În prezent, Nina Becht spune că încearcă să găsească un echilibru între confortul unei locuințe moderne și păstrarea identității istorice a casei.
Tânăra mărturisește că avea și o altă idee preconcepută despre viața într-o casă veche de peste un secol.
„Mă așteptam ca locuința să pară puțin bântuită. Dar este surprinzător de luminoasă, caldă și plină de viață, așa că nu am simțit nici măcar o clipă vreo atmosferă ciudată”, a spus ea.
Deși proiectul de renovare a fost regândit, Becht afirmă că nu exclude posibilitatea extinderii bucătăriei în viitor, deoarece atât ea, cât și soțul ei, sunt pasionați de gătit și le place să primească prieteni și rude.
Totuși, după numai o săptămână petrecută în locuință, anumite idei au fost deja abandonate.
„Inițial vorbeam despre transformarea casei într-un spațiu complet deschis, dar acum nu-mi mai pot imagina să renunț la sufragerie”, a declarat ea.
-
Actualitateacum 3 zile
Se știe data la care Soarele va distruge Planeta Pământ. Ce au descoperit oamenii de știință
-
Breakingacum o ziEmmanuel Macron și-a luat cu el faimoșii ochelari de soare la cina cu președintele sirian Ahmed al-Sharaa
-
Actualitateacum 2 zile
Mâncărurile delicioase pe care le poți face cu numai două ingrediente. Printre acestea se numără și un desert italian legendar
-
Actualitateacum 2 zile
Avertismentul medicilor privind pastilele banale din farmacii care pot deveni toxice sau își pierd efectul din cauza caniculei
-
Actualitateacum 3 zile
Cea mai frumoasă poveste din fotbalul românesc: dubla lui Răducioiu și cele cinci minute până la visul semifinalei
-
Actualitateacum o zi
Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi
-
Actualitateacum 2 zilePeste 550 de lideri ai mediului de afaceri, diplomației și societății civile au celebrat la Grădina Snagov 250 de ani de Independență a Statelor Unite
-
Actualitateacum 24 de ore
Chinezii promovează ideea că „energia verde” va rămâne determinată în dinamica pieței. China la zi





