Connect with us
agentie marketing politic

Actualitate

Judith State, dansatoare și actriță: „Când am luat Premiul Gopo, neavând studii de actorie, m-am simţit ca un impostor“ INTERVIU

Publicat

pe

Judith State, dansatoare și actriță: „Când am luat Premiul Gopo, neavând studii de actorie, m-am simţit ca un impostor“ INTERVIU

Cu formație clasică în balet, Judith State a căutat mereu să depășească limitările impuse de școală, de societate sau chiar de propria minte.

Judith State a fost selectată în programul European Shooting Stars. FOTO: arhiva personală

Încă de la vârsta de 5 ani și jumătate, Judith State a fost fascinată de mișcările armonioase ale corpului, iar de atunci s-a luptat constant să se autodepășească și să exceleze. De la videoclipul lui Michael Jackson care a impresionat-o până la decepția din clasa a VIII-a când profesorii i-au spus că ea nu va dansa, la distanță de câțiva ani, atunci când și-a creat propriul spectacol, artista a trecut prin multe momente decisive care aveau să îi contureze o carieră de succes în lumea dansului. Mai târziu, o premoniție din copilărie – „tu o să fii actriță“ – avea să se concretizeze prin întâlnirea cu Cristi Puiu și filmul „Sieranevada“.  

Chiar dacă de multe ori s-a simțit o impostoare în lumea cinematografiei, așa cum ne-a mărturisit, Judith State a câștigat în 2020 Premiul Gopo pentru cea mai bună actriță într-un rol principal, cu filmul „Monștri“, în care a portretizat-o pe Dana. „Weekend Adevărul“ a discutat cu artista despre parcursul ei în lumea dansului, motivele care au făcut-o să fie foarte critică cu ea însăși, cum a îmbinat dansul cu actoria, dar și despre programul European Shooting Stars, în care a fost selectată la Berlinale 2023.  

„Weekend Adevărul“: Povestește-ne puțin despre tine. Știm că dansezi încă din copilărie. Cum ai descoperit plăcerea mișcării, a dansului?  

Judith State: Au fost mai multe surse de inspirație. Momentul definitoriu a fost când eram în sufragerie cu fratele meu și am văzut la televizor pentru prima dată videoclipul lui Michael Jackson la piesa „Smooth Criminal“. Amândoi am fost hipnotizați. După acest moment, zile întregi îl imitam și ne prefăceam că aruncăm o monedă într-o pușculiță imaginară. Când mă uitam la momentul de dans, nu știam ce înseamnă și cum este posibil așa ceva, dar am spus „Vreau să fac și eu asta“. Aveam o prietenă Dana care făcea gimnastică și pe care o admiram foarte tare. În spatele blocului, la bara de covoare, făcea tot felul de mișcări din gimnastică și mă uitam fascinată la ea. De câte ori vedeam ceva care avea legătură cu corpul și măiestria mișcării, mă simțeam atrasă de asta. Până la 5 ani și jumătate am crescut în Târnăveni, cu bunicii mei, unde m-am și născut. Apoi ne-am mutat în București, iar mama m-a dat la Palatul Copiilor, iar mai apoi la Rapsodia Română, în clasa a IV-a am intrat la Liceul de Coregrafie. Când eram la Palatul Copiilor, făceam exerciții la sol, pentru musculatura spatelui, iar la un moment dat mi-am zărit reflecția în oglindă – eram îmbujorată și puțin transpirată – și mi-a plăcut foarte mult. Cumva am simțit că este ceva de bine. A fost un fel de înțelegere că acesta era drumul meu: a-mi pune corpul în mișcare și la muncă.  

Revoluția te-a prins la o vârstă fragedă. Erai conștientă de ceea ce se întâmplă în țară?  

Da, fratele meu îmi spunea că vine un război. L-am întrebat dacă va fi cu cai, sulițe și săbii pe stradă, pentru că aceasta era imaginea mea despre război. Îmi amintesc faptul că veneam de la școală, mă îndreptam spre metrou la Unirii, și vedeam în jurul meu oameni panicați, disperați, alergând. La un moment dat, un domn m-a luat pe sus și m-a întrebat cine sunt, dacă am părinții cu mine și ce caut acolo. Apoi mi-a spus să mă duc rapid acasă. Când s-a aflat despre decesul soților Ceaușescu, vedeam cum toată lumea se bucura, iar la geamuri și pe stradă era ca o sărbătoare. Eram la limita plânsului pentru că nu reușeam să înțeleg de ce și cum se poate bucura cineva atât de tare că alți oameni au fost omorâți. Toți oamenii se bucurau, era o efervescență generală.  

Libertatea din lumea filmului 

Și apoi ce a urmat în ceea ce privește dansul? 

Am picat examenul de treaptă în clasa a VIII-a la Liceul de Coregrafie din București. A fost una dintre cele mai mari decepții ale mele. Apoi am mers la Liceul de Arte din Bacău, cu speranța că voi sta acolo doar un an și apoi mă voi transfera. Am încercat să fac asta, dar nu a existat niciun fel de voință din partea cadrului profesoral în acest sens și am rămas acolo, unde am și terminat. Am avut parte de o generație de colegi foarte deștepți, am tras tare să țin pasul cu ei. Se făcea cultură generală pe brânci acolo. Apoi am studiat la Facultatea de Limbi Străine, profil engleză-spaniolă, și mi-am dorit foarte mult să fac și Jurnalism. Știam clar că vreau să dansez în continuare, dar nu știam că există secție de coregrafie la UNATC și nu voiam sub nicio formă să fac dans clasic, deci să dau la Operă, unde știam că nu am nicio șansă. Dansul este în continuare ceea ce mă definește și mă ține trează noaptea, acolo mă simt și creativă şi predau.

Am fost mai tot timpul într-o cursă cu mine însămi, cu restul lumii, dar și într-o comparație permanentă cu ceea ce era foarte departe de mine, iar chinul a fost pe măsură. 

Mărturiseai într-un interviu că „dansul este spațiul în care am dus cele mai puternice lupte cu mine însămi, m-am chinuit cel mai mult“. La ce te refereai?  

Conștientizarea acestui fapt a devenit cu atât mai clară în urma comparației cu modul în care mă simt, acționez și reacționez în film. Am constatat tot timpul cu surprindere că în film mă simt foarte liberă – liberă de gânduri, autocritică și propriul ochi martor care mă evaluează la sânge, așa cum se întâmplă în dans. Sunt foarte fericită că în film mă simt așa.  

De ce ți se întâmplă asta când vine vorba de dans? 

Cred că se întâmplă dintr-un handicap pe care l-am dus cu mine foarte mult timp. Când am picat examenul de treaptă, la care muncisem enorm, mi s-a spus: „Nu mai încerca, că tu nu vei dansa“. A fost ceva foarte brutal pentru mine, la vârsta aceea, când visam la asta. Pe de-o parte, a fost acest debut „anevoios“, apoi dorința mea de a depăși acest handicap. Mai târziu, m-am lovit și de concepția că cei care fac dans contemporan, ceea ce îmi doream și eu, sunt cei care nu au fost suficient de buni la clasic, adică niște rebuturi. În timpul facultății, când am descoperit pe internet ce înseamnă lumea dansului dincolo de limitele țării noastre, m-am simțit extrem de copleșită. A fost o trezire la realitate foarte violentă. La vremea respectivă, nu văzusem mai nimic în afara baletului clasic și a puținelor înregistrări pe care le primeam în școală despre dansul contemporan. Descoperisem emisiunea „So You Think You Can Dance“, iar când am văzut audiții cu mii de dansatori extraordinar de buni pe mai multe tipuri de dans, am avut un șoc cultural de o lună-două și mă gândeam că timpul a trecut pe lângă mine. 

Judith a debutat în cinematografie cu filmul „Sieranevada”. FOTO: arhiva personală

Un moment decisiv 

Și ce ai făcut? 

Am avut un moment în care mi-am dat seama că ori stau și mă lamentez, ori fac ceva. M-am hotărât să ajung și eu acolo, unde oamenii au acces la absolut toate aceste uși deschise către dans și toate stilurile variate. Am aplicat pentru bursa „International Student Visa Program“ și am plecat în New York. De atunci am depus în permanență un efort de a urmări coregrafi care îmi plac, de a merge la workshopurile lor și de a învăța. Așa am cunoscut multă lume și mi s-au deschis foarte mult ochii și mintea în ceea ce privește limitările unei comunități mici – cât de ușor este să pici în capcana „sunt foarte bună“ – și ce înseamnă să dai o audiție pentru turneul „This Is It“, făcut după moartea lui Michael Jackson, unde erau pe zi sute de candidați foarte buni. Am fost mai tot timpul într-o cursă cu mine însămi, cu restul lumii, dar și într-o comparație permanentă cu ceea ce era foarte departe de mine, iar chinul a fost pe măsură. De aici și durerea și nemulțumirea constantă. A fost un paradox. Mi s-a întâmplat de foarte puține ori să amuțesc toate aceste voci și să mă simt foarte bine, ceea ce mi-a dat speranță. 

Deci în film, chiar dacă nu ai o formare în cinematografie, te simți liberă…  

Mi s-ar fi părut să fie invers: acolo unde lucrez de-o viață întreagă și am acumulat experiență, ar trebui să fiu mai blândă cu mine și mai relaxată, și unde nu am niciun fel de bază, să mă simt puțin mai în aer și să mă panichez. Am început cu „Sieranevada“, deci m-am aruncat din prima într-un mare context de film. Cu siguranță, în acest debut, care a trasat fundația a ceea ce a urmat să se întâmple, a contat foarte mult faptul că în fața mea se afla Cristi Puiu. Dacă aș fi avut debutul cu altcineva, cred că modul în care m-am simțit și am perceput toate lucrurile ar fi fost complet diferit.  

„Filtrele de pe social media reprezintă o nebunie dusă la extrem“ 

Spuneai că subiectele de la care au pornit căutările tale din ultimii patru ani sunt „memoria, trecerea timpului și felul în care amintirile și formele pe care acestea le capătă în timp ne marchează în mod implacabil prezentul“. De la ce au pornit aceste căutări?   

Primul meu spectacol de dans a avut premiera în 2019 – „Emlék“ (trad. – amintire) – și s-a întâmplat târziu în parcursul meu profesional de dansator. Tot eram întrebată când fac ceva în privința asta. Aveam tot felul de răspunsuri la „de ce nu fac un spectacol“, iar ulterior mi-am dat seama că erau doar eschive pentru mine. La un moment dat, am dat peste niște jurnale în care îmi notam idei pentru potențiale proiecte și am constatat că multe datau de ani de zile. Sub adăpostul gândului că „sunt în proces de…“, „urmează să fac…“, nu făceam decât să fiu într-un soi de capcană și să amân momentul. Încă rezonam cu acele idei scrise și mi-am dat seama că trebuie să fac ceva în acest sens. Astfel a luat naștere proiectul „Emlék“, cu patru forme de manifestare. Este despre memorie și amintire, pentru că întotdeauna am vrut să fac ceva din și despre mine. „Emlék“ are legătură cu copilăria mea și lucrurile pe care mi le amintesc, dar și cu faptul că ne schimbăm amintirile în funcție de nevoie. 

Unde te-au purtat aceste căutări? 

Pentru momentele din spectacol am avut foarte multe discuții cu mama, fratele și bunicii mei. Am avut surpriza atunci când vorbeam cu mama să descopăr că anumite lucruri ea nu și le amintește sau că și le amintește complet diferit față de mine, la fel și în cazul fratelui meu. Mă urmărește în fiecare zi întrebarea: „Care este adevărul?“. Cred că îmi amintesc așa cum am nevoie să fie, nu cum a fost, și țin la adevărul meu. Dacă nu ne ținem de adevărul acela, ar însemna să ne punem pe noi în pericol și nu prea suntem dispuși să facem asta. Acest lucru se întâmplă și în relațiile pe care le avem. Anul trecut am continuat cu spectacolul „Ember“ (trad. – om), pe care îl simt ca o continuare a „Emlék“, chiar dacă diferă foarte tare din punct de vedere formal. Este legat de amintire, traumă, relații, cum ne raportăm la ceilalți, cât de singuri suntem de fapt când suntem cu ceilalți. Toate acestea sunt gânduri care „mă trăiesc“ constant.  

Conștientizarea propriului corp 

Cum te-a ajutat dansul în relația cu propriul corp?  

Dansul m-a ajutat să creez o relație cu corpul. Am fost foarte surprinsă în multe ocazii să vorbesc cu oameni care nu au nicio legătură cu o zonă fizică – sport, dans etc. – și să constat că nu se gândesc la corp, că nu se gândesc la cum se simt în el, cum respiră. Pentru mine, toate acestea erau firești și am fost surprinsă când cineva m-a întrebat „Cum adică cum respir?“. În general, omul tinde să își îndrepte atenția asupra corpului atunci când există probleme. În cazul meu, conștientizarea corpului a fost permanentă. În general, sunt foarte prezentă în corp și conștientă de el și de semnalele pe care mi le dă. Nu știu dacă asta m-a ajutat sau nu. În general, relația cu corpul meu a fost bună. Am avut și un mare noroc să fiu sănătoasă fizic. 

Judith a mărturisit că a avut profund sădită în minte imaginea corpului perfect

Cum ți-a influențat perioada din Liceul de Coregrafie modul în care privești corpul sau te raportezi la el?  

Ne-a fost inoculată de la o vârstă fragedă ideea corpului perfect. Ni se spunea să nu mâncăm, „ești cât un dulap“, „arăți ca un greiere borțos“ și alte lucruri de acest fel, deși eram doar clasa a VII-a. Am avut atât de profund sădită în minte imaginea corpului perfect, încât și în ziua de astăzi mă surprind observând corpul uman și trecându-l prin acest filtru, însă fără a-l judeca. Slavă Domnului, nu mi-am impus dramatic această imagine asupra mea. Observ un corp dincolo de haine, indiferent dacă sunt largi, în funcție de cum merge sau se așază cineva, îmi dau seama dacă are genunchii mai apropiați sau mai depărtați, dacă suferă de lordoză. A devenit un automatism.  

În epoca rețelelor de socializare și a filtrelor, când suntem mai mereu expuși la chipuri și fețe retușate și editate pentru a părea perfecte, din ce în ce mai mulți tineri se confruntă cu probleme în ceea ce privește relația cu propriul corp… 

Filtrele de pe social media și modul în care ne pozăm reprezintă o nebunie dusă la extrem. Eu cred că nu există nicio șansă să ne întoarcem la normalitate. Sunt fetițe de 10-11 ani care, în viața reală, se machiază, își pun unghii ca să arate ca aceste „etaloane“ ale frumuseții promovate de filtrele de pe aplicații. În online îți poți crea un profil care poate suplini cu ușurință toate lipsurile din viața ta reală.  

Am observat că ești activă pe rețelele de socializare, iar printre postările tale se regăsesc și multe cărți. Care sunt autorii sau scrierile la care revii? 

Îmi place să citesc, dar, cu absolut tot ce se întâmplă în viața mea, nu reușesc să o fac pe cât mi-ar plăcea. Cartea la care am revenit foarte mult timp este „Scrisori către un tânăr poet“, a lui Rainer Maria Rilke. Mulți ani a fost cartea mea de căpătâi – de câte ori mă simțeam în dubii, că mă copleșesc gândurile și nemulțumirile de ceea ce făceam în general în dans, reciteam cartea. A stat la baza filmului de scurtmetraj „You Who Never Arrived“, din cadrul proiectului „Emlék“, pe care l-am creat împreună cu Marius Olteanu și Luchian Ciobanu. Recomand cartea oricărui om care urmează o vocație, este foarte inspirațională. Este o carte foarte profundă și mă emoționează de fiecare dată numai gândul că acel scriitor, atunci la vârsta de 27 de ani, se raporta în acel mod la viață, iubire și divinitate, și purta asemenea discuții cu soldatul care voia să devină poet. Acum citesc scrisorile dintre Simone de Beauvoir și Sartre.  

„Au fost momente în care dansul mi-a fost potrivnic în lumea filmului“ 

„Weekend Adevărul“: În 2016 ai ales să mergi și pe drumul actoriei. Ai mai cochetat cu acest domeniu?  

Judith State: Când eram mică, intram ușor în pielea diferitelor personaje de desene animate, iar mai târziu, îi imitam cu lejeritate pe profesori, spre bucuria și amuzamentul colegilor. De mică auzisem în familie că voi fi actriță, dar eu m-am ținut de dans. Gândul că poate mi-ar plăcea să fac actorie a rămas cu mine de-a lungul timpului, dar nu am făcut nimic în această direcție.  

Ai jucat în regia lui Cristi Puiu în filmul „Sieranevada“. Cum ai intrat în lumea aceasta a cinematografiei? 

M-a sunat Simona Ghiță, directorul de casting al lui Cristi Puiu, și m-a întrebat dacă vreau să vin la preselecții. M-am emoționat foarte tare. Acesta a fost primul pas concret pe care l-am făcut în direcția asta, apoi am continuat să spun „Da“ la toate ocaziile care mi s-au oferit. Frumusețea și unicitatea experienței „Sieranevada“ au venit și din faptul că nu știam nimic, nu știam la ce să mă aștept și eram într-un continuu „acum“. A fost ceva extraordinar! 

Judith joacă rolul Csillei în filmul „RMN”

Dar întâlnirea cu Cristi Puiu cum a fost?  

Pe măsură ce trecea timpul și îl ascultam pe Cristi vorbind, mi se confirma faptul că sunt într-un loc care mie îmi priește foarte mult. De fiecare dată când ne întâlneam, îmi făcea o deosebită plăcere să îl văd și să îl ascult. Eram fascinată de el! 

„Baza mea este regizorul“ 

Te-a ajutat sau, din contră, te-a încurcat faptul că veneai din lumea dansului?  

Au fost momente în care dansul mi-a fost potrivnic. Modul în care mă mișcam în cadru părea coregrafiat, mi-a spus cineva că păream un mic Siri. Mi s-a spus că merg ca o pasăre, că țin mâna ca un evantai, lucruri de care nu eram conștientă. Apoi am început să fiu prea conștientă de sine și să fiu atentă la mișcări, ceea mă făcea să mă simt inconfortabil, dar acea perioadă a trecut destul de repede. Îmi amintesc de la filmări că mi s-a spus că trebuie să țin minte toate acțiunile pe care le fac în corelație cu ceea ce spuneam pentru a face la fel la fiecare dublă. Inițial, mi s-a părut infernal de greu și m-am panicat, dar când s-a dat „Acțiune!“, corpul le făcea singur, fără să mă gândesc eu conștient la ele, având o memorie a lui exersată în dans. 

La câțiva ani după aceea ai jucat primul tău rol principal în filmul de debut al lui Marius Olteanu, „Monștri“. Cum ai reușit să pătrunzi personajul, să ajungi la el? 

Sincer, eu nu simt că fac ceva în acest sens. Am citit scenariul cu Marius, dacă am avut nelămuriri, mi-a explicat. Cu Marius am reușit să păstrez canalul de comunicare total deschis și liber, să fiu ca un burete la tot ce îmi spunea. Nu simt că parcurg distanțe mari, departe de Judith, pentru a ajunge la Dana, ci simt că Dana este Judith în acea situație. Baza mea este regizorul, el știe cel mai bine cine este acel personaj, nu eu. În același timp, am avut norocul de a fi distribuită în roluri ale căror personaje le simțeam foarte aproape de mine, dar evident cu anumite diferențe.  

Și ai câștigat Premiul Gopo pentru rolul principal. Te-a surprins această recunoaștere?  

M-a surprins pentru că, pe de-o parte, nu mă așteptam să câștig. Nu sunt actriță cu studii de specialitate sau cu o educație în domeniu, deci cu atât mai mult am fost surprinsă că am câștigat acest premiu. Am avut foarte mult timp sentimentul că sunt un impostor și încă există ecouri ale lui în mine. Am avut impresia că am intrat pe o ușă care nu era pentru mine. 

Judith State a dezvăluit de revelații i-a adus personajul Csilla

În 2022 ai jucat în „RMN“, în regia lui Cristian Mungiu, câștigător al premiului Palm D’Or. În primul rând, cum ai ajuns să joci rolul Csillei?  

M-a sunat directorul de casting și m-a întrebat dacă pot veni să dau o probă bilingvă, în română și în maghiară. La probă mi s-au spus informații minime despre personaj și absolut nimic despre context, doar ce era necesar pentru a-mi susține proba. A doua probă a avut loc pe Zoom, pentru că eram plecată din țară, și abia atunci mi-am dat seama că este un personaj mai mare.  

Revelații prin personaj 

În urma acestui film, anul acesta ai fost selectată la European Shooting Stars, prestigiosul program din cadrul Festivalului Internațional de la Berlin. Cum ai ajuns în cadrul acestui program? 

Prima dată când am primit mailul care anunța lansarea acestui apel l-am ignorat, apoi l-am primit din nou pe altă cale și m-am gândit să văd despre ce este vorba. Nu i-am acordat atenție pentru că știam că există o limită de vârstă și credeam că nu este pentru mine. Când am citit condițiile de participare, spre surprinderea mea, am văzut că au renunțat la acea limită de vârstă, iar toate celelalte cerințe mi se potriveau mănușă, inclusiv cea care impunea să fi avut un rol principal într-un film care să fi avut premiera după Berlinala de anul trecut. Atunci m-am hotărât să mă înscriu. Fetele care s-au ocupat de aplicația din partea României – Laura Mușat, Alexandra Safriuc – m-au ajutat cu tot procesul și au fost foarte deschise. Cred că m-a ajutat foarte mult și faptul că ele au crezut în mine foarte tare. Cred că, din nou, ca de fiecare dată, în toate lucrurile care mi se întâmplă, am fost omul potrivit la momentul potrivit și am făcut ce trebuia să fac pentru a se întâmpla. Chiar cred că pentru ca ceva să se concretizeze este nevoie să se alinieze mai mulți factori. Nu am cum să îmi asum eu această reușită în întregime, dar ce ține de partea mea tind de fiecare dată să fac.  

Cu ce revelații sau reconștientizări a venit acest rol?  

A venit cu reconștientizări referitoare la modul în care mă raportez la ceea ce consider adevărat – adevărul meu. Uitându-mă la film și observând cât de încleștați sunt și țin cu dinții de lucrurile în care cred, am simțit că mă uit într-o oglindă în care mă regăsesc. Și eu fac acest lucru foarte mult. A fost o reconștientizare și o reîntoarcere la gândul că aș vrea să devin mult mai conștientă de aspectul acesta atunci când sunt în focul argumentului sau al discuției, nu după ce luptele deja s-au dus. Mi-ar plăcea să am această anticameră a situației în care să îmi aduc aminte că nu am cum să am mereu dreptate și să îi las spațiu și celuilalt. Așa este și în film – dacă te uiți la fiecare personaj în parte, pe niciunul nu îl poți condamna, pentru că fiecare ține la adevărul lui așa cum îl vede el. Este foarte important să reușim să fim puțin mai îngăduitori. Ținându-ne cu dinții strânși de adevărul nostru, devenim agresivi inclusiv cu noi înșine, pentru că acea energie îndreptată spre ceilalți de fapt ne locuiește pe noi.  

Dintre toate rolurile de până acum, care simți că te-a consumat mai mult? Dar cel mai puțin?  

Rolul care m-a consumat cel mai puțin a fost cel al Alinei din „Tata mută munții“. În acel film, m-am simțit ca într-o vacanță continuă. În legătură cu celelalte personaje, nu aș putea spune că unul m-a consumat mai mult decât celălalt, pentru că ard la foc maxim tot timpul, nu am simțit că am dat mai mult într-o parte decât în alta. Ne întreba Cristi Puiu la casting „Ții la tăvăleală?“. Da, mă murdăresc, nu îmi țin rezerve pentru mai târziu, nu mă menajez cu nimic.  

Comentarii Facebook

Actualitate

Cele mai frecvente plângeri ale clienților de rent a car în Cluj și cum le eviți

Publicat

pe

Cele mai frecvente plângeri ale clienților de rent a car în Cluj și cum le eviți

Notificarea de la bancă apare când te aștepți mai puțin, la câteva săptămâni după ce ai predat cheile, când vacanța s-a așezat deja în poze și nimeni nu mai știe unde a pus contractul. O sumă pe care n-o recunoști, numele unei firme de închirieri și o descriere de două cuvinte. De aici pornesc cele mai multe povești cu final acru despre mașinile închiriate în Cluj.

Cele mai frecvente plângeri ale clienților de rent a car în Cluj privesc garanția blocată pe card și returnată târziu, daunele imputate după predare, diferența dintre prețul afișat online și cel din contract, regulile de combustibil și kilometri, mașina primită în locul celei rezervate, întârzierile la preluarea de la aeroport și amenzile sosite ulterior. Aproape toate pot fi prevenite.

De unde vin cele mai multe nemulțumiri

Majoritatea reclamațiilor se nasc în două momente scurte, predarea și returnarea mașinii, și dintr-o singură cauză, diferența dintre ce a înțeles clientul la rezervare și ce scrie în contract. Mașinile defecte sau angajații nepoliticoși apar mult mai rar în plângeri decât banii.

Tiparul nu ține de Cluj. Într-un document de poziție publicat la 6 octombrie 2025, Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor (ECC-Net) arată că închirierile auto reprezintă 3-4% din totalul cazurilor pe care le primește într-un an. Pare puțin, dar vorbim despre un serviciu folosit de câteva ori pe an, pus în aceeași statistică cu zborurile anulate și cu coletele care n-au mai ajuns.

Istoria e mai veche. Comisia Europeană a anunțat în ianuarie 2017 că plângerile legate de închirieri auto ajunse la centrele europene ale consumatorilor au urcat de la aproximativ 1.050 în 2012 la 1.750 în 2014 și la peste 2.000 în 2016. În urma acelui val, cinci companii mari (Avis, Europcar, Enterprise, Hertz și Sixt) s-au angajat să afișeze prețul total cu toate costurile obligatorii incluse și să prezinte dovezi înainte de a încasa o daună. Angajamentele îi privesc însă doar pe semnatari, iar pe piața locală fiecare firmă lucrează după propriile reguli.

Clujul adaugă volumul. Potrivit datelor comunicate de Aeroportul Internațional „Avram Iancu” Cluj, în 2025 au trecut pe aici 3.582.134 de pasageri, cu aproximativ 10% mai mulți decât în 2024. O parte dintre ei coboară din avion obosiți, semnează repede și pleacă, adică exact rețeta din care ies mai târziu reclamațiile.

Contractul semnat în picioare

Puțini citesc un contract de închiriere la ghișeu, cu valiza între picioare și cu următorul client suflându-le în ceafă. ECC-Net notează în același document că acordurile sunt adesea prezentate în grabă și doar în limba țării unde se face închirierea. Pentru un turist străin sosit la Cluj, asta înseamnă pagini întregi în română, semnate pe încredere.

Remediul e banal. Cere contractul și termenii pe e-mail cu o zi înainte, ca să-i parcurgi acasă, pe canapea, cu o cafea lângă tine. Dacă firma nu vrea să ți-i trimită dinainte, ai aflat deja ceva despre ea.

Garanția blocată pe card și banii care se întorc greu

Plângerea cea mai des auzită privește garanția, adică suma blocată pe card la preluare și eliberată mai târziu decât se aștepta clientul sau doar parțial. Confuzia pornește de la faptul că puțini știu dinainte cât se blochează și pe ce tip de card.

Garanția nu e o plată, e o preautorizare. Banii rămân în contul tău, dar nu-i poți folosi, iar pentru cineva venit cu un buget de vacanță calculat la leu asta schimbă planurile din prima seară. Am auzit de multe ori varianta „mi-au luat banii”, când de fapt banii erau doar înghețați.

Cât durează deblocarea și de cine depinde

Firma de închirieri trimite comanda de anulare a preautorizării, însă banca emitentă a cardului hotărăște când redevine suma disponibilă. La unele bănci durează câteva zile lucrătoare, la altele mai mult, mai ales când cardul e emis în altă țară. Clientul vede doar că banii nu s-au întors și dă vina pe cine i-a blocat.

Soluția e plictisitoare și eficientă. Cere în scris, la returnare, confirmarea că preautorizarea a fost anulată, cu data și suma. Dacă după un interval rezonabil banii tot lipsesc, cu acel e-mail mergi la bancă, fiindcă de acolo se poate urmări tranzacția.

Cardul de debit refuzat la ghișeu

A doua variantă a aceleiași probleme apare înainte de plecare. Multe firme acceptă pentru garanție doar card de credit emis pe numele șoferului principal, iar clientul sosit cu un card de debit află asta la ghișeu, cu bagajele lângă el. ECC-Net descrie situația în raportul din 2025 și notează că, în asemenea cazuri, singura alternativă oferită este adesea o asigurare suplimentară scumpă, cumpărată pe loc.

Verificarea durează un minut și se face la rezervare, nu la preluare. Întreabă explicit ce tip de card este acceptat, pe numele cui trebuie să fie și ce sumă se blochează pentru clasa de mașină aleasă. Dacă răspunsul vine pe e-mail, cu atât mai bine.

Zgârieturile pe care nu le-ai făcut tu

Disputele despre daune apar atunci când starea mașinii n-a fost documentată la predare sau când mașina a fost returnată fără ca un angajat s-o inspecteze de față cu clientul. În lipsa unei dovezi, rămâne cuvântul unuia împotriva celuilalt, iar firma are deja garanția.

E, sincer, plângerea care lasă cel mai mult năduf. O taxă de întârziere o mai înghiți, dar să plătești o bară zgâriată de altcineva e altă poveste.

Predarea pe întuneric, în parcarea aeroportului

Multe curse aterizează la Cluj seara târziu, iar mașina te așteaptă într-o parcare luminată cât să nu te împiedici. Fișa de predare are desenată o mașinuță cu câteva x-uri, tu ești obosit, iar angajatul mai are două predări. Semnezi.

Aici se joacă totul. Fă un filmuleț continuu în jurul mașinii, cu lanterna telefonului aprinsă, și insistă pe jante, praguri și colțurile barelor. Filmează apoi bordul pornit, cu kilometrajul și nivelul combustibilului, și trimite clipul pe e-mail firmei înainte să ieși din parcare. Ai astfel o dovadă datată, greu de contestat mai târziu.

La returnare, aceeași logică în oglindă. Dacă lași mașina în afara programului și pui cheile într-o cutie, inspecția se face fără tine, iar concluzia ei o afli din extrasul de cont. Filmează mașina parcată, locul și ora, oricât te-ai grăbi spre check-in.

Unde se termină uzura normală și unde începe dauna

Granița dintre uzură și daună e trasată de contract, nu de bunul-simț, și de aceea produce atâtea certuri. O ciupitură de pietriș pe capotă e uzură pentru client și daună pentru unele firme. Întreabă la preluare ce anume consideră firma daună taxabilă și de la ce dimensiune.

Pentru Cluj contează un detaliu geografic. Cine pleacă spre Apuseni ajunge repede pe drumuri pietruite, iar multe contracte exclud din acoperire daunele la anvelope, la geamuri și la partea de dedesubt a mașinii. ECC-Net amintește excluderile pentru anvelope și geamuri printre cele care rămân îngropate în termenii lungi și lipsesc din discuția de la ghișeu.

Prețul din anunț și prețul din contract

Nemulțumirea legată de preț apare când tariful pe zi văzut online crește la ghișeu cu asigurări, taxe de locație sau servicii pe care clientul le credea incluse. Suma finală ajunge uneori să depășească serios oferta inițială, fără ca vreo cifră să fi fost, tehnic vorbind, ascunsă.

Mecanismul e simplu. Tariful mic atrage clicul, iar restul apare în pașii următori sau în termeni și condiții. Cine compară doar prețul pe zi compară, de fapt, lucruri diferite.

Asigurările cu inițiale pe care nu le explică nimeni

CDW, SCDW, TP. La ghișeu sună a jargon de aviație, deși ascund lucruri simple. CDW (Collision Damage Waiver) limitează la o franșiză suma pe care o plătești pentru avarii, SCDW reduce sau elimină franșiza, iar TP (Theft Protection) privește furtul.

Potrivit ECC-Net, multe dintre aceste produse nici nu sunt asigurări propriu-zise, sunt renunțări interne ale firmei la a-ți cere bani, cu excluderi proprii. Aceeași sursă notează că unii clienți reclamă presiuni la ghișeu pentru a cumpăra acoperire suplimentară. Întrebarea care lămurește totul e una singură, și anume cât plătești din buzunar, maximum, dacă mașina e avariată sau furată.

Dacă răspunsul e o franșiză exprimată în euro, ai o cifră cu care poți compara ofertele. Dacă răspunsul e vag, ai aflat altceva, la fel de util.

Taxele care apar abia la ghișeu

Predarea la aeroport, preluarea în afara programului, al doilea șofer, scaunul de copil, șoferul sub o anumită vârstă, ieșirea din țară. Fiecare poate avea un tarif separat, iar adunate schimbă calculul. Niciuna nu e abuzivă în sine, problema apare când le afli după ce ai aterizat.

Cere oferta finală în scris, cu toate costurile obligatorii pentru situația ta concretă, adică ora la care aterizezi, locul predării și numărul de șoferi. O firmă care lucrează curat ți-o trimite fără să se supere.

Combustibilul, kilometrii și curățenia

Plângerile din această categorie vin din reguli simple, aplicate cu tarife pe care clientul nu le-a citit. Cele mai dese privesc plinul refăcut de firmă la preț propriu, depășirea limitei de kilometri și taxa de curățare.

Regula „plin la plin” e cea mai corectă pentru ambele părți, primești mașina cu rezervorul plin și o aduci la fel. Necazul apare când alimentezi departe de punctul de predare și acul coboară puțin până ajungi. O benzinărie de pe drumul spre aeroport rezolvă problema, iar bonul păstrat o închide definitiv.

Limita de kilometri îi surprinde mai ales pe cei care pleacă din Cluj în circuit. Un drum la Sibiu, cu întoarcere prin Alba Iulia și o abatere pe Transalpina, adună repede câteva sute de kilometri, iar un pachet cu limită zilnică devine scump fără să-ți dai seama. Cere kilometri nelimitați dacă ai un traseu lung sau măcar află tariful pe kilometrul suplimentar.

Cât despre curățenie, nimeni nu-ți cere să speli mașina. Praful de pe covorașe trece drept folosire normală, părul de câine pe banchetă și mirosul de țigară nu. Dacă pleci la drum cu animalul de companie, întreabă dinainte dacă e permis și în ce condiții.

Mașina rezervată care nu seamănă cu cea primită

Clienții reclamă des că au rezervat un model și au primit altul, de obicei mai mic sau cu altă cutie de viteze. Explicația stă în două cuvinte din oferta inițială, „sau similar”, care transformă modelul din poză într-un simplu exemplu de clasă.

Cel mai dureros e schimbul de transmisie. Cine conduce doar automată și primește manuală nu are ce face cu mașina, oricât de nouă ar fi. Dacă un detaliu e esențial pentru tine, cere confirmarea lui în scris, separat de rezervarea standard.

Clujul are vârfuri de cerere greu de ignorat. În săptămânile cu festivaluri mari din vară și în preajma sărbătorilor, când se întorc acasă cei plecați la muncă în străinătate, flotele se golesc și apar substituirile. Rezervarea făcută cu multe săptămâni înainte reduce riscul, deși nu-l anulează.

Întârzierile de la aeroport și telefonul la care nu răspunde nimeni

O plângere tipică pentru Cluj privește predarea propriu-zisă, când clientul iese din terminal și nu găsește pe nimeni sau când avionul întârzie și rezervarea e tratată ca neprezentare. Totul ține de felul în care firma își organizează predările și de cât de clar a comunicat punctul de întâlnire.

Nu toate firmele au birou în terminal. Unele predau mașina în parcare, altele te duc cu o navetă la un sediu din apropiere, iar diferența contează la unu noaptea, cu un copil adormit pe umăr. Cine caută rent a car Cluj aeroport pe telefon, din coada de la controlul pașapoartelor, ar trebui să afle din primele rânduri unde anume are loc predarea și cine îl așteaptă.

Zborul întârziat e a doua capcană. Dacă ai dat numărul cursei la rezervare, firma poate urmări ora reală de aterizare și te poate aștepta. ECC-Net susține în raportul său că, atunci când clientul a comunicat datele zborului și a plătit în avans, mașina ar trebui păstrată pentru el, fiindcă firma nu suferă nicio pagubă.

Pe piața locală lucrează atât rețele internaționale, cât și operatori clujeni. Win Rent a Car este o firmă de închirieri auto din Cluj-Napoca, cu mașini pentru cei care au nevoie de transport în oraș și în împrejurimi. Indiferent pe cine alegi, salvează în telefon un număr la care răspunde un om și sună o dată înainte de plecare, ca să fii sigur.

Amenzile și taxele care sosesc după ce ai plecat

Surprizele târzii sunt amenzile de circulație, parcările neplătite și taxele de drum, la care firma adaugă de regulă o taxă administrativă de procesare. Clientul le reclamă fiindcă apar la săptămâni distanță, fără explicații, direct pe card.

Firma, ca proprietar al mașinii, primește înștiințarea și comunică autorităților cine conducea în ziua respectivă. Pentru acest drum birocratic își ia o taxă, prevăzută de obicei în contract. ECC-Net consideră că, fiind vorba despre o obligație legală a firmei, o asemenea taxă n-ar trebui percepută, însă poziția rămâne deocamdată o recomandare.

În Cluj, două lucruri produc cele mai multe episoade de felul acesta. Parcarea în zona centrală se plătește, iar turistul care lasă mașina „doar zece minute” pe o stradă din centru află mai târziu cât l-a costat. Apoi vine rovinieta, obligatorie pe drumurile naționale din afara localităților, a cărei valabilitate o poți verifica online după numărul de înmatriculare, înainte să ieși din oraș.

Cere ca orice debitare ulterioară să fie însoțită de documentul care o justifică, adică procesul-verbal sau înștiințarea de plată. O firmă care îți trimite doar o sumă, fără hârtie, îți datorează hârtia.

Anularea rezervării și avansul care nu se mai întoarce

Mulți clienți cred că pot anula gratuit o rezervare online în 14 zile, ca la orice cumpărătură pe internet, și reclamă firma când află contrariul. Dreptul de retragere nu se aplică însă închirierilor auto cu dată stabilită.

Excepția vine din legislația europeană și a fost preluată în România prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii. Articolul 16 litera l) scoate de sub dreptul de retragere serviciile de închiriere de mașini atunci când contractul prevede o dată sau o perioadă de executare specifică. Cu alte cuvinte, se aplică doar politica de anulare a firmei.

De aceea politica de anulare e printre primele lucruri de citit. Unele firme returnează integral avansul până cu un anumit număr de ore înainte de preluare, altele rețin o parte. Intermediarii online au reguli proprii, diferite de ale firmei care îți dă efectiv mașina.

ECC-Net numește tocmai acest lanț drept o sursă majoră de reclamații. Rezervi pe o platformă, primești un voucher de la un broker, iar contractul îl semnezi abia la ghișeu, cu o a treia firmă. Dacă ai rezervat așa, află din timp cui te adresezi pentru anulare și cui pentru mașină.

Ce faci când problema a apărut deja

Primul pas este o reclamație scrisă către firmă, cu dovezi atașate și o cerere precisă, iar dacă răspunsul nu te mulțumește urmează autoritatea de protecție a consumatorilor sau banca. Telefoanele nervoase nu lasă urme și rareori rezolvă ceva.

Scrie pe e-mail, scurt, cu numărul contractului, suma contestată și ce anume ceri înapoi. Atașează filmările de la predare și returnare, bonul de combustibil și mesajele schimbate cu firma. Păstrează tonul calm, pentru că aceeași corespondență o va citi, poate, altcineva.

Pentru un client cu domiciliul în România, instituția competentă este Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), unde sesizarea se depune online sau la comisariatul județean. Clauzele dezechilibrate dintr-un contract de închiriere pot fi analizate prin prisma Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori. Cine locuiește în alt stat din Uniunea Europeană și a închiriat în Cluj se poate adresa centrului european al consumatorilor din țara de reședință, care preia cazul împreună cu Centrul European al Consumatorilor România.

Mai rămâne banca. Pentru o debitare pe care o consideri nejustificată poți deschide la banca emitentă a cardului o contestație de plată, în termenele prevăzute de regulile organizației de carduri. Succesul nu e garantat, dar firma e obligată astfel să-și prezinte dovezile.

Cum arată o închiriere din care nu rămâi cu nimic de reclamat

O închiriere fără urmări are oferta finală confirmată în scris, mașina filmată la ambele capete și un contract citit măcar la capitolele despre garanție și franșiză. Durează cu vreo douăzeci de minute mai mult decât varianta pe fugă.

Diferența o vezi în felul în care decurge returnarea. Angajatul face turul mașinii cu tine și semnați amândoi că nu sunt daune noi. Primești pe e-mail confirmarea că preautorizarea a fost anulată și pleci spre terminal fără să te mai gândești la extrasul de cont din luna următoare.

Am observat că oamenii care au pățit-o o dată devin clienți foarte atenți. Pun multe întrebări la rezervare și filmează tot, iar exact ei nu mai au probleme. Pentru firmele care lucrează corect, un asemenea client e o ușurare, fiindcă discuțiile de la final dispar aproape cu totul.

Rămâne de văzut dacă regulile cerute de ECC-Net la nivel european, cu inspecții standardizate și garanții acceptate pe card de debit, vor deveni obligatorii. Deocamdată sunt doar propuneri. Până atunci, telefonul din buzunar rămâne cel mai bun martor pe care îl ai.

Întrebări frecvente

Ce sumă se blochează ca garanție la o mașină închiriată în Cluj?

Suma diferă de la firmă la firmă și depinde de clasa mașinii și de acoperirea aleasă, așa că o cifră general valabilă n-ar fi corectă. Regula este că garanția scade sau dispare când cumperi acoperirea care elimină franșiza. Cere suma exactă în scris, la rezervare.

Pot închiria o mașină în Cluj fără card de credit?

Depinde de firmă. Unele acceptă card de debit sau garanție în numerar, altele doar card de credit emis pe numele șoferului principal. Întreabă înainte de rezervare, pentru că la ghișeu singura alternativă oferită poate fi o asigurare suplimentară.

Am voie să ies din țară cu mașina închiriată?

Doar cu acordul scris al firmei, care de obicei percepe o taxă și eliberează o împuternicire pentru trecerea frontierei. Fără acest acord, acoperirea poate să nu fie valabilă în afara României. Spune destinația de la început, chiar dacă planul e încă nesigur.

Mașinile închiriate iarna au anvelope de iarnă?

Legislația rutieră din România cere anvelope de iarnă atunci când drumul este acoperit cu zăpadă, gheață sau polei, fără o perioadă calendaristică fixă. Verifică la preluare ce anvelope are mașina și întreabă dacă sunt incluse în preț. Contează mai ales dacă urci spre Băișoara sau spre Arieșeni.

Ce fac dacă mașina se defectează pe drum?

Suni la numărul de asistență din contract înainte de orice altceva și nu repari nimic pe cont propriu, fiindcă reparațiile neautorizate pot rămâne în sarcina ta. Notează ora apelului și numele persoanei cu care ai vorbit. Întreabă încă de la rezervare dacă firma oferă mașină de schimb și în cât timp ajunge.

În cât timp primesc răspuns la o sesizare depusă la ANPC?

Potrivit Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, autoritățile publice răspund în 30 de zile de la înregistrare. Termenul poate fi prelungit cu cel mult 15 zile când cazul cere o cercetare mai amănunțită. Depune sesizarea cu toate dovezile de la început, ca să nu pierzi timp cu completări.

Cine plătește amenda primită cu o mașină închiriată?

Șoferul care conducea în momentul abaterii. Firma transmite autorităților datele din contract și poate adăuga o taxă administrativă, dacă aceasta e prevăzută în termeni. Ai dreptul să ceri copia documentului pe baza căruia ți s-a debitat cardul.

Are rost să cumpăr acoperirea completă oferită la ghișeu?

Uneori da, mai ales când franșiza e mare și traseul include drumuri de munte. Compară prețul pe zi al acoperirii cu suma pe care ai risca-o fără ea și citește excluderile, fiindcă anvelopele și geamurile rămân adesea pe dinafară. Verifică și la banca ta, unele carduri includ o protecție pentru mașini închiriate.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

De ce unele amenzi din Bulgaria ajung în România după luni sau chiar ani?

Publicat

pe

De

De ce unele amenzi din Bulgaria ajung în România după luni sau chiar ani?

Un șofer român poate primi la domiciliu o amendă din Bulgaria mult timp după călătoria în care a fost înregistrată abaterea. Situația apare mai ales în cazul sancțiunilor constatate automat, când conducătorul auto nu este oprit pe loc. Camerele de viteză și alte sisteme electronice pot înregistra numărul de înmatriculare, iar identificarea proprietarului unui vehicul străin presupune ulterior schimb de date între autoritățile celor două state.

Materialele furnizate pentru documentare indică drept cauze ale întârzierilor procedurile de identificare a proprietarului, procesarea documentelor, traducerea și comunicarea transfrontalieră. Așadar, o amendă primită la câteva luni după concediu nu trebuie considerată automat o eroare doar din cauza timpului trecut.

Constatarea abaterii și comunicarea amenzii sunt două etape diferite

În cazul unei opriri efectuate de Poliția Rutieră, șoferul poate afla imediat că a fost sancționat. În cazul camerelor automate, situația este diferită. Sistemul poate înregistra abaterea, însă autoritățile trebuie ulterior să stabilească proprietarul vehiculului și să îndeplinească formalitățile necesare pentru comunicarea actului într-un alt stat.

Diferențele sunt ușor de observat:

Situație Când află de regulă șoferul Ce presupune procedura
Control rutier direct la momentul opririi identificare și documente verificate la fața locului
Cameră de viteză ulterior identificarea proprietarului și comunicarea sancțiunii
Control automat al vitezei medii ulterior procesarea datelor din sectorul monitorizat și identificarea vehiculului
Vehicul înmatriculat în alt stat poate exista un interval mai mare schimb de informații și transmitere transfrontalieră

Materialele analizate menționează că, atunci când o cameră din Bulgaria înregistrează un autoturism românesc, autoritățile trebuie să identifice proprietarul vehiculului prin mecanismele de cooperare existente.

Identificarea proprietarului poate necesita schimb de date între state

Pentru abaterile rutiere transfrontaliere, Uniunea Europeană are un cadru care facilitează accesul autorităților la datele de înmatriculare ale vehiculelor din alte state membre. Acest mecanism permite identificarea proprietarului sau deținătorului vehiculului în legătură cu anumite încălcări ale legislației rutiere.

Procesul nu înseamnă însă că sancțiunea ajunge instantaneu în România. Constatarea trebuie procesată, datele trebuie asociate vehiculului corect, iar documentele trebuie pregătite pentru comunicare.

În materialele furnizate se menționează explicit că procesarea și traducerea documentelor, precum și expedierea lor internațională, pot prelungi perioada dintre data faptei și primirea notificării.

Dacă există volume mari de sancțiuni, durata poate crește suplimentar.

De ce unele amenzi ajung mai repede decât altele?

Nu toate sancțiunile urmează același traseu administrativ. O amendă aplicată direct unui șofer oprit pe teritoriul Bulgariei poate fi comunicată imediat. O sancțiune electronică pentru un vehicul românesc poate necesita identificarea titularului și transmiterea documentelor peste graniță.

Contează și tipul actului. Ministerul bulgar de Interne diferențiază între sancțiuni aplicate prin „fиш”, ordin de penalizare și amendă electronică. Pentru aceste categorii există inclusiv modalități și conturi de plată diferite.

Prin urmare, două persoane sancționate în aceeași perioadă pot primi documentele la date diferite, deoarece procedurile concrete nu sunt identice.

O amendă veche nu este automat lipsită de efecte

Trecerea timpului nu trebuie interpretată singură ca dovadă că sancțiunea nu mai este valabilă. Trebuie verificat tipul documentului, data faptei, momentul comunicării și eventualele termene prevăzute de legislația aplicabilă.

Materialele primite pentru documentare menționează existența unor termene de prescripție și posibilitatea ca anumite acte de executare sau comunicare să influențeze calcularea lor. Pentru un caz concret, aceste aspecte trebuie însă verificate pe baza actului primit și a legislației aplicabile la data respectivă, nu doar prin raportare la o regulă generală.

Dacă o amendă ajunge după o perioadă foarte lungă, șoferul ar trebui să verifice mai întâi dacă datele sunt corecte și dacă documentul este încă susceptibil de executare sau contestare.

Ce trebuie verificat când amenda ajunge în România?

În primul rând trebuie comparate numărul de înmatriculare, marca vehiculului, data, ora și locul presupusei abateri cu deplasarea efectivă făcută în Bulgaria. Apoi trebuie identificată autoritatea emitentă și tipul sancțiunii.

Contează și metoda de plată. Ministerul bulgar de Interne precizează că amenzile rutiere trebuie achitate numai în contul indicat pentru documentul respectiv și că plata în numerar la locul verificării nu este permisă. Pentru anumite amenzi electronice există conturi diferite față de cele utilizate pentru alte sancțiuni.

De asemenea, autoritățile avertizează că un singur document de plată trebuie folosit pentru o singură obligație și că datele sancțiunii trebuie completate corect.

Poate fi urmărită o amendă bulgară și în România?

La nivel european există mecanisme de recunoaștere și executare transfrontalieră a sancțiunilor financiare definitive. Acest lucru înseamnă că, în anumite condiții, faptul că persoana locuiește în România nu exclude continuarea procedurii după emiterea unei sancțiuni în Bulgaria.

Materialele furnizate menționează posibilitatea transmiterii unei sancțiuni către autoritățile române pentru executare, în condițiile cadrului european aplicabil.

Totuși, nu orice scrisoare primită acasă trebuie considerată automat executorie în România. Trebuie stabilit dacă actul este definitiv, dacă a fost comunicat corect și ce cale de atac este prevăzută.

Plata trebuie făcută numai după identificarea corectă a sancțiunii

Ministerul bulgar de Interne oferă mai multe variante oficiale pentru plata amenzilor. Pentru șoferii străini există terminale POS în structuri ale Ministerului și la mai multe puncte de frontieră, printre care Ruse și Vidin.

Pentru o amendă primită prin poștă în România, transferul bancar poate fi o soluție, dar trebuie folosit contul corespunzător. Instituția bulgară publică separat contul pentru anumite amenzi aplicate prin „fиш” sau ordin de penalizare și contul pentru amenzile electronice din seria „K”.

O plată făcută în contul greșit poate complica situația, motiv pentru care datele din document trebuie verificate înainte de transfer.

Când merită verificată sancțiunea juridic?

O amendă ajunsă după multe luni sau după câțiva ani nu trebuie nici ignorată, nici achitată automat dacă există neclarități. Este importantă verificarea documentului mai ales atunci când numărul vehiculului nu corespunde, persoana nu se afla în Bulgaria la data indicată, mașina fusese vândută sau termenul procedural este neclar.

În aceste situații, consultarea unui avocat în Bulgaria poate fi utilă pentru verificarea tipului de sancțiune, a comunicării, a termenului de contestare și a eventualelor opțiuni procedurale.

Întârzierea are de obicei o explicație administrativă

Diferența dintre data abaterii și momentul în care amenda ajunge în România poate proveni din mai multe etape succesive: înregistrarea automată, procesarea datelor, identificarea proprietarului, pregătirea documentului, traducerea și transmiterea transfrontalieră.

Tocmai de aceea, un document primit târziu trebuie analizat după conținut, nu respins doar pentru că au trecut luni de la călătorie. Verificarea autorității emitente, a vehiculului, a datei, a termenelor și a modalității oficiale de plată este necesară înainte de orice decizie.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Ce fac dacă baloanele se lipesc de piele sau haine?

Publicat

pe

Ce fac dacă baloanele se lipesc de piele sau haine?

Un balon se apropie de mâneca unei bluze și rămâne acolo, de parcă și-ar fi găsit locul. Îl desprinzi, iar peste câteva secunde se întoarce. Dacă atinge și părul, câteva fire pornesc după el. E o scenă destul de comică până când ai de aranjat o sală întreagă și baloanele se prind de fiecare persoană care trece.

În cele mai multe cazuri, nu trebuie să repari balonul. Oprești frecarea, îl îndepărtezi cu grijă și schimbi puțin condițiile din jur. Mai întâi, însă, uită-te la felul în care se lipește. Atracția ușoară, fără urme și fără disconfort, cere altă soluție decât o suprafață lipicioasă sau o piele care începe să te mănânce.

Ce faci pe loc, fără să strici balonul sau hainele

Când balonul s-a prins de tricou, de rochie ori de braț, prinde-l de nod sau de șnur și ridică-l încet. Dacă este foarte încărcat static, ține materialul întins cu cealaltă mână și depărtează balonul fără să-l târăști peste țesătură. Mișcarea bruscă poate agăța o broderie, iar frecarea suplimentară îl poate face să se lipească din nou.

Lasă-l apoi câteva clipe la distanță de persoană și de hainele pe care tocmai le-a atins. Sună banal, dar mulți fac exact gestul care întreține problema: desprind balonul și îl plimbă imediat peste același pulover. Dacă pregătești un buchet decorativ, așază-l temporar pe un suport sau ține-l de panglică, fără să-l strângi între braț și corp.

Dacă balonul se agață de o suprafață cu paiete, dantelă sau fibre lungi, verifică dacă există un fir prins de nod ori de banda decorativă. În acest caz, nu electricitatea este singura vinovată. Eliberează firul cu mâna, la lumină bună, înainte de a trage de balon. O haină delicată se poate deteriora mai repede decât se poate sparge balonul.

Un truc pe care îl vezi uneori este să umezești tot balonul. Eu l-aș lăsa pentru situații foarte limitate, fiindcă apa poate păta hainele, poate desprinde un decor lipit și poate lăsa urme pe anumite baloane. Dacă ai nevoie de puțină umiditate, lucrează mai degrabă cu mediul sau cu partea ascunsă a unei țesături rezistente, după ce verifici eticheta de îngrijire.

Dacă s-a lipit de piele

Ține balonul de nod și desprinde-l ușor, fără să îl rulezi apăsat pe braț sau pe față. O piele transpirată poate opune puțină rezistență mecanică, chiar dacă electricitatea statică nu este puternică. Dacă ai cremă proaspăt aplicată, loțiune ori resturi de adeziv de la un accesoriu, balonul poate adera și din acest motiv.

După desprindere, privește locul câteva minute. Dacă nu apare nimic, iar senzația dispare, probabil ai avut un contact neplăcut, dar trecător. Când rămâne o substanță lipicioasă pe piele, spală blând zona cu apă călduță și un produs de curățare potrivit pielii tale, apoi usuc-o prin tamponare. Nu freca insistent și nu folosi alcool sau solvenți pentru a scoate o urmă mică.

Cu un copil, încetinește și mai mult gesturile. Poate smulge balonul din reflex, mai ales dacă acesta s-a lipit de obraz sau de păr. Ține-i mâinile departe de față, desprinde balonul și mută jocul în alt loc dacă situația se repetă. Uneori rezolvarea practică este atât de simplă: balonul stă mai bine în decor decât în mâinile copilului.

Dacă s-a lipit de o haină

Pe un tricou de bumbac, de obicei ajunge să separi cele două suprafețe și să lași balonul deoparte. Pe o fustă sintetică subțire sau pe un sacou căptușit, materialul poate continua să se lipească și după ce ai îndepărtat balonul. Netezește țesătura cu palma și las-o să se așeze, în loc să o scuturi energic.

Pentru o haină obișnuită, poți încerca o atingere foarte ușoară cu o cârpă curată, abia umezită, pe dosul materialului. Verifică întâi într-un loc ascuns și nu face asta pe mătase, catifea, piele sau o piesă care cere curățare specială. Ideea este să reduci uscăciunea locală, nicidecum să uzi haina. Dacă ești deja la eveniment, câteva minute de răbdare pot fi o alegere mai bună decât o pată de apă la vedere.

Produsele antistatice pentru textile sunt o opțiune atunci când problema apare des, dar urmează instrucțiunile produsului și ale hainei. Aplică-le pe materialul compatibil, la distanță de față și de copii, și lasă țesătura să se usuce înainte de contactul cu pielea. Un spray pentru haine nu devine automat potrivit pentru baloane sau pentru corp. Mai ales pe o rochie împrumutată, testează întâi pe o zonă ascunsă.

Dacă nu ai nimic la îndemână, schimbă măcar locul în care ții baloanele. Evită să le transporți lipite de pulover sau sub braț, pentru că tocmai acolo se freacă mult. Folosește șnururile, o cutie încăpătoare ori un suport. E mai puțină improvizație decât pare și salvează destulă bătaie de cap.

Dacă au ajuns și în păr

Părul se ridică spre balon din același motiv pentru care se lipește materialul, numai că firele subțiri reacționează mai vizibil. Ține balonul departe de cap și desprinde firele unul câte unul, fără să răsucești șnurul prin ele. Nu încerca să rezolvi totul frecând părul cu balonul, chiar dacă gestul pare amuzant. Așa se încarcă și mai tare.

Dacă ai o coafură pregătită pentru fotografii, roagă pe altcineva să mute baloanele în locul tău. Agrafele și produsele de styling complică desprinderea firelor prinse în nod sau în panglică. Pentru un copil, contează mai mult să nu îl doară decât să recuperezi balonul perfect. Câteva secunde de calm schimbă complet scena.

De ce se întâmplă asta, de fapt?

Imaginează-ți două suprafețe care se ating și se despart de multe ori: balonul și puloverul, balonul și părul, uneori balonul și o perdea. În timpul acestui contact, sarcinile electrice se pot redistribui. Balonul ajunge să atragă fire de păr, scame sau o porțiune de țesătură, deși nimeni nu a pus lipici pe el. American Chemical Society folosește tocmai experimentul cu balonul frecat de haine pentru a arăta cum apare această atracție.

Nu trebuie să simți o scânteie ca să existe electricitate statică. Uneori vezi doar materialul urmând balonul ori auzi un foșnet fin când le desparți. Nici faptul că balonul este nou nu îl ferește: dacă a fost frecat de o pungă, de un covor sau de alte baloane, poate fi deja încărcat. Transportul într-un sac prea strâmt e suficient să-l pună în mișcare minute întregi.

Aerul uscat face fenomenul mai supărător. Un profesor de fizică de la Northeastern University explică faptul că umiditatea ajută sarcinile să se redistribuie, pe când aerul uscat le lasă să se acumuleze. De aceea, într-o sală încălzită iarna, baloanele pot face mai multe năzbâtii decât într-o încăpere cu un aer mai puțin uscat. Nu e o regulă fără excepții: contează și hainele, și felul în care manevrezi decorul.

Țesăturile sintetice merită observate separat. O rochie din poliester, căptușeala unei geci ori un fular din fibre sintetice se pot încărca prin frecare, mai ales când sunt foarte uscate. Bumbacul se comportă adesea mai liniștit, dar nu oferă vreo garanție absolută. Dacă două persoane ating același balon și numai uneia i se lipește de mânecă, uită-te și la materialul hainelor înainte să dai vina pe balon.

Umflarea cu heliu nu anulează atracția statică. Heliul schimbă felul în care plutește balonul, nu felul în care exteriorul lui se freacă de o haină. Un balon cu aer poate sta lipit de un pulover, iar unul cu heliu se poate prinde de păr când îl cobori pentru o fotografie. Încurcăturile apar la suprafață, nu în gazul dinăuntru.

Electricitate statică sau o suprafață cu adevărat lipicioasă?

Distincția te scutește de încercări inutile. Dacă balonul atrage firele fără să lase urme și se desprinde ușor, cauza probabilă este încărcarea statică. Dacă simți un strat cleios, observi pete pe mâini ori balonul se agață numai acolo unde are o bandă aplicată, verifică suprafața. Umiditatea din aer nu va îndepărta un adeziv.

Unele decoruri folosesc puncte de lipire, bandă dublu adezivă sau alte accesorii prinse de balon. Când acestea ating un material textil, pot lăsa reziduuri sau pot smulge fire. Ține partea cu adeziv spre suportul pentru care a fost gândită, nu spre haine sau piele. Dacă ai moștenit un decor montat de altcineva, cercetează întâi locul de contact, fiindcă adezivul poate fi greu de văzut pe un balon transparent.

Și mediul schimbă senzația la atingere. Pe o mână cu loțiune neabsorbită, pe pielea umedă după dans sau pe o bluză atinsă de băuturi dulci, latexul poate părea lipicios fără să fie încărcat static. Spală sau schimbă ce poți curăța în siguranță și pune deoparte balonul care lasă urme. Nu încerca să îi salvezi aspectul cu parfum, spirt, ulei ori produse de curățare pentru casă.

Un balon vechi, păstrat în condiții nepotrivite, poate avea o suprafață schimbată. Uneori se simte neobișnuit de lipicios, își pierde elasticitatea sau miroase altfel decât restul pachetului. Nu există un test rapid, făcut în mijlocul petrecerii, care să îți spună exact de ce. Eu aș renunța la el, mai ales dacă ar ajunge în mâinile copiilor sau lângă mâncare.

Există și varianta în care problema pornește de la piele. O roșeață care apare după contact nu dovedește singură o alergie la latex; poate fi iritație de la frecare sau de la alt produs folosit în decor. Totuși, dacă apar mâncărime, pete umflate ori alte simptome, oprește contactul și urmărește ce se întâmplă. În secțiunea despre sensibilitate găsești semnele pentru care merită să ceri ajutor medical.

Cum reduci lipirea pe durata petrecerii

Dacă mai ai câteva ore până vin invitații, începe cu încăperea. Într-o sală foarte uscată, un umidificator folosit corect poate reduce electricitatea statică. Agenția americană pentru protecția mediului menționează acest efect, dar avertizează și că excesul de umiditate favorizează alte probleme. Nu încerca să transformi camera într-o seră doar pentru a ține baloanele la distanță de un pulover.

Dacă folosești un umidificator, urmărește umiditatea cu un higrometru și îngrijește aparatul după instrucțiuni. Recomandarea aceleiași agenții este să nu depășești 50% umiditate relativă în interior. Nu orienta aburul spre baloane, instalații electrice, fotografii sau textile delicate. Pentru o petrecere de două ore într-un spațiu închiriat, poate fi mai realist să schimbi locul decorului decât să reglezi toată încăperea.

Hainele contează și înainte să pleci de acasă. Dacă știi că o anumită rochie se electrizează când o scoți din uscător, probeaz-o cu decorul înainte de eveniment. Las-o să se usuce conform etichetei și evită uscarea excesivă în aparat, dacă materialul permite altă metodă. Un strat de bumbac pe dedesubt poate ajuta în unele combinații, dar uneori schimbă felul în care cade haina; merită verificat în oglindă, nu presupus.

Pe piele, hidratarea obișnuită poate reduce senzația de uscăciune, însă crema proaspătă poate face balonul să adere fizic pentru o vreme. Aplic-o din timp și las-o să se absoarbă. Nu unge baloanele ca să nu se mai lipească. Un produs destinat pielii nu este neapărat potrivit pentru materialul balonului și poate păta decorul sau hainele.

În timpul evenimentului, cea mai simplă schimbare este distanța. Ridică buchetele de baloane din locurile pe unde oamenii se strecoară cu pahare în mână. Lasă suficient spațiu în jurul mesei, al intrării și al colțului pentru fotografii. Când baloanele ating mereu sacouri, eșarfe și păr, problema revine chiar dacă ai reușit să le desprinzi de câteva ori.

Ce schimbi când pregătești decorul de la început

Umflă baloanele într-un spațiu curat și lucrează cu mâinile uscate. Dacă le așezi pe covor, le împingi unele peste altele și le freci cu o cârpă ca să capete luciu, le dai mai multe ocazii să se încarce. Nu e nevoie de un ritual complicat. Evită numai mișcările care produc frecare multă și fără rost.

Pentru transport, folosește un recipient încăpător ori o pungă potrivită dimensiunii lor, astfel încât baloanele să nu fie presate de haine și tapițerie. Ține șnururile organizate; nodurile încâlcite ajung adesea să fie desfăcute chiar lângă fața cuiva. Dacă baloanele trebuie montate unul câte unul, pregătește suporturile înainte. Cu mâinile libere lucrezi mai liniștit și le atingi mai puțin de haine.

La cumpărare, verifică materialul și accesoriile, nu numai culoarea din fotografie. Poți porni de la o selecție precum https://www.departy.ro, apoi să citești descrierea fiecărui produs și ambalajul înainte de a-l folosi. Contează dacă balonul este din latex ori din folie, dacă decorul include puncte adezive și cine va intra în contact cu el. O alegere făcută pentru un panou înalt poate fi nepotrivită ca jucărie ținută lângă obraz.

Un balon din folie poate fi o alegere când vrei să eviți latexul, dar nu îl trata ca pe un obiect imun la orice fel de electricitate statică. Poate totuși să atingă hainele, iar marginile, șnururile și accesoriile pot agăța materiale fragile. Dacă îl folosești pentru cineva cu alergie cunoscută, verifică întregul aranjament, inclusiv celelalte baloane și materialele din jur. Important este ce ajunge efectiv lângă persoană.

Uneori văd recomandarea de a freca baloanele pentru a le lipi de tavan fără bandă. Metoda funcționează tocmai fiindcă le încarcă electric. Dacă după aceea le cobori între oameni, nu te mira că se prind de haine. Păstrează efectul acolo unde îți trebuie sau alege un suport care să le țină la loc fără frecare.

Când lipirea este însoțită de mâncărime sau erupție

Atracția statică nu este, prin ea însăși, o alergie. Dacă balonul se desprinde și pielea rămâne liniștită, ai de rezolvat în primul rând contactul dintre materiale. Dacă însă pielea se înroșește, apar pete ridicate, mâncărime ori umflături, lasă balonul jos și evită un nou contact. Nu continua jocul ca să vezi dacă reacția se repetă.

Multe baloane elastice sunt fabricate din latex natural. Academia Americană de Alergie, Astm și Imunologie arată că latexul poate provoca reacții pe piele și, la persoanele sensibilizate, simptome respiratorii. Unele reacții apar repede, în timp ce iritațiile provocate de anumite substanțe folosite la fabricarea cauciucului pot apărea mai târziu. Din aspectul unei singure pete nu poți stabili sigur cauza.

Dacă bănuiești o reacție de contact, îndepărtează balonul și clătește delicat zona. NHS recomandă îndepărtarea substanței iritante sau alergene și curățarea pielii, iar simptomele persistente ori repetate merită evaluate de un medic. Păstrează ambalajul sau fă o fotografie a produsului, dacă îl ai. Detaliul poate ajuta la o discuție ulterioară cu medicul, fără să fie nevoie să atingi din nou balonul pentru a-i arăta ce s-a întâmplat.

Respirația dificilă, senzația de gât care se strânge, umflarea buzelor sau a limbii, amețeala puternică ori o reacție care se extinde repede cer ajutor medical imediat. În România, sună la 112. Dacă persoana are un plan de urgență și un autoinjector cu adrenalină prescris, urmează planul primit de la medic în timp ce aștepți ajutorul. Nu încerca să rezolvi o posibilă reacție severă doar mutând baloanele în alt colț al camerei.

Pentru cineva cu alergie la latex deja confirmată, cel mai practic este să eviți baloanele din latex în încăperea în care va sta. Great Ormond Street Hospital folosește baloanele din folie ca alternativă pentru copiii cu această alergie. Totuși, verifică și celelalte obiecte din decor; un singur balon din folie nu ajută dacă buchetul este înconjurat de latex. Iar dacă nu știi ce material conține un produs, întreabă furnizorul înainte de eveniment.

Nu transforma fiecare atingere supărătoare într-un diagnostic. Căldura, transpirația, frecarea și un adeziv pot irita pielea, iar cauzele diferă de la om la om. În același timp, nici nu ignora un tipar: aceeași persoană face erupție ori de câte ori atinge baloane elastice. Aici conversația cu un alergolog este mai utilă decât o serie de încercări acasă.

Când sunt copii în jur, gândește și după ce se sparge balonul

Un balon care se lipește de hainele unui copil poate deveni repede o jucărie agitată: e tras, mușcat ori strâns până pocnește. Strânge imediat bucățile și ține baloanele neumflate în afara accesului celor mici. Comisia americană pentru siguranța produselor de consum avertizează că baloanele neumflate și fragmentele celor sparte pot provoca sufocare, inclusiv la copiii sub opt ani. Aici merită să întrerupi decorarea și să cureți podeaua pe loc.

E tentant să îi dai copilului balonul care se încăpățânează să se lipească de tricou, numai ca să te poți întoarce la ce făceai. Eu aș verifica mai întâi vârsta, felul balonului și cât de atent poate fi supravegheat. Pentru copiii foarte mici, decorul așezat departe de mâini e adesea alegerea mai liniștită. Și un adult poate ridica imediat resturile dacă se sparge vreun balon.

Dacă problema revine la fiecare eveniment

Privește tiparul înainte să cumperi un arsenal de soluții. Se întâmplă numai iarna, într-o încăpere încălzită? Numai cu un anumit pulover sau numai după ce scoți hainele din uscător? Dacă da, lucrează la uscăciunea aerului, la frecarea din timpul pregătirii și la felul în care depozitezi baloanele.

Dacă un singur pachet lasă urme pe degete, iar celelalte nu, scoate-l din decor. Dacă lipirea apare doar acolo unde ai montat puncte adezive, schimbă metoda de prindere. Dacă există mâncărime, erupție sau simptome care reapar după contact, oprește experimentul și cere sfat medical. Aceeași soluție nu poate rezolva, la fel de bine, un material încărcat static, un reziduu de adeziv și o reacție a pielii.

La următoarea petrecere, fă o probă cu câteva baloane înainte să montezi tot aranjamentul. Atinge-le de o bucată din materialul care va fi lângă ele, fără să le freci intenționat, și vezi dacă apar probleme. Dacă decorul urmează să stea lângă persoane cu sensibilitate cunoscută, discută din timp despre materialele potrivite. Testul cu o haină îți spune ceva despre lipire, nu îți poate confirma că un balon este sigur pentru cineva cu alergie.

Până la urmă, răspunsul începe cu un gest mic: desprinzi balonul încet și te uiți la ce a rămas în urmă. Dacă n-a rămas nimic, reduci frecarea și îi găsești un loc mai bun. Dacă rămâne o urmă pe material sau o reacție pe piele, schimbi balonul și iei situația în serios. Restul petrecerii poate merge înainte, cu baloanele sus și hainele lăsate în pace.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Stiri calde

Cele mai frecvente plângeri ale clienților de rent a car în Cluj și cum le eviți Cele mai frecvente plângeri ale clienților de rent a car în Cluj și cum le eviți
Actualitateacum o zi

Cele mai frecvente plângeri ale clienților de rent a car în Cluj și cum le eviți

Notificarea de la bancă apare când te aștepți mai puțin, la câteva săptămâni după ce ai predat cheile, când vacanța...

Marco Rubio susține activitatea ambasadoarei SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle și apreciază rolul său în consolidarea intereselor energetice americane în Europa de Sud-Est Marco Rubio susține activitatea ambasadoarei SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle și apreciază rolul său în consolidarea intereselor energetice americane în Europa de Sud-Est
Politicaacum 4 zile

Marco Rubio susține activitatea ambasadoarei SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle și apreciază rolul său în consolidarea intereselor energetice americane în Europa de Sud-Est

Secretarul de stat american Marco Rubio a transmis un mesaj public de susținere pentru activitatea ambasadoarei Statelor Unite în Grecia,...

De ce unele amenzi din Bulgaria ajung în România după luni sau chiar ani? De ce unele amenzi din Bulgaria ajung în România după luni sau chiar ani?
Actualitateacum 6 zile

De ce unele amenzi din Bulgaria ajung în România după luni sau chiar ani?

Un șofer român poate primi la domiciliu o amendă din Bulgaria mult timp după călătoria în care a fost înregistrată...

Ce fac dacă baloanele se lipesc de piele sau haine? Ce fac dacă baloanele se lipesc de piele sau haine?
Actualitateacum o săptămână

Ce fac dacă baloanele se lipesc de piele sau haine?

Un balon se apropie de mâneca unei bluze și rămâne acolo, de parcă și-ar fi găsit locul. Îl desprinzi, iar...

Când un apartament mai mic poate fi o alegere mai bună decât unul foarte spațios Când un apartament mai mic poate fi o alegere mai bună decât unul foarte spațios
Politicaacum 2 săptămâni

Când un apartament mai mic poate fi o alegere mai bună decât unul foarte spațios

Dacă ai deschis recent un portal de anunțuri, știi deja cât de repede te poate prinde mirajul metrului pătrat. Vezi...

Businessul se dezvoltă regional. Comunicarea ar trebui să îl urmeze. CityPress.ro conectează companiile din Estul României cu presa locală Businessul se dezvoltă regional. Comunicarea ar trebui să îl urmeze. CityPress.ro conectează companiile din Estul României cu presa locală
Actualitateacum 2 săptămâni

Businessul se dezvoltă regional. Comunicarea ar trebui să îl urmeze. CityPress.ro conectează companiile din Estul României cu presa locală

De la Constanța și Tulcea la Galați, Brăila, Bacău, Iași și Suceava, companiile din Estul României pot transforma presa locală...

Nicușor Dan, de la tribuna ONU: România își consolidează rolul în securitatea Europei Nicușor Dan, de la tribuna ONU: România își consolidează rolul în securitatea Europei
Politicaacum 2 săptămâni

Nicușor Dan, de la tribuna ONU: România își consolidează rolul în securitatea Europei

Președintele României, Nicușor Dan, a susținut miercuri, la New York, discursul național al României în cadrul celei de-a 81-a sesiuni...

Publicitate

Parteneri

Citește și:

Top Stiri Nationalul.ro

Copyright © 2025 - ZIARUL NATIONALUL Toate drepturile rezervate. Răspunderea juridică, civilă și penală, pentru conținutul materialelor publicate pe site-ul nationalul.ro este purtată exclusiv de către autorul acestora. CONTACT: contact@nationalul.ro