O națiune aflată sub asediu a renunțat la birocrația militară în favoarea eficienței letale: „Dacă funcționează, construiește-l!”.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

În ateliere clandestine, împrăștiate pe tot teritoriul Ucrainei, se asamblează o mașinărie de război într-un ritm amețitor, care lasă în urmă până și cele mai puternice state membre NATO, scrie The Guardian.

Doar în luna mai, Ministerul Apărării de la Kiev a omologat nu mai puțin de 175 de noi sisteme de arme pentru utilizare operațională. Procentul este absolut uluitor: aproape 93% dintre acestea sunt proiectate și construite integral în Ucraina.

Prin comparație, Germania – o forță industrială europeană – a certificat mai puțin de 20 de sisteme noi pe parcursul întregului an 2024, performanță considerată oricum un record istoric pentru Berlin. De cealaltă parte a Atlanticului, Statele Unite introduc în serviciu între două și cinci platforme cu adevărat noi pe an, în condițiile în care ciclurile de achiziții publice din Pentagon durează în medie un deceniu.

Dacă în urmă cu patru ani Ucraina importa cu disperare orice echipament militar pe care aliații săi erau dispuși să îl trimită, astăzi Kievul omologhează șase noi sisteme de arme în fiecare zi.

„Dacă aduni toate aceste piese, obții un ecosistem de achiziții pentru apărare care este complet de nerecunoscut în comparație cu orice alt loc din Europa”, explică Keir Giles, cercetător asociat în cadrul Programului pentru Rusia și Eurasia de la Chatham House și autor al volumului „Cine va apăra Europa?”.

Moștenirea anului 2014 și eliminarea birocrației

Întrebarea legitimă care se naște pe buzele tuturor analiștilor militari este cum a reușit o țară aflată sub bombardament constant să pună pe picioare o asemenea industrie în doar patru ani.

Răspunsul, potrivit lui Keir Giles, nu își are originea în invazia pe scară largă declanșată de Rusia în 2022, ci în anul 2014, momentul în care Moscova a anexat ilegal Peninsula Crimeea și a declanșat conflictul hibrid din Donbas. Ucraina nu a pornit de la zero. Anumite industrii și inovații au fost, evident, impulsionate de războiul total, însă Kievul acumulase deja opt ani de experiență în dezvoltarea acestor capacități, bazându-se masiv pe externalizarea serviciilor către sectorul privat, notează publicația britanică.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Ceea ce a schimbat fundamental invazia din 2022 a fost viteza de execuție. Sub presiunea unei amenințări existențiale, Ucraina a eliminat complet birocrația care, în țările occidentale, face ca procesele de achiziție să se întindă pe ani sau chiar decenii.

Ucrainenii au adoptat un principiu pragmatic: „eșuează rapid”. Dacă o armă funcționează pe front, este adoptată imediat; dacă nu, este abandonată rapid, reducând costurile și întârzierile pe care le-ar presupune testele rigide din Occident. Mai mult, dezvoltarea tehnologică a fost descentralizată până la nivelul batalioanelor individuale, care își modifică și își îmbunătățesc echipamentele direct în tranșee.

Robert Tollast, cercetător la Royal United Services Institute (RUSI), explică: „ecosistemul de apărare al Ucrainei este stimulat de inițiative precum platforma tech militară Brave1, unde unitățile cumpără direct ceea ce știu că funcționează în teren. Dorința lor de supraviețuire și letalitatea sunt motorul acestei eficiențe”.

De la drone cu inteligență artificială la roboți de luptă

Cele 175 de arme noi acoperă o gamă largă: de la drone de interceptare și roboți tereștri, până la rachete balistice și vehicule blindate. Printre dronele nou certificate se numără modele precum Tin, Tur, Mamba, Palii sau D’Artagnan, dar piesa de rezistență este Lupynis-10-TFL-1.

Plase antidrone au fost instalate pe autostrada din apropierea reședinței lui Putin din Valdai

Aceasta a fost dezvoltată de The Fourth Law, un start-up de tehnologie militară fondat în 2023 de Iaroslav Ajniuk, un antreprenor a cărui companie anterioară producea camere video monitorizate de la distanță pentru animale de companie.

Inovația majoră constă în implementarea „primului nivel de autonomie”. Pe durata celei mai mari părți a zborului, drona este ghidată de un operator uman. Însă în ultimii 500 de metri – zona critică în care războiul electronic rusesc devine extrem de intens și bruiajul poate tăia conexiunea cu pilotul – inteligența artificială de la bord preia controlul complet. Drona identifică și se fixează pe țintă fără nicio intervenție umană. Acest upgrade crește rata de succes a misiunilor de două până la cinci ori, adăugând doar 10-20% la costul de producție.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

O altă armă strategică este drona Sichen, concepută pentru lovituri în adâncime la distanțe de până la 1.400 de kilometri, capabilă să transporte o încărcătură explozivă de 40 de kilograme. Capacitatea sa de a naviga prin bruiaj electronic permite Ucrainei să lovească obiective pe teritoriul Federației Ruse, sfidând sistemele Moscovei.

Pe segmentul terestru, roboți precum Gnom, Primar-Killer, Vepr, Pliushch+ și Ratel X schimbă regulile jocului. Cel mai important este Ratel X, un robot de luptă cu profil redus, capabil să execute misiuni de recunoaștere, minare și evacuare a răniților din prima linie, dar și să lanseze propriile drone de atac FPV prin fibră optică direct de pe câmpul de luptă.

Dmitro Jmailo, director adjunct al Centrului Ucrainean de Securitate și Cooperare, subliniază că motorul din spatele acestei robotizări masive este apariția așa-numitelor „zone ale morții” – sectoare de pe linia frontului cu o adâncime de până la 20 km, aflate sub foc constant, unde trimiterea soldaților echivalează cu o condamnare la moarte. Roboții permit menținerea militarilor departe de linia de foc direct, protejând resursa cea mai de preț a Ucrainei: oamenii.

Programul de rachete autohton înseamnă lovituri în inima Rusiei

Autonomia militară a Kievului nu se oprește la drone. Ucraina și-a dezvoltat în secret propriul program de rachete balistice. Racheta FP-7, cu o rază de acțiune de 200 km, este deja activă. Modelul mai puternic, FP-9 (rază de acțiune estimată la 850 km și o ogivă de 800 kg), capabil să atingă Moscova, urmează să finalizeze testele. În paralel, racheta de croazieră FP-5 Flamingo (rază de 3.000 km și încărcătură de 1.150 kg) a lovit deja ținte la peste 1.500 km în interiorul Rusiei.

De la iadul nuclear la înghețarea frontului: ce scenarii are Putin pe masă?

Ucraina a fost practic obligată să dezvolte aceste alternative strategice. Deoarece Statele Unite au refuzat multă vreme să permită utilizarea armelor occidentale pentru a lovi teritoriul rus, Kievul a răspuns prin tehnologie proprie.

În timp ce Ucraina mizează pe flexibilitatea atelierelor private mici, abordarea Rusiei este diametral opusă: un monopol controlat de stat, concentrat în facilități mamut precum cea de la Alabuga, care produce o singură armă la scară industrială, fără competiție și fără stimulente pentru inovare. Modelul rusesc este periculos prin volumul brut, dar rigid în fața adaptării.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Lecția pe care Occidentul refuză să o învețe

Capacitatea internă de producție de apărare a Ucrainei a explodat: de la 20 de miliarde de dolari în 2024, la 35 de miliarde de dolari în 2025, estimările pentru acest an indicând un volum de 50 de miliarde de dolari. Această cifră transformă Ucraina într-unul dintre cei mai mari producători de tehnică militară din Europa.

Occidentul privește, însă eșuează în a trage concluziile corecte. Sigur, în Ucraina se fac compromisuri procedurale din cauza stării de război, dar acele „scurtături” birocratice sunt exact cele care fac ca programele de apărare britanice sau europene să dureze decenii.

Lecția dură pentru Europa este că nu ar trebui să aștepte o presiune existențială similară pentru a-și reforma propriile mecanisme de achiziții. Ucraina are nevoie să câștige războiul, dar, în egală măsură, Europa are nevoie de Ucraina și de tehnologia revoluționară pe care aceasta a dezvoltat-o în tranșee.

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a promulgat o lege care permite autorităților să confiște bunurile cetățenilor ruși aflați în străinătate dacă aceștia sunt considerați vinovați de încălcarea intereselor Federației Ruse.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Potrivit publicației independente ruse Meduza, actul normativ va intra în vigoare la 1 septembrie, după ce a fost aprobat de Duma de Stat la sfârșitul lunii mai.

Noua legislație extinde semnificativ posibilitățile de sancționare a rușilor care au părăsit țara și care continuă să își exprime opiniile în spațiul public din afara Federației Ruse.

Bunuri confiscate pentru peste zece categorii de contravenții

În baza noilor prevederi, autoritățile ruse vor putea dispune sechestrarea sau confiscarea proprietăților persoanelor aflate în străinătate pentru încălcări prevăzute de mai mult de zece articole din Codul Contravențional.

Printre acestea se numără acuzații precum încălcarea regulilor impuse persoanelor desemnate drept „agenți străini”, distribuirea de materiale considerate extremiste, răspândirea de informații catalogate de autorități drept false, participarea la activitatea organizațiilor declarate „indezirabile” sau „discreditarea” armatei ruse.

De asemenea, legea vizează și persoanele acuzate că au comparat public acțiunile conducerii fostei Uniuni Sovietice cu cele ale Germaniei naziste, o temă sensibilă pentru autoritățile de la Moscova.

Criticile la adresa lui Putin și apelurile la sancțiuni pot fi pedepsite

Potrivit informațiilor publicate de Deutsche Welle, multe dintre articolele invocate de noua lege au fost utilizate în ultimii ani pentru urmărirea opozanților politici, a activiștilor și a jurnaliștilor independenți.

Între faptele care pot atrage confiscarea bunurilor se numără insultarea șefului statului sau a funcționarilor publici, criticile la adresa armatei ruse, precum și apelurile publice pentru impunerea de sancțiuni împotriva Federației Ruse.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Măsura este interpretată de observatori ca un nou instrument prin care Kremlinul încearcă să exercite presiuni asupra cetățenilor ruși care au părăsit țara după declanșarea războiului din Ucraina și continuă să critice politicile regimului de la Moscova.

În ultimii ani, sute de mii de ruși s-au stabilit în străinătate, mulți dintre ei invocând restrângerea libertăților civile, mobilizarea militară și intensificarea represiunii împotriva vocilor critice la adresa autorităților.

În reședința de pe strada 2-8A Rutland Gate din cartierul londonez Knightsbridge, una dintre cele mai exclusiviste zone ale capitalei britanice, locuiește astăzi un singur om al străzii. Clădirea a fost vândută în 2020 pentru 210 milioane de lire sterline, fiind la acea vreme cea mai scumpă locuință din Marea Britanie.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Potrivit The Guardian, reședința are 45 de camere, 24 de băi, patru lifturi, o piscină interioară și 116 ferestre.

Proprietatea 2-8A Rutland Gate are o istorie care începe în secolul al XVIII-lea, când pe acel teren se afla un conac construit de ducele de Rutland. În 1836, acesta a fost demolat și înlocuit cu un șir de case, care au fost unite în anii 1980 de fostul premier libanez Rafik Hariri pentru a crea un palat privat în centrul Londrei.

După asasinarea lui Hariri în 2005, proprietatea a ajuns la prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Sultan bin Abdul Aziz Al Saud, până la moartea sa, în 2011.

Patru ani mai târziu, mobilierul și obiectele de lux din interior – inclusiv băi decorate cu pietre prețioase, candelabre din sticlă de Murano și obiecte placate cu aur – au fost scoase la licitație.

Deși a fost vândută pentru suma record de 210 milioane de lire sterline în 2020, clădirea a rămas în mare parte nelocuită. Presa financiară a relatat că adevăratul proprietar ar fi fost Hui Ka Yan, fondatorul gigantului imobiliar chinez Evergrande.

După ce compania a intrat în dificultăți financiare, proprietatea a fost scoasă din nou la vânzare în 2022 pentru aproximativ 200 de milioane de lire.

Proprietatea 2-8A Rutland Gate este un exemplu al fenomenului locuințelor de lux deținute prin companii offshore. Ultima sa vânzare, în 2020, a fost realizată printr-o companie înregistrată în Insulele Virgine Britanice, iar documentele au arătat ulterior că proprietara este Ding Yumei, fosta soție a fondatorului Evergrande, Hui Ka Yan.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

După prăbușirea Evergrande și condamnarea lui Hui pentru fraude financiare, situația proprietății a rămas incertă: lichidatorii nu o pot confisca deoarece este pe numele fostei soții, iar aceasta nu o poate vinde deoarece activele sale sunt înghețate.

Cine este bărbatul care locuiește astăzi în palatul de la Rutland Gate

Anders Fernstedt, care locuiește pe prispa reședinței, s-a născut în Suedia în 1968. A  lucrat ca jurnalist în domeniul tehnologiei fără pregătire formală.

Ulterior a dezvoltat o pasiune pentru horticultură după ce și-a ajutat mama să îngrijească grădina unei case moștenite și a urmat cursuri la Royal Botanic Garden Edinburgh. Deși nu și-a terminat studiile, a lucrat în grădini și a rămas pasionat de plante.

Cine este Bansky, enigmaticul artist care și-a lăsat semnătura pe o statuie uriașă, apărută peste noapte în centrul Londrei

Viața sa a fost marcată de numeroase schimbări: a locuit în SUA, unde a supraviețuit unui accident grav care i-a fracturat coloana în trei locuri.

Ajuns la Londra, a lucrat pentru revista The Economist ca verificator de informații și a locuit o perioadă pe o barcă cu pânze cumpărată de pe eBay. După încheierea colaborării, a rămas fără venituri stabile și a continuat să trăiască din proiecte ocazionale.

Fernstedt a avut și probleme cu legea. În 2024 a fost condamnat pentru agresiune după un conflict legat de interacțiunea sa cu lebedele din Hyde Park. A primit muncă și activități de reabilitare în folosul comunității și i s-a interzis accesul în Grădinile Kensington timp de doi ani.

În prezent, el trăiește pe prispa luxoasei proprietăți goale din Knightsbridge, unde își amenajează un mic „colț de grădină” din flori și plante, în contrast puternic cu opulența clădirii din spatele său.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Anders Fernstedt a ajuns fără adăpost după o serie de probleme personale și locative, inclusiv evacuări repetate, agresiuni și furtul tuturor bunurilor sale. La început, dormitul pe străzi a fost înfricoșător.

„Dacă ești o persoană fără adăpost care se mută mereu dintr-un loc în altul, trebuie să dormi cu un ochi deschis”, spune el.

Acum, de când s-a stabilit într-un singur loc, se simte mai în siguranță. Spune că este suficient de confortabil.

„Sunt ca prințesa și bobul de mazăre”, glumește el.

Are și o pilotă umplută cu puf de gâscă ungurească, care îl ține de cald iarna, fără să fie prea călduroasă vara. În general doarme bine, deși uneori este trezit de zgomotul unui Lamborghini care trece prin zonă.

Problema locuințelor în Anglia

În 2025, în Anglia existau peste 300.000 de locuințe goale pe termen lung, cu aproape 15% mai multe decât în anul precedent. La acestea se adaugă peste 268.000 de a doua locuințe care nu sunt folosite ca reședințe permanente.

Londra se confruntă simultan cu un număr mare de locuințe neocupate și cu o gravă criză a locuirii. Cele mai afectate zone sunt City of London, unde una din patru locuințe nu este folosită, precum și Kensington and Chelsea și Westminster, unde aproximativ una din zece locuințe este goală.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Experții susțin că problema nu este lipsa construcțiilor, ci faptul că multe dintre noile proiecte sunt apartamente de lux care nu răspund nevoilor persoanelor cu venituri mici sau ale celor fără adăpost. O parte dintre aceste proprietăți sunt cumpărate de investitori străini și rămân neocupate ani la rând.

În același timp, aproximativ 340.000 de gospodării din Londra așteaptă o locuință, iar peste 1.200 de persoane dorm pe străzi într-o noapte obișnuită.