Orice călătorie începe cu primul pas. Noi facem acest prim pas când ne naștem, fapt anunțat prin primul țipăt, semn că deja ne-am speriat de ce urmează în viața terestră.
Călătoria vieții trebuie să fie caracterizată prin miscare și iar mișcare. Cine nu mai mișcă a încheiat călătoria.
Iar acum, stimați cititori ai acestei platforme media independente, aș dori să vă întreb…Care este motorul care generează energia necesara călătoriei?
Fără doar și poate, DORINȚA, acest elan interior ne conduce. Dorințele noastre sunt cele care ne lărgesc orizontul și ne împing viața înainte, dincolo de barierele obișnuinței, mulțumiți cu ceea ce avem azi și cu siguranța zilei de mâine.
Azi , trăim parcați fără ca acest elan al dorinței să ne mai anime în vreun fel, fără vreun orizont de așteptare, blocați în frică și în egoism.
Iata ce spune Papa Francisc în Predica din 06 ianuarie 2022 :
” A dori înseamnă a ține viu focul care arde înăuntrul nostru și ne determină să căutăm dincolo de imediat, dincolo de vizibil. A dori înseamnă a primi viața ca un mister care ne depășește, ca o fisură mereu deschisă care invită să privim dincolo, pentru că viața nu este ” în întregime aici „, este și ” în altă parte” .Este ca o pânză albă care are nevoie de a primi culoare. „
Viața , pentru a porni și reporni de unde a fost parcată „oficial” , are nevoie să fie activată de dorință, ca fiecare să intre în joc, în aventura unor relații vii între oameni.
Renașterea dorinței presupune reînvățarea , adică e acel drum pe care ar fi cazul să mergem la „școala dorinței”.
Iată pașii pe care trebuie să-i facem, enunțați în aceeași Predică :
Prima condiție ar fi că trebuie sa repornim mereu in fiecare zi, fiind vorba de o călătorie fascinantă, o mișcare continuă și neliniștită;
Cea de-a doua se referă la acțiunea de a ne întreba și de a asculta cu atentie intrebarile inimii , ale constiintei; (Trebuie să-i mulțumim mereu genialului Mihai Eminescu, deoarece în poemul „Glossa” ne învață în detaliu importanța ÎNTREBĂRII în viața omului );
A treia condiție e aceea de a avea nevoie de CREDINȚA curajoasă , căreia să nu-i fie frică să sfideze logicile întunecate ale puterii și să devină semințe de dreptate și fraternitate în societate unde, și astăzi, atâția Irozi seamănă moarte și măcelăresc o mulțime de săraci și nevinovați, în indiferența multora ;
Iar cea de-a patra este sinonimă cu acțiunea de a căuta si a parcurge drumuri noi. Cu alte cuvinte, să nu rămânem la acele dorințe care coincid numai cu nevoile, fiindca așa se îmbolnăvește inima.

La noi, în România, sunt sute de mii de oameni care n-au „parcat” . Pentru ei singurul mod de a trăi este munca, stâlp al demnității umane. ” Cei parcați” aveau deja predilecție pentru ” pauze lungi și dese, cheia marilor succese „, așa că speră în mod ușuratic ceva iluzoriu, ca și după echinocțiul de primăvară, sau chiar după solstițiul de vară , ei vor avea „un loc oficial în parcare ” .
Chiar acum când am scris aceste lucruri pentru dumneavoastră, în camera alăturată din locuința mea, un meșter faianțar lucrează și cântă. Dovadă ca Doamna Munca este „iubita” lui, cea care -i aduce starea de bine.Mai deunăzi, am văzut un șantier unde se construiesc blocuri.Era o adevărată simfonie a muncii, pe frig, pe vânt, pe ploaie, fiecare își făcea datoria, umorul nu le lipsea și dovedesc că în noi, oamenii adevărați, sta energia de a învinge greutățile în această călătorie care se numește ” VIAȚĂ” .
Sursa : https://google.com
Redacția Ziarului Naționalul.ro mulțumește domnului Vasile Soroceanu pentru acest impresionant material trimis astăzi 8 Ianuarie 2021 în exclusivitate.Totodată, pe această cale îl asigură de statutul de colaborator permanent
@ Sunteți de părere că partidele politice ar putea fi organizate pe categorii de vârstă pentru a reprezenta în parlament structura socială a populației, că de ideologii politice nu prea s-au defint ca voință politică exprimată a alegătorilor , ?