Motto “ Dar cum să mă plâng la stăpânul meu chiar de stăpânul meu !”  (Al Hallag – poet persan din sec.X d.Hr) 

Până în prezent, nu am scris pentru a stresa pe cineva. Putem să ne scoatem , cu respect pentru ceilalți, gândurile noastre în lume și să le împărtășim celor care n-au timp de astfel de activități, dar au „golul” pregătit să primească de la alții. Așa vom vedea mai clar direcția în care este trimisa omenirea, deoarece ne reactivăm energia pentru salvarea calității de Om , in mod individual .

 Cum anume? Prin revenirea la simplitate,la dialogul sincer și fără teama , vorbirea fiind sursa sigură de ENERGIE și forță pentru Munca creatoare de valori. Marele geniu Mihai Eminescu a spus : ” Pentru a nu lăsa mintea să se gândească la nimicuri, trebuie să dai permanent brațelor de lucru .” Nimicurile  sunt în sensul să intrăm în panică , să ne fie frică de ceea ce se va întâmpla . N-aveți teamă, ceea ce-i scris în Foaia noastra de parcurs , așa va fi.  „Esența OMULUI este să fie și să acționeze „-Eminescu

De aici rezultă anumite învățături și posibile întrebări. Prima intrebare ar fi ceva de genul-„Cine îți va arăta cum trebuie să fii în lume ?

De aceea, răspunsul comportă cel puțin două aspecte :

Primul ar fi atunci când ceea ce urmează să faci sau să nu faci, adică reacția ta la factorii externi ai mediului, este sugerată de inima ta/sufletul tău , care îți dă semnale, cum ar fi avântul sau reținerea privitor la conduita ta .Numai atunci se recepționează cu atenție astfel de mesaje și invită Mintea să acționeze, cum i se spune.

Al doilea ar fi atunci când faci ceea ce legea cere sau ceea ce alții îți sugerează  sau prin imitarea a ceea ce face lumea, în astfel de situații, tu crezi ceea ce ți se arată  și faci ce ți se spune, cu alte cuvinte îți asumi responsabilitatea transferată asupra ta de altcineva.

A doua intrebare ar urma logic -„Cine stabilește limitele exterioare al conduitei noastre, de cine trebuie să ascult pentru a nu încălca ordinea publică stabilită de Puterea statală ?”

Un posibil răspuns ar fi formulat , ceva de genul.Regulile/legile care guvernează relațiile umane sunt stabilite tot de oameni; întreaga istorie a Umanității este de fapt istoria dintre suzerani și vasali(denumiri specifice Evului Mediu) , generic spus, e fix istoria scrisă de către  puterea politică aflată, temporar, la guvernare .În democrație, există partide politice care au ca obiectiv imediat  preluarea guvernării și impunerea propriului program, care să servească intereselor de grup și intereselor poporului a căror reprezentanţi legali sunt .În contra-partidă, într-o democrație iliberală, politicul este expresia concentrata a economicului.

Așadar, POLITICUL este cel pe care-l regăsim în toate și în tot…

A treia întrebare ar suna astfel: „În găsirea conduitei impuse de interesul public , sufletul omului, adică ceea ce este tăinuit ochilor, mai poate accesa și o cale individuală, fără a fi în contradicție cu regulile oficiale ?”

Răspunsul ar fi următorul: Acesta este un subiect delicat fiindcă puțini mai știu și cred că au suflet și că sufletul  e șeful , iar corpul , cu creierul/mintea și simțurile lui , este  “subordonatul”.

Atâta vreme cât mintea , raționează/judecă exclusiv în baza informațiilor primite de la simțuri și numai pentru satisfacerea instinctelor , a dorințelor , pe scurt – pentru “a avea” trupul mai mult decât  îi trebuie, sufletul este acoperit complet de materie, și, așa copleșit de greutate, se luptă numai pentru a păstra echilibrul corpului, respectiv temnița sa terestră( pentru cei care acceptă nemurirea sufletului ).

Numai trecerea de  la conjugarea constanta a verbului “a avea” , la conjugarea cu întâietatea a  verbului ”a fi “,ar putea determina Mintea să raționeze/ să judece cum ar putea scoate în lume gândurile care ne vizitează. Deocamdată, nu mai recepționăm gândurile și nu mai obosim mintea să raționeze și să le pună în acțiune; este mai ușor să-i lăsăm pe alții să o facă, noi doar să credem și să facem ceea ce ni se arată. Avem numai pregătirea de “ a aștepta ” impulsul de la cei care conduc Lumea, stare care este și opera noastră.

Numai omul al cărui suflet și-a scuturat aripile de plumbul turnat chiar de om, are șansa să se regăsească și să aibă o viață interioară bogată, tăinuită de ochii care privesc fără să vadă, întotdeauna în armonia cu legile cosmice și cu respectarea ordinii de drept  impusă de Politic.

Dar faptele mele unde sunt ?

Se urzește, se țese , se lărgește Lumea, se pun limite, se ridica bariere, se călătorește, nu se mai circulă, se migrează … toate le fac ANONIMII , iar istoria “uită ” să le consemneze în cărți. Rămân știri de jurnal care durează o clipă, se uită imediat ce le-ai citit sau văzut.

M-am intrebat deseori oare de ce intervine această “uitare”? Răspunsul ar putea fi unul  concludent, datorat Istoriei ANONIMILOR care se actualizează de la sine !                                                                                In esență, omul a avut, dintotdeauna, trei nevoi fundamentale : hrană, îmbrăcăminte și adăpost pentru siguranta lui si a celor de lângă el.  Iată de ce n-a simțit nevoia să-și scrie istoria !                                 O scrie în fiecare ceas, în singurătate, cu sudoare și suferință !

Faptele noastre (pentru cei care acționează) se regăsesc în faptele celorlalți atunci când observăm roadele muncii apărute, aașa ca de nicăieri. Nu ne mai întrebăm de unde vine ceea ce beneficiem la un moment dat ;  truditorii – făurari a toate rămân în anonimat. Rar cineva își aduce aminte un nume de om sau de vreo brigadă de temerari care au tăiat drumuri peste munți. Cunosc o singură excepție care m-a zguduit cand am văzut-o.

Există un Monument din piatră intitulat “ Palma muncitoare” – înălțat în 1969 ca o recunoaștere a celor care au trudit la realizarea și modernizarea DN 17A care leagă Vatra Moldoviței de Podișul Sucevei , prin Pasul Ciumarna la altitudinea de 1100 m. Știam vechiul drum dintr-o excursie din clasa a X-a făcută într-un microbuz pe un drum plin de praf și de gropi; ocolea șoferul pe câmp pentru a trece vadul.

Experiențele trăite , asociate cunoașterii, sunt izvorul înțelepciunii, a înțelegerii transformărilor neîntrerupte din Natură, din Lume , fiind singura modalitate de a trăi deplin viața, cu ruperi de ritm și schimbări de direcție, revenirea la echilibru/pe orizontală fiind punctul de plecare spre înălțimi, dar și căderi sub orizontală.Important nu e de câte ori ai căzut , ci de câte ori te-ai ridicat și ai continuat, cu reluări și reveniri la drumul care aduce realizarea ta ca om.                                                                    Anonimatul și munca sunt cheia evoluției personale și a colectivității din care faci parte.

Roadele faptelor noastre anonime sunt adevărata istorie !

Sursa foto: https:// google.com

Redacția Ziarului Naționalul.ro mulțumește domnului Vasile Soroceanu pentru acest impresionant material trimis astăzi 15 Ianuarie 2020 în exclusivitate.Totodată, pe această cale îl asigură de statutul de colaborator permanent