Praznicul Înălțării Domnului

Înălțarea Domnului se sărbătorește în joia din săptămâna a șasea după Paști, la patruzeci de zile după slăvitul praznic al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Anul acesta Praznicul Înălțării Domnului are ca dată de sărbătorire ziua de 25 mai.

În popor, această sărbătoare este cunoscută sub denumirea de Ispas. Vreme de patruzeci de zile, Mantuitorul le-a descoperit de mai multe ori Apostolilor că a înviat din morți.

Ziua Eroilor se sărbătorește an de an împreună cu Înălțarea Domnului, ambele la 40 de zile de la Paște.

Această sărbătoare este un moment solemn în care toată suflarea românească ar trebui să – și aducă aminte și să cinstească cu recunoștință pe cei care și-au sacrificat viața pentru libertatea și demnitatea noastră ca popor. 

Contextul

După mărita sa înviere din morți, Domnul nostru Iisus Hristos a mai rămas pe pământ patruzeci de zile învățând pe apostolii săi despre adevărul și realitatea învierii. PeApostolul  Toma l-a întărit în credință, pe Apostolul Petru și pe ceilalți ucenici, prieteni ai săi, i-a trimis la propovăduirea Sfintei Evanghelii în lume.

Apoi, „El i-a scos afară până spre Betania, și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. Iar pe când îi binecuvânta, s-a depărtat de dânșii și s-a suit la cer.” (Luca 24, 41) Doi îngeri ai lui Dumnezeu i-au încurajat pe apostoli: „Bărbați galileieni. De ce stați privind la cer? Acest Iisus care a fost luat de la voi, veni-va în același chip cum L-ați văzut mergând la cer.” (Fapte 1, 11) Ucenicii s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare și toată vremea erau în biserică, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. (Luca 24, 52-53) Iisus le promisese dinainte prietenilor săi: „Mă duc să vă pregătesc vouă loc. Iar după ce vă voi pregăti un loc mă voi întoarce și vă voi lua cu mine, ca acolo unde sunt Eu și voi să fiți.” (Ioan 14, 3) „Și iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului“ (Matei 28, 19). Prin înălțarea la ceruri a lui Iisus, așa cum Iisus a prezis și promis, lumea a fost binecuvântată nu mult timp după aceea cu ploaia de har a pogorârii Duhului Sfânt: „Este de folos ca Eu să mă duc de la voi…căci dacă mă duc, va voi trimite pe Mângâitorul, Duhul Adevărului…” (Ioan 16, 7, 13).

Înălțarea lui Isus Hristos este amintită în Simbolul Apostolilor și în Crezul niceeano-constantinopolitan. Începând din secolul al IV-lea, sărbătoarea se celebrează, atât în Răsărit, cât și în Apus, la 40 de zile după Paști (într-o zi de joi). Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era comemorat la Rusalii.

Praznicul propriu-zis

Sărbătoarea Înălţării Domnului la cer este unul dintre cele mai vechi praznice creştine, atestat încă din secolul al IV-lea de Eusebiu de Cezareea, în jurnalul pelerinei Egeria la Locurile Sfinte sau în Constituţiile Apostolice. La început, Înălţarea se serba la 50 de zile după Paşti, împreună cu Rusaliile, ca o pecetluire a perioadei pascale. Abia în secolul al V-lea este amintită de Fericitul Augustin ca fiind prăznuită într-a patruzecea zi după Înviere, dată care va şi rămâne stabilită în calendarul bisericesc.

Înălţarea Domnului trebuie văzută şi ca un semn al înălţării tuturor oamenilor care se sfinţesc întru Hristos, evenimentul Înălţării fiind modelul creştinilor care prin credinţă puternică şi faptele izvorâte din ea se înalţă odată cu Hristos, în El. Este ceea ce Părinţii Bisericii numesc, din punct de vedere antropologic, viaţa omului în Hristos, adică acea înălţare, ca urcuş spre Dumnezeu, ca mişcare a voinţei către El. De aceea, este foarte importantă înăl­ţarea minţii la cele înalte, pentru a se apropia de Dumnezeu.

Sărbătoarea Înălţării Domnului mai este numită în popor şi Ispas, de la termenul slavon Supasu, care înseamnă Mântuitorul. Aşadar, acest termen arată rolul mântuitor al Înălţării Domnului, care a produs bucurie Ucenicilor Săi prin promisiunea făcută lor că vor primi pe Duhul Sfânt, după cum reiese chiar din troparul praznicului: „Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei prin binecuvântare că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii”.

Înălţarea Domnului revarsă peste oameni binecuvântare şi bucurie sfântă, căci Iisus Hristos Cel înălţat întru slavă la ceruri este Izvorul bucuriei şi al tututor binecuvântărilor. De aici înţelegem că oamenii au fost creaţi de Dumnezeu pentru a moşteni viaţa veşnică în Împărăţia cerurilor, nu pentru a fi stăpâni aici pe efemerul pământ, ci pentru a fi înălţaţi la cer. Căci dacă prin Jertfa sângeroasă şi prin Învierea lui Hristos opera de răscumpărare şi mântuire a lumii s-a împlinit, prin Înălţarea Sa la cer Domnul Hristos a consacrat opera de mântuire a omenirii.

Tradiții. Ziua Eroilor

În unele țări din Europa occidentală, dacă Înălțarea nu este sărbătoare legală, celebrarea liturgică se transferă în duminica imediat următoare.

În România, odată cu Înălțarea Domnului se serbează și Ziua Eroilor. Încă din 1920, prin Decretul-lege nr. 1693 din data de 4 mai 1920, s-a stabilit ca aceasta să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul zilei Înălțării Domnului.

În această zi, după Liturghie, sunt oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troițele și monumentele închinate acestora din țară și din străinătate. Apoi, la orele prânzului, în această zi de sărbătoare națională, clopotele tuturor bisericilor ortodoxe din România sunt trase în semn de recunoștință față de eroii care s-au jertfit pentru neam, credință și țară.

De asemenea, în această zi se pomenesc eroii români și la praznicul Înălțării Domnului. Această hotărâre a fost luată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920 și consfințită ulterior prin alte două hotărâri sinodale din anii 1999 şi 2001, ulterior fiind considerată Sărbătoare Națională Bisericească.

La Sfânta Liturghie săvârșită în Bisericile Ortodoxă sunt pomeniți eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei ortodoxe strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român.

Fără acești eroi, istoria României ar fi luat cu totul și cu totul o altă întorsătură, fiind lipsită de dobândirea independenței, realizarea statului unitar român și consolidarea conștiinței și demnității naționale.

” Ce-a însemnat, propriu-zis, înălțarea lui Hristos la cer nu putem ști. Ea nu a fost însă numai o intrare a trupului în lumina dumnezeiască nevăzută de ochii trupului, precum celelalte ascunderi după unele arătări, ci a fost o ridicare reală ca om peste planul din care Se putea arăta oricând voia. El S-a înălțat cu umanitatea Sa la suprema îndumnezeire, deasupra spiritualității tuturor treptelor îngerești, ca să fie și ca om la dreapta Tatălui. S-a ridicat și ca om la treapta de împărat al împărăției omenirii înnoite. Acum a luat și ca om toată puterea în cer și pe pământ (cf. Matei 28, 18).” Pr. Dumitru Stăniloae, Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, Editura Basilica, 2016

Concluzii

În acest sens, este foarte important să avem privirea aţintită spre Hristos, să Îl avem permanent în faţa noastră pe Hristos, pentru a nu ne pierde identitatea. Omul care priveşte la Hristos ştie cine este şi încotro se îndreaptă. Când omul a încetat să mai privească la Dumnezeu, atunci nu a mai ştiut cine este şi în acel moment a început rătăcirea şi exilul său. Omul ştie cine este şi care este menirea sa pe pământ atunci când priveşte la Hristos.

Aşadar, prin Înălţarea Sa, Domnul Hristos îl înalţă şi pe om şi îi arată cine este, îi descoperă calea pe care trebuie să o urmeze pentru a moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, căci Hristos este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6) şi nimeni nu vine la Tatăl decât prin El.

Axion, glas 5 la Înălțarea Domnului

*****

Sursa foto :https //google.com

Această prezentare sintetizată a fost realizată după scrierile, vechile cazanii și cuvinte de folos creștin – ortodoxe acceptate, iar rolul redactorului platformei BPNews Daniel Mihai este acela de a aduce la lumină și conștiința publicului larg învățăturile ortodoxe.