Tot pe 22 decembrie 1989, Poarta Brandenburg din Berlin se redeschide după aproape 30 de ani, punând efectiv capăt diviziunii Germaniei de Est și de Vest. De asemenea, în anul 1927, a fost înfiinţată Societatea de Difuziune Radiofonică din România, în prezent, Societatea Română de Radiodifuziune.

1927 – A fost înfiinţată Societatea de Difuziune Radiofonică din România, în prezent, Societatea Română de Radiodifuziune

La sfârșitul anului 1927, se pun bazele legale ale constituirii primei societăți naționale de radio din România, cu capital majoritar de stat, Consiliul de Miniștri declarând constituită Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România (art.2 din Jurnalul nr. 2915/22 decembrie1927 al Consiliului de Miniștri). Prima Adunare generală a Societății de Difuziune Radiotelefonică are loc la 17 ianuarie 1928. Societatea va fi înregistrată oficial la tribunal în martie 1928.  

Societatea Română de Radiodifuziune (asociată deseori cu denumirea de Radio România) este un serviciu public autonom de radiodifuziune de interes național, cu atribuții de informare, educație și divertisment, independent editorial, care își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, în condițiile Legii nr. 41 din 17 iulie 1994 (republicată și actualizată) și în conformitate cu convențiile internaționale la care România este parte.  

1930 – A murit Vintilă I.C. Brătianu, om politic şi economist, membru de onoare al Academiei Române 

Ion I. C. Brătianu (n. 20 august 1864, Florica, judeţul Argeş – d. 24 noiembrie 1927, Bucureşti), om politic, inginer, prim-ministru al României, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, membru de onoare al Academiei Române. Dominând cu autoritate viaţa politică din România timp de două decenii, în aceeaşi măsură adulat şi contestat, Ion I. C. Brătianu a fost una dintre cele mai complexe şi controversate personalităţi politice din istoria României. Viaţa sa aproape s-a confundat cu aceea a Partidului Naţional Liberal, pe care l-a condus şi prin care s-a realizat ca om politic.

Ion I. C. Brătianu a avut o traiectorie politică fulminantă, purtând povara grea a numelui pe care îl avea. Numele său a reprezentat un mare avantaj, dar el era conştient că trebuia să îl onoreze. Timp de două decenii a făcut şi a desfăcut guverne, iar întreaga clasă politică a ascultat de vocea sa. Regele Ferdinand I a fost puternic influenţat în deciziile sale de fruntaşul liberal, pe care îl considera „zodia bună a României”, iar pentru acest lucru şi-a atras de la opozanţi renumele de „rege neîncoronat”. Reformele adoptate pentru consolidarea statului naţional unitar român, faptul că a fost unul dintre principalii ctitori ai României Mari, ideal secular al poporului român, i-au determinat pe istorici să-l numească cel mai mare om politic şi bărbat de stat al României din toate timpurile, „o adevărată şcoală politică”.

1942 – S-a născut muzicianul Dick Parry, membru al formaţiei Pink Floyd

Richard Parry (n. 22 decembrie 1942) este un saxofonist englez. A apărut ca muzician de sesiune pe diverse albume, mai ales în părți solo pe piesele Pink Floyd „Money”, „Us and Them”, „Shine On You Crazy Diamond” și „Wearing the Inside Out”. De asemenea, a cântat pe albumul „Riddle of the Sphinx” al trupei Bloodstone.

Născut în Kentford, Suffolk, Parry și-a început cariera ca saxofonist în The Soul Committee, o trupă de la mijlocul anilor 1960 din Cambridge. A fost prieten cu chitaristul Pink Floyd, David Gilmour, care a cântat în Jokers Wild, o altă trupă din Cambridge. Contrar unor informații, Parry nu a cântat în Jokers Wild. Câțiva ani mai târziu, Gilmour l-a rugat să cânte pe albumele de studio Pink Floyd, inclusiv „The Dark Side of the Moon”, „Wish You Were Here” și „The Division Bell”, precum și în fiecare spectacol live Pink Floyd între 1973 și 1977 și în turneul mondial din 1994. 

A cântat la saxofon pe piesa „Celestine” pentru albumul „Big Men Cry” din 1997 al Banco de Gaia.

Parry a apărut în concertele live ale lui Gilmour în 2001 și 2002, una dintre performanțe fiind lansată ca David Gilmour in Concert. De asemenea, a cântat în turneul „On An Island” din 2006 în Europa, Statele Unite și Canada, interpretând la saxofon pe „Shine On You Crazy Diamond”, „Wearing the Inside Out” și „Then I Close My Eyes„. Spectacolele de la Royal Albert Hall din Londra și de la Șantierul Naval din Gdańsk, Polonia, au fost lansate sub forma DVD-urilor „Remember That Night” și, respectiv, Live in Gdańsk.

1956 – A murit poetul Nicolae Labiş

Nicolae Labiș (n. 2 decembrie1935, Poiana Mărului, Mălini, Suceava, România – d. 22 decembrie1956, București, România) a fost un poet român. Criticul Eugen Simion l-a supranumit, metaforic, „buzduganul unei generații”.

Până la vârsta de 7 ani, micul Nicolae a citit mult, dovedind şi un real talent la desen.

Între anii 1942 – 1946, studiază la şcoala primară din satul natal, iar în anul 1946, familia se stabileşte la Mălini.

A urmat, cu rezultate foarte bune, cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, remarcându-se mai ales la Limba şi literatura română, prin compuneri impresionante.

În anul 1949, scrie „Slove de ziar” şi nuvela „Cărări spre victorie”, iar în august 1950, trimite poezia „Muntele cîntă”, spre publicare, revistei „Viaţa românească.”

În acelaşi an, participă la Consfătuirea Tinerilor Scriitori din Moldova, iar în decembrie publică poezia de debut „Fii dîrz şi luptă, Nicolae!”, în revista „Iaşul nou”, sub pseudonimul N. Mălin.

În anul 1951, obţine premiul I la Concursul de limbă şi literatură română de la Bucureşti.

În anul 1952, se transferă la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Iaşi, unde va conduce cenaclul literar al şcolii.

Va absolvi examenul de maturitate cu calificativ maxim la limba română, iar la 15 septembrie 1952, intră, prin examen, la Şcoala de literatură „Mihai Eminescu” din Bucureşti.

Devine redactor la revista „Anii de ucenicie”, însă va publica poezii în mai toate revistele vremii.

Va publica, în „Viaţa românească”, poezia „Moartea căprioarei”, despre care George Călinescu afirma: „Chiar dacă n-ar mai fi scris şi alte poezii, «Moartea căprioarei», singură, este în măsură să fixeze numele lui Labiş, în conştiinţa generaţiilor tinere, ca un mare poet”.

A urmat, apoi, timp de un semestru, cursurile Facultăţii de filologie.

În anul 1956, participă la Conferinţa tinerilor scriitori şi publică primul său volum, „Puiul de cerb”, urmat, la scurtă vreme, de volumul „Primele iubiri”, apoi va deveni membru al Uniunii Scriitorilor.

În noaptea de 9/10 decembrie 1956, suferă un groaznic accident de tramvai, în staţia din vecinătatea Spitalului Colţea, fiindu-i fracturată coloana vertebrală.

Este internat în spital, suferă teribil, apucând, totuşi, să îi dicteze prietenului Aurel Covaci poezia „Pasărea cu clonţ de rubin”.

La 22 decembrie 1956, Nicolae Labiş a murit la doar 21 de ani, fiind înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti, după ce convoiul funerar a făcut un ocol prin faţa mormântului lui Mihai Eminescu.

La moartea poetului, Geo Bogza mărturisea: „Am sentimentul, am certitudinea, deznădejdea şi revolta că în Nicolae Labiş destinul a strivit pe cel ce ar fi putut fi marele poet al generaţiei sale.”

În anul 1958, este editat postum volumul „Lupta cu inerţia”.

Între 1962 și 1985 au apărut 12 ediții Labiș, care includ o recuperare spectaculoasă a manuscriselor sale. Pentru generația de scriitori a anilor 1960, Labiș a rămas nu doar un model, ci și un reper de conștiințe.

După moartea sa au existat numeroase speculaţii care susţineau că poetul ar fi fost, de fapt, împins sub tramvai, însă condiţiile în care s-a produs accidentul au rămas neelucidate pe deplin.

Iniţial devotat regimului comunist, Labiş şi-a reevaluat atitudinea, iar pentru acest fapt, nu ar fi fost iertat, se spune în cartea „Timpul asasinilor. Documente şi mărturii despre viaţa, moartea şi transfigurarea lui Nicolae Labiş”, scrisă de Cezar Ivănescu şi Stela Covaci. Gheorghe Gheorghiu-Dej era decis să evite o mişcare similară cu cea din Budapesta anului 1956 şi nicio viaţă, nici măcar cea a unui mare poet, nu era suficient de preţioasă pentru regim, încât să nu fie sacrificată. Stela Covaci, soţia prietenului lui Labiş, a reluat această teorie şi în volumul „Persecuţia. Mişcarea studenţească anticomunistă”.

1974 – S-a născut Andreea Marin

Andreea Violeta Marin s-a născut pe 22 decembrie 1974 în Roman, România. A urmat cursurile Facultății de Informatică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este fiica lui Dan și Violeta Marin. Are o soră, Cristina, și un frate vitreg, Ionuț, ambii mai mici decât ea. În 1984, la vârsta de nouă ani, Andreea și-a pierdut mama într-un accident rutier.

În 1995, pe când avea 21 de ani, s-a căsătorit cu Cristian Gheorghiță, care în prezent este director de marketing la Prima TV.  Cei doi au divorțat în anul 2000.  În ianuarie 2006 Andreea s-a recăsătorit, cu Ștefan Bănică Junior, iar pe 15 decembrie 2007 a născut-o pe Ana Violeta, primul lor copil. După 7 ani de căsnicie, cuplul și-a anunțat divorțul pe rețeaua de socializare Facebook.

Pe 22 decembrie 2013, în ziua în care a împlinit 39 de ani, Andreea s-a căsătorit civil cu Tuncay Öztürk, un medic turc, de care a divorțat la sfârșitul lunii octombrie.  Ca și în cazul anterior, divorțul a fost anunțat tot pe Facebook.

Cariera sa a fost mereu la superlativ. A fost maestru de ceremonii a patru principale festivaluri internaționale din România: Eurovision, Mamaia, Cerbul de Aur, Gala Națională a Sportului, gazdă și director de program al emisiunii „Surprize, Surprize”, realizată în prime-time pe segment social/divertisment transmisă sâmbătă seara (3 ore în direct), cel mai urmărit spectacol de televiziune în România, nouă ani la rând.

Începând cu anul 2008, este director editorial al Revistei „Business Woman Magazine”.

Este președinte fondator al Fundației „Prețuiește Viața” care derulează campanii umanitare, pe teme de sănătate, educație și un jurnalism de calitate.

Autor și coordonator al cărții „Prețuieste Viața”, primul volum din colecția „Albumele Andreei”, un volum inspirațional, al cărui profit este donat cauzei umanitare a mamelor care suferă de cancer.

Andreea Marin a lansat, împreună cu designerul Irina Schrotter, pe 1 decembrie 2009, brandul „Violet by Andreea Marin”, o linie de îmbrăcăminte pentru bebeluși, care cuprinde body-ul extensibil și hăinuțe pentru botez.

În aprilie 2010, a câștigat medalia de aur la Salonul Internațional de Invenții de la Geneva pentru body-ul extensibil pentru copii pe care l-a inventat.

Este prima jurnalistă din România care a escaladat vârful Kilimanjaro, „Acoperișul Africii”, și coproducător al documentarului „Kilimanjaro 2001” realizat pentru TVR, care a obținut cea mai mare audiență la 1 decembrie 2001.

1989: S-a născut cântăreață de muzică pop și R&B americană Jordin Sparks

Jordin Sparks este o cântăreață de muzică pop și R&B, din Statele Unite ale Americii. Ea a devenit cunoscută în urma participării la emisiunea-concurs American Idol, pe care a câștigat-o la începutul anului 2007. Primul său cântec, „This Is My Now”, a debutat pe locul 15 în Billboard Hot 100, fiind inclus pe albumul de debut al cântăreței, „Jordin Spark”. La finele anului 2007, Sparks a lansat discul single „Tattoo”, ce s-a clasat pe locul 8 în Statele Unite ale Americii și pe locul 3 în Canada. Un alt extras pe single, „No Air”, a devenit cel mai bine poziționat cântec al interpretei la nivel mondial, ocupând treapta cu numărul 1 în Australia, Israel și Noua Zeelandă.

Începând cu cea de-a doua jumătate a anului 2008, cântăreața a pornit înregistrările pentru cel de-al doilea material discografic de studio, „Battlefield”. Primul extras pe single de pe acesta, piesa ce poartă numele albumului, a fost lansat în luna mai a anului 2009. Aceasta a ajuns pe locul al zecelea în „Billboard Hot 100”, Jordin fiind singura concurentă de la American Idol a cărei prime cinci single-uri se clasează în primele 20 din acest clasament. Al doilea single, „S.O.S. (Let the Music Play)” a fost primul single al artistei care s-a clasat pe primul loc în clasamentul Hot Dance Club Play. De-a lungul carierei sale, Jordin Sparks a câștigat numeroase premii, printre care Premiul NAACP Image, un Premiu BET, un Premiu American Music, un People’s Choice Award și două Teen Choice Awards. În 2009, revista Billboard a clasat-o pe locul al nouăzeci și unulea printre artiștii deceniului 2000. În 2012, Sparks s-a aflat pe locul 92 în lista „100 cele mai mari femei din muzică”, creată de VH1. Din februarie 2012, ea a vândut peste 1,3 milioane de albums și 10,2 milioane de discuri single numai în Statele Unite, fiind una din cele mai de succes cântărețe lansate de American Idol.

1989: Poarta Brandenburg din Berlin se redeschide după aproape 30 de ani, punând efectiv capăt diviziunii Germaniei de Est și de Vest

Poarta Brandenburg din Berlin este o poarta triumfala clasicista, care se afla pe flancul de vest al Pariser Platz din cartierul Mitte din Berlin. A fost construită ca o completare a bulevardului central Dorotheenstadt, strada Unter den Linden, în anii 1789-1793, la instrucțiunile regelui prusac Friedrich Wilhelm II, proiectat de Carl Gotthard Langhans. Sculptura încoronată a lui Quadriga este o lucrare după designul sculptorului Johann Gottfried Schadow. În partea de vest a Poarta Brandenburg sunt zonele verzi ale Marii Tiergarten, care sunt traversate de o linie dreaptă a străzii Unter den Linden din drumul din 17 iunie.

Poarta Brandenburg din piața Pariser Platz în cartierul Berlin-Mitte al Berlinului a fost construită între anii 1788-1791 de către Carl Gotthard Langhans. Este cel mai important simbol al orașului și concomitent simbol de stat de care sunt legate multe evenimente importante din istoria Berlinului, a Germaniei, a Europei și a lumii din secolul XX.

Clădirea este în stilul clasicismului timpuriu.

Noul edificiu era o expresie a idealurilor politice atat interne cat si externe, ale regelui Friedrich Wilhelms II. Prin realizarea constructiei dupa modelul portilor Propylaea prin care se face accesul pe Akropole catre templul Parthenon din Atena, Wilhelm II dorea sa se compare cu Pericle si sa transmita supusilor sai ca el este un lider care ar fi adus Prusiei o epoca de aur. Pericle a dus o dus o strategie inteligenta de aliante care a insemnat o perioada de pace si de stabilitate, pozitionand Atena ca principal lider al Ligii de la Delos. Friedrich Wilheml II voia sa fie perceput la fel, dupa ce in 1787 el pacificase prin razboi Republica Unita a Tarilor de Jos si impusese o alianta intre Prusia, Tarile de Jos si Marea Britanie.

Din acest motiv primul nume ales al portii a fost „Friedenstor” – „Poarta Pacii”. Alaturi de Friederich Wilhelm II, sora lui, Wilhelmine von Oranien, care era conducator ereditar al Republicii Tarilor de Jos, trebuia sa fie celebrata ca aducatoare a pacii.

1989: Revoluția Română: După o săptămână de demonstrații populare și reprimari sângeroase, Nicolae Ceaușescu și soția sa Elena fug din București cu un elicopter în timp ce protestatarii izbucnesc în urale

La primele ore ale zilei, marile uzine bucureştene îşi încetează activitatea și se declanşează în Bucureşti, Revoluția Română din Decembrie ’89.

La ora 10.59, postul de radio anunţă că, prin decret prezidenţial, se instituie „starea de necesitate” pe întreg teritoriul României.

La ora 12.06, Nicolae şi Elena Ceauşescu, însoţiţi de Manea Mănescu, Emil Bobu, generalul Marin Neagoe şi două gărzi de corp, părăsesc clădirea CC al PCR cu elicopterul. După-amiază, în jurul orei 15.30, sunt arestaţi lângă municipiul Târgovişte (la 80 km nord de Bucureşti).

În jurul orei 13.00, sediile Radioului şi cel al Televiziunii sunt ocupate de manifestanţi; radioul public transmite în direct evenimentele. Postul de televiziune îşi începe emisiunea având în platou un grup de manifestanţi în frunte cu actorul Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu, cunoscut disident. Acesta anunţă în direct populaţia: „Dictatorul a fugit”, „Victorie! Fraţi români, am învins!”.

În seara zilei, se constituie Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naţionale, care preia întreaga putere în stat, cu scopul „instaurării democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român”.

După-amiază, apare „Libertatea”, primul ziar al Revoluţiei române, iar seara, apare primul număr al ziarului „Tineretul Liber”. Apare, în ediţie specială, ziarul „Scînteia Poporului”.

Partidul Naţional Ţărănesc îşi reia legal activitatea. Se fondează Partidul Creştin Naţional Ţărănesc. Ulterior, cele două formaţiuni politice fuzionează, formând Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat. PNŢCD a fost înscris oficial la 7 ianuarie 1990.

1993: S-a născut cântăreață americană Meghan Trainor, cântăreață americană 

Meghan Elizabeth Trainor este o cântăreață, compozitoare și producătoare muzicală americană. Ea a început să cânte la vârsta de șase ani și să compună la vârsta de unsprezece ani. Mai târziu, ea a devenit membră a unei formații numite Island Fusion și o formație de muzică jazz la liceu. La vârsta de cincisprezece ani, Trainor a produs și lansat un album care îi poartă numele. De asemenea, ea a mers la Berklee College of Music și a câștigat o varietate de concursuri de scriere de cântece în Statele Unite. În 2011, ea a lansat două albume acustice, „I’ll Sing with You” și „Only 17”. Mai târziu, a semnat un contract de publicare a cântecelor sale cu Big Yellow Dog Music, unde a scris piese pentru Rascal Flatts, Sabrina Carpenter și alții.

În februarie 2014, Trainor a semnat un contract de înregistrări cu Epic Records după ce și-a cântat cântecul „All About That Bass” la ukulele pentru L.A. Reid. Mai târziu, Reid a susținut că cântecul este single-ul de debut al lui Trainor și a fost lansat pe data de 30 iunie 2014. „All About That Bass” a devenit unul dintre cele mai bine vândute cântece, ajungând în fruntea chart-urilor din 58 de țări. A fost numărul unu pe Billboard Hot 100 timp de opt săptămâni non-consecutive. După lansarea single-ului, a apărut EP-ul de debut al cântăreței, intitulat „Title”, care a debutat ca numărul 15 pe Billboard 200 în septembrie 2014. Al doilea single al lui Trainor, „Lips Are Movin”, a marcat al doilea top five hit al cântăreței pe Billboard Hot 100, ajungând numărul patru. Albumul său de debut, „Title”, a fost lansat pe data de 9 ianuarie 2015.

Muzica lui Trainor este predominant bubblegum pop, blue-eyed soul, doo-wop șo pop în sunet. Versurile sale sunt în mare parte despre feminitate și împuternicire proprie în secolul 21. Trainor a primit numeroase nominalizări pentru munca sa, incluzând „Record of the Year” și „Song of the Year” pentru „All About That Bass” la al 57-lea ediție anuală a Premiilor Grammy.