Actualitate
Aventura unui vlogger în cele mai periculoase zone din Israel și Palestina. „Dacă un membru al familiei comite un atentat, părinții vor primi o pensie pe viață”
Vloggerul Cosmin Avram face bilanțul celor 30 de zile petrecute în Israel și Palestina. A vorbit cu oameni din ambele tabere, a fost șocat de lejeritatea cu care israelienii se plimbau pe străzi cu mitraliere, dar și de faptul că familiile palestinienilor care comit atentate primesc pensii.
Casele palestinienilor au imagini ale celor care au comis atentate teroriște. FOTO: Captura video
Vloggerul Cosmin Avram și-a încheiat cele 30 de zile în care a explorat Israelul și Palestina. El a vizitat ambele zone și a stat de vorbă atât cu israelieni, cât și cu palestinieni încercând să prezinte cât mai obiectiv ceea ce a văzut.
Avram a fost în Ierusalim și Tel Aviv, dar și în orașele controlate de Autoritatea Palestiniană – Bethleem și Hebron.
„Am avut șansa norocul să vizitez ambele tabere în momentul în care filmez acest bloc. Avem deja 30 de zile petrecute aici. Am ascultat ambele părți. Ați văzut și voi asta în clipurile trecute. Acum mă aflu în Palestina, pe teritoriile palestiniene și când asculți oamenii de aici tinzi să le dai dreptate, pentru că le înțelegi frustrarea. Astăzi am văzut cu ochii mei prin ce trebuie să treacă o persoană doar pentru a se deplasa din punctul A în punctul B”, a explicat vloggerul.
El se referă la faptul că unele drumuri sunt închise și localnicii trebuie să facă zeci de kilometri pentru a ajunge acasă, dar și controalele făcute de armata israeliană: „După cum am mai zis este obositor, este frustrant să vezi, non-stop, soldați care te păzesc, care-ți păzesc cartierul. Chiar dacă fac asta pentru binele tău, la un moment frustrarea se acumulează, bineînțeles accentuată de propagandă, pentru că propagandă există și aici, există și în partea cealaltă”.
În ciuda faptului că i s-a recomandat să nu ajungă în teritoriile palestiniene, Cosmin spune că a avut ocazia să întâlnească persoane extraordinare.
Ultimul oraș vizitat a fost Hebronul, unde a avut ocazia să cunoască și să ia masa cu familia taximetristului care a fost un fel de ghid pentru ei.
„Glumeam ceva mai devreme cu Andreea pe seama taximetristului, că ne răpește pentru că mergeam de foarte mult timp cu mașina prin mijlocul a nicăieri practic. Omul doar încerca să ocolească filtrele și drumurile închise. Noi glumeam că ne răpește, iar omul ne-a dus acasă, ne-a așezat la masă, am mâncat împreună cu familia lui, ne-a arătat ferma, am făcut cunoștință cu bunicul, cu unchi, nepoți, foarte mulți copii”, povestește călătorul.
Taximetristul le-a povestit cum un prieten de-al lui a fost împușcat de un militar israelian aflat într-un turn de control, deși nu a făcut nimic rău.
„Oamenii spun că viața este foarte grea aici, că nu au locuri de muncă”, a susținut Cosmin. După evenimentele din 7 octombrie, palestinienilor le este foarte greu să mai ajungă în Israel, unde puteau munci pe salarii mult mai mari.
Vloggerul a fost impresionat de ospitalitatea oamenilor, dar nu a putut să nu observe mizeria din jurul casei lor: „Înțeleg sărăcia, după cum vă spuneam și în alte vlog-uri, în alte situații de acest gen, nu pot să înțeleg mizeria, pentru că oricât de sărac ai fi, poți să faci curățenie”.
Palestinienii sunt împărțiți în două categorii
Cosmin a fost însoțit de Rami, un ghid palestinian care a făcut Facultatea de Farmacie la Cluj-Napoca, într-un câmp de refugiați – Aida – format după războiul din 1946.
Rami i-a explicat despre frustrarea prin care trec palestinienii: „Când tu vezi un prieten de-al tău sau fratele tău legat de către trei-patru soldați de-ai lor, dezbrăcat, și vrei să spui că asta-ți pace? Oamenii ăștia sunt neînarmați, merg la lucru, merg la cumpărături, merg cu copiii la școala și se trezesc că găsesc armata israeliană în fața lor, că-i oprește, îi verifică. Ei sunt dincolo. Ce caută aici? De ce intră?”.
El a explicat că prin tratatul de pace semnat în 1993, armata israeliană are voie să intre în partea palestiniană doar cu o misiune concretă și trebuie să anunțe statul palestinian, iar aceste lucruri nu sunt respectate.
Rami a susținut că este împotriva luptei. „Eu sunt contra luptei. Nu se câștigă nimic cu lupta, dar eu nu pot să opresc oameni care sunt provocați de lucruri făcute de armata israeliană. Sunt niște probleme care apar spontan. Din punctul de vedere al soldatului israelian fiecare dintre noi este, să zicem așa un fel de o bombă temporară. La orice moment poate exploda. Așa se gândește el, dar asta nu e adevărat. Noi mergem la cumpărături, merge la servici, mergem la lucru, nici nu avem de gând să dăm de ei, dar el când vine la tine și te vede, începe să te controleze, să te verifice. Dacă ai o vreo mișcare neexplicată din punctul lui de vedere, te împușcă repede. Nici nu te întreabă”.
Ghidul i-a spus că sunt două categorii de palestinieni: „Unii vor viața și ceilalți vor viața. Unii vor libertatea și ceilalți vor libertate. Eu personal vreau libertatea, dar prin pace.” Cealaltă categorie de palestinieni sunt cei care cred că prin violență vor obține libertatea.
Tatăl lui Rami l-a învățat: „copilul meu această țară este a noastră, dar nu putem face nimic prin luptă, prin armă noi putem câștiga războiul. Noi putem câștiga războiul prin singur lucru: învățătura. Tu trebuie să alegi sau mergi la școală dar facultate și să te întorci medic, doctor, farmacist, stomatolog, avocat orice prin care poți să ajuți oamenii”.
Cealaltă variantă în fața căreia sunt puși palestinienii: „te duci și tu lupți cu ei cu mâna sau cu piatra sau cu pistol și ești împușcat a doua zi.”
„Marea majoritate am realizat că prin pace și prin învățătura noi câștigam mult mai mult. Noi nu vrem război”, a concluzionat Rami.
Coloniile din Palestina: la 3,5 milioane de palestinieni sunt 500.000 de israelieni
Rami a mai susținut că până în 1990, palestinienii puteau să intre fără probleme în tot Israelul. „După 1990 nu mai au voie decât cu permise speciale”. De ce s-au schimbat lucrurile? „Prima intifada, prima revoluție a populației palestiniene pentru a fi liberă, pentru a declara statul liber statul palestinian. Pentru că Cisiordania și Fâșia Gaza au fost ocupate în anul 1967 de statul Israelian”, a explicat el. Rami susține că tratatul de pace de după războiul de 6 zile nu a fost respectat mai ales de statul israelian.
Întrebat de ce crede că Israelul are o astfel de politică vis-a-vis de Palestina, Rami a susținut: „Ei gândesc că oricât ne dau, bani sau locuri de muncă, totuși vom avea visul să avem toată țara”.
El susține că deși palestinienii au acceptat să administreze doar circa 20% din țară, nu pot s-o facă fără prezența armatei israeliene. „După anul 1967 ei au creat niște colonii teritoriile noastre, niște ferme unde trăiesc ei intre noi. Pentru acestea, ei au nevoie de armată pentru a-i proteja. Noi suntem 3,5 milioane de palestinieni get-beget în Cisiordania, și în mijlocul nostru avem 500-600.000 de israelieni care trăiesc în aceste colonii, care au fost declarate ilegale de ONU, de America, de la Marea Britanie, de toată lumea”.
Pentru a asigura accesul în siguranță la aceste colonii s-au construit drumuri și puncte de control.
„Deci în județul Bethleem avem patru, cinci colonii. Din cauza lor, țăranii din jurul orșaului, nu pot ajunge în Bethleem, decât dacă sunt controlați de arma israeliană”, a explicat acesta.
Întrebat despre atentatele din 7 octombrie, Rami a susținut: „A fost rezultatul la tot ce au pățit oamenii din Gaza. Eu nu sunt de acord cu ce s-a întâmplat, totuși asta s-a întâmplat din cauza a ceva. N-a venit brusc, ci este rezultat a 76 de ani. Din punctul meu de vedere eu zic că nu asta este soluția.”
Părinții teroriștilor/martirilor primesc o pensie
Situația este extrem de delicată, de dificilă, de sensibilă. „Absolut toate persoanele cu care am discutat vor pace, vor libertate, vor să fie liberi, să se deplaseze în țara lor. Ei așa spun, vor să fie liberi, să poată lucra acolo unde doresc.”
Oricine poate înțelege aceste lucruri, însă Cosmin a fost contrariat de situația familiilor de palestinieni care mor în atentate teroriste:
„Mai există o situație pe care nu reușesc să o înțeleg: dacă un membru al familiei comite un atentat, să spunem că ai un copil și comite un act de terorism. Ei bine, tu o să primești o pensie, tu, ca părinte, o să primești o pensie pe viață, iar poza copilului tău este afișată pe casă și el este declarat erou martir. Acest lucru nu reușesc să-l înțeleg și nu-l văd corect, dar aceasta este realitatea”.
În cartierele palestiniene în care a fost, el a văzut foarte multe astfel de fotografii cu copii afișate pe case: „Subiectul este sensibil și nu vreau să intru prea mult în detalii, pentru că, după cum v-am spus, părerile sunt împărțite. Nu cred că ar trebui să judecăm atât de rapid.”
Alarme de 5-6 mori pe zi în Israel
Cosmin și-a instalat o aplicație care informează cu privire la incidentele de securitate din Israel: „Chiar și în acest moment se aud focuri de armă, sună sirenele, zboară rachetele pentru că aveam această aplicație instalată care ne spune exact locul unde au loc aceste atacuri. Sona nonstop. Cred că de cinci-șase ori minim pe zi. Au fost zile în care a sunat și de 10-15 ori”.
El a susținut că foarte mulți palestinieni nu sunt de acord cu atacurile de pe 7 octombrie. „De asemenea, foarte mulți dintre ei spun că este rezultatul tuturor frustrărilor acumulate și încearcă să facă din asta o scuză. Din punctul meu de vedere, este greșit. Nu cred că există o scuză pentru ceea ce s-a întâmplat acolo. Nu poți să spui că dacă cineva îți face rău, tu trebuie să-i faci rău pentru a te răzbuna sau pentru a îndrepta situația”, a concluzionat el.
Cum văd israelienii situația: „ei ar vrea să facă atentate în fiecare zi”
Vloggerul a aflat cum se vede situația din partea israeliană. El a vorbit cu Paul, un ghid care trăiește lângă Ierusalim de circa 40 de ani, originar fiind din Craiova.
Cosmin s-a arătat șocat de faptul că a văzut pe străzile din Ierusalim foarte mulți civili cu pistoale sau chiar mitraliere la ei și l-a întrebat dacă oricine poate să-și cumpere armă. „În principiu poate oricine, dar sunt anumite condiții, un examen medical, cine a făcut armata într-o unitate de luptă, trebuie să faci trageri la poligon. Costă permisul, costa arma, plus trebuie să ai unde s-o depozitezi. Trebuie să dovedești să stai într-o zonă mai periculoasă.”
Paul i-a spus că accesul la arma a ajutat în unele atentate teroriste. „Până să vină poliția, că nu întotdeauna poliția e în locul respectiv, poate să dureze câteva minute și ca să prindă teroristul care a făcut actul, lumea care avea pistol l-a prins. Acum câteva zile, s-a întâmplat și tot timpul e chestia asta.”
Ghidul susține că „atentate ei vor să facă în fiecare zi. În fiecare zi, sunt zeci de atentatori care nu reușesc, că sunt prinși. Nu există zi ca să nu încerce ceva să facă. De obicei nu reușesc, dar câteodată nu reușesc”.
El își aduce aminte de atentatul din octombrie, în care au fost omorâți 1.200 de israelieni și circa 200 au fost luați prizonieri. „E și mai trist că unii contestă acest lucru. E greu de înțeles. Pe ei dacă-i întrebi spun că în 7 octombrie nu s-a întâmplat nimic”, susține Paul. În plus, spune el, conform unor sondaje publicate după atentate 90% din palestinieni ar fi de acord cu atentatele teroriste.
Soția acestui a completat că este înfiorător faptul că actele acelea teroriste, în mare parte, au fost comise de civili, nu de militari Hamas: „civilii au făcut ce au făcut. Apoi, cei răpiți au fost împrăștați la familiile de arabă”. O parte sunt la familiile din Gaza”.
Concluzie: „fiecare trăiește cu adevărul lui”
După 30 de zile petrecute în Israel și Palestina, Cosmin Avram a concluzionat că situația este extrem de complicată.
„Palestinienii sunt împărțiți în două categorii: o categorie de oameni extraordinari care te ajută, care sunt omenoși și fac tot ce le stă în putință ca turiștii ca noi să ne simțim bine. Mai există și cealaltă categorie. Din păcate, nu am reușit să-i filmez, pentru că oamenii devin ceva mai agresivi. Nu-ți dau voie să-i filmezi. I-am văzut, am trecut pe lângă ei, le simți ura, nu știu ce să zic. Este dificil. Acei oameni sunt porniți într-o anumită direcție și cred că este foarte greu să le schimbi mentalitatea. Nu zic că nu se poate. Se poate, dar e nevoie de multă muncă în privința asta, iar armele, soldații nu sunt o soluție, pentru că acest lucru, din punctul meu de vedere, nu face decât să pună paie pe foc”, susține vloggerul.
El susține că fiecare om cu care a vorbit a susținut cu tărie partea lui de adevăr și este greu să să-i contrazici.
„Foarte multe persoane cu care am discutat în Israel spun că toate persoanele de aici (Cisiordania-nr) sunt persoane negative. Cam același lucru se întâmplă și aici. Aproape toate persoanele cu care am discutat nu văd cu ochi buni persoanele din Israel, din păcate”, povestește călătorul.
El a recunoscut că nu poate să înțeleagă situația din zonă așa cum o percep cei care locuiesc aici. „Nu cred că ar trebui să arătăm cu degetul într-o tabără sau într-alta pentru că nu suntem la fața locului. Fiecare trăiește cu adevărul lui.”
Actualitate
Sediul central al AUR a fost vandalizat. Pe pereți au apărut mesaje precum „Antifa” sau „Mai bine mort decât fascist”
Sediul partidului AUR a fost vandalizat în noaptea de miercuri spre joi, 29-30 octombrie. Autorii faptei au scris mesaje agresive cu graffiti de culoare neagră și roșie, fiind însoțite și de tag-uri precum simbolul anarhiei.
FOTO: Captură video Facebook/AUR
Pe pereții gardului care înconjoară sediul central AUR au apărut mesaje precum „ANTIFA”, „F**K FASCISTS” sau „MAI BINE MORT DECÂT FASCIST”.
Reprezentanții AUR au declarat că astfel de fapte „nu sunt acte de curaj, ci infracțiuni”.
„Vandalizarea nu este un act de curaj, ci o infracțiune. Ura și violența nu pot fi instrumente politice. Cine atacă sedii, simboluri și chipurile eroilor noștri nu apără democrația, o distruge. România are nevoie de lege, de respect și de oameni care construiesc, nu de cei care distrug”, au transmis reprezentanții AUR pe Facebook.
Sursă video: Facebook/AUR
Potrivit Digi24, Poliția Capitalei a transmis, într-un comunicat de presă, că joi, polițiști de la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Secția 1 Poliție au fost sesizați de către o femeie, în vârstă de 41 de ani, reprezentant al unei organizații politice din Sectorul 1, cu privire la faptul că, pe gardul instituției, ar fi fost scrise mesaje cu caracter denigrant.
Totodată, au fost provocate distrugeri la nivelul unor bannere amplasate pe gardul respectiv.
„Polițiștii deplasați la fața locului au demarat activitățile specifice, în cauză fiind efectuate cercetări în vederea identificării și depistării persoanei bănuite de comiterea faptelor sesizate. Cercetările sunt continuate de către polițiștii Secției 1 Poliție, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1”, a mai spus sursa citată.
Actualitate
„Lui Trump îi va plăcea de Nicușor Dan”. Soluțiile unei experte de la Washington pentru reinventarea relațiilor româno- americane
Expert
în securitate, politologul Antonia Pup predă la prestigioasa
Universitate Georgetown din Washington şi este analist la Comisia
specială a Camerei Reprezentanţilor privind competiţia strategică
dintre SUA şi Partidul Comunist Chinez. Într-un interviu pentru
„Adevărul”, Antonia Pup recomandă urgentarea vizitei lui
Nicușor Dan la Casa Albă și explică cu ce argumente îi putem
determina pe americani să pună mai mult preț pe relațiile
bilaterale.
Donald Trump și Nicușor Dan s-au întâlnit la summitul NATO de la Haga. FOTO: Președinția României
Adevărul:
Redimensionarea forțelor militare americane de la baza Kogălniceanu,
termen „cosmetizat” pentru că ar trebui să o numim retragere
parțială, i-a luat pe mulți prin surprindere, deși despre
reorientarea SUA spre Indo-Pacific se tot vorbește de cel puțin 15
ani. Ce ar mai putea să facă acum autoritățile române?
Antonia
Pup: Președintele
României, la un minim, ar trebui să-l sune pe președintele
american Donald Trump pentru a afla la ce nivel al deciziei a fost
asumată această mutare a trupelor. Este vorba doar despre o decizie
a Pentagonului sau este o decizie asumată pe întreaga verticală de
putere a statului american? Această decizie bruscă de relocare a
trupelor impactează deocamdată doar România din întreagă Europa,
ceea ce este suspicios, mai ales că autoritățile de la București
au o fidelitate istorică în raport cu partenerul strategic
american.
Ce
riscuri decurg de aici, mai ales că avem o asimetrie tot mai
evidentă între nordul flancului estic și sudul acestuia?
Această
decizie va invita la și mai multă agresiune din partea Federației
Ruse, care este probabil foarte încântată să vadă această
mostră de dezbinare transatlantică. Ne putem aștepta la o creștere
a ritmului atacurilor hibride, la o activare a operațiunilor de
dezinformare, dar și la alte tipuri de provocări, pentru a fi
testați. Pe flancul estic al NATO astăzi s-a produs o falie, o
asimetrie, care a fost de fapt resimțită în întreagă perioadă
2016-2022, când în nordul flancului (Regiunea Baltică) am avut o
prezență de tipul „enhanced forward presence”, iar în sudul
flancului (regiunea Mării Negre) o prezență mai redusă, de tipul
„tailored forward presence”. Ca un rezultat, Marea Baltică este
astăzi un lac NATO, iar Marea Neagră este un teatru de război.
Președintele Dan ar trebui să convoace CSAT pentru a coordona un
plan de răspuns pentru a umple acest gol, iar ministrul de externe
să înceapă un turneu diplomatic la Londra, Paris, Berlin,
Bruxelles și Varșovia, de unde să adune resurse suplimentare
pentru a ne rezolva nevoile de descurajare.
Ce e de făcut
În
ce privește relațiile româno-americane, ce e de făcut și cu ce
ar trebui să începem?
Evident
că mai sunt multe alte paliere pe care cred că trebuie să lucrăm
în relația cu SUA, nu doar să ne îmbunătățim retorica față
de partenerul strategic. Sper să se grăbească și domnul
președinte cu o vizită aici pentru că zic eu că se închide o
fereastră de oportunitate cu cât vom merge mai în profunzimea
anului 2026.
Problema
este că la anul vor fi alegeri parțiale, „midterms”, alegeri
pentru Congres. Dacă ne uităm când o să aibă loc acele alegeri
vedem că ele vor fi în luna noiembrie a anului 2026 și putem trage
concluzia greșită că mai este suficient timp până atunci. În
realitate, problema este că în majoritatea statelor câștigătorul
se decide, de fapt, în alegerile primare. Acestea încep în martie
și țin ocupată toată perioada de primăvară. Și atunci toată
lumea aici deja este într-o cursă contra-cronometru pentru bani,
pentru fundraising (n.r. – strângere de fonduri), pentru atenția
administrației Trump, pentru tot felul de endorsements și așa mai
departe. Și zic eu că nu ar trebui să cădem în capcana asta și
să credem că avem tot timpul din lume pentru ca Statele Unite ale
Americii să-și ia alte angajamente internaționale față de state
terțe, fiindcă nu e deloc așa și chiar suntem destul de presați
de timp. Și de asta zic eu că poate că am avea nevoie ca
președintele să vină aici ceva mai repede, să prioritizeze. Deci
sfatul meu ar fi să se grăbească, pentru că această fereastră
de oportunitate este tot mai restrânsă și pentru că specificul
politicii externe americane în mandatul Trump este foarte intim
legat de percepția președintelui Trump față de anumiți lideri
sau alții. Și atunci eu înțeleg că aparatul politico-diplomatic
din România este cumva mai reținut în a organiza această vizită
până nu se, cum a zis chiar președintele, reglează lucrurile la
nivelurile inferioare ale administrației, adică până nu se
reglează lucrurile la nivel tehnic
Și
e o percepție greșită?
Problema
este că noi tindem să operăm cu aceste concepte de organizare a
aparatului decizional de politică externă americană care erau
valabile poate pe vremea președintelui Joe Biden sau în timpul primei
președinții a lui Donald Trump. Pe atunci conta foarte mult ce spune, sau
conta oricum mult mai mult decât contează acum ce hotărâri se iau
în eșaloanele inferioare ale deciziei americane.
Trump s-a schimbat
Dar
ce s-a schimbat mai exact la Washington?
Acum
suntem la Washington într-un scenariu în care instituții precum
Consiliul pentru Securitate Națională, care avea în atribuții să
contureze acele opțiuni de politică externă și de securitate
pentru președinte, nu mai contează atât de mult. Contează foarte
mult și epicentrul deciziei de politică externă s-a mutat, zic eu,
de la Departamentul de Stat și de la Consiliul pentru Securitate
Națională mult mai mult în proximitatea președintelui.
Și
ce ar fi de făcut în acest caz?
Pentru
asta e nevoie de un contact direct între cei doi președinți. Acest
lucru va putea să schimbe jocul în relația cu americanii și ar
trebui să privim asta cu mai puțin defetism.
Antonia Pup. FOTO: Arhivă personală
Cum
ați vedea viitoarea întâlnire dintre cei doi președinți?
Eu
cred că președintelui Trump îi va plăcea de președintele Nicușor
Dan și o să vă spun și de ce. Președintele Trump este un
afacerist. Oamenii, în general, dar mai ales oamenii de afaceri, cei
care vor să facă bani, prețuiesc oamenii deștepți. Și nu
deștepți neapărat din punct de vedere social, dar inteligenți și
bine mobilați pe partea aceasta de competențe STEM, competențe
matematice, gândire științifică, cum este profilul președintelui
Nicușor Dan. Așa că eu aș fi un pic mai încrezătoare în
capacitățile noastre de a crea această conexiune la nivelul cel
mai înalt.
Unde a greșit România față de Trump
Vorbeați
de defetism, așa că am să vă întreb dacă nu cumva România a
pariat exclusiv pe democrați și pe fostul președinte Joe Biden și
pe candidata Kamala Harris, la alegerile de anul trecut, ceea ce ar
fi mai greu de trecut cu vederea de către Trump și actuala sa
administrație?
Cred
că este nevoie un răspuns mai nuanțat aici. Într-adevăr, simt și
eu că majoritatea politicienilor români sau și chiar majoritatea
diplomaților de cealaltă parte a spectrului se simt mai confortabil
cu o administrație democrată. De ce? Pentru că este mai
predictibilă.
Pentru
că președintele Biden a fost ultimul transantlantist de la Casa
Albă. A fost un om care cunoștea valoarea NATO foarte intim pentru
că el a fost înainte președintele Comisiei de Afaceri Externe din
Senat. Într-adevăr, se resimte și din perspectiva asta că, poate,
conexiunile noastre cu partea democrată sunt mult mai solide, iar
cele cu republicanii suferă puțin.
De
cealaltă parte, am văzut că ambasadorul nostru Andrei Muraru a dat
un interviu în proximitatea alegerilor de anul trecut din SUA în
care a prezentat și relațiile foarte bune pe care România le are
cu Trump. Acum, evident, noi trebuie să facem cum a spus secretarul
general al NATO, Mark Rutte. Să negociem, să dansăm cu cine este
pe ringul de dans. Exact așa a spus Rutte. Adică, nu avem noi a
formula preferințe inclusiv atunci când vine vorba de alegeri. Ceea
ce noi trebuia să facem, în schimb, și nu cred că am făcut, iar
acum plătim un preț, este să ne conturăm niște scenarii la
nivelul administrației publice a României.
Dezvoltați
puțin ideea…
Dacă
vine Kamala Harris se întâmplă asta, dacă vine Donald Trump se
întâmplă asta pentru România și trebuie să facem această
schimbare foarte rapidă, să mergem cu niște scenarii
personalizate. Așa ar trebui procedat. Noi ne-am bazat pe faptul că
lucrurile au stat foarte bine și că modul în care se făcea
politică externă în timpul președinției Trump 1 ne-a convenit,
așa că am translatat asta la timpul prezent, la cel de-al doilea
mandat Trump. Dar cei doi președinți, dacă aș putea să spun așa,
primul președinte Trump și al doilea președinte Trump sunt foarte
diferiți!
Ce
s-a schimbat în toți acești ani la președintele Trump și în ce
măsură și-a schimbat felul de a vedea politica externă?
Spuneam
că cei „doi” Trump sunt diferiți. Și asta se vede din modul în
care percepe inclusiv competiția strategică cu China, la
preocupări. Acum avem un președinte Trump care este mult mai
preocupat de moștenirea sa personală, politică, de modul în care
acesta va putea să se branduiască ca un facilitator de pace și de
consens la nivelul scenei internaționale, pentru că miza sa acum
este să intre în galeria celor mai de succes președinți americani
cu niște mize foarte concrete. De aici și obsesia pentru Premiul
Nobel pentru pace. Și vedem că, inclusiv în acel proiect 2025 care
a fost lansat de Fundația Heritage, principalul think tank care
furnizează idei și personal pentru administrația americană
actuală, din câteva sute de pagini nu aveam nici măcar un capitol,
cred că doar o pagină cu referire la Europa. În schimb, același
document era mult mai cuprinzător în ce privește inclusiv regiunea
arctică sau asiatică, iar spațiul dedicat lor mult mai extins.
Unde
a greșit sau greșește România, dacă nu cumva toată Europa?
Eu
zic că am fost un pic prea naivi când a venit vorba de venirea
acestui președinte. În mediile intelectuale occidentale, de exemplu
în Franța, chiar și la Bruxelles, analiștii încă de atunci își
formulau aceste scenarii. Noi nu le-am avut și ne-am bazat pe faptul
că oricine va veni, ne va fi bine.
Trebuie să fim mai tranzacționari
Și
ce am putea face acum ca să redresăm cumva situația? Cum ar trebui
să negociem cu americanii?
Ne
va fi bine în măsura în care vom ști să ne adaptăm și în
măsura în care, zic eu, președintele Nicușor Dan va fi capabil să
pună pe masa americanilor, pe masa președintelui Trump, un pachet
concret de deal-uri, de tranzacții pe care să-l abordăm în
relația bilaterală, de investiții și de a promova România ca un
partener în care SUA vor putea să aibă încredere în Europa. Asta
am văzut inclusiv în alegerea termenilor în acea declarație care
a fost lansată de Departamentul de Stat după întâlnirea
ministrului de externe român cu șeful diplomației americane Marco
Rubio. S-a folosit termenul de furnizor de securitate pentru România
la Marea Neagră. Adică așteptările Statelor Unite de la România
sunt ceva mai mari. Pentru că am dovedit că suntem un partener
pentru această regiune. Faptul că găzduim acel centru de pregătire
F16, faptul că baza de la Mihail Kogălniceanu va fi modernizată
pentru a deveni o bază mai militară, mai importantă și mai
puternică decât Rammstein, pentru NATO.
Aici
trebuie să ne facem parte și să modernizăm și să investim și
să fim mai vigilenți în ceea ce privește corupția și alte
riscuri. Dar furnizori și nu beneficiari. Asta înseamnă că SUA,
pe măsură ce își schimbă prioritățile, și asta vom vedea în
strategia de apărare a Statelor Unite care urmează să fie lansată
în această toamnă, au nevoie de aliați de încredere în Europa
pentru a delega din aceste responsabilități de securitate și cred
că, cel puțin în ceea ce privește flancul estic al NATO, România
poate să fie un asemenea aliat.
Și
se așteaptă de la noi nu doar buget pentru apărare, la acel 3,5%
pentru cheltuieli de înzestrare care a fost agreat la nivelul NATO
la ultimul summit din Olanda, din iulie, dar, aș zice eu, și
inițiative politico-militare mai robuste, cum ar fi acest hub pentru
securitate la Marea Neagră pe care ne zbatem să îl
operaționalizăm. Am văzut că a fost chiar săptămâna aceasta
Reuniunea miniștrilor de Afaceri Externe din Uniunea Europeană în
formatul Consiliului pentru Afaceri Externe la nivel UE și ministrul
Oana Țoiu a spus că este imperativ să se operaționalizeze acest
hub. Problema este că Uniunea Europeană în acea abordare
strategică a Uniunii Europene față de securitate la Marea Neagră
a prevăzut acest hub să fie mai mult un rol reactiv, adică
colectăm informații, monitorizăm ceea ce se întâmplă în
spectrul maritim.
Aici
cu ce am putea veni în plus, în așa fel încât să le arătăm
americanilor și nu numai că putem fi și noi mai activi, că avem
idei și am fi capabili să ducem o politică mai proactivă?
Cred
că România ar putea să vină cu o viziune pentru operaționalizarea
acestui hub, inclusiv pentru a integra lecțiile de război ale
Ucrainei în partea aceasta de război naval modern. Și pe lângă
doar a monitoriza și doar a face schimb de informații, ar trebui să
facem și un pas pentru a creiona la partea sudică a flancului estic
al NATO, în regiunea Mării Negre, o veritabilă comunitate de
securitate așa cum avem în partea de nord a flancului. Pentru că
vedem că odată cu aderarea Suediei și Finlandei la NATO, Marea
Baltică a devenit un lac NATO. În schimb, Marea Neagră este acum
un teatru de război. Iar pentru asta avem nevoie să lucrăm și cu
parteneri precum Turcia. Românii ar trebui să invite Turcia să fie
un partener în acest hub de securitate și să avem inclusiv
exerciții militare comune, evident după ce situația din Ucraina se
va stabiliza, în aceste formate regionale. Doamna ministru Țoiu a
mai spus într-un interviu că este inacceptabil ca voința a 26 de
state membre ale Uniunii Europene să fie blocată de un singur vot.
Adică, practic, că s-ar dori eliminarea veto-ului în deciziile de
afaceri externe ale Uniunii Europene, de poziționare externă, dar
și subgrupa politicii externe și de securitate europeană, care
este politica de apărare comună. Și că asta se sesizăm că ar fi
ceva ce poate ministrul de Externe al României dorește să acceseze
împreună cu echipa dumneaei ca o oportunitate de afirmare pentru
România. Aici mă aflu în divergență față de poziția
Ministerului Afacerilor Externe. De ce? Eu nu cred că mai este o
miză acum să renunțăm la acest veto. Înțelegeam dacă eram mai
activ să renunțăm la acel veto pentru că aveam un interes imediat
să grăbim aderarea la zona Schengen. Am înțeles atunci, era vorba
de interesul național. Dar costurile politice ale unei asemenea
decizii care ar presupune modificarea Tratatului Uniunii Europene zic
eu că sunt foarte mari, iar beneficiile strategice pentru a elimina
acest veto sunt cam mici.
Cum va arăta viitorul Uniunii Europene
Și
cum ar trebui să arate viitorul politicii externe europene?
Cred
că viitorul politicii externe europene va fi în afara Tratatelor
Uniunii Europene. Va fi în formate mini-laterale, mai agile, pe
modelul coaliției celor binevoitori, Coalition of the Willing, în
care vom vedea, în loc să pierdem atât de mult timp, să modificăm
tratate, să ne asigurăm că toate statele se vor angaja la această
modificare și nu cred că va fi cazul. Pentru că cine ar vrea să
renunțe la dreptul de veto? Ungaria, Cehia, Slovacia, sigur nu. Așa
că este, din punctul meu de vedere, un demers falimentar din start.
Antonia Pup (stânga) la Forumul de Securitate de la Varșovia. FOTO: Arhivă personală
Și
atunci ce ar trebui să facă România?
Ar
trebui ca România, zic eu, și Ministerul Afacerilor Externe să
conducă acest efort, să se mobilizeze pentru a crea această
comunitate de securitate la Marea Neagră și pentru a aduce
parteneri europeni mai aproape de Marea Neagră. De exemplu, Regatul
Unit, în cel mai recent review strategic lansat de ministerul lor de
Apărare, a menționat Marea Neagră ca fiind o zonă de interes
strategic pentru britanici. M-aș mobiliza pentru a crea alianțe
militare cu Polonia, cu Turcia, de a lucra în aceste formate mai
mici, dar mai eficiente.
În
loc să ne afundăm în dezbateri nesfârșite despre cum luăm acele
decizii, haideți să le luăm și să acționăm înainte de toate,
pentru că situația de securitate europeană o impune. Și dacă
acum cinci ani, când a avut loc conferința pentru viitorul Uniunii
Europene, avea rost să discutăm despre modificarea tratatelor
pentru o politică externă mai agilă, mai rapidă, mai puțin
reactivă, acum nu cred că mai avem acest lux și ar trebui să
acționăm. Și mai mult decât să acționăm, să o facem inclusiv
cu partenerii care sunt în afara Uniunii Europene, dar fără de
care nu putem vorbi de securitate europeană. Și aici nu e vorba
doar de Turcia, ci și Regatul Unit.
Revenind
la americani, ce proiecte comune le-ar reține atenția și ar avea potențial să ne facă să câștigăm și noi din ele?
O
să încep cu două proiecte pe care le consider foarte importante.
Noi vorbim foarte mult despre faptul că avem resurse energetice,
avem o situație energetică favorabilă nouă, că suntem siguri din
acest punct de vedere, pentru că avem aceste resurse importante, mai
ales cele din Marea Neagră, dar și proiectele pe care noi ne-am
angajat să le facem cu Statele Unite pentru a deveni mai siguri din
această perspectivă. De exemplu, proiectul cu reactoarele modulare
mici, unde avem statutul de pionieri.
Problema
este că noi folosim această carte a independenței energetice mai
mult cu valoare retorică decât cu valoarea de a o mobiliza către
proiecte concrete. Și eu aș cupla această conversație a
independenței energetice cu posibilitatea ca noi să folosim aceste
resurse energetice în dialog cu companiile de tehnologie americane.
Ca să atragem companii, de exemplu, care sunt active pe zona de
inteligență artificială, pentru că România va putea deveni o
destinație foarte bună pentru centre de date pe zona aceasta de
inteligență artificială, având în vedere faptul că ele au mare
nevoie de energie. Și aici mă bucur că Ministerul Energiei și
Guvernul au început timid o reforma în energie pentru a scădea
taxele și a scădea prețurile în domeniu.
Cred
eu că aici este un teritoriu unde trebuie să fim mai ambițioși.
Asta ar trebui să punem în practică, să cuplăm partea de energie
cu partea de a atrage transfer tehnologic. Și avem și oportunitatea
faptului că președintele Trump a renunțat la acel cadru de
difuzare a soluțiilor AI, care ne plasa nu într-o lumină foarte
favorabilă, pentru că noi nu eram văzuți în administrația
precedentă ca un partener foarte sigur pentru a atrage soluții de
inteligență artificială, ci doar un partener de rangul al doilea.
Acum
avem acel AI Action Plan lansat de președintele Trump, care spune că
Statele Unite se vor preocupa să negocieze bilateral cu partenerii
în care pot avea încredere pentru a transmite aceste soluții de
inteligență artificială americane în statele partenere. Și acest
framework bilateral, acest cadru bilateral, zic eu că este mai
avantajos pentru România. Tocmai că avem aceste resurse energetice
și avem un parteneriat strategic cu SUA în domeniul energiei foarte
solid.
Vedeți
semnale pozitive aici?
Prima
întâlnire bilaterală cu un oficial al administrației Trump a fost
între miniștrii de energie, între, era la acel moment, Sebastian
Burduja și secretarul Wright de la Departamentul de Energie. Deci
asta spune multe pentru că Ministerul Energiei poate să fie văzut
ca un al doilea minister al Afacerilor Externe pentru a relansa acest
parteneriat strategic cu Statele Unite.
Și
cum altfel ne-am mai putea crește valoarea de întrebuințare,
pentru a fi mai importanți în negocierile cu Trump?
Consider
că ar trebui să ne actualizăm o altă dimensiune a parteneriatului
strategic dincolo de palierul militar, palierul energetic și anume
diplomația mineralelor critice. România are resurse importante de
minerale critice. Am putea să devenim și mai importanți, și asta
printr-o investiție a unui partener american care deja este pe piața
românească, e o investiție de un miliard de dolari. Amerocap
se numește, e o firmă de capital privat care investește într-un
proiect pentru a genera magneziu, pentru a prelucra magneziu. În
momentul de față, Uniunea Europeană depinde în proporții de
peste 90% de importurile de magneziu din China. Când acest proiect
va putea să devină unul final, România va putea să genereze până
la 50% din nevoia Uniunii Europene în acest sens.
În
ce măsură sunt interesați americanii de resursele României?
Guvernul
României a accesat trei proiecte strategice prin instrumentul de
finanțare european pentru a-și dezvolta aceste capacități de
extragere și de producție. În momentul de față la Washington –
și am văzut asta în întâlnirea dintre prim-ministrul australian
și președintele Trump, că aproape toată agenda discuțiilor a
fost conturată în jurul acestor minerale critice, de care Statele
Unite are nevoie pentru a deveni mai puțin dependentă de China și
pentru a-și putea asigura necesarul în cazul unui război care ar
putea începe în Indo-Pacific. Și mai avem resurse importante de
grafit, de exemplu, tot la fel foarte important inclusiv pentru
aplicații militare, dar și pământuri rare pe care România ar
putea să le exploreze.
Nu ne-am preocupat nici măcar de propria avuție
Și
ce ne oprește să facem acest lucru și să le exploatăm în
sfârșit?
Întâi
de toate ar trebui, și asta este o problemă pe care inclusiv
Ucraina o are, nu avem mapate aceste resurse. Și din cauza asta le-a
fost foarte greu ucrainenilor, de exemplu, atunci când au parafat
acordul din luna mai cu Statele Unite pentru a exploata aceste
minerale critice în comun. Ar trebui mai întâi să le cartografiem
și să știm exact unde sunt, pentru ca apoi să mergem în dialogul
cu companiile americane și să atragem capital pentru a ne dezvolta
capacitățile, nu doar de a le extrage, dar și de a le prelucra.
Asta
este important pentru că tot ceea ce văd acum de aici, în materie
de redesenare a relațiilor externe, se face ținând cont de acest
pilon al materialelor critice.
Mai devreme sau mai târziu se va încheia războiul din Ucraina și se va trece la reconstrucția acestei țări. Cum ar putea să participe România și cum am putea să colaborăm aici cu americanii?
Eu
aș mai miza pe faptul că România va putea să joace un rol foarte
important în arhitectura de securitate europeană post-războiul din
Ucraina. Și nu doar având în vedere poziția noastră
geostrategică, pentru că tindem să ne focalizăm doar pe poziție,
doar pe ceea ce avem deja, ce ne-a fost dat, resurse minerale,
poziție geografică.
Nu
atâta de mult investim în a mobiliza, să transformăm aceste
poziții statice în beneficii concrete pentru interlocutorii noștri
geopolitici. Această bază Mihail Kogălniceanu din Constanța va fi
foarte importantă în cazul în care Statele Unite vor decide să
participe la acordarea de garanții de securitate pentru Ucraina pe
partea aeriană, nu există un alt loc mai bun pentru a observa ceea
ce se întâmplă în Ucraina și a putea interveni pe partea aeriană
decât România. Și mai mult decât atât, mai vreau să introduc un
aspect.
România
are instrumente de politici publice foarte robuste pentru a face
acest screening în materie de investiții străine, pentru a bloca
investiții străine dubioase din partea actorilor care au o agenda
strategică opusă nouă, partenerilor euroatlantici. Noi avem o
comisie de screening a investițiilor străine, una dintre primele
care au devenit operaționale în România, care este modelată după
comitetul american de screening a investițiilor străine. O temă la
care eu lucrez acum este să mă uit la cum ar putea arăta influența
Chinei în reconstrucția Ucrainiei.
Reconstrucția
Ucrainei este un proiect care, potrivit ultimelor estimări ale
Băncii Mondiale, ar costa undeva peste 500 de miliarde de dolari. Am
avut din 2022 până în 2025 numeroase conferințe în care s-a tot
discutat sprijinul pentru reconstrucția Ucrainei și s-au colectat
la nivel de acorduri, de declarații de intenție, în valoare de cam
200 de miliarde, deci jumătate din cât e nevoie. Va fi un proiect
imens.
Și
noi nu avem ca europeni, și nici măcar americanii nu au, spațiul
fiscal, bugetar, pentru a susține un effort atât de mare. Și
atunci cine ar putea să vină să își arate generozitatea? China,
partenerul principal rival strategic al Statelor Unite. Eu pledez
pentru ca Statele Unite și România să articuleze un scut pentru
securitate economică pe flancul estic. Deci vom avea nevoie de un
astfel de scut economic, pentru că țări ca Rusia și China vor
încerca să profite și să vulnerabilizeze zona.
Actualitate
Marine Le Pen, victorie istorică: Adunarea Națională a Franței adoptă pentru prima dată un text propus de extrema dreaptă
Adunarea Naţională a Franţei a adoptat joi, pentru prima dată în istorie, un text propus de grupul parlamentar de extremă dreaptă Rassemblement National (RN), condus de Marine Le Pen — un moment considerat simbolic pentru posibila normalizare a partidului în viaţa politică franceză, relatează POLITICO.
Marine Le Pen. FOTO: EPA-EFE
Într-o şedinţă tensionată, 185 de parlamentari au votat în favoarea unei rezoluţii fără caracter obligatoriu, care îndeamnă guvernul să abroge acordul semnat în 1968 între Franţa şi Algeria. Documentul reglementa regimul special de imigraţie al cetăţenilor algerieni în Franţa. Alte 184 de voturi, provenind în principal din zona stângii, s-au opus iniţiativei.
Rezoluţia RN a trecut cu o marjă extrem de strânsă, graţie sprijinului neaşteptat venit din partea unor parlamentari de dreapta şi de centru, dar şi absenţei inexplicabile a mai multor deputaţi din partidul preşedintelui Emmanuel Macron, Renaissance.
Deşi textul nu are efect juridic, votul reprezintă o victorie politică semnificativă pentru Rassemblement National, care a fost mult timp izolat în legislativ din cauza „cordonului sanitar” — o regulă nescrisă prin care partidele tradiţionale evitau colaborarea cu extrema dreaptă.
„Pentru prima dată, un text prezentat de Rassemblement National a fost adoptat”, a declarat Marine Le Pen, imediat după vot. Ea l-a îndemnat din nou pe premierul Sébastien Lecornu să abroge acordul franco-algerian.
Victoria a fost posibilă şi datorită sprijinului a 17 parlamentari din Horizons, partidul de centru-dreapta fondat de fostul premier Édouard Philippe. Ironia situaţiei este că, în trecut, chiar şi Gabriel Attal, liderul partidului prezidenţial Renaissance, a pledat pentru denunţarea acordului, pe fondul tensiunilor crescânde dintre Paris şi Alger. Attal nu a fost însă prezent la vot, iar doar 30 dintre cei 92 de deputaţi Renaissance au votat împotriva textului.
Grupurile de opoziţie de stânga au reacţionat dur, acuzând partidul prezidenţial că a deschis calea unei „victorii simbolice” pentru extrema dreaptă. „Prin neimplicare, au permis adoptarea unui text rasist, legitimând discursul Rassemblement National”, au transmis reprezentanţii stângii.
Adoptarea acestei rezoluţii marchează o schimbare importantă în dinamica politică franceză, fiind văzută de analişti ca un test al capacităţii RN de a-şi extinde influenţa şi de a se impune ca forţă politică legitimă înaintea alegerilor viitoare.
Sediul central al AUR a fost vandalizat. Pe pereți au apărut mesaje precum „Antifa” sau „Mai bine mort decât fascist”
Sediul partidului AUR a fost vandalizat în noaptea de miercuri spre joi, 29-30 octombrie. Autorii faptei au scris mesaje agresive cu...
„Lui Trump îi va plăcea de Nicușor Dan”. Soluțiile unei experte de la Washington pentru reinventarea relațiilor româno- americane
Expert în securitate, politologul Antonia Pup predă la prestigioasa Universitate Georgetown din Washington şi este analist la Comisia specială a...
Marine Le Pen, victorie istorică: Adunarea Națională a Franței adoptă pentru prima dată un text propus de extrema dreaptă
Adunarea Naţională a Franţei a adoptat joi, pentru prima dată în istorie, un text propus de grupul parlamentar de extremă...
Ucraina se confruntă cu perspectiva unei ierni „catastrofale” pe fondul atacurilor ruse asupra infrastructurii energetice
Rusia continuă să lovească sistematic infrastructura energetică a Ucrainei, într-o campanie menită să lase țara fără electricitate și căldură în...
Oameni din mai multe orașe au ieșit în stradă la 10 ani de la Colectiv. La București au pornit în marş de la Piaţa Universităţii
La zece ani de la incendiul din clubul Colectiv, care a avut loc pe 30 octombrie 2015 și s-a soldat...
GiftIdea te inspiră să alegi cadouri cu sens, nu doar cu ambalaj
Oferirea unui cadou nu ar trebui să fie un gest făcut din obligație, ci o formă de a transmite emoție,...
Experiențe care apropie familiile și creează amintiri autentice
Într-o lume în care tehnologia și ritmul alert al vieții ne separă adesea de cei dragi, momentele petrecute împreună devin...
-
Actualitateacum 2 zileMii de credincioși stau la coadă pentru a intra în Catedrala Națională, până în Piața Constituției. Timpul de așteptare este între 6 și 8 ore
-
Actualitateacum 2 zileMinistrul Apărării Națioanale anunță ce va face România după retragerea soldaților americani: „Armata Română este principala forță de apărare”
-
Actualitateacum 2 zileAdevărul despre un aparat dentar invizibil, dezvăluit de medici și pacienți!
-
Comunicateacum 3 zileD’Olive: Prima livadă de măslini românească este, de astăzi, în Creta
-
Breakingacum 2 zileFurie la Pentagon din cauza celui mai nou film de pe Netflix. „A House of Dynamite” imaginează un eșec al scutului anti-rachetă al SUA
-
Breakingacum 2 zileOana Gheorghiu își pune cenușă în cap cu postarea cu „golanii” de la Casa Albă. Primul mesaj al cofondatoarei Dăruiește Viața, după ce Grindeanu a cerut retragerea ei din funcția de vicepremier
-
Actualitateacum 2 zileParlamentul înființează o comisie de anchetă privind explozia din Rahova, pentru „a clarifica circumstanțele care au condus la pierderea de vieți”
-
Comunicateacum 2 zileDespre optimizarea si adaptarea SEO in era inteligentei artificiale