Pe 18 februarie 1916 a murit soţia regelui Carol I, Elisabeta, regina-poetă care şi-a spus Carmen Sylva. În aceeași zi, dar în 1955, s-a născut actorul Constantin Cotimanis, iar în 1990 au avut loc protestele din Piaţa Victoriei, urmate, a doua zi, de mineriadă.

18 februarie 1882 – s-a născut Ion Mihalache, fondatorul Partidului Ţărănesc

Ion Mihalache, lider istoric al Partidului Naţional Ţărănesc s-a născut, la Topoloveni, în județul Argeş. În mai multe rânduri ministru al agriculturii şi domeniului public (1919-1920 şi 1928-1930) şi de interne (1930-1931 şi 1932-1933), Ion Mihalache a fost arestat la 14 iulie 1947 împreună cu alţi lideri ţărănişti în „Înscenarea de la Tămădău“, ce le-a fost pregătită de către Siguranţă împreună cu Serviciul Special de Informaţii, cu ajutor sovietic. Conducătorii ţărănişti au fost arestaţi când se pregăteau să se îmbarce în cele două avioane pregătite pe aeroportul de la Tămădău, la ordinele lui Iuliu Maniu, care dorea să informeze străinătatea, prin glasul liderilor partidului, despre situaţia grea din ţară.

După încheierea operaţiunii de prindere a „fugarilor” a urmat arestarea conducerii Partidului Naţional Ţărănesc, desfiinţarea formaţiunii politice, ancheta şi organizarea procesului.

Condamnat la temniţă pe viaţă, Ion Mihalache a murit în noaptea de 4/5 februarie 1963 în închisoarea Râmnicu Sărat. În timp ce era închis, i s-a cerut să trădeze chiar de către Patriarhul Justinian Marina.

18 februarie 1883 – s-a născut scriitorul Nikos Kazantzakis, autorul cărții „Zorba Grecul”

Nikos Kazantzakis, laureat al Premiului Internaţional al Păcii în 1956 s-a născut în Heraklion, insula Creta, pe când aceasta mai făcea parte din Imperiul Otoman. Este considerat cel mai mare scriitor grec al secolului XX, cărţile sale fiind traduse într-o mai mare măsură decât cele ale contemporanilor săi.

Geniul său literar a fost recunoscut postum, după ce cartea sa, „Zorba Grecul”, a fost transpusă într-un film multipremiat, în 1964, notează greekreporter.com, citat de Agerpres. Viaţa lui a fost la fel de palpitantă precum cărţile sale. A fost romancier, poet, dramaturg, jurnalist, filosof, politician şi a trăit în mai multe oraşe europene. Şi-a petrecut întreaga viaţă călătorind şi scriind.

 A primit nouă nominalizări la premiile Nobel. În 1957, a pierdut Premiul Nobel pentru Literatură în faţa lui Albert Camus la diferenţă de un vot, aminteşte articolul publicat de Greek Reporter. Kazantzakis ar fi meritat premiul „de o sută de ori mai mult”, ar fi spus Camus mai târziu. Nikos Kazantzakis a murit la 26 octombrie 1957, la Freiburg im Breisgau, în Germania.

18 februarie 1886 – a murit poetul, prozatorul, dramaturgul şi publicistul Constantin D. Aricescu

Constantin D. Aricescu s-a născut pe 18 martie 1823 la Câmpulung Muscel şi s-a stins din viaţă pe 18 februarie 1886 la Bucureşti. A urmat cursurile şcolii naţionale din Câmpulung şi apoi pe cele ale Colegiului Sf. Sava din Bucureşti între anii 1837-1844.

A fost printre altele inginer de poduri şi şosele, copist la Ministerul de Finanţe, director al Arhivelor Statului, în perioada 1869-1876, revizor şcolar (1877-1879), director al Domeniilor Statului şi al Tipografiei (Imprimeriile Statului), avocat, redactor şi administrator al ziarelor „Român”, „Pressa” şi „Buciumul”, colaborator al mai multor publicaţii cum ar fi „Reforma”, „Naţionalul”, „Trompeta Carpaţilor” sau „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, director al internatului Matei Basarab din Câmpulung.

Apreciat istoric, scriitor, publicist şi om politic, Constantin D. Aricescu a avut o carieră demnă de un roman. L-a avut mentor pe Ion Heliade-Rădulescu, a fost revoluţionar paşoptist, a fost închis pentru scrierile sale şi a ajuns deputat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. 

A fost închis de două ori pentru scrierile sale, în 1850 la Snagov şi în 1863 la Văcăreşti. A murit pe 18 februarie 1886, la vârsta de 62 de ani.

18 februarie 1916 – a murit Elisabeta, regina României, soţia regelui Carol I

Principesa de Wied, viitoarea regină Elisabeta a României, s-a născut pe 29 decembrie 1843 în Neuwied, Germania. Fiica lui Hermann, prinţ de Wied, s-a căsătorit în 1869 cu Karl von Hohenzollern – Carol I al României, devenind astfel prima reginã a României.

Poetă, scriitoare, eseistă, patroană a artelor şi ambasadoare a valorilor tradiţionale româneşti, Elisabeta a fost regina-poetă care şi-a spus Carmen Sylva. Pentru sprijinul acordat soldaţilor români în Primul Război Mondial, poporul a numit-o Regina Răniţilor. Cea mai mare durere a reginei Elisabeta a fost pierderea unicului copil la vârsta de 4 ani.

Regina Elisabeta a murit pe 18 februarie 1916. A fost înmormântată la Curtea de Argeş, alături de soţul ei, regele Carol. Între mormintele celor doi, la dispoziţia Reginei Maria, au fost depuse osemintele prinţesei Maria, fetiţa pierdută a Elisabetei.

18 februarie 1933 – s-a născut muziciana Yoko Ono, soţia lui John Lennon

Artistă și muziciană japonezo-americană, Yoko Ono este cunoscută pentru lucrările sale de avangardă, dar mai ales pentru mariajul ei cu John Lennon.

 Yoko Ono este văzută de mulți dintre fanii lui John Lennon ca fiind principalul motiv pentru care The Beatles s-au despărțit, în ciuda faptului că Fab Four neagă implicarea ei.

18 februarie 1938 – s-a născut István Szabó, singurul regizor maghiar câştigător al unui premiu Oscar

În 1938, s-a născut regizorul de film şi scenaristul István Szabó, singurul regizor maghiar câştigător al unui premiu Oscar pentru filmul „Mephisto” (1981), la categoria cel mai bun film într-o limbă străină, laureat al unui BAFTA pentru „Oberst Redl” (1985) şi nominalizat la Globurile de Aur cu filmul „Sunshine”.

18 februarie 1955 – s-a născut actorul Constantin Cotimanis

Constantin „Bebe” Cotimanis s-a născut pe 18 februarie 1955 în București. Publicul îl cunoaște pentru rolurile sale interpretate inegalabil, dar puțină lume știe că drumul său spre actorie a fost pavat de experienţele la Liceul de Arhitectură. Tânărul absolvent  Constantin Cotimanis a fost în echipa de proiectanţi şi arhitecţi care a ridicat multe clădiri în Capitală, însă dragostea pentru teatru s-a născut într-o brigadă artistică.

„Bebe Cotimanis se întoarce întotdeauna cu nostalgie şi emoţie în anii copilăriei şi ai adolescenţei. Atunci, a luat, fără să ştie,  cea mai bună decizie: a dat admitere la Liceul de Arhitectură, care l-a dus apoi pe calea actoriei. Dar păstrează şi astăzi spiritul unui proiectant serios şi spune că îi place să  înceapă proiecte noi.“, spunea actorul, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”.

Constantin Cotimanis a fost premiat în repetate rânduri, printre distincţiile primite numărându-se Marele Premiu al oraşului Viena, pentru rolul din „Amen“ (regia Costa Gavras), Premiul TV Mania pentru cel mai reuşit personaj de telenovelă, pentru rolul din „Lacrimi de iubire“, şi Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, în filmul „Între chin şi amin“, acordat la Fusion Film Festival, din Londra.  

18 februarie – Ziua Națională a Gambiei

Pe 18 februarie este Ziua naţională Gambiei. Este aniversată proclamarea independenţei (1965).

18 februarie 1990 – proteste în București, cu o zi înainte de o nouă venire în Capitală a minerilor din Valea Jiulu

Pe 18 februarie 1990, partidele istorice organizează un nou miting de protest în Piaţa Victoriei împotriva autorităţilor de la acea vreme, pe pancarte putându-se citi lozinci precum „Jos, comunismul!“, „Jos, Securitatea!“, „Nu mai vrem comunişti, securişti şi activişti!“. Un grup de protestatari forţează intrarea în sediul Guvernului, iar Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru la momentul respectiv, este ameninţat că va fi aruncat de la balcon.

Este mobilizată armata, sunt reţinute aproximativ o sută de persoane, iar pe 19 februarie, la solicitarea autorităţilor de la Bucureşti, aproximativ 4.000 de mineri vin la Bucureşti. Nu sunt semnalate incidente violente între ortaci şi locuitorii Capitalei, iar minerii se reîntorc în Valea Jiului. 

18 februarie 2017 – Filmul „Ana, mon amour” a câştigat „Ursul de Argint” la Festivalul de Film de la Berlin

Filmul „Ana, mon amour” al regizorului Călin Peter Netzer a câştigat, pe 18 februarie 2017 trofeul „Ursul de Argint” pentru cea mai bună contribuţie artistică, în cadrul galei de premiere a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin.

Trofeul a fost acordat pentru cel mai bun montaj (Dana Bunescu), în cadrul unei gale care s-a desfăşurat la Berlin.

Filmul „Ana, mon amour” explorează dinamica celor mai importante relaţii din viaţa unui om.

„Ana, mon amour” este analiza unei poveşti de dragoste, o incursiune atipică ce surprinde cele mai tensionate şi delicate momente din evoluţia unui cuplu.