Mâine se împlinește un an de la invazia trupelor rusești în
Ucraina. Numărul refugiaților ucraineni care au ajuns în România fugind din
calea războiului a sărit de 3.250.000. Dintre aceștia, 110.000 au și rămas.

În urmă cu aproape un an, granițele Europei civilizate
erau luate cu asalt de milioane de ucraineni, victime ale unui conflict
sângeros și de durată pe care mulți nu-l mai credeau posibil. România, alături
de alte țări ale UE, a dat dovadă de solidaritate și empatie față de refugiați,
mulți dintre ei, femei și copii. Dintre cei care au ales să rămână în România,
aproape jumătate sunt copii, potrivit estimărilor Fundației World Vision
România, WVR.

Copii cu traume psihice cauzate de război

Fundația a lansat miercuri sondajul „Cum a integrat
România copiii refugiați?”, care arată impactul pasihologic major pe care l-a
avut războiul. Astfel, 8 din 10 copii ucraineni au trecut prin momente de frică
după izbucnirea războiului atunci când au interacționat cu persoane străine;
șapte din zece copii au tulburări de somn; patru din zece tind să se izoleze
mai mult decât înainte de război, iar unu din zece se izolează des sau foarte
des. Peste 80% din părinți spun că micuții se enervează mult mai ușor decât o
făceau înainte. Șapte din zece părinți ucraineni au apreciat că ar fi nevoie de
consiliere psihologică pentru cei mici. „După ce am
plecat din Ucraina, a început să aibă coșmaruri. Punea la telefon doar sunetul
de sirenă al ambulanțelor pe care apoi îl mima. Acum nu mai face asta și doarme
mai liniștit. Noi venim aici de la opt dimineață, când se deschide centrul.
Atunci încep orele de ucraineană. Apoi au masă, ateliere creative sau de limba
română”, a mărturisit Viktoriia
Smirnova, mama ucraineană a unui băiețel de opt ani care merge la un Happy
Bubble din București – un centru deschis de WVR pentru refugiați.

„Ultimul an a fost una
dintre cele mai importante lecții pe care le-am primit ca organizație
despre ce înseamnă demnitatea umană și despre cum
speranța se poate regăsi în cele mai mici
detalii. Dincolo de nevoile imediate ca hrana sau un acoperiș deasupra
capului, ne-am dat seama că acești copii și familiile lor au nevoie să
recupereze o fărâmă din cum arăta o zi obișnuită din viața lor înainte de război. Copiii au nevoie să se joace, să-și facă prieteni
și să continue să învețe. Mamele au nevoie să fie și ele
active, să muncească, să socializeze cu femei care trec prin aceeași durere și
să învețe limba română pentru a interacționa cu cine au nevoie: de la autoritățile statului la
doamna de la care vor să cumpere o pâine. Noi vom sprijini
toate inițiativele de integrare pe termen mediu și lung pentru
toți acești peste 100.000 de oameni pentru care România a devenit a doua casă”,
a declarat Mihaela Nabăr, director-executiv World Vision România.

Doar 36% din
părinții ucraineni spun despre copiii lor că au continuat procesul educațional
în școlile din România. Restul copiilor fac școală fie online cu profesori
ucraineni, fie învață acasă alături de părinți. 4,1% dintre copii nu fac deloc școală, conform mărturiilor
părinților.

Aproape 4.000 de elevi ucraineni, audienți

Ministrul
Educației, Ligia Deca, spune că sunt peste 3.700 de copii ucraineni
cu statut de audienți în unitățile de învățământ preuniversitar: „În acest moment, conform raportărilor din partea
inspectoratelor, sunt repartizați cu statut de audienți în unități de
învățământ preuniversitar 3.781 de minori: 1.328 la nivel preșcolar și aproape
2.500 de elevi. Alți aproape 1.000 de elevi sunt deja înscriși cu statut statut
uzual de elev, deci nu ca audiați”. Oficialul român a adăugat că se poartă
discuții cu autoritățile din Ucraina pentru recunoașterea reciprocă a studiilor
din învățământul preuniversitar.

Deca
a mai spus că pentru copiii ucraineni există huburi educaționale unde aceștia
pot urma activități extrașcolare și în același timp să fie supravegheați,
îndrumați de cadre didactice care vorbesc limba lor pentru a urma cursurile pe
curricula ucraineană online. „De asemenea, inspectoratele județene oferă
posibilitatea învățării limbii române ca limbă nematernă pentru copiii
ucraineni, pe baza cererii, atunci când există aceste solicitări”, a precizat
Ministrul Educației.

Mai
mult, a spus Deca, în învățământul superior există în continuare solicitări de
înmatriculare. Tinerii ucraineni înscriși au același statut cu cei români,
primesc burse și, în măsura posibilităților, și cazare în cămine. „Facem
toate eforturile ca și ei să-și poată continua studiile, pentru că, așa cum
spuneam, dreptul la educație, pe lângă faptul că este un drept fundamental al
copilului, drept garantat la nivel mondial, este și modul în care asigurăm
viitorul. Este modul în care asigurăm normalitatea, atât cât poate fi ea în
contextul dat”, a subliniat ministrul.

La rândul ei,
Organizația Salvați Copiii România a publicat un studiu potrivit căruia copiii
din Ucraina au stat în buncăre, peste 900 de ore, în medie. Până la 10
februarie 2023, sirenele aeriene din Ucraina au sunat timp de 22.995 de ore
însumate.

O mamă a doi
copii din Ucraina, cazată într-un centru al organizației, spune că până să
ajungă în România a trăit sub zgomotul sirenelor și sub presiunea rachetelor: „Pe copii îi duceam la școală și nu știam când o să îi iau
înapoi de acolo. Nu reușeam să
iau
copiii de la școală decât după ce încetau sirenele și erau
ascunși la subsol. O sirenă putea dura și în jur de 4-5 ore. Nu știam niciodată
la ce să mă aștept, mereu era o nesiguranță. Când mergeam la cumpărături
trebuia să mă îmbrac urât și camuflat, nu puteam să mă îmbrac cum simțeam
pentru a nu ieși în evidență și a nu fi interogată. Când am ajuns aici în Iași
am descoperit o altă lume, fără sirene și bombardamente”. 

Europenii percep războiul ca fiind asupra întregului continent

Raportul „United
West, divided from the rest: Global public opinion one year into Russia’s war
on Ukraine” al
Consiliului European pentru Relații Externe, (ECFR), care are la bază un sondaj
de opinie efectuat în nouă state membre, printre care și România, plus SUA,
Marea Britanie, China, Rusia, India și Turcia, arată că alianța occidentală rămâne
unită în susținerea Ucrainei, la un an de la izbucnirea războiului. În Europa,
războiul este perceput ca fiind unul asupra întregului continent și nu doar
asupra unei țări. Asta a făcut să existe o puternică susținere publică a
sancțiunilor UE impuse Rusiei. Majoritatea repondenților sunt de acord cu
interzicerea completă a energiei din Rusia. Opinia majoritară în Vest este
aceea că Ucraina trebuie să-și recâștige întregul teritoriu ocupat, chiar dacă
asta înseamnă un război de lungă durată. Peste jumătate dintre respondenții din
SUA (55%), Marea Britanie (64%) și cele nouă țări europene (54%) consideră că
Rusia este un „adversar”.

Românii sunt cei care au opinia cel mai puțin
nefavorabilă la adresa Rusiei din toate țările europene incluse în sondaj, doar
32% dintre aceștia considerând că Moscova este un „adversar”.

Doar 14% în SUA, 15% în UE-9 și 8% în Marea
Britanie văd Rusia fie ca pe un „aliat” care împărtășește interesele lor, fie
ca pe un „partener necesar” cu care trebuie să coopereze din punct de vedere
strategic. Dar în ceea ce îi privește pe români, această proporție ajunge la
20%, restul de 37% dintre respondenții din România pur și simplu nu au o opinie
în această privință. 

Orientalii, mai favorabili Rusiei

Țările neoccidentale ar prefera însă o
încheiere rapidă a războiului, chiar dacă asta ar însemna pentru Ucraina să
piardă din teritorii. Două treimi din participanții la sondaj consideră Rusia o
putere mondială – turcii și chinezii considerând că Moscova este pentru ei un
„aliat” și un ”„partener” important pentru țările lor.

China, India, Turcia și Rusia consideră că,
prin susținerea Ucrainei, Vestul apără dominația occidentală. Chinezii sunt de
părere că în țara lor democrația este una reală, net superioară modelelor
politice din SUA şi Europa. La fel și 57% dintre indieni și 36% dintre turci
evaluează sistemele lor de guvernare ca fiind superioare celor occidentale.

Autorii raportului și experții de politică externă,
Timothy Garton Ash, Ivan Krastev și Mark Leonard, avertizează în legătură cu
obstacolele cu care se va confrunta Occidentul în interacțiunea sa cu puterile
emergente, printre care se numără Brazilia, India și Turcia.