Actualitate
EXCLUSIV. Băiețelul din Basarabia care și-a salvat mama și frații din mâinile naziștilor și a sfidat moartea de două ori
Când România a cedat forțat printr-un ultimatum în anul 1941 Basarabia Uniunii Sovietice, un copil de doar 13 ani urma să facă totul pentru a-și apăra familia. Ehezkel Zvilik și-a salvat frații și mama din ghearele morții în timpul celor de-Al Doilea Război Mondial, scăpând la rându-i prin urechile acului.
Hadar are 24 de ani, însă memoria bunicului său e mai vie ca oricând, iar pentru tânăra care a crescut cu poveștile sale, acesta va rămâne eroul său. Ehezkel Zvilik s-a stins în decembrie anul trecut, iar nepoata sa îi rememorează pentru Gândul, viața exemplară.
„E eroul meu. Dându-i povestea mai departe, știu că amintirea lui va dăinui”, mărturisește Hadar.
Ehezkel Zvilik s-a născut în 1928, în orașul Leova, din Basarabia, atunci când regiunea făcea parte din România Mare.
Tânărul basarabean de origine evreiască a fost izgonit din propria casă împreună cu rudele sale, după ce România a pierdut jumătate din Moldova. Împreună cu familia sa a trecut prin perioade de teamă, foame și mari neajunsuri, poposind în mai multe locuri, în timpul refugiului său.
Primul care și-a găsit sfârșitul în mașina necruțătoare a naziștilor a fost tatăl său, Simon, care a murit într-un lagăr de concentrare.
„Niciodată nu a știut locul unde acesta și-a găsit sfârșitul, mâhnit întreagă viață că nu a avut unde să-i pună o lumânare”
Împreună cu mama, bunica și frații săi au încercat să se pună la adăpost de rafala de ură care plana asupra lor și au ajuns în Cazancic, un sat din proximitatea locului natal. Timp de două săptămâni au rămas adăpostiți în acel loc ce le putea aduce un răgaz și un moment de liniște în cumpliții ani ai războiului. Liniștea lor a fost tulburată de venirea a zece soldați români care aduceau cu ei iminența unui sfârșit anunțat și le amintea de cel al tătălui lor.
„Fratele cel mic al lui Ehezkel, Reuven, avea doar 6 ani și l-a rugat pe ofițerul român să-i mai dea încă o oră să trăiască. Soldatul român a încercat să-l pitească pe micul frate al lui Ehezklel. Mama lor, Fiege, neștiind intenția ofițerului s-a speriat, iar în clipa următoare un plâns amar a podidit-o când l-a văzut pe tânărul soldat în timp ce îi punea lui Reuven bomboane în buzunar. Tânăra femeie l-a întrebat pe ofițer de ce a făcut acest lucru, iar soldatul i-a răspuns răzvrătit: „Și eu am un fiu”, spune Hadar.
Execuția a fost anulată, iar Reuven și Ehezkel, i-au salvat pe toți evreii care erau acolo, soldații fiind înduplecați de cei doi copii. După acest episod familia lui Ehezkel și-a continuat drumul către Ucraina, iar în scurt timp au ajuns în Novocherkass.
„În prima noapte, un raid aerian rusesc a fost pus în mișcare, iar sora lui Ehezkel, Lea, care avea doar 15 ani a fost rănită grav la nivelul capului. Feige, mama lor, ajunsă într-un refugiu ucrainean după atacul sovietic, i-a cerut unui medic militar să o salveze pe fiica ei, iar acesta a sfătuit-o să-i curme suferința fiindcă era imposibil să mai supraviețuiască din cauza rănilor. Feige a refuzat, iar micuța Lea a murit în următoarea seară. Copila a fost îngropată împreună cu alte victime ale raidului sovietic, la un cimitir evreiesc din Boryslav, Ucraina. Abia în 1991, Ehezkel și Reuven, cei doi frați, s-au întors și au găsit mormântul spart. Au cumpărat flori și le-au așezat pe bucata de piatră rămasă”, povestește nepoata.
După plecarea din Novocherkassk, familia Zvilik și-a continuat drumul alăturându-se unui colhoz, o cooperativă agricolă din perioada Uniunii Sovietice.
Viața lui Ehezkel a fost salvată a doua oară
Din relatările familiei, Hadar își amintește că în colhoz lui Ehezkel i s-a încredințat misiunea de a supraveghea caii. În timpul unei nopți a adormit și dimineața caii dispăruseră, cu tot cu oamenii din Ucraina.
„Șeful colhozului a vrut să-l pună sub acuzare pentru trădarea patriei. Pedeapsa pentru trădare era capitală și se impunea executarea imediată a presupusului trădător, mai ales când la mijloc era un refugiat evreu. Una din femeile din colhoz l-a protejat spunând că, dacă i s-ar întâmpla ceva rău lui Ehezkel lucrul acesta ar dăuna întregii colectivități. Astfel, prin gestul femeii, viața lui Ehezkel a fost salvată din nou”, spune aceasta.
Când războiul se apropia cu pași repezi, familia Zvilik a luat trenul și și-a continuat refugiul spre Rostov, Rusia. Acolo, bărbatul și cealaltă soră, Batia, și-au găsit o mică slujbă și s-au angajat ca portari timp de câteva săptămâni. În timp ce Hitler avansa pe frontul de Est, frații împreună cu mama și bunica lor au plecat cu trenul în Baku, Azerbaidjan. Orașul cuprins de foame și boală și-a lăsat amprenta asupra stării de sănătate a bunicii, care și-a găsit sfârșitul îmbolnăvindu-se de malarie.
Foto:De la stânga la dreapta: Batia ( sora lui Ehezkel), Feige (mama lui Ehezkel) și Ehezkel
Câteva luni mai târziu, familia Zvilik a ajuns la Krasnovodsk (astăzi devenit Türkmenbașy). De acolo, au continuat drumul spre Qarshi, Uzbekistan. Uzbekistanii se plimbau în jurul orașului cu cuțitele ticsite pe curele de la brâu ca în cele mai vechi timpuri, iar Feige s-a speriat că familia îi va fi ucisă. Însă localnicii nu îi urau pe evrei.
În urma unei solicitări, tinerii adulți au fost nevoiți să lucreze la muncile agricole. Batia a fost înscrisă la vârstă de 18 ani și a fost înrolată în munca câmpului. Toată lumea știa ce s-ar fi putut întâmpla cu o tânără evreică, așa că Ehezkel, care avea doar 14 ani, s-a oferit voluntar pentru a o înlocui pe sora sa. De la strajă pentru cai și pe urmă portar, Ehezkel reușește în cele din urmă să se angajeze ca șofer.
La sfârșitul războiului, familia Zvilik s-a întors în Leova, dar casa lor a fost naționalizată de un ofițer KGB care îi aștepta înarmat, astfel că a reușit să înspăimânte întreaga familie. Cu toate acestea, cei doi frați, Ehezkel și Batia, nu au renunțat până nu au recuperat casa părintească.
„Când Ehezkel a devenit major și a fost nevoit să se alăture armatei URSS, tânărul a cerut o amânare. Cu toate acestea, la 21 de ani s-a alăturat armatei și a slujit în Siberia și Sankt Petersburg. În 1956, Feige, mama sa, moare răpusă de o boală nemiloasă”.
În 1957, viața lui Ehezkel ia o nouă întorsătură. Tânărul s-a căsătorit cu Paulina, o evreică și a avut doi copii. Simon – care poartă numele tatălui său și Malca-Lea, după sora și mătușa lui care au murit în timpul Holocaustului. Abia pe 17 mai 1971 Batia, Paulina și Ehezkel au primit permisiunea să imigreze în Israel.
Aici, Ehezkel a început să lucreze ca șofer reușind să-și cumpere primul camion, urmând visul tatălui său de a fi un mic întreprinzător.
Însă, pentru tânărul devenit bărbat la scurt timp, sfârșitul celui de-al Doilea Răzoi Mondial nu a înseamnat finalul terorii, ci doar un scurt răgaz. Când Războiul Yom Hakipurim a izbucnit (arabo-israelian din 1973), Ehezkel s-a oferit voluntar, deși era prea bătrân pentru misiune și a plecat la drum cu camionul său pentru a lupta și a proteja Israelul.
Ehezkel a suferit de o boală de ochi care i-a afectat vederea și de-a lungul anilor a devenit orb. Însă, bărbatul a avut o cultură a muncii și a renunțat să trudească abia la 80 de ani. În decembrie, anul trecut, la vârsta de 90 de ani, acesta a murit acasă, înconjurat de copii, soție și nepoți.
„Întotdeauna a fost un soț devotat, un tată și un bunic iubitor, iar familia i-a ascultat întotdeauna mărturiile și poveștile eroice. Era un munte de om, plin de calități pe care ne dorim să le avem și noi, nepoții săi. Nu putem decât să sperăm că putem împrumuta câte puțin din ceea ce a fost el, iar memoria sa va continua să dăinuie. Fie ca amintirea lui să fie o binecuvântare”, spune Hadar Popovich, nepoata lui Ehezkel.
Sursă foto: Arhiva familiei
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum o ziReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o ziImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv
-
Comunicateacum 2 zileÎngrijire completă pentru pori dilatați: Hidratare și curățare în același timp




