Sfânta Maria Egipteanca, pe care Biserica Ortodoxă o prăznuieşte totdeauna în duminica a cincea a Postului Mare (dar şi în ziua de 1 aprilie) este una dintre femeile păcătoase, care s-au pocăit într-un chip exemplar şi pe deplin relevant pentru noi toţi.Sfânta Maria Egipteanca a fost o pustnică din deşert, care s-a pocăit după o viaţă petrecută în păcate trupești. A trăit în secolul al șaselea şi a trecut la cele veșnice în anul 522 într-un mod vrednic de remarcat.

Ea și-a început viaţa ca o tânără care fuge în Alexandria, departe de părinţii ei, la vârsta de 12 ani. Acolo a trăit o viaţă plină de desfrâu timp de 17 ani. Însă, într-o zi a întâlnit un grup de bărbaţi care doreau să călătorească pe mare, spre Ierusalim, ca să se închine Sfintei Cruci. Maria a mers cu ei în această călătorie, seducându-i pe rând de dragul distracţiei.

Dar când grupul a ajuns la Ierusalim şi au mers la biserică, Maria a fost oprită să intre în aceasta de o forţă nevăzută. După trei încercări nereuşite, ea a rămas afară, unde a văzut o icoană a Maici Domnului. A început să se roage din toate puterile către Maica Domnului ca să îi dea voie să vadă Sfânta Cruce şi a promis că va renunţa la dorinţele lumeşti.

După această convertire a mers în deşertul Iordanului unde a început o viaţă de pustnică. A trăit timp de șaptesprezece ani doar cu trei pâini şi cu verdeţuri ale pământului, fiind chinuită de fiare sălbatice – pasiuni şi dorinţe nebuneşti.

După patruzeci și șapte de ani de pustnicie, ea l-a întâlnit pe preotul Zosima în deşert, care a convins-o să-i povestească viaţa sa şi care a împărtăşit-o în Joia Mare. A trecut înapoi Iordanul, după ce i-a dat iarăşi întâlnire lui Zosima în acelaşi loc peste un an. După un an, Zosima a găsit trupul Mariei împreună.

Pilda vieții Sfintei Mariei Egipteanca din această duminică ne dă speranță și repere în această existență a noastră. De altfel, înțelesul tainic al vieții acestei sfinte se rezumă la faptul că orice am savârşi pe pământ, orice păcat, orice răutate are neapărată nevoie de mărturisire, pocăinţă și jertfă.

De altfel, deloc întâmplător, Părinții Bisericii au rânduit ca în această duminică a Postului Mare să ne ofere pe SfântaMaria Egipteanca, ca acest model autentic al pocăinţei să ne ghideze viața.

În condițiile în care, de la începutul Postului Mare, după ce mai întâi am fost invitaţi la credinţă dreaptă, la rugăciune, la jertfă şi la asceză, modelul pocăinței Sfintei Maria Egipteanca traversează toate epocile.

Aceasta pentru că, indiferent de păcatele și căderile noastre, credincioşi fiind şi viețuind  trebuie să lucrăm virtuţile și faptele cele bune. De asemenea, Biserica Ortodoxă ne încredinţează că nicio cădere a noastră nu poate alunga definitiv harul şi bunăvoinţa lui Dumnezeu de la noi.

Evanghelia Duminicii a Cincea din Postul Mare 

” Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor.

Și ei erau uimiți și cei ce mergeau după El se temeau.

Și luand la Sine, iarăși, pe cei doisprezece, a început să le spuna ce aveau să I se întâmple:

Că, iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor.

Și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor biciui și-L vor omorâ, dar după trei zile va învia.

Și au venit la El Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine.

Iar El le-a zis: Ce voiți să vă fac?

Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta, și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta.

Dar Iisus le-a răspuns: Nu știți ce cereți! Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu?

Iar ei I-au zis: Putem. Și Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veți bea, și cu botezul cu care Eu mă botez vă veți boteza.

Dar a ședea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.

Și auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov și pe Ioan.

Și Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Știți că cei ce se socotesc cârmuitorui ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc.

Dar între voi nu trebuie să fie așa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.

Și care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.

Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți. „(Sf. Apostol și Evanghelist Marcu Capitolul Zece, versetele 32 – 45)

*******

Evanghelia Duminicii a Cincea din Postul Mare are capacitatea de a ne arăta felul în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos prevesteşte moartea şi Învierea Sa. El îi iniţiază pe ucenicii Săi în taina sfintelor Sale Patimi sau Pătimiri, pricinuite de păcatele oamenilor.

Pe de altă parte, cu această ocazie vedem și auzim limpede din conținutul Sfintei Evanghelii faptul că, ucenicii Săi erau oameni simpli, pescari și nu puteau înţelege de la început taina Patimilor, Morţii şi Învierii Mântuitorului, ci în mod treptat.

De asemenea, dacă raportăm comportamentul ucenicilor Lui la firea noastră omenească (cu slăbiciunile şi cu ispitele care vin asupra) avem practic situația de acum două mii de ani. Dar, în acelaşi timp, vedem cum harul Domnului nostru Iisus Hristos lucrează pentru ridicarea şi vindecarea firii omeneşti păcătoase. Prin puterea și iubirea Sa dumnezeiască, Mântuitorul și Fiul Lui Dumnezeu ne luminează, încetul cu încetul, pentru a cunoaşte tainele lui Dumnezeu şi a intra în comuniunea de viaţă dătătoare cu El.

Din Evanghelia de astăzi, ar fi benefic să învăţăm că şi noi, ca odinioară ucenicii Domnului, suntem confruntaţi cu ispita slavei deşarte, cu dorinţa de a fi primii, de a fi mai apreciaţi decât ceilalţi oameni. Iar această dorinţă pătimaşă trezeşte în alţii alte patimi, şi anume invidie şi mânie. Astfel comuniunea de iubire dintre oameni  se deteriorează și tocmai relaţiile adevărate de frăţietate dintre noi suferă

Mântuitorul nostru ne-a oferit model și ne arată și nouă, celor din acest secol al XXI-lea cum anume iubirea smerită faţă de semeni şi ajutorarea sau slujirea lor constituie calea care duce la mântuire.

Cea mai simplă și totodată echilibrată modalitate de a fi uniți cu Dumnezeu şi de a căpăta bucuria armoniei se realizează în chip lăuntric, sufletesc, ajutându-i pe cei care au nevoie, fără a ne considera (mai) importanți în raport cu toți ceilalți.

Prin urmare, orice onoare adevărată provine din calitatea cuiva de slujitor smerit și de a fi milostiv față de semenilor săi, indiferent de mărimea rangului pe care-l are în comunitate sau în societate.

Evanghelia acestei Duminici din Postul Mare are menirea de a ne metamorfoza și ne cheamă să respingem ispita slavei deşarte prin virtutea smereniei, prin pocăinţă şi post, prin mărturisirea păcatelor şi prin împăcare cu cei pe care i-am supărat. De altfel, la toate acestea, la modul ideal cu adevărat ortodox ar trebui să se adauge și milostenia şi faptele de slujire a celor neglijaţi şi neajutoraţi de cei din jurul nostru, al tuturor. 

*******

Sursa foto : https //google.com

Sinteza acestui material a fost realizat de către Daniel Mihai redactor al BPNews. Toate drepturile rezervate