Actualitate
Coloșii de pe Dunăre. Construcțiile comuniste au transformat fluviul pentru totdeauna VIDEO
În România, fluviul Dunărea a trecut prin ample transformări începând din anii ’50, când statul român a plănuit să profite în mare măsură de potențialul hidroenergetic, de transport și navigație al fluviului care străbate peste 1.000 de kilometri din teritoriul țării.
Porțile de Fier. Foto: Hidroelectrica.ro
După Al Doilea Război Mondial au început marile amenajări pe fluviul Dunărea, proiecte complexe în care au fost angrenați zeci de mii de români și care aveau să schimbe pentru totdeauna înfățișarea anumitor sectoare ale Dunării și a malurilor sale.
Canalul Dunăre – Marea Neagră
Lucrările la Canalul Dunăre-Marea Neagră au început în primăvara anului 1949 și au implicat peste 30.000 de oameni.
Canalul fluvial dintre Cernavodă și Capu Midia a fost proiectat inițial pe o lungime de circa 64 de kilometri și o adâncime de șapte metri și era menit să scurteze calea navelor spre Portul Constanța, prin Cernavodă, cu circa 400 de kilometri.
Canalul Dunăre – Marea Neagră. Sursa: revista Flacăra, anii ’50.
„Prin construirea Canalului
Dunăre-Marea
Neagră, o
regiune înapoiată,
uitată, săracă,
va renaşte la
o viaţă nouă, la
o viaţă mai
bună”, informa revista
Hidrotehnica, în 1952.
Rolul strategic al noului canal de navigație era minimalizat de unii specialiști occidentali, în condițiile în care România devenise izolată economic față de țările din vestul Europei.
„A fost argumentat că Uniunea Sovietică a fost interesată de construcţia canalului în 1950-1951 din motive economice şi militare, ceea ce ar fi explicat de ce guvernul sovietic a trimis tehnicieni şi utilaje la Canal, dar în realitate Canalul avea o mică valoare strategică, chiar şi în eventualitatea unui război”, informau autorii unui studiu denumit „Munca forţată în Democraţiile populare” publicat în 1955 la New York.
Canalul Dunăre – Marea Neagră. Foto: revista Hidrotehnica,1952
Mii de muncitori aduși pe șantierul Canalului Dunăre – Marea Neagră au provenit din rândul deținuților considerați dușmani ai regimului comunist și din detașamentele de muncă forțată, cei mai mulți fiind cazați în cele peste 20 de lagăre de muncă înființate în Dobrogea.
Mulți dintre foștii deținuți politic, care au trecut însă prin șantierele și lagărele de muncă înființate pe traseul canalului, au arătat că acestea au reprezentat un mijloc folosit la exterminarea opozanților regimului comunist.
În primii ani de lucru la canalul Dunăre-Marea Neagră, autoritățile prezentau proiectul cu entuziasm.
„O populaţie de circa 30.000 muncitori s-a împrăştiat de-a lungul traseului, pe unde, peste patru ani în loc de cinci — aşa cum şi-au luat angajamentul cei ce schimbă acum harta Dobrogei — vor răsări pe lângă Canal oraşe şi porturi noi. Se vorbeşte de ”şantier”, dar sunt peste 80 şantiere pe traseul de 60 de kilometri. de la Cernavodă la Marea Neagră”, arătau ziarele regimului comunist din România, la sfârșitul anului 1949.
Agențiile de informații occidentale arătau că pe lângă condițiile primitive în care mii de români au trăit și au muncit pe șantierul uriaș al canalului, utilajele folosite erau extrem de rudimentare.
„Proiectul se baza pe folosirea la maximum a capacităţii de muncă manuală şi la minima folosirea a utilajelor. Fiecare muncitor trebuia să sape între un metru – un metru jumătate şi nouă metri de şanţuri pe zi”, arăta o notă secretă a Agenției Centrale de Informații a SUA (CIA).
Nicolae Ceaușescu, la inaugurarea lucrărilor la Canalul Dunăre – Marea Neagră, 1984, Scânteia.
Șantierele canalului cuprindeau, în 1952, peste 5.000 de utilaje, motoare și vagoneți și peste 1.500 de camioane, multe dintre ele aduse din Uniunea Sovietică sau Cehoslovacia, majoritatea însă, de mâna a doua, arătau documentele din arhivele CIA.
Până în 1952, traseul original al „celui mai nou râu din România” – așa cum era prezentat de regimul comunist – a fost de mai multe ori modificat din cauza condițiilor de teren: solul calcaros, nisipos, acoperit de numeroase bălți și mlaștini și cu o pânză freatică ridicată fiind neprielnic pentru astfel de lucrări în unele sectoare.
Canalul Dunăre – Marea Neagră. Foto: Wikipedia.
Lucrările s-au derulat anevoios, până în 1953, când statul român a decis oprirea lor. Utilajele au fost dezmembrate sau trimise în URSS, lagărele de muncă au fost desfiinţate, iar muncitorii – strămutaţi pe alte șantiere.
Regimul comunist din anii 1950 a dat vina pe sabotori pentru eșecul proiectului, din care până la finalul anului 1953 au fost realizați circa 20 de kilometri.
Lucrările la Canalul Dunăre-Marea Neagră au fost reluate în 1974 și au fost inaugurate în 1984, de Nicolae Ceaușescu. Trei ani mai târziu a fost finalizată și ramura sa nordică Poarta Albă – Midia Năvodari, în lungime de 31 de kilometri.
Odată cu finalizarea lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră au început și lucrările la Canalul Dunăre – București, proiectul fiind abandonat după 1990.
Podul Prieteniei, Giurgiu – Ruse
În timp ce lucrările la Canalul Dunăre-Marea Neagră au fost abandonate, un alt proiect ingineresc început în primii ani de comunism pe fluviul Dunărea a fost finalizat conform planurilor.
Podul Prieteniei. Sursa: Wikipedia.
În perioada 1952 – 1954, mii de români şi bulgari au muncit la Podul Prieteniei, primul pod care avea să lege cele două ţări, între localităţile Giurgiu (România) şi Ruse (Bulgaria).
Construcţia podului din oţel cu o lungime de aproape trei kilometri a început în 1952, iar peste 5.000 de români şi bulgari au dus greul lucrărilor.
„Podul va avea două niveluri, primul pentru trenuri, iar al doilea pentru maşini şi oameni. Întreaga structură de oţel a fost comandată din Cehoslovacia şi prima secţiune a sosit. Potrivit informaţiilor primite, podul va fi mai mare decât cele de peste Dunăre, de la Belgrad şi Budapesta, iar vasele mari din Ungaria vor putea trece pe sub el cu catargele ridicate. Cea mai mare deschidere a podului va fi de aproape 30 de metri înălţime, iar distanţa dintre piloni de circa 40 de metri”, informa un raport al CIA, din mai 1954.
Peste 1.000 dintre oamenii care lucrau la podul Prieteniei, din ambele ţări, proveneau din lagăre de muncă pentru deţinuţi. Muncitorii români și bulgari nu aveau voie să se apropie unii de ceilalți.
Fluviul Dunărea. Foto: Daniel Guță
„Nu ne era permis să vorbim cu niciun român şi eram separaţi de ei de gărzile bulgare care stăteau în faţa noastră, în timp ce trupele române erau poziţionate de cealaltă parte, pentru a-i preveni pe muncitori să vorbească. Mai ciudat era că nici soldaţii români şi bulgari nu aveau permisiunea să comunice. Păstrau distanţa unii de ceilalţi. Totuşi, unii dintre muncitorii bulgari care mai veniseră în România şi cunoşteau limba strigau către români, întrebându-i de preţul unor bunuri din România”, relata un fost muncitor bulgar, conform unei note din 1955, păstrată în arhivele CIA.
Podul Prieteniei (Dunării) a fost inaugurat în vara anului 1954 şi a fost considerat unul dintre obiectivele importante realizate în primii ani de comunism.
În 22 iunie, primul tren care a trecut peste fluviu şi a intrat din Bulgaria în România s-a aflat premierul Valko Chervenkov, secretarul general al Partidului Comunist Bulgar.
O mulţime de bulgari au venit din toate colţurile ţării la festivitate, mulţi sperând să poate urca în trenul rezervat oficialităţilor comuniste, însă au fost ţinuţi la distanţă cu ajutorul soldaţilor şi trupelor de Miliţie.
„Folosirea podului a facilitat foarte mult transporturile de marfă şi a redus costurile acestora cu aproximativ cinci procente. Înainte de construirea podului, încărcăturile trebuiau să facă un ocol de 380 de kilometri, ce producea întârzieri de două – trei zile şi creşteau costurile pe tonă”, arăta o informare a spionajului american, din 1955.
Calafat. Podul peste Dunăre. Foto: Daniel Guță
În 1954, autorităţile române şi bulgare plănuiau deja construcţia celui de-al doilea pod rutier şi feroviar peste fluviul Dunărea, care urma să conecteze oraşele Vidin şi Calafat. Al doilea pod urma să fie finalizat abia în 2013.
Barajele de la Porțile de Fier
La mijlocul anilor ’50, după oprirea lucrărilor la Canalul Dunăre – Marea Neagră, România a anunțat un nou proiect ambițios pe fluviul Dunărea, realizat în colaborare cu autoritățile din Iugoslavia.
Sistemul hidroenergetic și de navigație Porţile de Fier I (video) avea să fie una dintre marile resurse de energie ale României deceniilor următoare și să înlăture dificultatea navigației prin defileul Dunării, unde un sector de 9 – 10 kilometri al fluviului, în amonte de Orşova, punea mari probleme marinarilor.
Aici, în Cazanele Dunării, lățimea căii de navigație se îngusta la circa 20 de metri, iar curenții erau extrem de puternici. Navele mari se strecurau cu greu prin strâmtoare, fiind tractate adesea de locomotivele de pe malul românesc al fluviului, iar riscul lovirii lor de stânci era ridicat.
Piatra de temelie a hidrocentralei Porțile de Fier a fost așezată la 7 septembrie 1964, într-o ceremonie la care au participat Gheorghe Gheorghiu Dej şi Iosif Broz Tito. Construcția barajului de la Gura Văii, (localitate aflată în județul Mehedinți, între Orșova și Drobeta Turnu Severin) a demarat simultan, atât pe malul sârbesc al Dunării, cât şi pe cel românesc, unite printr-un pod provizoriu care lega localitățile Gura Văii și Sip.
Peste 20.000 de oameni au muncit la construcția barajului, ecluzelor, centralelor electrice și la amenajarea lacului de acumulare, iar opt ani mai târziu, în 15 mai 1972, președinții Nicolae Ceaușescu și Iosif Broz Tito au inaugurat Sistemul Porțile de Fier I.
Amenajarea Dunării la intrarea în România aducea beneficii economice importante celor două țări implicate, hidrocentrala Porțile de Fier I de la Gura Văii (aflată în județul Mehedinți, între Orșova și Drobeta Turnu Severin) fiind proiectată la 1.200 de MW.
„Obiectivul este simetric fata de axa Dunării și este compus din două centrale hidroelectrice cu câte șase hidroagregate cu turbine Kaplan de mare capacitate, două ecluze cu dimensiuni de 310 metri x 34 metri (câte una pentru fiecare parte) un baraj deversor cu 14 câmpuri deversoare (câte 7 pentru fiecare parte)”, informa Hidroelectrica.
Lacul de acumulare Porțile de Fier I începe de la barajul Gura Văii, construit în perioada 1964 – 1972, cu o înălțime de peste 60 de metri și continuă în amonte pe un sector de 130 de kilometri, prin Defileul Dunării, cel mai mare defileu din Europa, până la Baziaş, unde Dunărea intră pe teritoriul României.
Amenajarea lacului de acumulare a dus la scufundarea insulei Ada Kaleh, situată în apropiere de Orşova (video) şi Drobeta Turnu-Severin, și la strămutarea altor câteva mii de locuitori din Orșova și satele învecinate acesteia, localități de pe malul românesc ajunse și ele sub ape.
În 1977, a început construcția Sistemului Porțile de Fier II, iar cele 16 agregate ale sale au fost puse în funcțiune în perioada 1984 – 1986.
Statul român şi autoritățile iugoslave au colaborat la proiectarea și construcţia celor două mari amenajări hidroenergetice, necesare pentru producerea de energie electrică şi pentru uşurarea navigaţei pe fluviul Dunărea.
Actualitate
Iranul îl trimite pe Donald Trump la culcare: „Închide telefonul, liniștește-te, nu mai posta nimic și blochează-l pe Bibi o săptămână”
Imediat după postarea triumfalistă a lui Donald Trump pe rețelele sociale privind deschiderea Strâmtorii Ormuz, a venit și replica plină de ironie a Iranului.
Iranul îi recomandă lui Donald Trump să se odinească. FOTO: Getty
În ultima vreme, reacțiile
ironice la postările lui Donald Trump au devenit aproape reflexe pe rețelele
sociale, unde pe conturi asociate cu Iranul apar constant meme-uri, montaje
video sau imagini generate cu ajutorul inteligenței artificiale ironice imediat
după mesajele liderului de la Washington.
De această dată, Ambasada
Iranului în Zimbabwe a distribuit un mesaj care a devenit rapid viral, după o
postare triumfalistă a lui Donald Trump despre situația din Strâmtoarea Ormuz.
„O zi mare și
strălucită pentru lume! DTJ”, a scris Donald Trump pe Social Truth pe fondul
anunțului privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz pentru perioada de încetare a
focului.
Replica ambasadei
iraniene a apărut la scurt timp pe platforma X, sub forma unui text structurat
în patru puncte, prezentat ca un „set de recomandări” adresate direct liderului
american, pe un ton vădit ironic.
* „Încearcă să nu pari așa fericit. Păstrează-ți puțin
prestigiul;
* Să nu te gândești nicio clipă – și subliniez, nicio
clipă – la noul regim juridic al Strâmtorii Iranului. Ne ocupăm noi de asta;
* Închide telefonul, liniștește-te, nu mai posta nimic și
blochează-l pe Bibi (Benjamin
Netanyahu – n.r.) pentru o săptămână;
* Mănâncă ceva ușor diseară și odihnește-te”, i-a transmis Iranul lui Donald Trump.
Referirea la „Bibi”
face trimitere, evident, la premierul israelian Benjamin Netanyahu, dar şi la
relațiile apropiate dintre acesta şi Donald Trump.
Postarea a generat
imediat un val de reacții online, unde utilizatorii au continuat tonul ironic,
preluând postarea și transformând-o mesajul într-un nou meme.
* „Are nevoie de tratament serios, nu doar de asta”, a scris un utilizator.
* „Pasul 4 este cel mai important: mănâncă ușor și
dormi”, a comentat altul.
* „Blochează-l pe Bibi măcar o lună”, a adăugat un alt utilizator.
Actualitate
„Factură” uriașă pentru Lionel Messi. Copiii l-au băgat la o cheltuială de 600.000 de euro
Familia Messi este stabilită din 2009 în Castelldefels, o localitate liniștită de lângă Barcelona, situată aproape de mare și cunoscută pentru zonele rezidențiale exclusiviste.
Recent, argentinianul a luat o decizie importantă legată de familia sa, dorind să le ofere copiilor un viitor stabil chiar în locul pe care îl consideră „acasă” în Europa. Astfel, el a inițiat un proiect prin care se vor construi trei locuințe destinate celor trei fii ai săi, în aceeași zonă în care locuiește și în prezent.
Case pentru Thiago, Mateo și Ciro. Proiect de 600.000 de euro
Planul vine în continuarea intenției sale de a rămâne stabilit în zona Barcelonei și după încheierea carierei de fotbalist.
Potrivit presei locale, autoritățile din Castelldefels au aprobat recent dezvoltarea unei zone rezidențiale în partea de deal a orașului, unde terenurile vor fi transformate pentru construcții.
Proiectul îi vizează direct pe copiii săi, Thiago, Mateo și Ciro, și presupune o investiție totală estimată la aproximativ 600.000 de euro. Pe lângă ridicarea celor trei case, planul include și modernizarea infrastructurii din zonă, cu utilități precum apă, electricitate, canalizare și telecomunicații, dar și îmbunătățirea accesului rutier către noile proprietăți.
Messi va ceda gratuit o parte din teren pentru comunitate
Argentinianul dorește să pună bazele unei zone cu vegetație mediteraneană pentru comunitatea din zonă, unde se vor planta măslini, carob și migdali. De asemenea, se plănuiește și montarea unui sistem de irigații.
Messi deține nu mai puțin de 10.000 de metri pătrați în zonă, un domeniu pe care l-a extins din aproape în aproape, de-a lungul carierei de fotbalist profesionist. Pe lângă locuința propriu-zisă a familiei, acesta mai dispune și de un teren privat de fotbal, piscină proprie, sală de sport, teren de tenis și zone de agrement.
Lionel Messi nu va reveni curând la Barcelona. Argentinianul și-a prelungit contractul cu Inter Miami până în 2028. Totuși, în înțelegere există clauze care permit o posibilă încheiere mai devreme: Messi ar putea propune rezilierea înțelegerii în 2026, iar clubul în 2027.
Actualitate
Vânt de schimbare la Sofia. Mișcarea care amenință vechea clasă politică: „Programul este centrat pe lupta împotriva oligarhiei”
Duminică, 19 aprilie, Bulgaria organizează noi alegeri parlamentare, a opta rundă electorală din ultimii 5 ani. Jurnalistul bulgar Vladimir Mitev explică pentru „Adevărul” ce forțe politice au șanse să intre în Parlament, modul în care s-a desfășurat campania electorală și mai ales ce promite fostul președinte Rumen Radev, marele favorit pentru a prelua funcția de premier.
Rumen Radev. FOTO: Inquam Photos
După mai mulți ani marcați de instabilitate politică cronică și guverne efemere, bulgarii sunt chemați duminică din nou la urne pentru a-și alege Parlamentul și implicit un nou Guvern.
Cu principala șansă în aceste alegeri pleacă președintele demisionar al țării, Rumen Radev, aflat în fruntea unei alianțe de trei partide, numită „Bulgaria Progresistă”. Potrivit unui sondaj realizat de Centrul de Analiză și Marketing, formațiunea lui Radev se află pe primul loc, cu 32,1% din intențiile de vot în rândul alegătorilor deciși. Acest rezultat s-ar traduce în aproximativ 90 de mandate în viitoarea Adunare Națională, scrie publicația bulgară Novinite.
Pe locul al doilea se situează partidul GERB, cu 19,4%, deci circa 55 de mandate, urmat de alianța „Continuăm Schimbarea – Bulgaria Democratică” (PP-DB), cotată la 12% și aproximativ 34 de deputați. În continuare, Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți (DPS) ar obține 11,2% și circa 31 de mandate, în timp ce partidul Renașterea este estimat la 7% și 20 de deputați. Partidul Socialist Bulgar (BSP) ar depăși la limită pragul electoral, cu 4,2% și aproximativ 10 mandate. Mai multe formațiuni rămân sub pragul de intrare în parlament, inclusiv „Moralitate, Unitate, Onoare” (MECH), „Siyanie”, „Măreție” și „Bulgaria Albastră”.
Jurnalistul Vladimir Mitev explică în detaliu această distribuție a forțelor politice.
„Cred că, în mod cert, vor intra în Parlament cinci formațiuni politice. În primul rând, coaliția Bulgaria Progresistă, asociată cu președintele Rumen Radev, care este creditată cu peste 30% din voturi. Apoi, GERB-SDS, formațiunea condusă de Boiko Borisov, afiliată Partidului Popular European, cu un scor estimat între 18 și 20%. Pe locul următor ar fi alianța Continuăm Schimbarea – Bulgaria Democrată, o formațiune reformistă, anticorupție, cu aproximativ 11–12%. Mai este și DPS – partidul susținut în mod tradițional de minoritatea turcă, dar care este perceput și ca un partid oligarhic, avându-l ca figură centrală pe Delian Peevski. Al cincilea partid este, cel mai probabil, Renaștere, o formațiune suveranistă. Nu este foarte clar dacă Partidul Socialist Bulgar va trece pragul electoral. Unele sondaje îl dau peste 4%, altele sub. În general, ceea ce se observă este că Rumen Radev reușește să absoarbă o parte din electoratul populist sau suveranist, care anterior era distribuit între mai multe partide”, a explicat Mitev.
Economie pro-business, luptă anticorupție și „pragmatism energetic”
Popularitatea mișcării politice grupate în jurul lui Radev se bazează pe o strategie inteligentă și pe mesaje bine calibrate. În loc să lanseze atacuri frontale și zgomotoase, fostul președinte preferă o abordare subtilă, axată pe soluții și reforme economice. Programul politic propus vizează în mod direct destructurarea rețelelor oligarhice. Aceasta este o temă extrem de populară în rândul populației bulgare, o societate obosită de scandaluri de corupție.
Cu toate acestea, pe plan extern, poziția noii coaliții ridică unele semne de întrebare în cancelariile occidentale și la Bruxelles. Anumite mesaje despre resursele energetice rusești sugerează o politică externă cu accente proprii, mai nuanțate.
Aderarea Bulgariei la zona euro nu a dus la dublarea prețurilor, iar inflația este la un minim istoric
„De altfel, Bulgaria Progresistă este, în acest moment, o coaliție de partide existente, deoarece Radev nu a avut timpul necesar să-și înregistreze un partid propriu. Este de așteptat ca pe viitor să facă acest pas. Programul lui Radev este centrat pe lupta împotriva oligarhiei, deși fără a numi explicit ținte. Totuși, se poate deduce că Delian Peevski este una dintre figurile vizate. În același timp, programul este pro-business și nu propune creșteri de taxe, ci mai degrabă un model în care statul sprijină mediul de afaceri, inclusiv în zona IT și financiară. În politica externă, discursul este mai nuanțat. Există semnale de „pragmatism energetic”, care pot fi interpretate ca o deschidere mai mare față de resursele energetice din Rusia, în contrast cu linia europeană de reducere a dependenței”, subliniază Vladimir Mitev
O campanie electorală atipică
Campania electorală nu a fost lipsită de incidente. Poliţiştii au confiscat peste un milion de euro şi au reţinut zeci de persoane. Oamenii legii vorbesc despre rețele organizate, care plătesc alegătorii cu aproximativ 50 de euro pentru un vot la comandă. Premierul interimar avertizează că în circulaţie ar fi şi cantităţi uriaşe de bancnote false, folosite în acelaşi scop. Într-o altă operațiune, Ministerul de Interne a descoperit aproape 15.000 de euro și o listă de nume. Au fost verificate persoane din mediul infracțional, dar şi lideri cunoscuţi ca având influență asupra procesului electoral, precum și proprietari de firme, cu scopul de a preveni votul corporativ.
„Campania, în ansamblu, este una relativ lipsită de confruntări directe. Fiecare partid pare să vorbească mai degrabă cu propriul electorat, decât să încerce să convingă alegătorii altora. În ceea ce privește cumpărarea voturilor, autoritățile par să fi intensificat controalele. Ministerul de Interne a desfășurat operațiuni în mai multe orașe – Ruse, Veliko Târnovo, Sliven, Lom, Kiustendil – și s-a anunțat confiscarea unor sume importante de bani, în jur de un milion de euro, suspectate că ar fi destinate cumpărării de voturi. Există un accent mai mare pe anumite comunități vulnerabile, inclusiv minorități, unde influența DPS a fost tradițional puternică. În același timp, autoritățile au respins acuzațiile de acțiuni selective, afirmând că toate partidele sunt vizate în mod egal”, a explicat jurnalistul bulgar.
Rumen Radev ar putea prelua funcția de premier
În acest moment, ținând cont de proiecțiile făcute pe baza sondajelor de opinie, „Bulgaria Progresistă” ar putea fi polul în jurul căruia ar urma să se formeze o nouă majoritate politică.
„În privința scenariilor post-electorale, există foarte multă incertitudine. Unele sondaje sugerează că formațiunea asociată cu Radev ar putea obține peste 100 de mandate, aproape de majoritatea necesară pentru a guverna singură, dar aceste estimări variază. Cel mai probabil, dacă se va forma un guvern, acesta va presupune o alianță între prima forță politică și unul dintre partidele pro-europene din clasament. Există însă și scenarii în care nu se ajunge la o înțelegere și se ajunge la alegeri anticipate. De asemenea, există ipoteza că Partidul Socialist Bulgar ar putea sprijini un guvern condus de Radev, dacă va intra în Parlament”, a afirmat Vladimir Mitev.
Alegerile parlamentare de duminică au o miză colosală pentru viitorul statului bulgar, dar și pentru echilibrul european. O Bulgaria stabilă, predictibilă și puternică din punct de vedere economic este absolut esențială pentru întreaga regiune a Balcanilor și a Mării Negre.
-
Actualitateacum 3 zileAr putea impune Iranul taxe de tranzit pentru Strâmtoarea Ormuz? Trump ar fi de acord cu o condiție
-
Actualitateacum 3 zile„Potențiale ținte pentru Rusia”: Ministerul rus al Apărării a publicat o listă a companiilor europene care ar produce drone pentru Ucraina
-
Actualitateacum 2 zileDonald Trump minimalizează durata războiului cu Iranul: „Au trecut doar două luni”
-
Actualitateacum 2 zileCE analizează ajutorul de stat acordat de România pentru retehnologizarea reactorului 1 de la Cernavodă
-
Actualitateacum o ziTraduceri engleză română online: când sunt suficiente și când aveți nevoie de un traducător autorizat
-
Actualitateacum o ziCele două momente în care Adrian Mutu a fost aproape să devină selecționerul României: a fost „sabotat” de Mircea Lucescu
-
Actualitateacum 2 zileIluzia iubirii la un „swipe” distanță. Cum a crescut apariția aplicațiilor de dating rata divorțurilor
-
Actualitateacum o ziNIBIRU: 90 de artiști și festivaluri noi, în cel mai mare anunț de până acum, dezvăluit într-un live-maraton de 5 ore




