Există numeroase legende şi teorii ale conspiraţiei cu privire la experimente sinistre efectuate la ordinul guvernelor unor ţări sau de către diverse servicii secrete. Nu acelaşi lucru se poate spune despre proiectul MK-Ultra, a cărui existenţă nu poate fi pusă la îndoială fiind recunoscut şi de către Congresul SUA.Proiectul MK Ultra a fost un program al CIA desfășurat oficial între anii 1953 și 1973 în care agenția americană de informații a efectuat experimente pe oameni, dintre care majoritatea erau împotriva legilor țării. Majoritatea s-au concentrat pe cercetarea controlului minții, în special tot acest deziderat apelând la proceduri precum interogatoriul și spionajul.
Originea , scopul și un scurt istoric al MK Ultra
Proiectul MK Ultra și-a luat numele din diverse surse. Pe de o parte, digraful mk indică faptul că ancheta a fost finanțată de echipa de servicii tehnice a CIA, deoarece scrisorile au fost folosite pentru a se referi la acest departament. Pe de altă parte, cuvântul „ultra” a fost folosit pentru clasificarea celor mai secrete proiecte ale agenției în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.Ideea din spatele Proiectului MK Ultra a fost de a dezvolta instrumente de control al minții care să poată fi utilizate împotriva dușmanilor țării, în principal sovieticii, chinezii și nord-coreenii. Conform rapoartelor de la acea vreme, aceste trei națiuni foloseau spălarea creierului pentru a extrage informații de la prizonierii de război provenind din Statele Unite.
Inițial, proiectul urmărea să creeze un „drog adevărat” care să fie folosit pentru interogarea prizonierilor și spionilor sovietici în timpul Războiului Rece. La scurt timp, însă, MK Ultra a fost extins la alte forme de control al minții care ar putea servi acestui scop.
Scopul
Proiectului MK Ultra a fost să găsească o modalitate de a controla mintea oamenilor fără acordul lor. Pentru a face acest lucru, au fost testate numeroase metode. Printre cele mai izbitoare se numără hipnoza, administrarea de droguri (în special LSD), privarea senzorială, abuzul verbal, fizic și sexual și diferite forme de tortură. Apariția proiectului s-a datorat descoperirii de către guvernul SUA că Uniunea Sovietică și aliații săi foloseau spălarea creierului pentru a interoga prizonierii de război americani. Prin urmare, CIA a fost însărcinată să găsească o modalitate viabilă de a face ceva similar, cu scopul de a obține un avantaj tactic în Războiul Rece.
Experimentele MK Ultra Project au fost efectuate cu participanți constrânși fără consimțământul lor, adușiforțați, iar cu alte ocazii toate aceste investigații au fost efectuate pe ascuns. Cu toate acestea, nici până în prezent nu există foarte multe informații despre acest program, întrucât guvernul Statelor Unite a ordonat distrugerea tuturor înregistrărilor despre acesta în anul 1973.
Reperele biografice ale „părintelui ” MK Ultra
Joseph Scheider (Sidney Gottlieb) s-a născut în 1918. A studiat chimia la California Institute of Technology și după ce și-a terminat doctoratul s-a alăturat Agenției Centrale de Informații (CIA). A lucrat ca membru al personalului serviciilor tehnice (TSS) și, în cele din urmă, a devenit șeful Diviziei chimice. Richard Bissell, șeful Direcției pentru planuri, o organizație însărcinată să desfășoare operațiuni anticomuniste sub acoperire în întreaga lume, a folosit pe deplin abilitățile lui Gottlieb. Direcția pentru planuri a fost responsabilă pentru ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Operațiunile Negre ale CIA. Aceasta a implicat o politică care urma să devină mai târziu cunoscută sub numele de Acțiune Executivă (un plan de îndepărtare a liderilor străini neprietenoși de la putere). În luna martie a anului 1960, președintele Dwight Eisenhower din Statele Unite a aprobat un plan al CIA pentru a-l răsturna pe Fidel Castro. Gottlieb a fost rugat să vină cu propuneri care ar submina popularitatea lui Castro în rândul poporului cubanez.
Planurile includeau o schemă de pulverizare a unui studio de televiziune în care era pe cale să apară cu un medicament halucinogen (LSD) și să-și contamineze pantofii cu taliu, despre care credeau că ar cauza căderea părului de pe barbă. Richard Bissell a decis în cele din urmă să organizeze un complot al CIA pentru a-l ucide pe Castro. Gottlieb a venit cu mai multe idei despre cum să facă acest lucru, inclusiv introducerea otrăvii în trabucuri pe care se știa că le fumează Castro. O altă schemă presupunea o scoică care ar fi programată să explodeze atunci când Castro înota sub apă. Gottlieb a venit și cu ideea de a-și plasa o batistă otrăvită în buzunarul costumului. Acest lucru a fost folosit fără succes împotriva generalului Abd al-Karim Kassem din Irak.
Este revoltător cum anume Gottlieb a primit și sarcina de a planifica asasinarea lui Patrice Lumumba din Congo. Aceasta a inclus ideea unui agent biologic letal care să fie adăugat într-un tub de pastă de dinți. S-a încercat dezvoltarea unui agent biologic care să provoace boli precum tularemie, bruceloză, antrax, variolă, tuberculoză și encefalită ecvină. Aceste experimente s-au încheiat cu eșec și în cele din urmă Lumumba a fost ucis de soldați loiali rivalului acestuia-Moise Tshombe.
Până în anul 1967, Gottlieb a devenit șeful personalului serviciilor tehnice și a ocupat postul până la pensionarea sa, în 1972. Înainte de a pleca, a distrus aproximativ 80% din cele mai spinoase dosare ale CIA. Cele mai multe dintre acestea au avut legătură cu programele rulate de Gottlieb. În anul 1975, Frank Church și comitetul său select pentru activități de informații au început să investigheze activitatea Agenției Centrale de Informații. Au descoperit existența acțiunii executive. Dezvăluirea muncii lui Gottlieb a dus la faptul că unele dintre victimele sale au luat măsuri legale împotriva CIA. Sidney Gottlieb a murit pe data de 10 martie 1999.
Chimistul CIA, Sidney Gottlieb, a condus programul secret MK-ULTRA al agenției, care a fost însărcinat cu dezvoltarea unui medicament pentru controlul minții care ar putea fi armat împotriva inamicilor.
Înluna decembrie 1974, New York Times a raportat că CIA a desfășurat activități domestice ilegale, inclusiv experimente pe cetățeni americani, în anii 1960. Raportul respectiv a determinat investigații atât ale Congresului SUA (sub forma Comitetului Bisericii), cât și ale unei comisii prezidențiale (cunoscută sub numele de Comisia Rockefeller) cu privire la activitățile interne ale CIA, FBI și ale agențiilor militare legate de informații. În vara anului 1975, audierile la Congres și raportul Comisiei Rockefeller au dezvăluit publicului pentru prima dată că CIA și Departamentul Apărării au efectuat experimente atât pe subiecți umani conștienți, cât și subiecți, ca parte a unui program extins de influențare și control al omului. comportament prin utilizarea de droguri psihoactive precum LSD și mescalină și alte mijloace chimice, biologice și psihologice.
De asemenea, au dezvăluit că cel puțin un subiect a murit după administrarea LSD. Frank Olson, biochimist al armatei Statelor Unite și cercetător al armelor biologice, a primit LSD fără cunoștința sau consimțământul său în 1953 ca parte a unui experiment CIA și s-ar fi sinucis o săptămână mai târziu, după un episod psihotic sever. Un medic CIA însărcinat să monitorizeze recuperarea lui Olson ar fi adormit într-un alt pat dintr-o cameră de hotel din New York, când Olson a sărit pe fereastră pentru a cădea zece etaje până la moarte. Fiul lui Olson contestă această versiune a evenimentelor și susține că tatăl său a fost ucis datorită cunoștințelor sale despre tehnicile de interogare uneori letale folosite de CIA în Europa, folosite pentru prizonierii din Războiul Rece. Corpul lui Frank Olson a fost exhumat în 1994, iar rănile craniene au sugerat că Olson a fost bătut inconștient înainte de a ieși din fereastră. În schimb, ancheta internă a CIA a susținut că Gottlieb a efectuat experimentul cu cunoștințele anterioare ale lui Olson, deși nici Olson, nici ceilalți bărbați care au luat parte la experiment nu au fost informați despre natura exactă a medicamentului până la aproximativ 20 de minute de la ingestie. Raportul a sugerat în continuare că Gottlieb avea totuși o mustrare, întrucât nu reușise să țină cont de tendințele suicidare pe care Olson fusese diagnosticat ca suferind de care ar fi putut fi exacerbate de LSD.
Rapoartele ulterioare ar arăta că o altă persoană, Harold Blauer, un jucător profesionist de tenis din New York, a murit ca urmare a unui experiment secret al armatei care implica mescalină. Comitetul congresional care investighează cercetarea CIA, prezidat de senatorul Frank Church, a concluzionat că tocmai „consimțământul superior nu a fost obținut în mod evident de la niciunul dintre subiecți”. Comitetul a menționat că „experimentele sponsorizate de acești cercetători … pun în discuție decizia agențiilor de a nu stabili liniile directoare pentru experimente”.
Documentele au arătat că CIA a participat la cel puțin două dintre comitetele DOD ale căror discuții, în 1952, au condus la emiterea memorandumului de către secretarul apărării Wilson, care a inițiat proiectul. În urma recomandărilor Comitetului Bisericii, în 1976, președintele Gerald Ford a emis primul ordin executiv privind activitățile de informații care, printre altele, interzicea „experimentarea cu droguri pe subiecți umani, cu excepția acordului informat, în scris și la care asistă o parte dezinteresată , a fiecărui astfel de subiect uman „și în conformitate cu liniile directoare emise de Comisia Națională. Ordinele ulterioare ale președinților Carter și Reagan au extins directiva pentru a se aplica oricărei experimentări umane. În urma dezvăluirilor despre experimentele CIA au fost povești similare despre armată. Ca răspuns, în 1975, secretarul armatei a dat instrucțiuni inspectorului general al armatei să efectueze o anchetă. Printre constatările inspectorului general s-a numărat și existența memorandumului Wilson din 1953, care era încă clasificat pe atunci.
O altă mărturie cutremurătoare-cartea lui Stephen Kinzer
Din ce am arătat, chimistul vizionar Sidney Gottlieb a fost acel „magician al CIA” și considerat a fi asemenea unui torționar blând cu inima – „șef al otrăvurilor ” din cadrul agenției. În calitate de șef al proiectului de control al minții MK-ULTRA, a condus experimente brutale în închisorile secrete de pe trei continente. A fabricat pastile, pulberi și poțiuni care ar putea ucide sau muta fără urmă – inclusiv unele destinate fostului lider al partidului comunist cubanez Fidel Castro și altor lideri străini.
Din suma cercetărilor realizate, s-a dovedit că acest fost șef al CIA a plătit prostituate pentru a atrage clienții către bordelurile conduse de CIA, unde au fost drogați în secret cu substanțe care le-au modificat și alterat mintea. Experimentele sale au răspândit LSD în Statele Unite, încă din anii 1960. Ani la rând a fost principalul furnizor de instrumente de spionaj utilizate de ofițerii CIA din toată lumea.
Stephen Kinzer-de profesie jurnalist-este autorul unor cărți inovatoare despre operațiunile clandestine din SUA, care se bazează pe noi cercetări documentare și interviuri originale pentru a-l aduce la viață pe unul dintre cei mai puternici americani necunoscuți ai secolului XX. Experimentele nesăbuite ale lui Gottlieb pe subiecți umani au distrus multe vieți, chiar dacă el s-a considerat profund spiritual. Având obiceiuri insolite din moment ce a preferat să locuiască într-o cabană îndepărtată fără niciun fel de apă curgătoare, în care medita și se ridica înainte de zori ca să-și mulgă caprele, în cei douăzeci și doi de ani de la CIA, Gottlieb a lucrat în cel mai profund secret. Abia de la moartea sa a devenit posibil să-și asocieze uimitoarea carieră la intersecția științei extreme și a acțiunilor sale demonice sub acoperire. Cartea intitulată „Poisoner in Chief” îl expune pe acest damnat Sidney Gottlieb asemenea unui conjurator clandestin la scară epică.
Stephen Kinzer este autorul multor cărți, inclusiv bestseller-uri precum „True Flag”, „The Brothers”, „Overthrow” și „All the Shah’s Men.” Fiind corespondent străin premiat, a ocupat funcția de șef al biroului New York Times din Nicaragua, Germania și Turcia. Este membru senior la Institutul Watson pentru Afaceri Internaționale și Publice de la Universitatea Brown și scrie o rubrică de afaceri mondiale pentru Boston Globe. Locuiește în prezent în oraşul american Boston.
Caz concret din anii 1950
Programul și proiectul CIA de control al minții MK-ULTRA a fost în esență o continuare a lucrărilor care au început în lagărele de concentrare japoneze și naziste.În perioada timpurie a Războiului Rece, agenții CIA au devenit convinși că adepții comuniști ar fi descoperit un medicament sau o tehnică care le-ar fi permis să controleze mintea umană. Ca răspuns, CIA a început propriul său program secret, numit MK-ULTRA, pentru a căuta un medicament pentru controlul minții care ar putea fi armat împotriva inamicilor.
MK-ULTRA, care a funcționat din anii 1950 până la începutul anilor ’60, a fost creat și condus de acesr chimist pe nume Sidney Gottlieb.Jurnalistul Stephen Kinzer, care a petrecut câțiva ani investigând programul a denumit operațiunea „cea mai susținută căutare din istorie a tehnicilor de control al minții”.
Unele dintre experimentele lui Sidney Gottlieb au fost finanțate în secret în universități și centre de cercetare așa cum a investigat Kinzer, în timp ce altele au fost efectuate în închisorile americane și în centrele de detenție din Japonia, Germania și Filipine. Mulți dintre subiecții lui nedoriti au suportat torturi psihologice, de la electroșoc la doze mari de droguri precum LSD, potrivit cercetărilor lui Kinzer. „Gottlieb a vrut să creeze o modalitate de a controla șaisprezece minți ale oamenilor și și-a dat seama că este un proces în două părți”, a declarat Kinzer. „În primul rând, a trebuit să distrugi mintea existentă. În al doilea rând, a trebuit să găsești o modalitate de a introduce o minte nouă în acel vid rezultat. Nu am ajuns prea departe la numărul doi, dar el a făcut multă muncă la numărul unu. „
Ca parte a căutării de droguri care să le permită oamenilor să controleze mintea umană, oamenii de știință ai CIA au devenit conștienți de existența LSD, iar aceasta a devenit o obsesie pentru primii directori ai MK-ULTRA. De fapt, directorul MK-ULTRA, Sidney Gottlieb, poate fi acum văzut ca omul care a adus LSD în America. El a fost cel care a provocat involuntar creșterea întregii „culturi LSD.”
La începutul anilor 1950, el a aranjat ca CIA să plătească 240.000 de dolari pentru a cumpăra întreaga sursă de LSD din lume. El a adus acest lucru în Statele Unite și a început să-l răspândească în spitale, clinici, închisori și alte instituții, cerându-le, prin fundații false, să realizeze proiecte de cercetare și să afle ce este LSD, cum au reacționat oamenii la el și cum ar putea fi folosit ca instrument de control al minții. Oamenii care s-au oferit voluntari pentru aceste experimente și au început să ia LSD, în multe cazuri, au găsit-o foarte plăcută. Le-au spus prietenilor lor despre asta.
Cine au fost acei oameni?
Oamenii din întreaga lume pretind că sunt victime ale tehnologiei de control al minții. Profesioniștii din domeniul medical sunt tentați să marginalizeze aceste persoane vizate și să le diagnosticheze precum boli mintale. Din păcate, majoritatea oamenilor nu știu precedentul istoric pentru practicarea controlului minții și a tehnologiei brevetate care există în domeniu.
Foarte puțini dintre specialiști au inclus o documentație necesară care să asocieze toate acțiunile guvernamentale despre MK-Ultra, cu tot felul de experimente ale CIA privind controlul minții pe subiecți umani nedoriți.De aceea, toată documentația referitoare la acest program a fost ordonată să fie distrusă de către directorul CIA, Richard Helms, în 1973, dar o memorie din aceste înregistrări a supraviețuit și a fost făcută publică printr-o cerere din Freedom of Information Act din anul 1977. De asemenea, în aceasta s-au putut remarca și cele peste 150 de brevete referitoare la o mare varietate de subiecte: telepatie artificială (tehnologia de tipul „voce-la-craniu”), modificarea comportamentului prin frecvențe radio, arme cu energie direcționată, monitorizare electronică, nanotehnologie implantabilă, manipulare a undelor cerebrale, manipulare a sistemului nervos, arme neurologice, război psihologic, terorism prin satelit, mesaje subliminale și multe altele.
Având acest ghid de referință obligatoriu pentru persoanele vizate și oricine este interesat de subiectul tehnologiei controlului minții, se poate explica suma de experimentele și tehnologia descrise care dezvăluie activitățile guvernului într-o varietate de domenii, utilizând un sortiment de metodologii.
„Povestea” continuă?
Nu numai că s-a bazat aproximativ pe aceste experimente, dar CIA a angajat de fapt torționarii care lucraseră în Japonia și în lagărele de concentrare naziste să vină și să explice ce au aflat, astfel încât să ne putem baza pe cercetările lor. De exemplu, medicii naziști au efectuat experimente ample cu mescalină în lagărul de concentrare de la Dachau, iar CIA a fost foarte interesată să afle dacă mescalina ar putea fi cheia controlului minții, care a fost unul dintre marile lor căi de investigație. Așa că au angajat medicii naziști care fuseseră implicați în acel proiect pentru a-i sfătui. Un alt lucru pe care naziștii l-au furnizat au fost informații despre gazele otrăvitoare, cum ar fi sarinul, care este încă utilizat. Medicii naziști au venit în America la Fort Detrick din Maryland, care a fost centrul acestui proiect, pentru a le oferi ofițerilor CIA să le spună cât a durat oamenii să moară din cauza gazului sarin.
Cu privire la experimentele mai extreme, Gottlieb le-a desfășurat în străinătate.Se cunoaște faptul că Gottlieb și CIA au înființat centre secrete de detenție în toată Europa și Asia de Est, în special în Japonia, Germania și Filipine, care erau în mare parte sub controlul american la începutul anilor ’50 și, prin urmare, Gottlieb nu a trebuit să-și facă griji cu privire la orice încurcături în aceste locuri.
Ofițerii CIA din Europa și Asia aveau obiceiul de a captura agenți inamici și alții despre care credeau că ar putea fi persoane suspectate sau altfel erau ceea ce ei numeau „consumabile”. Îi apucau pe acești oameni și îi aruncau în celule și apoi testau tot felul de, nu doar poțiuni medicamentoase, ci și alte tehnici, cum ar fi electroșocul, extremele de temperatură, izolarea senzorială etc De altfel, în tot timpul estul „tratament”, torționarui îi bombardau cu întrebări, încercând să vadă dacă pot sparge rezistența și acea modalitate de a distruge ego-ul uman.
Așadar, acestea au fost proiecte concepute nu numai pentru a înțelege mintea umană, ci pentru a afla cum să o distrugă. Și asta l-a făcut pe Gottlieb, deși, în anumite privințe, o persoană foarte plină de compasiune, cu siguranță cel mai prolific torționar din generația sa.
O altă mărturie
Ken Kesey, autorul cărții „One Flew Over the Cuckoo’s Nest” și-a primit LSD-ul într-un experiment sponsorizat de CIA de MK-ULTRA, de către Sidney Gottlieb.Lansând o bătălie extraordinară între autoritatea crudă și un spirit liber rebel, „One Flew Over the Cuckoo’s Nest „este un roman care simbolizează spiritul anilor 1960, cu ilustrații publicate de autor și o introducere realizată de Robert Faggen.
Asistenta tiranică Ratched își guvernează secția într-un spital mental din statul Oregon, cu o rutină strictă și neînduplecată, fără opoziție de către pacienții ei, care rămân liniștiți de medicamentele amețitoare și de amenințarea terapiei cu electroșoc. Dar regimul ei este întrerupt de sosirea lui McMurphy.Numai că având parte de tot ansamblul îndrăzneț, fiind iubitoare de distracție, cu un rânjet diavolesc se hotărăște să se opună regulilor ei în numele colegilor săi deținuți. Lupta lui este văzută prin ochii șefului Bromden, un pacient aparent mut pe jumătate indian care înțelege încercarea eroică a lui McMurphy de a lupta cu puterile care îi țin închiși. Cartea este subiectul unui film câștigător de premii Oscar cu Jack Nicholson, One Flew Over the Cuckoo’s Nest, o descriere exuberantă, nebună și devastatoare, a granițelor dintre sănătatea și nebunia.
Zbor deasupra unui cuib de cuci (în engleză One Flew over The Cuckoo’s Nest) este un film american din 1975 regizat de Miloš Forman. Filmul este o adaptare după romanul cu același nume al lui Ken Kesey, publicat în 1962. Filmul a fost primul care a câștigat premiul Oscar la cele mai importante cinci categorii (cel mai bun film, actor, actriță, regizor, scenariu) de la It Happened One Night din 1934, performanță ce nu a mai fost atinsă până în 1991, la apariția filmului Tăcerea mieilor. Zbor deasupra unui cuib de cuci este numit adesea unul dintre cele mai bune filme din istoria cinematografiei Americane fiind clasat pe locul 105 în „Lista Celor mai Bune 500 de Filme ale Tuturor Timpurilor” stabilită de revista Empire.
În loc de…concluzii
Așadar, CIA a adus LSD în America fără să vrea și, de fapt, este o ironie extraordinară faptul că drogul pe care CIA a sperat că va cinstitui cheia sa pentru controlul umanității a încheiat de fapt alimentarea unei generații rebele care a fost dedicată distrugerii a tot ceea ce CIA a apreciat și a apărat.Anticipând paravanul de protecție sceptic pe care expresia „hipno-programare” , programul MK Ultra suscită și în secolul al XXI-lea multe minți interesate.
Documentele susțin, de asemenea, că publicul a fost ferit de partea întunecată a acestor practici. Persoanele obișnuite nu știu că aceste experimente dimpreună hipnoza poate și este obișnuită să inducă o conduită antisocială.Întrebările foarte incomode și tot atât de serioase sunt acelea dacă un creier uman excepțional, manipulat în modul corect, ar putea fi sedus de iluziile unor programe care ar comite unor acte mult dincolo de încălcarea unor coduri alimentare sau răspândirii unor crime la comandă și anume împușcarea lui JF.Kennedy, președintele SUA asasinat.Există, de asemenea, teorii ale conspirației care susțin că proiectul MKULTRA a fost legat și de asasinarea lui J.F. Kennedy. Unii au susținut că există dovezi că asasinul, Sirhan B. Sirhan, a fost supus controlului minții, deși astfel de idei sunt în general respinse din cauza lipsei de dovezi justificative, deși astfel de opinii sunt din ce în ce mai răspândite.
În timp ce MK-ULTRA s-a încheiat oficial în 1963, experimentele de control al minții au continuat să răsune în aceste două decade ale secolului al XXI-lea ajungând de la un război numit amorf la altul- Războiul Rece -până la Războiul SUA împotriva terorii. Sute de captivi care au fost adunați după atacurile din 11 septembrie 2001 au pus capăt închisorii de tip „offshore american” de pe baza navală din Golful Guantanamo, Cuba.
Varianta oficială a autorităţilor SUA este că proiectul a fost defintiv oprit, încă din 1964. Există însă numeroase voci care susţin că acest MK Ultra se derulează în continuare sau că o serie de programe similare ar avea loc şi în prezent…
Sursa foto: https:// google.com
Acest material a fost realizat și sintetizat de către Daniel Mihai, redactor al platformei AntiMafia.ro
Pentru a susține jurnalismul independent, aveți linkul de donații mai jos:
DONEAZĂ PENTRU JURNALISMUL INDEPENDENT
