Trupa byron, una dintre cele mai bune formații de rock alternativ din România, va lansa în această toamnă al optulea album, ce poartă numele „Efemeride“. Liderul Dan Byron vorbește despre noile piese care vor ajunge la public cât de curând.
Dan Byron, unul dintre cei mai apreciați artiști români FOTO Cristian Șuțu
Albumul va beneficia de un turneu
național de promovare și va fi disponibil atât în format digital,
pe toate rețelele de streaming, cât și în format fizic, pe suport
de CD și vinil.
„Efemeride” este o colecție de
conversații pe care nu le purtăm, o privire directă în ochii
omului din oglindă. Pe parcursul celor zece piese, byron te poartă
într-o călătorie prin universul complex al gândurilor și
trăirilor recurente, al anxietăților și întrebărilor
existențiale, toate împletite subtil cu un fir de speranță și
unul de distors.
Noul album byron este compus în limba
română și îi are pe Dan Byron la voce, chitară și flaut, Dan
Georgescu la chitară, Sergiu „6″ Mitrofan la pian și clape,
László Demeter la bas și Andrei Ilie la tobe.
Dan Byron, solistul și
fondatorul trupei byron, a acordat un interviu special pentru „Adevărul”,
interviu pe parcursul căruia a vorbit cu emoție despre piesele
superbe de pe noul album, ca și despre fragilitățile sale
amestecate.
Unul dintre cei mai
apreciați artiști români, cu o voce inconfundabilă și cu un
timbru aparte, Dan Byron a înființat trupa byron în 2006.
Şi în cei 17 ani ce au
trecut de la crearea trupei, byron a rămas un nume de primă mărime
în muzica românească.
ADEVĂRUL: Cele mai multe dintre
piesele de pe albumul Efemeride au fost scrise în pandemie.
Cum a decurs pentru tine procesul de creație în acea perioadă
teribilă când pulsul omenirii încetinise cumva?
DAN BYRON: În primă fază a
încetinit și pentru mine pulsul și nu am fost capabil să scriu
foarte mult. Am încercat de câteva ori și mi-au ieșit niște
chestii foarte ciudate. Două-trei piese sunt scrise înainte de
pandemie. Și aceste piese sunt inspirate de anxietățile pe care le
aveam înainte de pandemie pentru că în zilele noastre, cu
tsunami-ul ăsta de informații, este foarte greu să nu devii
anxios, să nu ai stări ciudate.
În al doilea an de
pandemie, în 2021, am scris cea mai mare parte din album. Pentru că
atunci mă mai liniștisem, pentru că eram cumva liberi să ieșim din
casă și să facem aproape orice. Dar cu toate astea ne protejam,
stăteam mai mult înăuntru. Presiunea nu mai era atât de mare, dar
era totuși prezentă.
– Ai reușit să învingi
anxietățile pe care încercai să le înțelegi înainte de
pandemie după ce te-ai apucat să le scrii în câteva dintre
piesele de pe noul album?
În parte am scăpat
atunci de aceste anxietăți. Însă ulterior am tot citit despre
anxietăți. Am dat peste o carte ce se numește ”Lost
Connections”, o carte foarte interesantă despre era asta în care
trăim și cum ne afectează ea în mare. Drept urmare, am încercat
să mă țin departe de valul mare de informații ce vin peste mine
în fiecare zi. Am încercat să stau pe tușa social media. În
plus, m-am apucat de meditație și inclusiv pe album vorbesc despre
asta. Prima piesă – „Cine sunt eu să mă opun“ – e fix despre
cum încerc să îmi adun gândurile.
– Cum reușești să îți
reglezi nivelul de dopamină după ce termini un concert?
Încerc să fiu cât de
normal pot în acel moment. Pentru că dacă ești mai neexperimentat
te cam ia valul. În ultima vreme, după ce dau autografe și fac
fotografii după un concert, mă retrag la hotel și mă pun în pat,
citesc o carte și mă culc. Mi-am dat seama în timp, că tocmai ceea
ce faci după un concert te afectează mai tare.
Imaginea 1/9:
trupa byron Foto Năluca 08 (6) jpg
– Cum ai trecut peste
autocritici în perioada în care ai muncit la Efemeride?
Am învățat în timp să
țin autocriticile în frâu. Eu am un proces destul de organic de
scris. Și îmi permit din când în când să fiu foarte
necontrolat, să fiu un fel de copil, să mă joc. Dar din când în
când scot criticul, tocmai pentru că atunci când te joci sunt și
lucruri pe care le scoți și sunt faine, însă sunt și lucruri ce
nu sunt faine și pe care trebuie să le elimini. Trebuie să faci o
filtrare.
– Ca să parafrazez un
vers din melodia „FMR“, cât de des te macină amănuntele?
(Râde). Tot timpul.
Pentru că de fapt am ajuns la concluzia că tot ce ne macină este
format din amănunte. Sunt chestii peste care de fapt ar trebui să
trecem mult mai ușor.
– „Fericiți mereu“ este titlul uneia dintre melodiile superbe de pe noul album. Cum
putem fi fericiți mereu?
Piesa respectivă este
despre trenul vieții și despre cum ne imaginăm noi că la un
moment dat ne dăm jos din el și ajungem în altă parte unde vom fi
fericiți mereu. E cumva ironic. Conexiunea pe care o are cu albumul
mesajul ăsta e că de fapt noi întotdeauna ne imaginăm că vom fi
fericiți mai târziu, în loc să încercăm să trăim fericirea
acum.
„Sunt liber ca un
copil când scriu”
– Cât de mult îți
influențează fragilitățile amestecate procesul creativ?
Mi-l influențează,
pentru că toate fragilitățile la care mă refer ne fac pe noi să
fim umani. Imperfecțiunile ne fac de fapt interesanți.
– Din culegerea ta de
clipe din ultimii ani, care ar fi cele mai intense clipe trăite ca
artist?
Majoritatea dintre ele
sunt de pe scenă. Îmi vine de exemplu acum în minte concertul de
anul trecut de la Electric Castle, care a fost un highlight. M-am
simțit ca un surfer care prinde valul ăla bun și se duce până la
capăt.
– Când ai lăsat cel mai
mult viața să te trăiască?
E un ideal și e cumva un
joc de cuvinte, la fel cum e cu „las aerul să mă respire“, „las
drumul să mă meargă“. E cumva o trecere peste acel „eu” care
ne obsedează.
– De câte ori ți-ai
permis să fii liber ca un copil după pandemie?
De obicei sunt liber ca un
copil în momentele în care scriu. După pandemie am mai scris
câteva chestii, ce vor apărea la un moment dat. Și am de gând să
o mai fac.
