Filarmonica din Rotterdam a încântat publicul alături de faimosul pianist Yefim Bronfman

0
236

După ce a ridicat de câteva ori sala în picioare, la concertul de ieri, Filarmonica din Rotterdam a revenit astăzi 12 Septembrie pe scena Sălii Palatului, sub bagheta uimitorului său dirijor, Lahav Shani, într-un concert cu celebrul pianist Yefim Bronfman, nominalizat de șase ori la premiul Grammy și câștigător al unui astfel de premiu.

La fel cum ieri Lahav Shani, care este și pianist, a surprins publicul la primul bis, așezându-se la pian, și interpretând alături de violonistul Gil Shaham, „Frumosul Rozmarin”, de Fritz Kreisler, și astăzi publicul a avut parte de un regal muzical. Programul serii a cuprins muzică rusească.

Prima lucrare interpretată de Filarmonica din Rotterdam a fost Concertul nr. 3 în re minor op. 30 pentru pian și orchestră de Serghei Rachmaninov, în interpretarea pianistului Yefim Bronfman. Concertul este caracterizat de atmosfera magică, energia și suflul romantic copleșitor caracteristice compozitorului Serghei Rachmaninov. Recunoscut ca o lucrare de mare virtuozitate, concertul a fost prezentat de către reputatul pianist concertist într-o versiune plină de eleganță, rafinament și patetism, cu teme inspirate din melosul popular rusesc.

Acest concert a fost compus în 1909 și interpretat în premieră chiar de compozitor, acesta fiind concertul său preferat. Cu siguranță că Yefim Bronfman este un pianist cu adevărat impresionant, cu maturitate din moment ce a dat sens unei lucrări atât de solicitante.Îmbucurător este faptul că acest opus emblematic din literatura pianistică a suscitat un interes crescut din partea publicului.De altfel, pasiunea de a înțelege și de a savura muzica clasică denotă o erudiție și o inteligență superioară iar cei care au progrese în educația muzicală s-au bucurat de o experiență de neuitat .

De altfel, ca profesionist mă bucură faptul că încă există o abundență fără precedent de pianiști talentați care oferă interpretări memorabile tuturor ascultătorilor de muzică clasică.Având acest atu, cu acest lux de a asculta și de a decripta sensurile acestor capodopere, putem uita cu ușurință cât de diferite erau lucrurile pe vremea lui Rachmaninov, când mai puțini soliști erau pregătiți să cânte concertele sale grozave și când compozitorii care le scriau erau adesea soliști de talie mondială, prin excelență.

Sergei Rachmaninoff, ultimul dintre marii compozitori romantici ruși, a fost, de asemenea, unul dintre marii pianiști ai istoriei – poate cel mai mare dintre toți, conform unor reevaluări actuale. De altfel, înregistrările lui Rachmaninov există în zilele noastre, iar performanțele sale sunt bine documentate. Alături de Frederic Chopin, Franz Liszt și marii organiști din epoca barocă precum J.S.Bach și G.F. Telemann , a constituit unul dintre legendarii maeștri ai pianului care au excelat și în domeniul componistic.Dintre aceștia, personal îl consider ca fiind un moștenitor al legendarului Franz Liszt – ale cărui opere cer forță, viteza și mult spirit- mai degrabă decât poezia, introspectivului Fr. Chopin.

Compus în anul  1909 pentru primele sale spectacole majore în America, concertul este unul dintre cele mai cunoscute și gustate de către interpreți dar și de către public, pentru darurile sale particulare.Acordurile uriașe și complexe, octavele devastatoare, pasaggile pline de tehnicitate, frazele în cascadă și legato-urile pot fi aproape imposibil de cântat.Acest lucru a fost dovedit și a sunat fără efort pe măsură ce maestrul israeliano-american și-a dovedit clasa incontestabilă.

Abia după aceea, când am fost eliberat din vraja acestui moment ne-am putut întreba cum în lume există asemenea virtuozi ai pianului care pot cânta atât de minunat…cu doar două mâini. Așa cum amintit și am sesizat, muzica lui Rachmaninov îi cere mult unui pianist: putere, viteză, abilitatea de a scoate o linie legato profund sculptat și, uneori, pe toate trei simultan.

Nu este surprinzător că al treilea său concert este asociat cu unii dintre cei mai mari pianiști de la începutul secolului XX. Dedicația sa s-a îndreptat către veneratul său prieten Josef Hoffmann. Deși nu a interpretat-o niciodată, 11 ani mai târziu, aceasta a ajutat la lansarea carierei unui nou-venit artist uluitor numit Vladimir Horowitz, cel care a ales-o pentru recitalul său de absolvire la Conservatorul din Kiev și a fost solist în înregistrarea în premieră. Compozitorul a considerat că cel de-al treilea concert al său a fost mai „confortabil” de interpretat decât al doilea, dar atunci, mai mult de un secol mai târziu, virtuozitatea necesară în cel de-al treilea aruncă o umbră mai lungă printre pianiști.

Concertul din seara de 12 Septembrie de la Sala Palatului a fost unul dintre marile momente ale acestei ediții și s-a bucurat de un mare succes. 

În a doua parte a serii a urmat Suita Tablouri dintr-o expoziție de Mussorgski. Scrisă inițial pentru pian solo, suita este formată din zece piese inspirate din desenele arhitectului Victor Hartmann. A fost compusă în anul 1874 și orchestrată în 1922, cu multă măiestrie și atenție pentru tonuri, culori și dinamică de Maurice Ravel. Fiind o lucrare programatică, muzica a ilustrat sonor imaginile vizuale prin prisma imaginației creatoare a compozitorului. Muzica programatică s-a bucurat de popularitate în perioada romantismului, compozitorii fiind inspirați adesea din literatură, poezie, pictură sau natură.

Sursa foto: https://google.com

Această prezentare a fost concepută și oferită de către Prof.Dr.Daniel Mihai redactor-șef al platformei media independente Criteriul Național 

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here