După aproape un an de război, armata Ucrainei încă rezistă în fața celei considerate a doua putere militară a lumii, iar parte din succes este atribuit șefului de Stat Major, generalului Valeri Zalujnîi. El și-a petrecut ultimii ani reformând armata ucraineană în pregătirea invaziei despre care vorbea în urmă cu câțiva ani, scrie Business Insider.

„Pentru noi, pentru armată, războiul a început în 2014. Pentru mine personal în iulie 2014. Și habar n-aveam ce era cu adevărat războiul în 2014.

Citisem foarte multe cărți, absolvisem toate academiile cu medalie de aur, înțelegeam totul teoretic, dar nu înțelegeam ce înseamnă cu adevărat războiul. Dar în opt ani de război, până în 2022, atât eu, cât și oameni ca mine am înțeles totul perfect.

Tot ce am făcut atunci când a început agresiunea pe scară largă a fost să punem în aplicare nu doar cunoștințele noastre, pe care le aveam deja în 2014, ci și abilitățile și experiența pe care le-am dobândit de atunci. Și cea mai importantă experiență pe care am avut-o și cea pe care am practicat-o aproape ca pe o religie este că rușii și orice alți inamici trebuie uciși, și, cel mai important, nu ar trebui să ne fie frică să o facem. Și asta facem“, spune șeful de Stat Major al armatei SUA.

Născut într-o garnizoană militară sovietică

Valeri Zalujnîi s-a născut în 1973 într-o garnizoană militară sovietică, situată la nord-vest de capitala Kiev. El s-a născut în garnizoană pentru că tatăl său era staționat acolo, dar nu este clar ce grad militar avea tatăl său.

Deși la un moment dat s-a gândit să se facă comediant, actualul șef al Armatei Ucrainei s-a hotărât să îi calce pe urme tatălui său.

Valeri Zalujnîi s-a alăturat Institutului Forțelor Terestre al Academiei Militare din Odesa la începutul anilor 1990, chiar când s-a prăbușit Uniunea Sovietică. Câțiva ani mai târziu, a urmat Academia Națională de Apărare din Kiev pe care a absolvit-o în 2007. Din 2007 până în 2013, Valeri Zalujnîi a avansat rapid, ocupând câteva posturi militare, inclusiv cel de comandant al unei brigăzi mecanizate.

În 2020, a făcut un master în relații internaționale, la Academia Ostroh. De asemenea, a participat la multe antrenamente NATO în afara Ucrainei.

Războiul din Donbas i-a influențat stilul de conducere

În timp ce activa în Crimeea, Zalujnîi a început să facă unele schimbări tactice în armată, care s-au îndepărtat de vechea mentalitate sovietică și au deschis calea pentru noi tactici de luptă.

Marina Miron, cercetător în cadrul Departamentului de Studii de Apărare la Kings College London, a spus pentru Business Insider, că războiul din Donbas a fost o „influență uriașă” asupra stilului său de conducere.

„Războiul din Donbas i-a modelat ideea de a crea practic această structură flexibilă în cadrul Forțelor Armate ucrainene, văzând cum se desfășoară războaiele în prezent”, a spus Miron.

Într-un interviu pentru ArmyInform, generalul a declarat că visul lui a fost mereu să devină soldat, dar că nu s-a așteptat niciodată să fie comandant de vârf.

„Promovarea mea a fost ca a unui soldat obișnuit. Am fost numit, mi-am preluat atribuțiile, mi-am preluat funcția, mi s-a oferit alta, m-am mutat”, a spus el pentru ArmyInform. „Nu m-am gândit niciodată că într-o zi voi deveni general și voi ajunge la un asemenea rang înalt”, a punctat Valeri Zalujnîi.

„Tot ceea ce s-a întâmplat pe 24 februarie a fost o creștere la scară. Până atunci aveam un front de 403 km și 232 de puncte forte. Dupăe 24 februarie acel front a crescut la 2.500 km. Și eram o forță relativ mică, dar ne-am angajat. Firește, am înțeles că nu suntem suficient de puternici. Sarcina noastră a fost să ne distribuim forțele mai mici în așa fel încât să folosim tactici neconvenționale pentru a opri atacul“, spune generalul.

„Zalujnîi a fost acea mintea militară de care țara lui avea nevoie”, a declarat anul trecut omologul american, Mark Milley, pentru Time Magazine. „Conducerea sa a permis forțelor armate ucrainene să se adapteze rapid la inițiativa câmpului de luptă împotriva rușilor”, a adăugat șeful Statului Major al armatei SUA.

A fi comandant și a fi lider nu este același lucru

„Armata sovietică a mers pe un concept: comandantul. Dar a fi comandant și a fi lider nu este același lucru. Cu tot respectul pentru domnul Surovikin [comandantul forțelor ruse din Ucraina], dacă vă uitați la el, el este un comandant obișnuit petrovit din vremea lui Petru cel Mare, să spunem, un derjimorda [un funcționar brutal ca în „Revizorul“ lui Gogol].

„Te uiți la el și înțelegi că ori duci la bun sfârșit sarcina, ori ești nenorocit. Și ne-am dat seama de mult că acest lucru nu funcționează. Și ne-am dat seama de acest lucru în special în 2014, când locotenenți de 21 de ani au venit să comande bărbați care aveau 50 și 60 de ani. Bineînțeles că am avut propriile noastre derjimorda care au încercat să mențină ordinea cu pumnii și bicepșii, dar nu funcționează 100% în armata ucraineană… Trebuie să fim normali. A fi normal înseamnă a rămâne om în orice situație – acesta este cel mai important lucru. A rămâne uman, a deveni lider. Să fii mai inteligent, să fii mai puternic, să fii mai talentat și astfel vei conduce oamenii. Aceasta este o religie pe care am practicat-o“, a declarat Zalujnii pentru The Economist.

El a mai spus că are încredere în generalii lui. „De la începutul războiului am dat afară zece dintre ei pentru că nu erau la înălțime. Altul s-a împușcat. Am încredere în Sirski (generalul Oleksandr Sirski, comandantul forțelor terestre ale Ucrainei). Dacă îmi spune că are nevoie de altă brigadă, înseamnă că chiar are nevoie de altă brigadă. Cu siguranță nu cred că sunt cel mai deștept de aici. Trebuie să ascult și trebuie să ascult pe cei care sunt în domeniu. Pentru că inițiativa este acolo“, explică Zalujnîi.

Comandantul șef a insistat să reformeze armata ex-sovietică a Ucrainei pentru a urma un model mai occidental în care ofițerii de nivel inferior pot lua decizii și pot inova.

„Este mai degrabă adeptul operațiunii în unități mici și dispersate, care sunt autonome, decât al conducerii de sus în jos în stilul URSS”, a explicat Marina Miron. Acest lucru „necesită pregătire, necesită încredere, necesită leadership pentru că trebuie să ai încredere în comandanții tăi că iau decizii corecte”, a adăugat ea.

Modelul militar al lui Zalujnîi

Arată spre un portret al regretatului Ghenadi Petrovici Vorobiov (comandantul forțelor terestre ale Ucrainei din 2009 până în 2014). „Era un om foarte respectat în armată. De ce îl am aici? Când sunt în largul meu, când lucrurile merg bine, această poză stă de obicei cu fața în jos, nu trebuie să mă uit la ea. Când am îndoieli cu privire la ceva mă uit la fotografie, încercând să-mi dau seama ce ar face Ghenadi Vorobiov în această situație. Acesta este un om care a avut succes. Acesta este un om căruia i-a fost greu, pentru că a ajutat pe toată lumea. Îi cunoștea pe toți cei din Forțele Armate, soțiile, copiii, nepoții și așa mai departe. I-a fost greu, dar a luat povara aceea grea și a purtat-o. Acesta este modelul“, mărturisește Zalujnîi.

În mod ironic, Zalujnîi îl pomenește și pe generalul Valeri Gerasimov, șeful Forțelor Armate Ruse, care luptă pentru partea inamică. „Am învățat de la Gerasimov. Am citit tot ce a scris vreodată… El este cel mai deștept dintre bărbați și așteptările mele de la el erau enorme”, a declarat Zalujnîi pentru Time Magazine.

„Este interesant să vedem că Zalujnîi este acum în rolul acesta pentru Ucraina, iar Gherasimov, cel pe care l-a admirat, este chiar de cealaltă parte în același rol”, a spus Marina Miron.

„Am realizat deja printr-o serie de operațiuni că principalul lucru este să nu ne fie frică de acest inamic. Se poate lupta, trebuie luptat astăzi, aici și acum. Și în niciun caz nu trebuie amânat până mâine, pentru că vor fi probleme. Pentru a realiza acest lucru, avem nevoie de resurse. La fel ca rușii, atunci când planificăm ceva trebuie să avem resursele pentru a face asta. Apoi, dacă poziția ta este corectă și iei deciziile corecte, te poți aștepta la rezultatul corect.

Rușii își strâng resurse de mult timp. După calculele mele, de peste trei ani și jumătate sau patru ani: oameni, echipamente, muniție. Cred că au avut resurse pe trei luni pentru a-și atinge obiectivele. Faptul că au epuizat aceste resurse și și-au irosit potențialul fără să obțină practic niciun rezultat, arată că poziția lor a fost aleasă incorect. Acum trebuie să se gândească din nou cum să iasă din această situație.

Au vrut să ia Kievul. Din punct de vedere militar, aceasta a fost decizia corectă — cea mai ușoară cale de a-și atinge scopul. Aș fi făcut la fel. Îl cunosc bine pe Gherasimov nu personal, desigur. Nu era nicio ieșire pentru el. S-a concentrat asupra Donbasului pentru a păstra orice resurse îi mai rămăsese. Astăzi, situația din Donbas nu este ușoară. Dar din punct de vedere strategic este o situație fără câștig pentru armata rusă.

Deci, cel mai probabil, ei caută modalități de a opri luptele și de a obține o pauză prin orice mijloace: bombardarea civililor, lăsându-ne soțiile și copiii să înghețe până la moarte. Au nevoie de timp pentru a aduna resurse și a crea un nou potențial, astfel încât să poată continua să-și împlinească obiectivele.

Dar lucrează la o altă sarcină în paralel, fac tot posibilul să nu ne lase să ne regrupăm și să lovim. Acesta este motivul pentru care vedeți bătălii de-a lungul liniei de front de 1.500 km. Pe alocuri mai intense, pe alocuri mai puțin intense, dar ne constrâng trupele pentru a nu ne permite să ne regrupăm. Faptul că se luptă din greu acum este foarte rău, desigur. Dar nu este o soluție la problema strategică. Pur și simplu uzează forțele armate ale Ucrainei“, a spus pentru The Economist Zalujnîi.

„Este crucial să nu pierdem teren“

„Următoarea problemă pe care o avem este, în primul rând, să menținem această linie și să nu mai pierdem teren. Este crucial. Pentru că știu că este de zece până la 15 ori mai greu să eliberezi decât să nu te predai. Deci, sarcina noastră acum este să rezistăm. Sarcina noastră este să monitorizăm foarte clar, cu ajutorul partenerilor noștri, ceea ce se întâmplă acolo, unde se pregătesc. Aceasta este sarcina noastră strategică.

A doua noastră sarcină strategică este să ne pregătim pentru acest război care poate avea loc în februarie. Pentru a putea duce un război cu forțe și rezerve proaspete. Trupele noastre sunt toate legate în bătălii acum, sângerează. Ei sângerează și sunt ținuți împreună doar prin curaj, eroism și capacitatea comandanților lor de a ține situația sub control.

A doua, foarte importantă sarcină strategică pentru noi este să creăm rezerve și să ne pregătim pentru război, care poate avea loc în februarie, în cel mai bun caz în martie.

Am făcut toate calculele – de câte tancuri, artilerie avem nevoie și așa mai departe. La asta trebuie să se concentreze toată lumea acum“, explică șeful armatei Ucrainei.

Cât despre apărarea antiaeriană, generalul spune că „rușii folosesc un coeficient de eficacitate de 0,76 atunci când își planifică atacurile. Aceasta înseamnă că, în loc de 76 de rachete, lansează 100. Și 24 trec și își ating ținta. Și ce fac două rachete unei centrale electrice? Nu va funcționa timp de doi ani. Specialiștii NATO știu totul, absolut totul, până în ultimul detaliu. Știu că pot învinge acest inamic. Dar am nevoie de resurse. Am nevoie de 300 de tancuri, 600-700 vehicule blindate de infanterie, 500 de obuziere. Apoi, cred că este complet realist să ajungem la liniile din 23 februarie. Dar nu pot face asta cu două brigăzi“, susține generalul Zalujnîi.