Duminica a Douăzeci și doua după Rusalii, a bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr

În această zi de duminică 5 noiembrie 2023, se va citi la Sfânta Liturghie din cuprinsul bisericilor ortodoxe Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr.

Din Sfânta Evanghelie aflăm că Lazar nu era doar sărac, „poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului”, ci și bolnav, era „plin de bube”, iar câinii „lingeau bubele lui”. Dar nici sărăcia și nici suferința provocată de boală nu l-au făcut să se revolte împotriva Lui Dumnezeu sau să-și privească cu ură semenii. El nu l-a invidiat pe cel bogat. Tot din Sfânta Evanghelie aflăm că „a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam”, însă nu pentru că a fost sărac sau bolnav, ci pentru că a purtat cu răbdare atât sărăcia, cât și boala.

Evanghelia din Duminica a 22-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv și săracul Lazar) – Luca 16, 19-31

„Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac , anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii venind, lingeau bubele lui. Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. Și, în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. Și el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viața ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; și acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Și, peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treaca la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, oărinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin. Și i-a zis Avraam: Au pe Moise și pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți”.

***

Bogatul din Evanghelia de astăzi ajunge în locul de chin, în iad din cauza nepăsării, a lipsei de milostenie față de cei săraci, în vreme ce Lazăr este dus în Împărăția lui Dumnezeu pentru răbdarea fără cârtire atât a foametei, cât și a bolii.

De asemenea, bogatul pe care Sfânta Evanghelie nici nu-i menționează numele, avea un trai plin de lux, dar el era complet nepăsător față de cei din jur, veselindu-se „în toate zilele”. Având cele mai scumpe și fine podoabe vestimentare, le îmbrăca și principala îndeletnicire a sa o constituia faptul că trăia toată ziua în petreceri, ospețe.

Ar trebui să observăm acest tablou antinomic, în sensul că bogatul nemilostiv și saracul Lazar reprezintă două persoane diferite, două stări sociale diferite, având și două stări spirituale Diferite. În viața pământească, bogatul „trăiește clipa”, fiind imun și total indiferent față de suferința și sărăcia lui Lazăr, în timp ce săracul Lazăr este mângâiat de către animalele cele mai credincioase omului:câinii.

Bogatul acesta din pildă trăia o viață plină de răsfăț, din abundență și, pentru a-și etala statutul social, cu mândrie se îmbrăca „în porfiră și vison” asemenea figurilor regale. În tot acest timp, Lazăr , zăcea la poarta acestuia bolnav, plin de bube, flămând, dornic să guste măcar din resturile căzute de la masa bogatului.

Aici intervine o subtilitate sesizată de către Sfinții Părinți, în sensul că bogățiile lumii sunt în stare ca să ne hrănească și au rostul lor, însă nu ne dau veșnicia. Fiecare dintre noi le putm n transforma. În acest lucru stă chiar taina: deoarece putem transforma bunătățile lumii în căispre veșnicie. Tot ce este zidit, creat, nu este veșnic, este trecător. Iar acest lucru l-au sesizat și alți oameni înțelepți. De exemplu, o bucată de pâine este materie; dacă mă hrănesc cu ea, și văd în ea viața mea, totul, atunci eu trăiesc în materie, în ce este muritor. Dar când acea bucată de pâine o dau celui flămând, atunci calea pâinii mele spre cel flămând este calea spre Împărăția Lui Dumnezeu. Ea devine atunci calea veșniciei.Lazar, cu certitudine, prin încrederea pe care o avea în Dumnezeu purta în el arvuna veșniciei .

Sfânta Scriptură, cu această pildă este pe deplin clară, dar are acea simplitate dumnezeiască, numai dacă rememorăm faptul că la Dumnezeu în Cartea Vieții sunt trecute toate numele drepților, inclusiv a celor sărmani,ca și acest sărac Lazăr care a stat la poarta bogatului (care nu are nume precizat), lepădat, uitat și total disprețuit de oameni. Mântuitorul nostru Iisus Hristos înfățișează aceste două lumi: a bogatului, cu oaspeții lui, cu frații lui, probabil, și cealaltă, a lui Lazăr. În mod cu totul semnificativ, bogatului nu-i spune numele, deoarece numele întotdeauna dezvăluie persoana, firea, avutul nostru lăuntric.

Să ne aducem aminte de acel moment, când îngerul, arhanghelul Gabriel a vestit întruparea și nașterea Fiului Lui Dumnezeu, cum Îi spune Maicii Domnului : “Îi vei pune numele Iisus”, și tâlcuiește: “pentru că Acesta va mântui pe poporul Său de păcate”. Deci Iisus înseamnă mântuitor. Numele descoperă ceea ce suntem, ceea ce suntem chemați să fi.

Bogatul nemilostiv din această Evanghelie, nu are niciun nume. Ne putem cutremura și îngrozi, deoarece el exista, ființa și se identifica doar cu obsesia mâncării și a băuturii.

Dupa moartea lor, Lazăr ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, iar bogatul este pus în mormant. Pe Lazăr îl ridică îngerii , iar pe bogat îl coboară în mormânt oamenii. Dar bogatul ajunge în iad nu pentru că a fost bogat, iar Lazăr nu se bucură de rai doar pentru că a fost sărac . Bogatul a pierdut raiul prin lipsa milosteniei, iar Lazăr a câștigat raiul prin răbdare și smerenie. Astfel, după moarte, bogatul ajunge sărac, lipsit de bogăția Împărăției lui Dumnezeu, iar Lazăr ajunge bogat prin fericirea pe care Dumnezeu i-a dăruit-o pentru viața sa.

Dar nici bogatul el nu a ajuns în iad pentru că era bogat, ci din cauza ignoranței, a indiferenței față de cei din jur. Nu bogăția l-a lipsit de Împărăția lui Dumnezeu, ci inima sa împietrită. Faptul că nu a făcut binele pe care putea să-l facă este tot expresia răului.

De aceea, Sfinții Părinți admit faptul că în zadar și lipsit de sens este atunci când spune omul că nu a facut rău nimănui, dacă nu săvârșește binele care îi stă în putere să-l facă. Să nu uităm că acolo unde binele nu este prezent, se instaleaz…  răul.

Nuanțând, putem afirma cu toată puterea și dragostea față de Dumnezeu și semeni următoarele. Dacă suntem săraci, ar fi recomandat și ideal să nu purtăm ranchiună față de cei bogați, pentru că atunci căderea noastră poate fi mai mare decât a bogaților lipsiți de milostenie. Tot Sfinții Părinți admit că toate greutățile din viață ne sunt îngăduite nu pentru a cădea , ci pentru a ne înălța, pentru a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu.

De asemenea, dacă suntem bogați din punct de vedere material, ar fi indicat și ideal să căutăm să ajungem să fim bogați șiddin punct de vedere spiritual, altfel, bogăția va pune stăpânire pe inima noastră și vom deveni robii ei.

În loc de concluzii, trebuie reținut că , nici sărăcia nu ne aruncă în rai, nici bogăția nu ne duce în iad. Important este cum anume le trăim. De-a lungul istoriei, au fost mulți bogați care s-au mântuit și se vor mântui, după cum au fost și săraci care au pierdut Raiul și îl vor pierde dacă nu vor fi răbdători.

Textul Evangheliei de astăzi trebuie să ne ajute să redescoperim valorile cele adevărate, alegerea fundamentală pe care o avem de făcut în viaţă, dacă vrem ca ea să fie într-adevăr o viaţă creştinească, o viaţă trăită cu adevărat conform Cuvântului lui Dumnezeu, Celui în Sfânta Treime închinat!