Actualitate
Mașina pe care și-o doreau tinerii din România. „Hibrid între cocoșul galic și cățeaua oltenească“ VIDEO
De la proiectare și până la
scoaterea primei mașini pe poarta fabricii au trecut aproape 15 ani,
fiind produsă timp de 13 ani. Era, în schimb, mașina fabricată în
România care folosea tehnologie de vârf.
Oltcit-ul, mașina râvnită odinioară și iubită și astăzi FOTO: arhiva
Automobilul Oltcit, o co-producție
româno-franceză, a fost, spun fanii mărcii, cel mai modern
fabricat în România, în vremea în care românii produceau de
asemenea Dacia și Aro. Ceva mai ieftină decât Dacia, cu design
sport și cu șansa de a o avea ceva mai repede decât mașina
produsă la Pitești, Oltcit-ul a devenit rapid visul tinerilor.
Bazele viitoarei uzine de automobile
de la Craiova, inaugurată în 1979, au fost puse cu mai bine de 10
ani înaintea acestei date. Când președintele Franței, generalul Charlles de Gaulle, a vizitat, în 1968, Craiova, i s-a prezentat, a
relatat prim-vicepreședintele Consiliului Popular al județului Dolj de atunci
(fost primar al Băniei, ministru
de Finanțe, ambasador
plenipotențiar al României în Franța), Petre Gigea, schița
fabricii.
Prima vânzare a unui autoturism Oltcit
s-a realizat de-abia în 1982, după omologare. Ulterior a ajuns să fie vândută și în afară. Ultimele autoturisme
produse din colaborarea româno-franceză au ieșit pe poarta
fabricii în 1995, iar norocoșii care le mai posedă se mândresc cu
ele peste tot prin țară pe unde se organizează evenimente ale
Oltcit Fan Club Romania. Anul trecut, zeci de fani s-au adunat la
Craiova, marcând cu fast cei 40 ani de la primul autoturism care a
ieșit cu acte în regulă pe poarta fabricii.
Tehnoogia de vârf a învins industria
românească
Specialiștii care au lucrat, fie de la
început, fie s-au alăturat pe parcurs, la producerea automobilului
râvnit în ultimele două decenii ale secolului trecut în special
de tinerii din România și-au amintit de provocările, greutățile
și satisfacțiile din anii de glorie ai Oltcit. Inginerul Raull Lămboiu este unul dintre absolvenții de facultate cu șansa unui
început de carieră memorabil. Conform dollo.ro, specialistul a lucrat încă din anul 1980 în uzinele de la Craiova.
„Am fost prima serie de ingineri de
automobile care am început activitatea direct în uzină.
Într-adevăr, Oltcit-ul a fost neînțeles de români. Pentru vremea
respectivă a fost una dintre cele mai moderne mașini ale anilor
’80. Soluțiile tehnice de la Oltcit au
fost adoptate destul de repede de industria românească de
automobile – partea electronică în special – mă refer la Dacia
și Câmpulung.
Șocul pe care l-a făcut Citroënul
intrând la Craiova a fost că a introdus această tehnologie nouă.
Eu am avut această șansă, ca absolvent, să încep într-o uzină
de vârf a tehnologiei europene de atunci. Îmi aduc aminte că prin
’85 am citit într-un Paris Match că uzina
de la Craiova era a 5-a din Europa din punct de vedere tehnologizare.
Gândiți-vă că și pe vremea aia se fabrica Mercedes, BMW,
Volkswagen. Motivul pentru care nu a rezistat a fost că această
tehnologie de vârf, care a intrat în România în anii 80, a fost
mult prea puternică pentru ce putea oferi industria românească a
acelor ani”, a mărturisit, conform aceleiași surse, ing. Lămboiu
în fața posesorilor de Oltcit adunați la Craiova.
În primii ani, uzina din Craiova doar
asambla kit-urile aduse din Franța. Ulterior, conducătorii țării
și-au dorit să producă totul în România, iar lucrurile au
început, astfel, să se deterioreze, iar asta în ciuda faptului că,
pentru a se asigura că nu vor fi sincope în activitatea fabricii,
aceasta a fost condusă o vreme chiar de ministrul Economiei.
„Îmi aduc aminte că în ’84-’85,
când am avut niște comenzi mari pentru Țările de jos, am avut
ministrul economiei de atunci pe post de director general în uzină,
și a coordonat tot ce însemna aprovizionare din industria
românească. În mod special tablă de la Galați. Practic toată
industria românească a fost privată de tablă o lună de zile ca
să ne-o dea nouă să fabricăm caroseriile de Oltcit de care aveam
nevoie. După două săptămâni au încercat să-și reia producția
pentru România, dar noi deja terminasem tabla pe care ne-au dat-o și
mai aveam nevoie”, a povestit Lămboiu, citat de dollo.ro.
Deși extrem de bine tehnologizată,
uzina lucra la un moment dat cu produsele fabricate în țară care
nu se ridicau la cerințele industriei auto proiectate de francezi.
Șuruburile, de exemplu, produse la Brașov, și livrate și uzinelor
Dacia și ARO, erau sub standardele cerute de uzina româno-fraceză.
Rechemarea în fabrică, un concept necunoscut la acea vreme în România
Ing. Raull Lămboiu a vorbit, de
exemplu, despre cum se realizau testările, partea fraceză ținând
foarte mult la fiecare dintre etapele programate.
„Francezii dădeau mare atenție la
ce se întâmpla cu mașinile în exploatare. Una dintre probele care
se făceau: la fiecare lot de 100 de mașini, una se încerca la o
probă de 500 de km. După fiecare sută de km se întorcea în uzină
și se verificau diverși parametri, iar la finalul celor 500 de km
efectiv se demonta tot și se studia unde anume și ce a cedat, care
sunt părțile mai slabe sau mai bune.
Același lucru se făcea cu
motoarele. Se preleva la fiecare sută câte un motor căruia i se
făcea un rodaj total. Apoi o probă de 35 de ore de funcționare –
pe banc – unele se întorceau în bandă și ajungeau pe vreo
mașină, de se mirau ce motoare teribile le-au pus pe mașină. Iar
unul la 500 de motoare i se făcea un crash test în care îl forțam
atât de tare încât îl spărgeam. Ne interesa să găsim cea mai
slabă piesă din motor. Și apăreau de la caz la caz, bolțuri,
pistoane”, a povestit inginerul.
Ce s-a întâmplat plecând de la
astfel de constatări era ceva deloc obișnuit pentru România.
Constatându-se, într-o astfel de testare, că un șurub strâns
prea tare se rupea, s-a luat o decizie surprinzătoare.
„Și ce s-a făcut atunci? O măsură
care foarte sigur nu s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost doar partea
românească: ceea ce se cheamă acum rechemare în fabrică.
Retragerea din piață a mașinilor fabricate între data și data
pentru anumite chestii. De obicei nu se spune în public ce anume a
fost defect. Și noi atunci, pentru că logistica de atunci din
fabrică nu ne-a permis să localizăm exact lotul, de la motorul nr…
am luat la întâmplare. A fost o perioadă de 6-7 luni de zile
urâtă. Am demontat la motoare, volante și șuruburi peste tot, în
toată țara”, și-a amintit Raull Lămboiu.
Producție românească Oltcit din 1983
Fabrica dotată
cu cel mai puternic calculator din sud-estul Europei a
început efectiv să producă automobilele Oltcit după 1983, până
atunci peste 80-85% dintre mașini asamblându-se din kit-uri aduse
din Franța. A urmat etapa în care se primeau subansamble, după
care s-a pornit linia de motoare și se primeau piese produse în
țară.
„Dar industria românească nu a
putut să țină pasul. Relația cu Citroën a fost acel procent 64%
noi și 36% ei. În schimbul acelui 64% noi ne angajam să facem un
grup de, nu mai rețin exact, minim 40 de unități din țară care
să producă piese pentru Oltcit. Iar restul, francezii se obligau să
aducă componentele pe care nu le puteam face noi și să ne asigure
vânzarea.
Planurile inițiale erau ca într-o
primă etapă să producem 130.000 de mașini și după aia să
ajungem la 300.000 de mașini pe an. Noi nu cred că am produs mai
mult de 60.000 de mașini și asta când am avut ministrul
industriilor pe post de director și a coordonat totul”, a mai spus
Raull Lămboiu.
Când specialiștii din uzina Oltcit au
spus de ce au nevoie, șefii fabricilor din țară s-au luat cu
mâinile de cap, conștienți că nu pot livra. Cum, însă, în
acele vremuri nu exista „Nu se poate!”, s-a mers înainte.
O fabrică de aproape un miliard dolari
Odată cu uzina de la Craiova, a
dezvăluit, la rândul său, ing. Ștefan Voncu, s-a dezvoltat și
conceptul de „industrie dezvoltată pe orizontală”, în timp
anumite fabrici ajungând să se tehnologizeze și să producă
special pentru Oltcit, ulterior vânzând produse și celorlalte
uzine autohtone care produceau autoturisme.
„Familiile de mașini Oltcit s-au
bazat, din punct de vedere al industriei orizontale – atunci s-a
inventat această denumire de industrie orizontală la noi – pe
rețeaua existentă în România pentru Dacie – lansată și
educată de Renault – și s-au mai investit special pentru
furnizori Oltcit, care au devenit și furnizori pentru Dacia și Aro,
și era normal să fie așa – 265 de milioane de franci francezi.
La acea vreme nu funcționa Euro.
A mai existat și un așa numit plan
previzionar de naționalizare. Care spunea așa: plecăm de la o
definiție a furnizorilor pe care o avem acum, pentru Citroën.
Prezentăm furnizorii deja cunoscuți românești și în funcție de
omologarea acestora, în timp scade importul de piese din Franța și
crește producția din industria orizontală. Logic, nu?”, a
relatat ing. Voncu, conform www.dollo.ro.
În 1984 fabrica a început efectiv
fabricația pe bandă continuă. Ca să se ajungă în acest punct,
totul a costat, a mai spus ing. Ștefan Voncu, 983 milioane de
dolari.
Ultimele autoturisme Oltcit au fost produse în 1995, fabrica fiind preluată de Daewoo, iar mai târziu de Ford.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 3 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 3 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 2 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Comunicateacum 2 zileComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum 3 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 3 zileÎngrijire completă pentru pori dilatați: Hidratare și curățare în același timp
-
Stirea zileiacum 2 zileCauciucuri si masini in centrul stirii zilei – ce se intampla pe drumurile Romaniei
-
Comunicateacum 2 zileOriflame România anunță două promovări-cheie: lideri care accelerează viitorul brandului în Europa




