Câteva locuri din România se pregătesc să înfrunte temperaturile ridicate ale verii, păstrându-și prospețimea care le-a făcut faimoase. Sunt atracțiile turistice cele mai răcoroase ale României, accesibile în special în sezonul estival.

Masivul Retezat numără aproape 80 de lacuri glaciare, care îl transformă într-una dintre cele mai atractive rezervaţii naturale din Europa.

Cele mai multe dintre ele s-au format la altitudini de peste 2.000 de metri, în locuri unde călătorii pot ajunge pe jos, pe trasee montane, după mai multe ore de mers. Deasupra lor se înalță, încă acoperite cu zăpadă, crestele de piatră ale Retezatului, care ating altitudini de peste 2.500 de metri.

Poiana Pelegii, destinația de vară din Retezat

Cel mai accesibil drum din Parcul Național Retezat, rezervația care se suprapune în mare parte peste Munții Retezat, îi aduce pe turiști la Poiana Pelegii, punct de plecare pentru unele dintre cele mai spectaculoase trasee montane din zonă.

Înconjurată de munți, păduri și cascade, Poiana Pelegii (video) oferă o priveliște impresionantă și reprezintă un loc ideal pentru campare și explorare montană. Aici, turiștii își pot lăsa mașinile și pot rămâne peste noapte cu corturile.

Din Poiana Pelegii, călătorii urcă spre lacurile glaciare, vegheate de vârfurile și crestele ascuțite, înconjurate de grohotișuri și petece de zăpadă netopită.

Alte trasee duc spre ținutul calcaros al Retezatului Mic, tărâmul stânelor și al monumentelor naturale modelate de ape, de fenomene geologice și de trecerea timpului.

Poiana Pelegii este punctul final al unuia dintre puținele drumuri care permit accesul cu mașina în interiorul parcului național. Drumul forestier, de aproximativ 20 de kilometri, pornește de la Barajul Gura Apelor și, deși este anevoios din cauza gropilor și a pietrișului, le oferă turiștilor o oportunitate rară de a ajunge cu mașina în această zonă montană.

„Starea drumurilor din Retezat se poate modifica de la o zi la alta, în funcţie de condiţiile meteo”, informează reprezentanţii administraţiei Parcului Naţional Retezat.

Pentru cei care doresc să rămână peste noapte, Poiana Pelegii oferă posibilitatea de campare, iar în apropiere se află Refugiul Salvamont Poiana Pelegii, situat la o altitudine de 1.633 de metri. Acesta este unul dintre cele trei refugii din Retezat în care echipele Salvamont asigură permanența pe timp de vară, oferind asistență și informații turiștilor.

Drumurile faimoase de pe crestele Făgărașului și Parângului

Transfăgărășanul și Transalpina, cele mai spectaculoase șosele alpine din România, vor fi deschise pe întregul lor traseu începând de la sfârșitul acestei săptămâni, după ce vreme îndelungată porțiuni din zona alpină a acestora au rămas acoperite de zăpadă.

Transfăgărășanul (DN7C), șoseaua montană care leagă județele Argeș și Sibiu, străbate Munții Făgăraș și urcă până la peste 2.000 de metri altitudine, oferind priveliști dramatice. Șoseaua traversează Carpații prin căldarea Bâlea, urcând până la 2.042 de metri, în apropiere de Lacul Bâlea – una dintre cele mai cunoscute atracții ale sale, alături de Cetatea Poenari.

A fost construită în patru ani, cu eforturi imense și mobilizarea a numeroși militari români, și inaugurată în septembrie 1974, de către Nicolae Ceaușescu. În prezent este considerată una dintre cele mai complexe lucrări de infrastructură rutieră realizate înainte de 1990, datorită reliefului montan dificil.

Transalpina (DN67C), cunoscută și ca „Drumul Regelui”, este cea mai înaltă șosea din România, atingând altitudinea maximă de 2.145 de metri în Pasul Urdele. Drumul montan leagă ținuturile Sibiului de sudul României, traversând Munții Parâng.

A fost amenajat începând cu anii ’30 și asfaltat complet abia în anii 2000, având o lungime de aproximativ 150 de kilometri. Drumul Național 67C, între Novaci (Gorj) și Sebeș (Alba), este, asemenea Transfăgărășanului, o șosea montană turistică. Devine inaccesibil iarna, din cauza altitudinii ridicate și a riscurilor asociate, însă vara se transformă într-una dintre cele mai căutate atracții rutiere ale Carpaților.

Ghețarii atracțiile neobișnuite din Apuseni

Munții Apuseni se întind pe aproape 20.000 de kilometri pătrați, peste județele Arad, Bihor, Cluj, Alba și Hunedoara. În inima acestui ținut se află satele moților, oameni ai muntelui și pădurii, considerați una dintre cele mai vechi populații din România.

Apusenii sunt străbătuți de o rețea densă de drumuri care urmează văile râurilor Arieș și Criș sau taie crestele unde moții și-au întemeiat așezări izolate. Două drumuri naționale importante traversează regiunea. Unul leagă Turda de Beiuș și apoi de Brad, trecând prin sate pitorești și zone carstice. Celălalt pornește din Huedin, urcă pe Valea Arieșului prin Câmpeni și Abrud și coboară spre Valea Crișului Alb.

Ambele rute străbat Parcul Natural Apuseni, una dintre cele mai valoroase rezervații naturale din România, care se întinde pe peste 76.000 de hectare în județele Cluj, Bihor și Alba. Aproape două treimi din suprafața sa sunt acoperite de păduri ce ascund numeroase monumente ale naturii.

Printre cele mai deosebite atracții turistice ale Apusenilor sunt peșterile care adăpostesc ghețari.

Peștera Scărișoara adăpostește cel mai mare ghețar subteran cunoscut din România, cu un volum estimat la circa 75.000 de metri cubi. Ghețarul este vizitat încă din secolul al XIX-lea.

La început, localnicii foloseau gheața și apa din peșteră, cu mult înainte ca aceasta să devină atracție turistică. În prezent, pentru vizitarea peșterii au fost amenajate scări de acces, inițial din lemn, apoi metalice, pe care turiștii pot coborî în avenul adânc de peste 50 de metri. În interiorul ei, a păstrat un ghețar vechi de aproximativ 4.000 de ani.

„Blocul de gheaţă are un volum de 75.000 metri cubi şi o grosime medie de 16 metri şi se găseşte cantonat în Sala Mare, formând planşeul acestei săli, de unde se prelungeşte sub forma unor limbi de gheaţă în Rezervaţia Mare, Biserică şi Rezervaţia Mică. În aceste trei săli, la o oarecare distanţă de blocul de gheaţă se dezvoltă stalagmite de gheaţă, cu dimensiuni variabile. Spre deosebire de blocul de gheaţă, aceste stalagmite se pot topi de la un an la altul”, transmite Parcul Natural Apuseni.

Peștera este deschisă publicului, iar vizitarea se face la ore fixe, doar cu ghid, după plata unei taxe. Temperatura în interior variază între un grad vara și -7 grade Celsius iarna.

Peștera legendară Focul Viu

Tot în Apuseni, turiștii pot ajunge la Peștera Ghețarul Focul Viu (video – Marius Turc), aflată în apropiere de Vârful Piatra Galbenii, la o altitudine de 1.165 metri. Peștera Ghețarul Focul Viu, unde accesul este restricționat, adăpostește în interiorul ei ghețar de circa 25.000 metri cubi, pe care lumina zilei îl pune în evidență pentru că bolta peșterii este parțial deschisă.

„Este o peșteră mică, alcătuită din două săli, prima și cea mai mare fiind ocupată de un imens bloc de gheață. Tavanul acesteia este străpuns de o deschidere de mari dimensiuni, prin care au căzut în interior bușteni, frunze și zăpadă, formând o movilă impunătoare. Prin această fereastră pătrunde suficientă lumină pentru a dezvălui grupurile de stalagmite de gheață aflate în partea opusă intrării în peșteră. De altfel, în jurul prânzului, razele soarelui pătrund prin deschidere și creează un decor feeric, asemănător unui foc viu”, transmit reprezentanții Parcului Natural Apuseni.

Existența blocului de gheață se explică prin două elemente-cheie: fereastra din tavan permite acumularea aerului rece, iar lipsa ventilării din interior menține acest aer rece captiv pe tot parcursul anului. Vizitarea peșterii este permisă până la poarta metalică amplasată la intrare, de unde se pot observa toate aceste aspecte spectaculoase, anunță reprezentanții rezervației.

Ghețarul din peștera locuită de oameni

Peștera Ghețarul de la Vârtop, cunoscută și sub numele de Peștera Minunată, se află la aproximativ 1.170 de metri altitudine, în apropierea cătunului Casa de Piatră, comuna Arieșeni, județul Alba. Este accesibilă vizitatorilor fără a necesita echipament special pentru parcurgerea verticalelor.

„Ghețarul de la Vârtop este celebru mai ales datorită unei descoperiri remarcabile din anul 1974, când cercetători ai Institutului de Speologie „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca au identificat în planșeul peșterii trei urme fosilizate de hominid. Cea mai bine conservată dintre ele a fost prelevată pentru studiu imediat după descoperire, în timp ce celelalte două au fost, din păcate, decupate și furate la scurt timp, autorii furtului rămânând necunoscuți până astăzi”, informează Parcul Natural Apuseni.

Analizele efectuate au arătat că urma păstrată are o vechime de cel puțin 62.000 de ani, ceea ce sugerează că aparținea omului de Neanderthal.