Actualitate
Diaspora chineză – perioada timpurie. „Evreii Asiei”
Tema diasporei chineze este vastă și complexă. De-a
lungul istoriei, prezența chinezilor în diferite colțuri ale lumii a reflectat
particularitățile economice, (geo)politice, tehnologice, culturale atât ale
Chinei cât și ale țărilor de destinație.
Strada principală a districtului Chinatown din San Francisco
De la
exploratori la emigrați
Este documentată activitatea comercială a chinezilor încă
din Antichitate, pe ruta celebrului Drum al Mătăsii, apoi începând cu secolele
II-III ale erei noastre, în Asia de Sud-Est, în Marea Chinei, Oceanul Indian,
Golful Persic sau pe coasta de est a Africii. Comerțul maritim practicat de
chinezi, important pentru contribuția la creșterea bogăției țării, ar fi fost
de neimaginat fără marile progrese tehnico-navale și descoperiri geografice ale
exploratorilor chinezi din vechime, care aruncă o altă lumină asupra
descoperirilor geografice atribuite în special marilor navigatori europeni. O
trimitere succintă cu secole în urmă ni se pare relevantă în ce privește
migrația chineză, având în vedere că, așa cum observă
Jacques Gernet în Le monde chinois,
„Dezvoltarea marinei chineze, începând cu secolul XI, este unul din fenomenele
cele mai importante din istorie”, iar expansiunea chineză către regiunile
comerciale desfășurate de jur împrejurul Chinei continentale dă impresia de
”deja vu” pentru China de azi.
În
secolul XIV activitatea comercială maritimă și exploratorie chineză este în
plin avânt, susținută de o puternică flotă sub conducerea amiralului Zheng
He, rămas în istorie pentru expedițiile sale. După moartea acestuia,
comerțul chinez intră în declin, odată cu Imperiul care se repliază, se închide
în el însuși, în fața atacurilor întețite ale mongolilor.
Sura
Amiralul Zheng He. Sursa foto aici.
Despre o
diasporă chineză însă putem vorbi mai degrabă începând cu istoria modernă și
contemporană. Înainte de secolul XIX, populația chineză din afara Chinei era
fixată cu precădere în Asia de Sud-Est. Ulterior,
„începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe fondul scăderii
autorității imperiale şi a pătrunderii influențelor europene, dar mai ales după
1910, când monarhia a fost abolită şi a fost proclamată Republica China
(1911-1949)”, dar și pe fondul sărăciei și al destrămării sistemelor coloniale
britanic, francez, olandez, prezența chinezilor în afara granițelor propriului
stat devine mai complicată: comunităților de chinezi din Asia de Sud-Est li se
adaugă chinezii ajunși în Statele Unite sau Europa, dar și chinezii din Macao,
Hong Kong sau Taiwan, teritorii aflate sub posesiune portugheză, engleză și
respectiv japoneză. Amintim că în secolul XIX, mai cu seamă după abolirea
sclaviei, către 1850, chinezii, dar și alte populații asiatice precum indienii
sau javanezii, plecau în străinătate ca muncitori sub contract pentru puterile
coloniale ce nu mai dispuneau de forța de muncă indigenă din propriile colonii.
Acești muncitori chinezi lucrau în condiții deosebit de grele în Malaiezia,
Indonezia, în Africa, în Ceylon, în Antile, pe coasta de Est a Americii, pe
plantații, în mine, la construirea de căi ferate. Unii rămân să lucreze în mine
sau pe plantații, în timp ce alții devin artizani, mici comercianți sau
intermediari comerciali între puterile coloniale și populația indigenă din
colonii.
Harta emigrației chineze în secolul XIX. Sursa aici.
Este de
precizat că acest val de muncitori chinezi se produce și pe fondul slăbirii
Chinei, ieșită înfrântă din Războiul Opiumului și ajunsă la discreția puterilor
occidentale.
Caricatură franceză de la sfârșitul
anului 1890. China, neputincioasă, este împărțită între Marea Britanie,
Germania, Rusia, Franța și Japonia. Sursa aici.
La începutul secolului XX apar casele de comerț și
băncile cu rețele extinse și în aceste teritorii pe care regăsim populație
chineză activă economic, implicată și ea în activități comerciale și bancare.
Numărul de chinezi aflați la muncă în astfel de regiuni ale lumii crește, iar
permanentizarea acestei populații duce la apariția primelor comunități de
chinezi de Singapore, Filipine, Indochina, Indonezia şi Coreea, dar şi din
Australia şi Americi, în special în Statele Unite. În această perioadă, se
produc deja fricțiuni între populația indigenă din colonii și imigranții
chinezi care se inserează în viața de zi cu zi, inclusiv prin căsătorii mixte,
și în activitățile economice în care
devin o concurență puternică. Nemulțumirea indigenilor față de chinezii
concurenți pe piața muncii, în zona de comerț, manufactură, etc. se reflectă în
apelative adresate acestor imigranți, numiți evrei
ai Asiei.
Foto: Migranți chinezei spre
America. Sursa aici.
În această perioadă, emigranții chinezi din Europa provin în special din partea
de sud a Zhejiang; unii sunt vorbitori ai dialectului cantonez (Cantonul este
denumirea britanică pentru Guangzhou), din zona Delta Râului Pearl, din noile
teritorii ale Hong Kong, având ca destinație preferată Marea Britanie, unde
practică activități de comerț. Către sfârșitul războiului, o serie de emigranți
chinezi ajung în porturi din nord-vestul Europei (Londra, Liverpool, Rotterdam,
Amsterdam, Antwerp, Hamburg), de unde părăsesc Europa către SUA.
Trecutul
recent:între închidere și (re)deschidere. Noii migranți
După războiul civil, victoria Partidului Comunist Chinez
și fondarea Republicii Populare în 1949, China se închide din nou față de
restul lumii. Până către sfârșitul anilor 1970, emigrația la scară mare nu a
mai fost permisă.
Emigrația chineză capătă dimensiuni reduse, cu excepția imigrației ilegale
peste granița cu Hong Kong, dar și a celor care, simțindu-se persecutați în
China comunistă, s-au îndreptat către țări din Asia de Sud-Est (Singapore,
Coreea de Sud, Malaysia, Indonezia, Thailanda, Brunei), dar și Japonia. Din a
doua jumătate a secolului XX, Asia de Sud-Est și Orientul Îndepărtat cunosc o
perioadă de creștere economică, pe fondul diversificării activităților, al
industrializării, al intensificării schimburilor inter-regionale și globale.
Politicile de dezvoltare din țările asiatice au fost vectorii ascensiunii unor
noi puteri: Japonia, urmată de Hong Kong, Singapore, Taiwan, Coreea de Sud,
apoi Tailanda, Malaiezia, Indonezia. Imigranții chinezi contribuie la
dezvoltarea acestor puteri emergente. În schimb, dezvoltarea economică a Chinei
rămâne marginală în raport cu cea a statelor amintite.
Deng Xiaoping (stânga) și Mao Zedong. Sursa aici.
Pe acest
fond, asistăm în China la un început de relaxare și de reconsiderare a
politicii privind emigrația în primii ani ai deceniului 1970, dar abia odată cu
Deng Xiaoping, venit la conducerea Chinei la sfârșitul lui 1978, este lansată
politica de deschidere a țării. China devine un actor din ce în ce mai influent
în Asia de Sud-Est, folosindu-se în acest sens și de relația cu Hong Kong.
Posesiune britanică din 1889 (concesionată pe 99 de ani), Hong Kong devine în
1970 unul din cele mai mari centre financiare ale lumii. În epoca lui Deng
Xiaoping, rolul de intermediar al Hong Kong-ului între China și restul lumii se
va consolida, la fel ca și colaborarea reciprocă economică și financiară între
cele două. Către sfârșitul secolului XX, Hong Kong și Macao revin la statul
chinez, păstrându-și însă specificitatea în ce privește sistemele politice
proprii, diferite de cel din China continentală.
Emigranții
chinezi ai perioadei ar putea fi încadrați în câteva categorii. Pe de o parte,
minoritățile chineze prezente în Asia de Sud-Est și Orientul Îndepărtat, mai
puțin în Coreea de Sud, contribuie la ascensiunea economică a țărilor gazdă,
așa cum reiese din participarea lor la o multitudine de domenii ale vieții
economice (domeniul bancar, construcții, industria textilă, domeniul
agroalimentar, construcția de mașini, industria chimică, apoi electronică).
Integrarea chinezilor în comunitățile locale nu este lipsită de fricțiuni, dar
contribuția la dezvoltarea economică a acestor societăți gazdă favorizează
măsuri oficiale care să permită conviețuirea lor cu populația locală.
O altă
categorie este reprezentată de cei ce emigrează pentru a-și reîntregi familia
în diferite zone ale lumii. Acestora le putem adăuga categoria de noi imigranți
ce pleacă în scopuri economice din aceleași zone din care plecaseră emigranți
înainte de 1949, îndreptându-se inițial către aceleași destinații ca și
predecesorii lor. Astfel, cei din zona Taishan, provincia Guangdong, se
îndreaptă spre Americi, în special SUA, ulterior și Canada, dar și Brazilia și
Peru, în vreme ce cei din zona Wenzhou/Qingtian în Zhejiangul de Sud se
îndreaptă către Europa, mai cu seamă Germania și Franța, dar și Australia sau
Noua Zeelandă. Ceva mai târziu, către anii 1980, începe și migrația dinspre
provincia Fujian către diferite destinații ale lumii occidentale, în condițiile
în care aceștia erau deja prezenți în Asia de Sud-Est, unde formau adevărate
comunități. La început,
destinația lor era SUA, Europa fiind doar un spațiu de tranziție, dar, un
deceniu mai târziu, aceștia vor lua în considerare Europa ca destinație în sine,
preferând mai ales Marea Britanie,
Europa Centrală sau Italia. De asemenea, o serie de emigranți chinezi care
provin din coloniile din Asia de Sud-Est, din Indochina, din Indonezia, din
Singapore, Malaiezia, Mozambic, Surinam se relochează în Europa, în Franța,
Olanda, dar și alte state vest europene.
Trebuie
să remarcăm și dinamica în creștere a emigrației chineze prin micul comerț în
țări precum Cambodgia mai ales, dar și Kazahstan, Mongolia și Laos, sau
Vietnam. În ce privește URSS, deși unele schimburi de populație au existat,
ruptura sino-sovietică (1956-1985) a determinat închiderea frontierei nordice a
Chinei. Totuși, din 1978 accesul în URSS devine mai facil pentru emigranți
chinezi care desfășoară activități comerciale de tip navetă sau shuttle trade în Estul Îndepărtat al
Uniunii Sovietice sau în Siberia.
O
categorie de emigranți chinezi care va câștiga constant în importanță este cea
a studenților, interesați să ajungă mai cu seamă în SUA, dar și în câteva alte
state dezvoltate, precum Japonia, Canada, țări din Europa occidentală,
Australia sau Noua Zeelandă. În anii 1950-970, ei puteau studia doar în URSS,
apoi, începând cu 1972, ca urmare a vizitei lui Nixon în China, a devenit
posibilă plecarea unor studenți către SUA, deschizând orizontul acestei
destinații preferate. Primii studenți chinezi trimiși în SUA la studii erau în
general persoane de o anumită vârstă,
dat fiind că nu exista încă o categorie de studenți cu vârste tipice pentru
această etapă a vieții suficient de pregătiți pentru a participa la astfel de
schimburi. După 1978, migrația
studențească dinspre China crește. În cea mai mare parte a lor, date fiind
costurile mari presupuse de astfel de deplasări și șederi, acești emigranți
chinezi beneficiau de
programe de suport oferite de țările de destinație.
Asistăm,
în această perioadă, la o expansiune geografică și la un început de integrare a
fluxurilor migratorii translocale, inițial distincte, în migrația globală: se
deschid noi spații de migrare către lumea occidentală, alături de cele din Asia
de Sud-Est; crește mobilitatea între țările de destinație și cresc schimburile
între diferitele straturi sociale ale migranților, de la studenți la muncitori
ilegali. Această dinamică a
crescut într-un timp relativ scurt, căpătând anvergură globală.
Așadar,
începând cu 1978 și mai ales în 1985, atunci când a fost adoptată legea privind
liberalizarea călătoriilor peste hotare, un număr mare de chinezi – între
câteva sute de mii și 1,5 milioane, în funcție de estimări – au părăsit țara de origine pentru a studia,
pentru a-și reîntregi familia sau pentru activități comerciale. Aceștia vor
alcătui categoria numită a „noilor migranți”, anticipând profilul divers al emigrației
chineze din perioada actuală. Ei provin din regiuni și categorii sociale
diverse; în rândul lor se manifestă deja polarizarea tot mai accentuată a
profesiilor, cu concentrări mai pronunțate în zona de sus și în cea de jos a
straturilor sociale; acești migranți reușesc să stabilească conexiuni mai
puternice între țara de destinație și
China, practicând uneori un model circular de migrație, facilitat de
dezvoltarea mijloacelor de transport și comunicare.
Despre acești vom vorbi în articolul următor.
(va
urma)
Ruxandra Iordache este doctor al Universității din București și cercetător
la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C.
Brătianu” al Academiei Române (ISPRI).
Actualitate
Un intrus care s-a aventurat pe insula lui Epstein susține că a fost legat la ochi, mâini și picioare și aruncat într-o temniță
Un YouTuber care s-a aventurat recent pe o insulă privată care a aparținut cândva lui Jeffrey Epstein susține că a fost legat cu mâinile și picioarele și aruncat într-o temniță, cu ochii legați.
Benjamin Owen FOTO: X
Benjamin Owen, în vârstă de 44 de ani, din Memphis, a călătorit pe 25 aprilie în insula Little St James din Caraibe, cunoscută pentru reputația sa proastă, împreună cu prietenul său Ryan Dalton și o a treia persoană neidentificată.
Însă, atunci când cei trei au fost zăriți de un grup, Owen a declarat că a fost legat de mâini și picioare, legat la ochi și aruncat într-o cameră pe care a numit-o „temniță”, potrivit Daily Mail.
Câteva ore mai târziu, a spus el, a sosit poliția din Insulele Virgine și l-a arestat.
„Nu cred că era menit să părăsesc insula aceea în viață”, a declarat Owen pentru CBS News.
Poliția susține acum că cei care lucrează pe insulă pentru noul proprietar, Stephen Deckoff, încercau să-și facă dreptate, pe fondul unui val de influenceri care se înghesuiau pe celebra insulă din Caraibe.
În proces intentat de holdingul insulei împotriva lui Owen și a asociaților săi se arată că aceștia sunt „căutători de faimă pe internet” și „teoreticieni ai conspirației” care au acționat cu „indiferență nesăbuită și imprudentă”.
De asemenea, se susține că grupul face parte dintr-o „subcultură în creștere rapidă a așa-numiților «exploratori urbani», influencerii de pe rețelele sociale, YouTub-eri și persoane în căutare de publicitate pe internet care… profită financiar de notorietatea insulei și de asocierea acesteia cu Jeffrey Epstein”.
Se susține, de asemenea, că Owen și Dalton „se delectează cu teoriile lor conspiraționiste nebunești și le folosesc pentru a-și justifica comportamentul criminal”.
Este unul dintre cele trei procese civile de acest gen prin care se solicită despăgubiri împotriva presupușilor intruși de către o societate cu răspundere limitată (LLC) legată de Deckoff, miliardarul fondator al Black Diamond Capital Management.
Owen a postat videoclipuri online în care își împărtășește teoria că Epstein este încă în viață – o opinie pe care Dalton a spus că o împărtășește.
„Nu am văzut nicio dovadă că ar fi încă în viață acolo, dar asta face parte din căutarea adevărului”, a explicat el pentru WREG.
Owen a mai spus că „încerca să facă niște cercetări pentru a readuce povestea aceea în lumina reflectoarelor și pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la organizația noastră non-profit We Fight Monsters, care combate traficul de persoane și exploatarea”.
Într-o declarație pentru CBS News, un purtător de cuvânt al proprietății insulare a lui Deckoff, pe care acesta intenționează să o transforme într-o „stațiune de lux de ultimă generație, de cinci stele, de clasă mondială, cu 25 de camere”, a declarat: „A existat o creștere alarmantă a numărului de persoane care intră ilegal pe proprietăți private de pe insula Little St James. Accesarea proprietății dincolo de plajă, inclusiv prin intrarea sau manipularea oricăreia dintre structurile insulei – așa cum au făcut acești intruși – este o încălcare clară a legii și va fi tratată ca atare fără excepție.”
Epstein a cumpărat inițial Little Saint James în 1998, apoi a achiziționat o insulă vecină, Great Saint James, în 2016.
Martorii au declarat că nu au observat niciodată vreo infracțiune pe insulă, dar după arestarea lui Epstein în 2019 pentru acuzații federale de trafic sexual și moartea sa în închisoare o lună mai târziu, Insulele Virgine au intentat un proces civil împotriva moștenitorilor săi, acuzându-l că a transportat fete minore pe insulă pentru a le abuza sexual.
Cazul a fost soluționat în 2022, o sumă de 105 milioane de dolari fiind plătită Insulelor Virgine.
În același an, moștenitorii lui Epstein au scos insula la vânzare, iar un an mai târziu, miliardarul Stephen Deckoff a cumpărat cele două insule pentru 60 de milioane de dolari.
Actualitate
23 mai: Ziua în care au fost uciși Bonnie și Clyde, celebrul cuplu de gangsteri americani
În ziua de 23 mai 1934, celebrul cuplu de gangsteri americani Bonnie Parker și Clyde Barrow a fost împușcat de poliție. Tot pe 23 mai, în 1871, s-a născut Garabet Ibrăileanu, critic și teoretician literar român.
Bonnie și Clyde/FOTO: Wikipedia
1430: Ioana D’Arc este capturată de către burgunzi
Supranumită Fecioara din Orleans, Ioana d’Arc este considerată cea mai importantă figură din Evul Mediu francez.
Ioana d’Arc/FOTO: Wikipedia
A afirmat de nenumărate ori că auzea voci de origine divină (considerate astăzi simptome ale schizofreniei), voci care-i porunceau să mobilizeze armata în lupta pentru eliberarea Franței de sub dominația engleză. A condus armata franceză într-o victorie memorabilă la Orléans, care a respins o încercare engleză de a cuceri Franța în timpul Războiului de o sută de ani, scrie Britanica.
La 14 mai 1430, Ioana d’Arc se afla la Compiègne, unde s-a întâlnit cu arhiepiscopul Renaud de Chartres și cu Louis I de Bourbon. Împreună au mers la Soissons, însă locuitorii le-au refuzat intrarea. În timp ce ceilalți au decis să se retragă, Ioana s-a întors la Compiègne.
Pe 23 mai 1430, ea a respins de două ori atacurile burgunzilor, dar a fost în cele din urmă capturată după sosirea întăririlor engleze. A fost dusă la Margny, iar după capturare, Renaud de Chartres a acuzat-o că a ignorat sfaturile primite. Regele Carol al VII-lea nu a încercat să o salveze.
Pe 30 mai 1431, Ioana d’Arc a fost arsă pe rug în piața Vieux-Marché din Rouen, murind în timp ce striga numele lui Iisus Hristos.
1871: S-a născut criticul și teoreticianul literar Garabet Ibrăileanu
Garabet Ibrăileanu s-a născut la 23 mai 1871, la Târgu Frumos, judeţul Iaşi. Acesta rămâne în istorie pentru activitatea sa de critic şi istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier.
Garabet Ibrăileanu/FOTO: Muzeul Național al Literaturii Române
În 1891, se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi, fiind în paralel şi bursier al Şcolii Normale Superioare, secţia de istorie-filosofie, pe care o termină în 1895, scrie Rador.
A fost căsătorit, din 5 iulie 1901, cu Elena Carp şi a avut o fiică, Maria, născută în anul 1902.
În anul 1904, Ibrăileanu s-a îmbolnăvit, a devenit neurastenic, având o insomnie permanentă. Din cauza bolii, Ibrăileanu lucra noaptea, se culca în zorii zilei şi dormea până la ora trei după-amiaza, păzit de soţie, care avea grijă să nu fie deranjat.
În martie 1906, a fondat la Iaşi, împreună cu Constantin Stere şi Paul Bujor, revista „Viaţa românească”, de care va fi legat toată viaţa.
A rămas la conducerea revistei şi a cenaclului acesteia până în 1933 şi a susţinut, prin publicarea lor în revistă, mai mulţi scriitori, între care M. Sadoveanu, T. Arghezi, Al. Philippide, G. Topârceanu. În anul 1912, devine doctor în litere, cu teza „Opera literară a d-lui Vlahuţă”.
Garabet Ibrăileanu a murit în noaptea de 10/11 martie 1936, la Bucureşti.
1929: Este lansată animația „Karnival Kid” în care Mickey Mouse rostește primele sale cuvinte
„Karnival Kid” („Copilul carnavalului”) este un scurtmetraj animat american din 1929 și al nouălea film din seria Mickey Mouse.
A fost regizat de Walt Disney și animat de Ub Iwerks, cu muzica realizată de Carl W. Stalling.
Prima replică rostită de Mickey este celebra „Hot dogs! Hot dogs!”, vocea fiind asigurată de Carl W. Stalling, și nu de Walt Disney. Expresia avea să inspire ulterior celebra replică asociată personajului, „Hot dog!”.
Scurtmetrajul a fost lansat pe 31 iulie 1929 de Celebrity Productions. După ce The Walt Disney Company și-a schimbat distribuitorul, filmul a fost relansat de Columbia Pictures. De la 1 ianuarie 2025, filmul a intrat în domeniul public.
1934: Faimosul cuplul de gangsteri americani Bonnie și Clyde au fost împușcați de polițiști
Bonnie Elizabeth Parker și Clyde „Champion” Barrow au fost doi infractori americani care au călătorit prin partea centrală a SUA alături de banda lor în timpul Marii Crize Economice, comițând între 1932 și 1934 o serie de infracțiuni precum jafuri bancare, răpiri și crime.
Bonnie și Clyde/FOTO: FBI
Avertismentul antropologului care a contactat un trib izolat din India: de ce izolarea nu îi mai garantează supraviețuirea
Bonnie s-a născut pe 1 octombrie 1910, iar Clyde pe 24 martie 1909.
FBI transmite că cei doi s-au cunoscut în Texas, în ianuarie 1930. Bonnie avea 19 ani și era căsătorită cu un criminal aflat în închisoare, iar Clyde avea 21 de ani și era necăsătorit.
La scurt timp, Clyde a fost arestat pentru furt și trimis la închisoare. A evadat cu ajutorul unui pistol introdus ilegal de Bonnie, dar a fost prins din nou și reîncarcerat.
Eliberat condiționat în februarie 1932, Clyde s-a întors la Bonnie și a reluat viața infracțională.
În anii următori li s-au alăturat tânărul infractor Raymond Hamilton, fratele lui Clyde, Buck Barrow și soția sa, Blanche Barrow.
Banda a devenit cunoscută în întreaga țară pentru jafurile îndrăznețe și confruntările armate cu poliția. În iulie 1933, Buck Barrow a fost rănit mortal într-un schimb de focuri cu poliția în Iowa, iar Blanche a fost capturată.
Bonnie și Clyde au continuat însă activitatea criminală, reușind de mai multe ori să scape de autorități.
La 13 aprilie 1934, un agent FBI obținut informații potrivit cărora cuplul se ascundea într-o zonă izolată din apropierea localității Sailes, în Louisiana. Autoritățile au aflat că cei doi petrecuseră noaptea de 21 mai 1934 la Black Lake, Louisiana, și urmau să revină în zonă două zile mai târziu.
Mașina în care se aflau Bonnie și Clyde/FOTO: Caters News
Înainte de răsăritul zilei de 23 mai 1934, polițiști din Louisiana și Texas s-au ascuns de-a lungul unei șosele din apropiere de Sailes.
Polițiștii au tras aproape 200 de gloanțe, care le-au fost fatale lui Bonnie și Clyde. Clyde a murit în urma primul val, dar Bonnie care se afla în maşina a fost auziţă ţipând în timp ce gloanţele se repezeau asupra ei.
Presa a condamnat felul de a acţiona al poliţiei, mai ales că tâlharii nu erau înarmaţi şi despre Bonnie nu se ştie cu exactitate dacă ar fi săvârşit vreo crimă. De atunci, poliţia este obligată să someze orice persoană înainte de a trage.
1971: Este inaugurat Hotelul Intercontinental din București
Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar”.
FOTO: Inquam photos/David Muntean
Terenul unde se află astăzi impunătorul hotel aparținea Mănăstirii Cernica. În secolul al XIX-lea, acesta a trecut în proprietatea familiei Hagi-Moscu.
Clădirea Hotelului Intercontinental a fost construită între 1968-1971, în cooperare cu firma „Intercontinental Hotel Corporation“, având o înălţime de 88 de metri şi 23 de etaje, după planurile unui colectiv de arhitecţi: Dinu Hariton, şef de proiect, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu şi Romeo Ştefan Belea. Costurile de construcție s-au ridicat la şase milioane de dolari.
Inaugurat la 23 mai 1971, hotelul a avut drept prim oaspete un cetățean american. În 2021 a devenit Grand Hotel Bucharest, în urma încheierii contractului de management cu Intercontinental Hotels Group. În prezent, hotelul are 257 de camere și 3 restaurante.
„Călăreții Apocalipsei”, cea mai de temut bandă de războinici din Europa. Se credea că-și vânduseră sufletul diavolului
1992: Magistratul italian anti-mafie, Giovanni Falcone, a fost ucis de clanul Corleonesi cu o bombă
Născut pe 18 mai 1939, în Palermo, Italia, Giovanni Falcone a fost un magistrat italian care și-a dedicat viața luptei împotriva crimei organizate.
Giovanni Falcone/FOTO: Wikipedia
ONU scrie că Falcone a dezvoltat o metodă inovatoare de investigație bazată pe principiul „urmărește banii”, aplicată în anchetele financiare care vizau bănci și instituții financiare din Italia și din străinătate.
Falcone a fost unul din principalii organizatori ai Procesului Maxi dintre anii 1986-1987, în urma căruia, din 474 de mafioți acuzați inițial, au fost condamnați 360 pentru crime grave, inclusiv 119 în absență.
Acest proces a reprezentat o lovitură majoră pentru Cosa Nostra, una dintre cele mai periculoase grupări criminale din istoria recentă. Ca reacție, liderul mafiot Salvatore Riina a ordonat asasinarea politicianului Salvatore Lima și a judecătorului Giovanni Falcone. Lima a fost ucis pe 12 martie 1992.
Asasinarea lui Falcone a fost organizată de mafiotul Giovanni Brusca, care a detonat de la distanță 400 de kilograme de explozibil amplasate sub autostrada A29, lângă localitatea Capaci, la 23 mai 1992. În atentat au murit Falcone, soția sa, Francesca Morvillo, și trei polițiști din escortă.
La doar 57 de zile după atentat, colegul său Paolo Borsellino a fost și el ucis într-un atac cu bombă. După cele două asasinate, autoritățile italiene au lansat o amplă ofensivă împotriva Mafiei.
Salvatore Riina a fost arestat în 1993 și condamnat pe viață, iar Giovanni Brusca a recunoscut că a detonat explozibilul. Zeci de mafioți au primit condamnări pe viață pentru implicarea în uciderea lui Falcone.
Anul trecut, în iunie, Brusca a fost eliberat, după 25 de ani de închisoare și patru ani de eliberare condiționată.
Pedeapsa i-a fost redusă deoarece a cooperat cu sistemul judiciar, graţie unei legi promovate chiar de Falcone. Prin urmare, „după ce a executat şi cei patru ani de eliberare condiţionată, este acum un om liber”.
Actualitate
Alexandru Rogobete critică blocajul politic: „Avem nevoie de un Guvern funcțional. Orgoliile mari au mize mici”
Deputatul PSD Alexandru Rogobete a făcut vineri, 22 mai, un apel către clasa politică, solicitând renunțarea la orgolii și găsirea unei soluții pentru formarea unui guvern stabil.
Fostul ministru al Sănătății avertizează, într-o postare pe Facebook, că blocajul politic pune în pericol proiecte majore pentru România.
„Cred mult în oameni. În capacitatea noastră de a găsi resurse și de a repara ce pare ireconciliabil, stricat sau iremediabil. De aceea, aici şi acum am decis să transmit un mesaj prin care cer ceea ce pare imposibil de dat: o nouă investiție de încredere în România noastră, a tuturor, pro-occidentală, onestă şi demnă şi performantă”, a scris Rogobete.
Social-democratul subliniază că România are nevoie urgentă de un executiv funcțional:
„Avem nevoie de o țară cu un Guvern funcțional, cu putere de decizie şi curaj”.
Deputatul critică lipsa de responsabilitate a unor actori politici, în contextul în care proiecte de miliarde de euro depind de stabilitatea guvernamentală.
„Refuz să cred că, în momentul critic în care proiecte de miliarde pentru români atârnă de un fir de ață, nu avem maturitatea și responsabilitatea de a renunța la mituri și salvatori mesianici în favoarea unei construcții stabile și funcționale. Am intuiția care îmi spune că, indiferent de emoția de moment, la final, pierdem toți. Deja am început să pierdem. Un singur exemplu: proiecte și parteneriate strategice puse la grea încercare de orgoliile care alimentează lupta politică. Greșit! Dacă mandatele mele publice la ministerul Sănătății m-au învățat ceva este că numai atunci când livrezi ce ai promis poți să generezi încredere. Restul e publicitate sau marketing, cum vreți să-i spuneți. Atunci când ești într-o funcție de responsabilitate publică, orgoliul și confortul tău ajung pe ultimul loc, nu pe primul”, se mai arată în postare.
„Orgoliile mari au, mai tot timpul, mize mici”
Rogobete face un apel direct către toți politicienii care susțin direcția pro-occidentală a României.
„Am încredere în oameni şi îmi permit să fac un apel public către fiecare politician, om politic, decident, în parte care crede în construcţia României pro-occidentale. Înţeleg că este greu, înţeleg că tranşeele par atât de adânc săpate încât nu poţi ieşi din ele, dar orgoliile mari au, mai tot timpul, mize mici”, a transmis social-democratul.
Fostul ministru avertizează cu pribire la alegerea între responsabilitate și calcule politice.
„Dacă politicienii vor găsi împreună drumul corect şi responsabil acum, românii ne vor aprecia. Dacă alegem calcule meschine, orgolii nesfârşite sau iluzii îndepărtate vom plăti, cu toţii”.
Amintim că România este într-o criză politică după ce PSD a votat alături de AUR moțiunea de cenzură care a dus la demiterea Guvernului Bolojan. Partidele parlamentare nu au reușit până acum să contureze o nouă majoritate. PSD insistă pentru refacerea fostei coaliții, însă fără Ilie Bolojan ca premier, în timp ce PNL, USR și UDMR cer social-democraților să vină cu o propunere de prim-ministru.
Un intrus care s-a aventurat pe insula lui Epstein susține că a fost legat la ochi, mâini și picioare și aruncat într-o temniță
Un YouTuber care s-a aventurat recent pe o insulă privată care a aparținut cândva lui Jeffrey Epstein susține că a...
23 mai: Ziua în care au fost uciși Bonnie și Clyde, celebrul cuplu de gangsteri americani
În ziua de 23 mai 1934, celebrul cuplu de gangsteri americani Bonnie Parker și Clyde Barrow a fost împușcat de...
Alexandru Rogobete critică blocajul politic: „Avem nevoie de un Guvern funcțional. Orgoliile mari au mize mici”
Deputatul PSD Alexandru Rogobete a făcut vineri, 22 mai, un apel către clasa politică, solicitând renunțarea la orgolii și găsirea...
Asigurare de Calatorie pentru Egipt si Africa de Nord – Riscuri Specifice de Cunoscut
Cand calatoresti in Egipt si in Africa de Nord, vei avea nevoie de o asigurare care acopera urgentele medicale, ingrijirea...
Desemnarea viitorului premier trebuie să ţină cont de problemele urgente ale României
Sper că aşa îşi pun problema desemnării viitorului premier preşedintele Nicușor Dan şi consilierii săi. Ce trebuie să rezolve viitorul...
Iranul își reconstruiește baza industrial-militară mai repede decât se anticipa. Producția de drone a fost deja reluată, arată rapoartele SUA
Teheranul a reluat deja o parte din producția de drone pe parcursul armistițiului de șase săptămâni început la începutul lunii...
AUR a dat în judecată Guvernul pentru a modifica legea finanțării partidelor. Soluția Curții de Apel București
Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a încercat să obțină în instanță anularea unor articole din normele de aplicare ale Legii...
-
Actualitateacum 2 zileFenomenul din Prahova: Dominic Alexandru Pop, micul campion care a transformat disciplina de fier în eleganță pe ringul de dans
-
Breakingacum 3 zile20 Mai, calendarul zilei: Cher împlinește 80 de ani, Miodrag Belodedici 62. Sunt brevetați blugii
-
Actualitateacum 3 zile
SUA vor să reducă forțele militare puse la dispoziția NATO în caz de criză. Când ar urma să fie făcut anunțul oficial
-
Actualitateacum 3 zile
Antrenorul de box din București care a agresat sexual și fizic o cursantă minoră timp de peste doi ani a fost arestat preventiv
-
Actualitateacum 2 zile
Planul lui Trump pentru Gaza, în impas: fonduri neplătite și progrese inexistente pe teren
-
Breakingacum 2 zileTrump spune că negocierile SUA-Iran au intrat în „faza finală”
-
Actualitateacum o zi
Iranul își reconstruiește baza industrial-militară mai repede decât se anticipa. Producția de drone a fost deja reluată, arată rapoartele SUA
-
Actualitateacum 2 zile
SUA vor tehnologia dronelor ucrainene. Washingtonul cere acces la sistemele AI și navigația fără GPS, dar Zelenski trasează o „linie roșie”