Connect with us

Actualitate

Secretele pădurilor seculare din vremea dacilor. Butoiul de lemn care nu a putrezit de 2000 ani VIDEO

Publicat

pe

Secretele pădurilor seculare din vremea dacilor. Butoiul de lemn care nu a putrezit de 2000 ani VIDEO

Oamenii de știință au descoperit indicii despre cum arătau pădurile care acopereau, în Antichitate, actualul teritoriu al României. De atunci, s-au păstrat câteva „vestigii” ale acestora – unelte și lemne de construcții, ca butoiul de stejar din Sarmizegetusa, pari de mină și o grindă din podul lui Traian.

Fagii din Sarmizegetusa Regia. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

O pădure de fagi seculari care înconjoară ruinele din Sarmizegetusa Regia (video) din Hunedoara poate inspira călătorii să își imagineze cum ar fi arătat pădurile din vremea dacilor: cu arbori ajunși la înălțimi de 30-40 de metri, cu trunchiuri puternice care le-ar fi dat localnicilor din capitala dacilor sentimentul siguranței și veșniciei.

Unii fagi din Sarmizegetusa Regia au peste un secol și impresionează prin statura lor. De-a lungul timpului mai mulți arbori s-au prăbușit, doborâți de furtuni sau chiar din senin, punând în pericol integritatea monumentelor și siguranța vizitatorilor.

La rădăcinile lor au fost descoperite uneori, adevărate comori arheologice, ca matrița de bronz din Sarmizegetusa Regia (video) sau tezaure de aur dacice.

În jurul rămășițelor orașului dacilor, pădurile din Munții Șureanu ocupă mii de hectare, iar în unele zone au peste un secol și sunt rar călcate de oameni.

Codrii au cuprins cea mai mare parte a ţinutului de la poalele Vârfului Godeanu, considerat muntele sfânt al dacilor, care se înalţă în Munţii Orăştiei, deasupra Sarmizegetusei Regia și au protejat ruinele mai multor așezări dacice.

Priveliștea lor pare să nu se fi schimbat prea mult de cea pe care o oferea ținutul cetăților dacice în Antichitate, epocă în care, potrivit unor oameni de știință, pădurile ocupau o suprafață de cel puțin două ori mai mare pe actualul teritoriu al României, față de cea din prezent.

Cum arătau pădurile din Dacia

Pădurile au jucat un rol vital pentru locuitorii antici ai actualului teritoriu al României. În Antichitate, acopereau aproape 70% din suprafața țării, față de circa 27,5%, cât este suprafața actuală a fondului forestier din România.

Ținutul cetăților dacice din Munții Șureanu. Foto: Daniel Guță

„Pădurea era mult mai întinsă decât astăzi, acoperind nu numai munții, dar și o mare parte a câmpiei. Transilvania, al cărei nume însuși implică existența pădurilor mari ce o despărțeau de vasta câmpie a Dunării și a Tisei, Moldova, unde codrii uriași acopereau dealurile, coborând până la vărsarea Siretului și Prutului, Muntenia sau Țara Românească, unde, cu excepția Bărăganului și a stepei Burnazului puteai să mergi de la munte până la Dunăre numai prin codrii, erau țări de pădure, cu codrii uriași. Oamenii erau puțini, iar pădurea imensă”, arăta istoricul Constantin Giurescu, în volumul „Istoria pădurii românești”.

Unii oameni de știință arătau că dacii nu au exploatat pădurile intens, iar regenerarea lor se făcea natural, în aceleași specii. Romanii ar fi profitat primii, la scară industrială, de valoarea pădurilor din Dacia.

Romanii corindu-și drum prin pădure. Sursa: volumul Columna lui Traian, de Radu Vulpe, 2005

„Prima exploatare de pădure a fost făcută, după toate probabilităţile, de către administraţia romană, în urma războiului pustiitor dintre anii 101—106. Pădurea care acoperea teritoriul Daciei la începutul secolului al II-lea era alcătuită aproape exclusiv din specii tari, specifice solurilor de calcare și gresii, cum și unei clime mai calde și mai umede decît aceea de astăzi. Predominau atunci tisa, pinul, castanul, stejarul şi frasinul. Creşterile erau foarte viguroase, arborii atingând dimensiuni impresionante şi longevităţi neobişnuite în zilele noastre”, arăta inginerul Ion Florescu.

Pădurile, vitale în războaiele daco-romane

Pădurile la asigurau dacilor adăpost și hrană, arată istoricii, iar în timpul războaielor daco-romane au avut un rol esențial în sistemul de apărare al dacilor.

Pornind de pe țărmul Dunării spre Sarmizegetusa Regia (video), romanii aveau de străbătut aproape numai ținuturi accidentate, acoperite de păduri, pe care dacii le-au folosit în favoarea lor.

Unele scene de pe Columna lui Traian – monumentul triumfal ridicat la Roma, după războaiele daco-romane, arată eforturile pe care armatele romane le fac pentru a deschide drumuri prin pădurile Daciei. 

Alte scene înfățișate pe Columna lui Traian îi arată pe daci luptând cu romanii la marginea unor păduri sau ieșind de la adăpostul acestora pentru a-și ataca, prin surprindere, dușmanii.

Scena morții lui Decebal, pe Columna lui Traian. Foto: Wikipedia.

Pentru a ajunge la Sarmizegetusa Regia, armatele romane au trecut pe văile râurilor care străbat Munții Banatului, de la Dunăre spre Carpați, printr-o întindere aproape nesfârșită de păduri. Unele locuri, ca Porțile de Fier ale Transilvaniei (video), au fost folosite de daci pentru organizarea unor ambuscade.

„Porţiunea dintre Cerna și Jiu este dispusă în amfiteatru, plecând de la munţi de aproape 2.000 de metri altitudine şi coborând treptat pînă în câmpia Dunării. Peste 80 la sută din această suprafaţă a fost acoperită cu păduri. Mulţimea şi desimea pădurilor este confirmată de numeroase mărturii ale timpului. Se cunoaşte cazul generalului roman Caius Scribone Curio din anul 74 î.e.n., care după ce bătuse pe dardani, n-a cutezat să atace pe daci, pentru că l-a înspăimîntat întunecimea codrilor (Dacio tenus veniit, sed tenebras saltum expavit). Se mai cunoaşte atacul descris de Tacitus, pe la anul 86 al e.n., când generalul Fuscus al împăratului Domiţian a fost prins într-un defileu şi ucis cu întreaga lui armată”, arăta inginerul Ion Florescu, într-un studiu publicat în „Revista Pădurilor” (1958).

Pădurea i-a salvat pe daci de la dezastru

Regele dac Decebal ar fi folosit pădurea și pentru a-i induce în eroare pe romani.

„Decebal, foarte priceput la planurile de război şi iscusit în înfăptuirea lor, ştia să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător şi se pricepea să folosească izbânda, dar şi să iasă cu bine dintr-o înfrângere”, informa istoricul latin Dio Cassius, în secolele II-III.

Una dintre cele mai cunoscute anecdote despre daci arăta modul în care Decebal i-ar fi descurajat pe romani să înainteze spre Sarmizegetusa Regia, după ce i-ar fi înfrânt pe daci la Tapae. Și atunci, pădurea a fost folosită în ajutorul dacilor.

„Decebal se temu ca romanii victorioşi să nu pornească spre capitala lui. De aceea tăie copacii din preajma lor, la o oarecare înălţime, şi puse arme pe trunchiuri, pentru ca duşmanii să creadă că sunt soldaţi şi să se retragă înspăimântaţi. Ceea ce s-a şi întâmplat”, scria autorul latin Dio Cassius, în Istorii, volumele în care a descris războaiele daco-romane.

Regele dac Decebal și-a găsit, însă, sfârșitul dramatic, la umbra unor fagi uriași, reprezentați pe Columna lui Traian.

Lemnele din vremea dacilor, păstrate

Câteva rămășițe ale lemnului folosit în construcțiile antice s-au păstrat până în secolul al XX-lea, iar oamenii de știință au găsit în ele indicii cu privire la rezistența lor.

O grindă de stejar s-a păstrat din podul antic de la Drobeta Turnu Severin, ridicat din ordinul împăratului Traian, în vremea războaielor daco-romane. La construcţia podului peste Dunăre au lucrat numeroşi meşteri aduşi din Imperiul Roman, sub comanda arhitectului Apolodor din Damasc. Potrivit istoricilor români, construcţia podului a fost realizată între anii 103 şi 105, iar lungimea sa a depăşit un kilometru. Podul de la Drobeta, nume care ar însemna „despicătură”, a fost înfăţişat pe Columna lui Traian, fiind folosit de împărat pentru a trece în Dacia.

Podul lui Traian. Gravură din secolul al XIX-lea.

Alături de grinda din pod, alți pari de mină, din stejar și frasin, folosiți în antichitate, au fost descoperiți aproape carbonizaţi într-o galerie de mină de la Băroaia (Baia de Aramă), desecată în jurul anului 1900.

„Desecarea galeriei care ducea la minereul de aramă, făcută de către o societate franceză, care apoi a abandonat exploatarea, a scos la iveală un fapt deosebit de important. Pe unul din parii de tisă de la intrarea în galerie, s-au găsit crestate nume, probabil din colegiul arămurilor ca: Bedar, Nando, Epicod, Aureliu, Casio, cu o caligrafie primitivă, dar frumos împodobite cu ghirlande de stejar, purtând data de 20 mai şi amintind că sunt 30 de ani de la venirea Romanilor. În fruntea listei se menţiona un procurator roman, dar numele lui era complet ros. Deci, exista un procurator roman care conducea exploatările locale”, arăta inginerul.

Examinarea grinzii și a parilor de mină a arătat trăinicia, dimensiunile şi creşterile tisei, stejarului, pinului şi ale frasinului, considerate neobişnuite pentru vremurile de astăzi.

„Parii de tisă indicau provenienţa dintr-un arbore falnic, iar nu din tufa pipernicită a zilelor noastre. Trăinicia lemnului de tisă era bine cunoscută încă de pe atunci. Localnicii îl numesc şi azi „lemnul care nu putrezeşte niciodată“, de aceea a şi fost folosit ca par de mină numai în locurile expuse putrezirii. Această însuşire a lemnului se datora prezenţei în el a unei substanţe toxice pentru ciupercile care descompun lemnul”, scria autorul studiului.

Pădurile de tisă, pin și stejar ar fi fost exploatate intens de romani, iar în locul lor, cu timpul au apărut specii secundare ca fagul și bradul.

„Arborele tisa, care prin minunata lui elasticitate permitea să se confecţioneze din el temutele arcuri de luptă ale dacilor sau săgeţile cu vârfurile înmuiate în otrava viperelor, cum şi arcurile urmaşilor lor românia dispărut astăzi aproape în întregime”. arăta inginerul Ion Florescu, în Revista Pădurilor (1958).

Butoiul din Sarmizegetusa Regia

Rămășițe ale construcțiilor antice de lemn au fost descoperite și la Sarmizegetusa Regia.

În anii ’50, arheologii au identificat un sistem ingenios de captare, decantare și distribuire a apei pe terasele din capitala dacilor.

O cisternă de apă din cetățile dacice, fotografiată de C. Daicoviciu (sursa MNIR)

Mai multe conducte ceramice, căptușite cu lut și protejate de jgheaburi din lemn de brad erau legate de un butoi uriaș de lemn din molid, care s-a păstrat timp de aproape două milenii și care ar fi fost folosit la captarea apei provenită de la izvoarele din împrejurimi.

„La Grădiștea Muncelului, în anul 1950, pe una dintre terasele situate la vest de incinta fortificată, la locul numit astăzi Tău, s-a descoperit instalația unei captări și filtrări a apei de izvor. Captarea apei se făcea cu ajutorul unui vas de lemn – un butoi enorm – păstrat în întregime. În acest butoi intră două conducte, făcute din țevi de lut ars, ce aduc apa de la două izvoare situate în imediata apropiere – unul spre nord și al doilea spre est de Tău”, informa istoricul Ion Horaţiu Crişan (1928 – 1994), care a cercetat timp de peste patru decenii vestigiile dacice.

Butoiul decantor avea o capacitate maximă de aproximativ 3.000 de litri, iar în partea sa inferioară era fixat un tub de plumb, prevăzut cu o sită de metal, de la care pornea o altă conductă realizată din tuburi ceramice, fixate etanș unul în altul, protejate de jgheaburi din lemn, acoperite și ele cu capace de lemn.

Cu
două milenii în urmă, arată oamenii de
știință, o vegetaţie forestieră luxuriantă acoperea peste 80% din
suprafaţa regiunii din sud-vestul României, de la Dunăre la Carpați, devenită provincie romană, în urma războaielor de la începutul secolului al doilea. Clima era mai caldă și mai umedă, potrivit istoricilor.

„Această
vegetaţie a degenerat către zilele noastre sau chiar a dispărut. Cauza nu
trebuie căutată în vreun cataclism natural, ci numai în exploatări
devastatoare
”, arăta cercetătorul Ion Florescu.

Comentarii Facebook

Actualitate

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Publicat

pe

De

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.

Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.

Reducerea dezordinii și a distragerilor

Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.

Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.

De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.

Creșterea productivității angajaților

Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.

Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.

În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.

Un spațiu de lucru mai curat și sigur

Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.

Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.

Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.

Concluzie

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.

Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

Publicat

pe

De

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.

Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.

Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.

Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)

Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.

Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:

  • Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
  • Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
  • Creșterea confortului interior;
  • Prevenirea condensului pe margini.

Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.

Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul

O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.

Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:

  • Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
  • Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
  • Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.

Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.

Măsurarea performanței înainte și după schimbare

O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.

Evaluarea performanței se poate face prin:

  • Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
  • Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
  • Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).

După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.

Concluzie

Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.

Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Publicat

pe

De

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.

Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.

Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?

O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.

Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.

Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile

Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.

Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.

Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer

Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.

Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:

  • Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
  • Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
  • Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.

Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.

Concluzie

Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.

În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Stiri calde

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Actualitateacum 2 zile

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere...

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
Actualitateacum 2 zile

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice...

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Actualitateacum 2 zile

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei...

Igienă vs over-cleaning! Linia fină despre care specialiștii vorbesc prea puțin Igienă vs over-cleaning! Linia fină despre care specialiștii vorbesc prea puțin
Actualitateacum o săptămână

Igienă vs over-cleaning! Linia fină despre care specialiștii vorbesc prea puțin

Oamenii adoră senzația de păr curat și proaspăt imediat după spălare, însă uneori exagerează cu tratamentele din dorința de a-l...

Claudiu Târziu: „Românii nu trebuie să plătească factura jafului din pandemie” Claudiu Târziu: „Românii nu trebuie să plătească factura jafului din pandemie”
Actualitateacum o săptămână

Claudiu Târziu: „Românii nu trebuie să plătească factura jafului din pandemie”

Europarlamentarul Claudiu Târziu, președintele partidului conservator Acțiunea Conservatoare, a reacționat ferm la informațiile potrivit cărora compania Pfizer solicită României plata...

Servicii de optimizare SEO în Timișoara, pe fondul extinderii comunicării digitale în mediul de afaceri Servicii de optimizare SEO în Timișoara, pe fondul extinderii comunicării digitale în mediul de afaceri
Actualitateacum 2 săptămâni

Servicii de optimizare SEO în Timișoara, pe fondul extinderii comunicării digitale în mediul de afaceri

Timișoara se află între orașele cu activitate economică diversificată, în care companiile din producție, tehnologie și servicii utilizează tot mai...

Importanța regulilor clare în gestionarea documentelor Importanța regulilor clare în gestionarea documentelor
Actualitateacum 2 săptămâni

Importanța regulilor clare în gestionarea documentelor

Gestionarea documentelor într-o organizație nu reprezintă doar o obligație administrativă, ci și un element esențial pentru funcționarea eficientă și protecția...

Publicitate

Parteneri

Citește și:

Top Stiri Nationalul.ro

Copyright © 2025 - ZIARUL NATIONALUL Toate drepturile rezervate. Răspunderea juridică, civilă și penală, pentru conținutul materialelor publicate pe site-ul nationalul.ro este purtată exclusiv de către autorul acestora. CONTACT: contact@nationalul.ro