Actualitate
Copii cu mâinile pătate de sânge. Ce spune valul de omoruri din ultimele zile despre adolescenții noștri
În mai puțin de o săptămână, România a fost scena a patru omoruri comise de minori cu vârste între 10 și 15 ani. Valul de violență juvenilă din ultimele zile ridică întrebări firești: Ce se întâmplă cu copiii din România? Cum ajunge un copil să ucidă? Ce rol au familia, școala, statul și societatea?
Sursă foto: Shutterstock
17-18 iulie: Un adolescent de 14 ani din Teiș, județul Dâmbovița, a ucis un bărbat cu o foarfecă. Fapta a fost una brutală și neașteptată: loviturile au fost atât de grave încât bărbatul a murit pe loc. Minorul a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, iar procurorii au început urmărirea penală pentru omor.
19 – 20 iulie: Un adolescent de 15 ani din Brăila și-a înjunghiat mortal cumnatul, de 31 de ani, în plină stradă. Conflictul familial a degenerat în atac fatal cu cuțitul. Agresorul a fugit, iar poliția l‑a căutat timp de aproape 24 de ore, găsindu-l într-un autobuz în ziua următoare.
23 iulie: Un copil de doar 10 ani și-a înjunghiat mortal unchiul în timpul unui scandal major în familie. Băiatul a asistat la o altercație violentă între unchiul său și mama sa. Martorii au declarat că erau „toți în pericol”, iar atacul s-a declanșat ca o reacție extremă în acea tensiune familială.
24 iulie: Adolescentul de 15 ani din Târgu Jiu, deja cercetat după ce și-a înjunghiat un coleg în ianuarie 2025, și-a ucis bunica în timpul unei dispute cu tatăl său. Băiatul este fiul unui cunoscut om de afaceri și al unei profesoare. După amenințări din partea tatălui, înfuriați, aflat în casă, l-a lovit pe tată și bunica a intervenit, iar aceasta a fost înjunghiată în omoplat și a murit. Minorul a fost arestat preventiv pentru 30 de zile și este cercetat pentru omor. La audieri, a declarat că nu a conștientizat gravitatea faptei și regretă profund, fiind atașat de bunică.
26 iulie: Un adolescent de 15 ani a înjunghiat mortal un bărbat de 32 de ani care intervenise să aplaneze un conflict între minori. Evenimentul a avut loc în micro‑raionul 11, pe strada Vasile Blendea din Târgoviște, în jurul orei 22:14. Martorii spun că agresorul fugărea un alt adolescent cu un cuțit, iar victima și-a pierdut viața în ciuda intervenției echipajelor medicale. Minorul a fost arestat preventiv pentru 30 de zile.
Cinci zile, cinci vieți
17, 19, 23, 24, 26 iulie. Cinci zile, cinci vieți, tot atâtea întrebări care nu mai pot fi evitate. Cum ajunge un copil să ucidă? Ce se rupe în mintea lui? Ce fac sau nu fac: familia, școala, statul? Cum pot specialiștii să explice această explozie de violență extremă în rândul minorilor? Sunt acestea semnele unei tendințe mai vechi care acum iese la suprafață?
Delincvența aceasta juvenilă (…) ar trebui regândită. Copiii aceștia s-au dezvoltat accelerat, trăiesc în lumea lor virtuală, cu rețele de socializare. (…) Aceste rețele îi deformează, îi incită, îi manipulează subliminal. Ei nu trăiesc în viața reală. Dacă mergeți pe stradă o să-i vedeți pe toți mergând cu ochii în telefon și fiind undeva departe de lumea aceasta”, explică, pentru Adevărul, Liviu Cheșnoiu, psiholog criminalist.
Lumea paralelă a adolescenților
În opinia sa, adolescenții de astăzi cresc într-un mediu virtual nefiltrat, lipsit de ghidaj parental, în care distincția între realitate și ecran este tot mai difuză. Influențele sociale și modelele comportamentale deviante nu mai vin din familie sau școală, ci din algoritmi și lideri informali din online.
„Acești copii sunt vulnerabili. Nu sunt înțeleși. E un mesaj la televizor: dacă vreți copiii dvs. să aibă echilibru emoțional, stați cât mai mult cu ei. Păi degeaba stau părinții cu ei, pentru că sunt monologuri. Părintele zice ceva, copilul dacă răspunde bine, dacă nu, iarăși bine”, spune specialistul.
Comunicarea disfuncțională din familie, lipsa de empatie și absența unor adulți pregătiți emoțional sunt factori agravanti, conform spuselor sale. Nu e suficient ca părintele să fie prezent fizic, trebuie să fie capabil să intre în lumea adolescentului, să înțeleagă codul lui emoțional și haosul hormonal specific vârstei. „La vârsta aceasta a adolescenței, este vârsta cea mai critică, când nici ei nu se înțeleg între ei. Este o perioadă de creștere accelerată, când hormonul bate neuronul. Sunt foarte colerici, nervoși, neînțeleși, pe undeva marginalizați de către adulți”, completează Liviu Cheșnoiu.
Școlile, susține el, au devenit spații în care violența, drogurile și bullyingul sunt adesea ignorate. Profesorii sunt supraîncărcați, clasele sunt prea mari, iar rolurile de protecție – cum sunt cele ale psihologilor sau diriginților – sunt fie absente, fie ineficiente.
„Nu vedeți ce se întâmplă în școli? În școlile acestea ale noastre, unde bullyingul a luat amploare, acolo nimeni nu îi analizează cu adevărat. Ar trebui dirigintele să răspundă, psihologul acela care e în școală să-i monitorizeze, să existe o pază acolo, să nu intre oricine. Acolo se vând droguri, acolo se plătesc taxe de protecție, acolo bullyingul este în floare. Și acum ministrul educației ce a făcut? A mărit numărul de elevi dintr-o clasă, a mărit norma didactică a profesorului, când treaba asta înseamnă cantitate, nu calitate. Cu cât clasa e mai puțin numeroasă, cu atât poți să faci calitate.
Eu, înainte, am fost profesor. Am predat și în învățământul universitar, și în cel preuniversitar – știu cu ce se mănâncă chestia aceasta. Asta este problema. Nu e gândită această problemă din perspectiva unor specialiști. Ei își dau cu părerea, politicienii, dar ei n-au nicio treabă cu educația. Nu știu cu ce se mănâncă chestia asta și discursurile lor sunt, pe undeva, foarte, foarte departe de realitate”, mai spune specialistul.
Școala nu mai educă, familia nu mai conține
Copiii aceștia au o libertate fantastică: se nasc cu tableta, cu telefonul în mână, adaugă el. „Nu există un impact al părinților, un acord parental pe rețelele acestea de socializare, pentru că nu se pricep părinții să monitorizeze chestia asta. Și se întâmplă nenorociri: apare consumul de alcool, de droguri. În școli se livrează, în clase există tot felul de roluri – sunt acești lideri informali care îi chinuie pe cei care sunt mai durdulii, mai nu știu cum. Ca să fii acceptat într-un grup trebuie să fii nonconformist, aiurea, pentru că altfel nu te încadrezi în tiparele lor. Și de aici…iată… în spațiul virtual se duc lupte, se duc și-n realitate. Vin copii cu arme albe și își fac dreptatea în școli. Trebuie camere peste tot, și în școli, pe holuri, și monitorizați acești copii. Când apare o problemă, familia să colaboreze cu școala, nu să-i certe pe profesori că i-au supărat pe copii.”
Mai grav, adaugă Liviu Cheșnoiu, este că România nu are centre eficiente pentru tratarea adicțiilor juvenile/ Copiii încep să consume alcool și droguri chiar de la 10 ani, iar sistemul nu le oferă alternative reale: nici tabere, nici sport, nici centre specializate. „Fumează de mici, beau de mici, consumă droguri de mici. Toate aceste adicții nu sunt tratate. Noi nu avem spitale specializate în așa ceva. Sunt foarte costisitoare tratamentele acestea și, în cel mai fericit caz, ajung la o adicție controlată, dar oricând pot recădea.”
Pe timp de vacanță, lipsa unei rutine agravează situația. Adolescenții nu mai merg la școală, petrec ore întregi pe rețele sociale, conflictele online escaladează, iar realitatea devine scena unei „dreptăți” personale rapide, violente și lipsite de filtru. Soluția? Activități reale, empatie și intervenție rapidă: „Să le dăm ce să facă. Să fie înțeleși, nu certați. Iar dacă se întâmplă ceva, să-i ajutăm. Să funcționeze cu adevărat «Telefonul copilului»
„În vacanțe se întâmplă foarte multe probleme. Stau pe rețelele de socializare, se ceartă între ei, dacă ies, ies să se contrazică, să se împungă. Noi trebuie să le dăm în timpul liber ceva să facă: sport, drumeții, tabere, dar nu mai avem tabere, nu mai avem nimic.”
Liviu Cheșnoiu atrage atenția că discuția despre violența juvenilă trebuie să se mute de la simptome, spre cauze. Acolo unde e un copil violent, cel mai adesea e și o traumă nerezolvată. Iar în spatele acelor traume se găsesc părinți absenți, alcoolici, agresivi sau neputincioși. „Vedeți violența domestică… primele victime sunt copiii, care sunt cumva, pe undeva, abuzați: emoțional, fizic, sexual. Copiii aceștia, când sunt traumatizați în copilărie, adolescență – trauma aceea nu trece toată viața. Toți acești infractori, dacă stai să dai filmul înapoi, să vezi ce-au pățit ei în copilărie, în adolescență, te îngrozești. Găsim cauza și am rezolvat problema. Că tot apar astfel de cazuri… noi le căutăm, dar nu eliminăm cauza. Ne facem că rezolvăm problema”, mai adaugă el.
Potrivit lui Liviu Cheșnoiu, adolescența este o vârstă extrem de delicată, care trebuie abordată cu răbdare și înțelegere: „Cu binele… că n-ai cum să-i bruschezi, că fac și mai urât.”
El atrage atenția că vârsta răspunderii penale ar trebui scăzută, întrucât realitatea de azi e mult mai dură: „Consumul de droguri începe de pe la 10 ani. De atunci, ei pot deveni dealeri. S-a terminat copilăria, intră într-o adolescență agresivă, în care nu sunt ajutați.”
Pentru Cheșnoiu, adevărata problemă este că ignorăm cauzele. „Poate e un părinte alcoolic. Noi discutăm efectele, dar nu mergem la cauză. Ne facem că rezolvăm problema.”
Adolescentul agresiv nu acționează din centru, ci dintr-un loc gol
La rândul său, Alina Anghelescu Alina, psiholog de familie, declară: „Creierul adolescentului are o capacitate uriașă de a crea rețele neuronale, însă nu este încă un creier de adult. Sistemele analitice precum puterea de judecată, discernământul și controlul impulsurilor nu sunt complet dezvoltate, ceea ce poate conduce la decizii impulsive. Autocontrolul este o abilitate care începe să se cristalizeze începând cu vârsta de 21 de ani, odată cu dezvoltarea completă a lobilor frontali ai creierului. În perioada adolescenței se experimentează un adevărat zbucium biologic, determinat de o amigdala hiperactivă și un lob prefrontal imatur, în care se eliberează dopamina în exces, activând intens aceste zone în curs de dezvoltare.
„Adolescența este o etapă profund marcată de nevoia de independență, de presiunea adaptării sociale, de dorința de a fi ca ceilalți și de explorarea identității care, în prezent, este tot mai mult influențată de rețelele sociale. Această perioadă poate deveni o sursă majoră de stres în viața tânărului”, explică ea.
Această etapă vulnerabilă este traversată de forțe contradictorii. Pe de o parte, adolescentul caută acceptare socială și autonomie. Pe de altă parte, trăiește o intensitate emoțională pentru care nu are întotdeauna resurse de procesare. Influențele vin din toate direcțiile: familie, școală, religie, mass-media, politică, sănătate, și nu toate sprijină o dezvoltare sănătoasă.
„Modelarea testosteronului și modelele sociale contemporane încurajează agresivitatea ca formă de exprimare a puterii. Rețelele sociale, mass-media și influencerii contribuie la distorsionarea identității, oferind imagini superficiale și conflictuale despre ce înseamnă să fii «cool», «bărbat» sau «respectat»”, adaugă Alina Anghelescu.
Astăzi, băieții învață despre putere și masculinitate nu din relații autentice, ci din videoclipuri scurte, filtre și meme-uri. Fetele sunt expuse unui idealism conflictual. Rezultatul? O generație care nu mai are acces la centrul său interior, ci trăiește în afara lui, ghidată de comparații toxice și o presiune identitară permanentă, potrivit speciliastului.
„Cei care manifestă comportamente agresive nu acționează din centrul lor interior, ci se află în afara susținerii interioare, având emoții blocate”, completează ea.
Ce e furia, cum o tratăm, cum o reprimăm
Furia, spune Anghelescu, este una dintre emoțiile cel mai prost înțelese și cel mai repede reprimate în societatea românească. De mici, copiii învață că „nu e bine să fii furios”, iar în adolescență, exact când furia devine copleșitoare, nu au unde și cum să o exprime sănătos.
„Furia este o expresie esențială a satisfacerii nevoilor în primele etape ale dezvoltării și stimulează grija de sine. Dacă emoțiile nu sunt înțelese, ci doar li se oferă explicații superficiale, acestea se acumulează în interior”, este de părere psihologul de familie.
Corpul devine atunci singura scenă de exprimare. Adolescenții simt în corp furia: în gât, în piept, în umeri, în stomac și, dacă nu sunt ajutați să o transforme, o proiectează afară: asupra altora, asupra lor înșiși, asupra lumii, conform declarațiilor sale. Aici apare riscul actelor violente.
„Această energie impulsivă poate conduce la comportamente ostile și distructive. Ea exprimă un sentiment puternic de putere, oferind și resursele necesare trecerii la acțiune. Totuși, adolescenții sunt adesea confuzi în raport cu această energie”, continuă Alina Anghelescu.
De altfel, această „confuzie” a energiei agresive este agravată de lipsa unor medii care să o poată conține și transforma. Dacă familia, școala sau sistemul medical nu oferă oglindire, ghidare și spațiu pentru exprimare, copilul învață să își inhibe furia sau să o arunce în exterior, într-o formă periculoasă.
„Când o emoție rămâne ascunsă în corp, organismul caută o modalitate de a o exprima și de a elibera energia acumulată. Aceasta se manifestă uneori inadecvat, fără cooperarea conștientă a copilului sau adolescentului”, adaugă psihologul.
Așadar, nu există răspunsuri simple la valul de violență juvenilă. Dar există cauze clare. România are nevoie de o schimbare profundă în modul în care tratează furia, emoțiile și dezvoltarea adolescenților. Prevenția începe acolo unde e cel mai puțin spectaculoasă: în ascultare, în spații sigure, în educație emoțională și în conexiune reală.
„Un acces de furie poate fi un semnal al neputinței, tristeții, fricii sau rușinii, dar poate și atrage atenția asupra unor probleme mai profunde, precum tulburările de conduită, tulburarea opozițional-provocatoare, comportamentele de risc sau dezechilibrele hormonale specifice adolescenței.”
Furia nu este un defect moral, ci o emoție firească, care poate deveni distructivă doar atunci când copilul nu este învățat să o recunoască și să o exprime în siguranță. Pentru asta, spune psihologul, e nevoie de un proces educațional real, cu trei pași de bază: „Conștientizarea furiei: «Mă simt furios acum.»
Acceptarea emoției: «Este în regulă să fiu furios.»
Alegerea modului de exprimare a furiei: cum îmi pot exprima furia fără să mă rănesc pe mine sau pe ceilalți.”
De prea multe ori, aceste etape lipsesc complet din educația afectivă primită acasă sau în școală. Copilul învață că furia trebuie ascunsă, ignorată sau pedepsită, iar când apare, e considerată un act de răzvrătire, nu un strigăt de ajutor.
„Este important să normalizăm polaritățile emoțiilor amestecate, altfel pot crea confuzie și teamă, de exemplu, e posibil să simți furie față de o persoană dragă.”
Adolescenții nu au nevoie de pedepse și etichete, ci de ghidaj și limite sănătoase, spune și ea, la rândul său. Fără acestea, riscă să trăiască un haos interior în care emoțiile se transformă în conflicte. „Stabilirea unor limite clare, adecvate vârstei, este esențială pentru ca adolescentul să-și cunoască, să experimenteze și să testeze limitele, pentru a putea face alegeri conștiente și pentru a dobândi un anumit grad de putere și control, dar și pentru a intra sănătos în contact cu propria energie agresivă”, crede Alina Anghelescu.
Lipsa limitelor nu înseamnă libertate, ci anxietate și dezorganizare. Adolescentul care nu este ghidat riscă să caute controlul prin comportamente extreme, inclusiv agresivitate, revoltă sau izolare.
În spatele acestor comportamente stau adesea moduri disfuncționale de relaționare, moștenite din copilărie, de la părinți autoritari sau excesiv de permisivi, care nu au oferit un cadru de siguranță afectivă. „Răspunsurile nesănătoase provin adesea din moduri disfuncționale de relaționare și din introiecții negative ce ies la suprafață în perioada adolescenței.”
Igiena emoțională
În acest context, psihologul propune un concept care ar trebui să devină standard în educație: igiena emoțională.
„Igiena emoțională e nevoie să devină o normalitate în familie, în mediul educațional și în societate. Așa cum învățăm igiena corporală, avem nevoie și de o igienă emoțională: să știm să ne identificăm, să ne reglăm și să ne exprimăm emoțiile”, recomandă Alina Anghelescu.
Această „igienă” înseamnă alfabetizare emoțională în familie și în școli, dar și în formarea profesorilor, a diriginților, a celor care interacționează zilnic cu adolescenții. Relația profesor-elev poate deveni cheia pentru prevenirea violenței sau, dimpotrivă, terenul în care rolurile de victimă, agresor și salvator se perpetuează.
„Alfabetizarea cadrelor didactice în domeniul emoțiilor este esențială, deoarece relația profesor-elev poate modela dinamica triunghiului victimă–agresor–salvator, prezent atât în familie, cât și în societate.”
În concluzie, violența juvenilă nu poate fi abordată doar prin măsuri punitive sau prin reducerea vârstei răspunderii penale. Adolescenții care devin agresivi nu o fac din „răutate”, ci pentru că nu știu altceva. Iar asta este, în esență, eșecul nostru colectiv. „Adolescenții nu devin agresivi «din senin». Ei poartă în ei răspunsuri adesea dureroase la medii dezechilibrate, la lipsa conectării reale și la absența unor modele sănătoase de gestionare a emoțiilor”, conchide psihologul.
Actualitate
Sărăcia emoțională și banii: cum influențează traumele veniturile. „Românii preferă să plece decât să negocieze; trebuie să crezi că meriți mai mult”
Înainte să îți calculezi veniturile, trebuie să îți analizezi convingerile. Felul în care învățăm să privim banii încă din copilărie ne influențează, mai târziu, deciziile de consum, raportarea la siguranța financiară și curajul de a cere cât considerăm că merităm. În România, aceste lucruri se văd clar și în cifre: de la consumul emoțional și frica de instabilitate până la ezitarea de a negocia un salariu mai bun. Într-un interviu pentru Adevărul, Corina Cimpoca, fondatoarea MKOR, explică ce spun datele despre relația românilor cu banii și de ce succesul financiar nu depinde doar de cât câștigi.
Sursă foto: Shutterstock
În spatele multor decizii de cumpărare nu stau doar nevoile reale, ci și emoțiile, frustrările sau nevoia de validare. Din datele pe care le analizați, cât de mult consumă românii din nevoie și cât din impuls ori compensare?
Corina Cimpoca: Cifrele ne arată că există, într-adevăr, un consum care depășește cu mult nevoile funcționale. În studiul MKOR Consumer Sentiment, realizat trimestrial, pe un eșantion total de peste 22.000 de respondenți (cel mai mare studiu de acest tip din România), am constatat că 28% dintre români trăiesc exclusiv din cheltuieli de bază, iar 20,7% au ajuns să facă datorii chiar și pentru necesități elementare. Și totuși, în paralel, avem date din alte studii pe care le derulăm, care arată că 39,4% spun că mersul la cumpărături îi face să se simtă bine. Cele două realități coexistă. Asta ne spune ceva important: consumul nu este niciodată pur rațional. Există o componentă emoțională consistentă: cumpărăm ca să ne recompensăm, ca să ne liniștim, ca să simțim că avem control. Cât anume din fiecare coș de cumpărături acoperă o nevoie reală versus o nevoie emoțională? Nu putem tranșa cu o cifră exactă, dar datele arată că granița este mult mai permeabilă decât ne place să credem.
Plecăm adesea de la premisa că luăm decizii financiare rațional?
Premisa deciziei raționale este, practic, un mit pe care datele îl erodează constant. Din unul din studiile noastre reprezentative național, realizat pe 1.159 de respondenți, 22,8% recunosc că simt remușcare după cumpărături, un semnal al achizițiilor impulsive. Iar 28,5% dintre cei intervievați în alt studiu au declarat că au cumpărat nu din necesitate, ci din dorință pură. Nu e vorba de o populație iresponsabilă. E vorba de mecanisme psihologice: cumpărăm când suntem obosiți, când suntem stresați, când vrem să marcăm un moment. Promoțiile amplifică și mai mult această dinamică: 80,8% dintre români cumpără mai mult când văd reduceri, conform MKOR Consumer Sentiment. Întrebarea este „în ce condiții decizia emoțională devine dominantă?”, iar răspunsul aproape invariabil, este: când presiunea financiară sau psihologică este (prea) mare.
Relația cu banii se formează adesea încă din copilărie, din ce vedem și învățăm acasă. Cât de mult se simte acest lucru mai târziu, în viața profesională? Se observă, de exemplu, o ezitare a românilor în a-și negocia salariile și în a cere atât cât consideră că merită?
Datele din piața muncii confirmă această ezitare, chiar dacă ea apare indirect. În studiul nostru MKOR Employee Sentiment, realizat în ultimii 3 ani pe eșantioane reprezentative pe populația activă, vedem că 21,9% percep că au colegi plătiți mai mult pentru mai puțin, iar reacția predominantă nu este negocierea, ci migrarea. Românii preferă să plece decât să ceară. Negocierea presupune să crezi că meriți mai mult, iar această convingere se formează devreme. Dacă în copilărie mesajul a fost că banii sunt rari, că e rușinos să ceri, că e mai sigur să taci, acest pattern se transferă în viața profesională. Nu avem date longitudinale care să lege explicit copilăria de comportamentul salarial adult, dar implicațiile comportamentale sunt vizibile: evităm confruntarea directă cu subiectul banilor, indiferent dacă e vorba de negociere sau de planificare financiară personală. Preferăm să rezolvăm problema schimbând contextul, nu pe noi înșine.
Mai mulți bani aduc, în practică, mai multă liniște sau doar un stil de viață mai costisitor și aceleași griji?
Acesta este unul dintre cele mai interesante fenomene pe care le observăm în date. În MKOR Consumer Sentiment am aplicat o analiză pe venituri și am descoperit că la categoria de venituri mari (peste 6.000 lei net), cheltuielile discreționare urcă brusc la 30–34% din buget. Cu alte cuvinte, pe măsură ce venitul crește, cresc și cheltuielile. Este o corelație pe care o vedem în toate studiile pe care le derulăm. Nu neapărat pentru lucruri mai importante, ci mai degrabă pentru un stil de viață mai scump.
Economisesc activ doar 8,7% dintre români, indiferent de venit. E drept, la venituri de peste 15.000 lei procentul celor care economisesc ajunge la 49%, dar până acolo, creșterea venitului tinde să fie „consumată” pe loc. Este exact ce economiștii numesc „lifestyle inflation”: fiecare treaptă de venit aduce cheltuieli pe măsură. Securitatea financiară reală nu vine automat cu un salariu mai mare, ci cu un comportament financiar deliberat, iar acesta e mai rar decât ne-am dori.
Din ce observați în piață, cât de des cumpărăm pentru utilitate și cât pentru imagine, statut sau validare socială?
Avem date care sugerează că semnalarea statutului prin consum există, dar nu este atât de dominantă pe cât o portretizează discursul public. Cifrele noastre arată că 28,9% dintre români cred că un preț mai mare înseamnă automat calitate mai bună, un indicator indirect al consumului aspirațional. Totodată, 33,9% dintre participanții la studiu au declarat că s-au simțit bine cumpărând și altceva decât planificaseră. Există o satisfacție reală în a-ți depăși propriile așteptări. Problema apare când această satisfacție devine regulă, nu excepție, și când este finanțată din resurse pe care nu le ai. Nu am un procent care să spună „atât din consum e pur status”, pentru că nimeni nu recunoaște asta explicit. Dar comportamentele precum cumpăratul de produse pe care „nu mi le permit în mod normal”, declarat de 24,5% la Black Friday, vorbesc mai clar decât autoraportările.
ADHD și spiritul antreprenorial. Legătura surprinzătoare dintre tulburarea de atenție și inițiativă
Dacă ne uităm la diferențele dintre generații, tinerii din Gen Z par mai relaxați în raport cu banii sau, dimpotrivă, duc mai departe multe dintre temerile financiare ale părinților lor?
Gen Z este, probabil, generația cel mai greșit înțeleasă în conversația despre bani. Datele noastre din studiul PulseZ realizat împreună cu VSFA pe 1.080 de tineri între 18 și 27 de ani, arată că motivația numărul unu a acestei generații este independența financiară (35% o plasează pe primul loc și 50,2% acordă nota maximă siguranței financiare).
Nu sună a generație relaxată, sună a generație anxioasă. Și există și motive: 37,5% identifică constrângerile financiare ca principala lor provocare, tendință confirmată și din studiul nostru Consumer Sentiment, unde vedem că Gen Z are cel mai ridicat procent de oameni care trag din economii, 27,5%. Tinerii nu cheltuiesc nesăbuit, ci sunt structural dezavantajați (prețuri mari, salarii de intrare mici, chirii enorme) și încearcă să supraviețuiască. Asta ca să nu începem și o discuție despre faptul că explozia AI le fură joburile de intrare pe piața muncii, cele care îi formează și îi ajută să urce treptele unei cariere. Fricile generației lor nu sunt moștenite, sunt „câștigate” pe cont propriu, în timp real.
Când presiunea economică crește, oamenii își temperează consumul sau apare acel fenomen de „terapie prin shopping” ca formă de eliberare a stresului?
Ambele fenomene coexistă, și asta este tocmai ceea ce face analiza comportamentului de consum în perioade de criză atât de complexă. Pe de o parte, în MKOR Consumer Sentiment vedem o prudență reală: 67,4% dintre români aleg mărci mai ieftine, 60,3% au redus cantitățile cumpărate, 80,8% cumpără mai mult la promoții. Acestea sunt ajustări raționale, de supraviețuire. Pe de altă parte, 34,8% dintre participanții la un alt studiu descriu cumpărăturile ca o „reală bucurie”, iar 32,2% simt emoția vânătorii de reduceri. Reducerea în sine a devenit o sursă de satisfacție emoțională, nu neapărat produsul cumpărat. Deci da, există terapie prin shopping, dar ea s-a sofisticat: nu mai cumpărăm scump ca să ne simțim bine, cumpărăm „deștept” ca să simțim că am câștigat ceva. Este un mecanism de coping mai subtil, dar la fel de prezent.
Din studiile pe care le-ați coordonat, care este cea mai frecventă greșeală pe care o fac românii când vine vorba de bugetul personal?
Cel mai frecvent comportament de auto-sabotare pe care îl vedem în date nu este cheltuitul excesiv, ci lipsa monitorizării. Din studiul PulseZ, 21,1% dintre tineri nu își urmăresc deloc veniturile și cheltuielile. Dacă nu știi unde se duc banii, nu poți lua nicio decizie conștientă în legătură cu ei. Al doilea comportament problematic este ceea ce eu numesc „economia de promoție”: 80,8% cumpără mai mult la reduceri, dar a cumpăra ceva la 50% reducere pe care nu l-ai fi cumpărat la preț întreg nu înseamnă că ai economisit, înseamnă că ai cheltuit pe ceva inutil. Datele din Consumer Sentiment arată că acest comportament a crescut în ultimii ani, semn că nu mai este o reacție emotională la criză, ci mai degrabă un pattern stabilizat. Iar un pattern de consum pe care nu îl conștientizezi este, prin definiție, unul pe care nu îl poți controla.
„Nu mai muncim de frică”. Generația Z rescrie regulile jocului și nu mai acceptă locuri de muncă abuzive
Dacă cineva observă că cheltuie din impuls sau pe fond de stres, care ar fi primul pas practic pentru a recăpăta controlul?
Primul pas, și cel mai concret, este să introduci o pauză deliberată între impuls și acțiune. Datele noastre din studiul anual de Black Friday arată că 54,2% dintre cumpărători urmăriseră produsul de mult timp înainte de a-l achiziționa. Adică peste jumătate dintre ei au practicat, instinctiv, exact această tehnică: amânarea deliberată. Nu au acționat la primul impuls, au așteptat momentul potrivit (știind că acel moment stabilit extern va veni).
Poți aplica același principiu în viața de zi cu zi: când vrei să cumperi ceva care nu era planificat, notează-l și revino la el după 48–72 de ore. Dacă dorința persistă, probabil are substanță. Dacă dispare, era emoție de moment. Simplu, gratuit, eficient. Nu ai nevoie de o aplicație sau de un coach financiar, ci de un obicei. Și obiceiurile se construiesc prin repetare, nu prin voință de moment.
Un alt lucru pe care eu personal îl practic este să plec la cumpărături cu o listă clară. Ce nu este pe listă trebuie să se încadreze într-un buget (de exemplu, îmi amintesc că am uitat să pun ceva pe listă), iar restul cumpăr online. Le adaug în coș, dar nu cumpăr imediat, ci aștept 1-2 zile, pentru a-mi da seama dacă impulsul de moment chiar este o nevoie reală.
Care este cel mai mare mit legat de modul în care își cheltuie românii banii pe care l-ați demontat clar prin datele strânse în ultimii ani?
Cel mai mare mit pe care datele noastre îl demontează fără echivoc este că românii cumpără impulsiv și irațional de Black Friday. Imaginea populară este a unui consumator care se aruncă în cumpărături din entuziasm de turmă. Realitatea din studiul nostru Black Friday, derulat în ultimii 3 ani pe mai bine de 2.600 de respondenți, arată exact opusul: 54,2% urmăreau produsul de mai mult timp, 72% își stabilesc bugetul în funcție de resursele disponibile și numai 2,7% cumpără pentru că „toți din jur cumpără”. Acesta este un comportament extrem de planificat. Românul de Black Friday nu e victima marketingului, ci folosește evenimentul de reduceri ca instrument pentru a-și permite ceva ce altfel nu intră în buget, și 24,5% recunosc explicit asta. Este o formă de planificare financiară adaptativă, nu iresponsabilitate.
Actualitate
SUA reiau negocierile cu Iranul. Emisarii lui Trump, Steve Witkoff şi Jared Kushner, pleacă în Pakistan
Emisarii președintelui american Donald Trump, Steve Witkoff şi Jared Kushner, vor călători sâmbătă în Pakistan pentru a relua negocierile menite să pună capăt războiului cu Iran, a declarat vineri purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt.
Witkoff și Kushner merg sâmbătă în Pakistan FOTO EPA-EFE
Vicepreședintele JD Vance, care s-a alăturat lui Witkoff și Kushner în discuțiile de pace cu oficiali iranieni la începutul acestei luni, în Islamabad, nu va merge în Pakistan, dar va „rămâne în așteptare” pentru a se alătura negocierilor.
„Steve și Jared vor pleca mâine în Pakistan pentru a asculta poziția iranienilor”, le-a spus Leavitt jurnaliștilor la Casa Albă, potrivit POLITICO. „Președintele, vicepreședintele și secretarul de stat vor rămâne aici, în Statele Unite, pentru a primi actualizări, iar vicepreședintele, din câte înțeleg, este în așteptare și este pregătit să plece în Pakistan dacă vom considera că este o utilizare necesară a timpului său.”
Leavitt a sugerat că Statele Unite și Iranul sunt mai aproape de un acord, însă a refuzat să ofere detalii atunci când a fost întrebată dacă administrația Donald Trump a primit o propunere de pace din partea liderilor iranieni.
„Cu siguranță am văzut unele progrese din partea iraniană în ultimele zile”, a spus ea.
Disponibilitatea Iranului de a relua negocierile cu SUA marchează o schimbare de poziție față de începutul săptămânii, când Teheranul a refuzat să-și trimită echipa de negociere la Islamabad, în semn de protest față de blocada americană asupra Strâmtoarea Ormuz. La câteva ore după aceea, Trump a prelungit blocada pe termen nedeterminat, fiind de acord totodată să extindă armistițiul dintre cele două țări.
Noile discuții au loc în contextul în care Trump și oficialii administrației sale indică faptul că războiul ar putea dura mai mult decât sugerase inițial președintele, atunci când a început în februarie. Întrebat despre calendarul încheierii conflictului, Trump le-a spus jurnaliștilor joi: „Nu mă grăbiți.”
Trump a mai sugerat că ar fi dispus să tolereze, „pentru o perioadă”, creșterea prețurilor la combustibil provocată de conflict, în schimbul împiedicării Iranului de a obține o armă nucleară. Deja, benzina este cu aproximativ un dolar pe galon mai scumpă decât înainte de izbucnirea conflictului, un semnal îngrijorător pentru republicani înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului din noiembrie, notează publicația.
Mai devreme, vineri, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a continuat să amenințe cu noi lovituri asupra țintelor iraniene și a declarat că SUA au „tot timpul din lume” pentru a-și atinge obiectivele în Iran.
Vizita anterioară a lui Vance la Islamabad a reprezentat negocierile la cel mai înalt nivel între liderii SUA și Iran de la Revoluția Islamică din 1979. Totuși, Vance s-a întors din acea deplasare fără rezultate concrete, insistând că orice acord trebuie să includă un angajament din partea Iranului de a nu urmări capacitatea de a construi o armă nucleară.
Actualitate
Vladimir Putin pierde teren în sondaje. Popularitatea liderului rus scade pentru a șaptea săptămână consecutiv
Indicatorii de popularitate ai președintelui rus Vladimir Putin sunt în scădere pentru a șaptea săptămână la rând, pe fondul nemulțumirilor legate de războiul din Ucraina, restricțiilor de internet și problemelor economice, potrivit unui nou sondaj.
Vladimir Putin. FOTO: Profimedia
Datele arată că rata de aprobare a liderului de la Kremlin a coborât la aproximativ 65,6%, cel mai scăzut nivel de dinaintea invaziei din 2022, în timp ce nivelul de încredere a scăzut la circa 71%, potrivit sondajului realizat de institutul rus VTSIOM și citat de Agerpres. În același timp, aproximativ un sfert dintre ruși declară că nu au încredere în Putin sau nu îi aprobă activitatea.
Scăderea este pusă pe seama mai multor factori, inclusiv oboseala populației față de conflictul din Ucraina și lipsa unor progrese semnificative pe front, dar și a restricțiilor privind accesul la internet și a presiunilor economice resimțite la nivel intern.
Tot mai puțini ruși îl mai indică pe Putin drept politician preferat, proporția acestora reducându-se semnificativ față de anii anteriori. În paralel, sondajele arată că atât electoratul moderat, cât și cel naționalist îl percep din ce în ce mai mult ca pe un lider mai slab.
Nemulțumirea este amplificată și de restricțiile asupra platformelor online, inclusiv blocarea unor rețele sociale, măsuri pe care Kremlinul le justifică prin motive de securitate. Liderul rus a susținut recent că aceste limitări sunt necesare pentru prevenirea atentatelor și protejarea populației.
În plus, reducerea aparițiilor publice ale lui Putin și contextul internațional tensionat contribuie la percepția unei conduceri mai rezervate, în timp ce presa de opoziție susține că autoritățile au intensificat măsurile de securitate în jurul liderului de la Kremlin.
Cine îl apreciază pe Vladimir Putin în Europa
Un sondaj global al Gallup International realizat în perioada octombrie-decembrie 2025, a analizat opinia publicului din 61 de țări despre cinci lideri politici și o personalitate religioasă: Donald Trump, Vladimir Putin, Xi Jinping, Benjamin Netanyahu și Papa Leon.
Sprijinul pentru președintele rus Vladimir Putin rămâne extrem de limitat pe continent. Singura țară europeană în care liderul de la Kremlin are sprijin pozitiv este Serbia.
Sărăcia emoțională și banii: cum influențează traumele veniturile. „Românii preferă să plece decât să negocieze; trebuie să crezi că meriți mai mult”
Înainte să îți calculezi veniturile, trebuie să îți analizezi convingerile. Felul în care învățăm să privim banii încă din copilărie...
SUA reiau negocierile cu Iranul. Emisarii lui Trump, Steve Witkoff şi Jared Kushner, pleacă în Pakistan
Emisarii președintelui american Donald Trump, Steve Witkoff şi Jared Kushner, vor călători sâmbătă în Pakistan pentru a relua negocierile menite...
Vladimir Putin pierde teren în sondaje. Popularitatea liderului rus scade pentru a șaptea săptămână consecutiv
Indicatorii de popularitate ai președintelui rus Vladimir Putin sunt în scădere pentru a șaptea săptămână la rând, pe fondul nemulțumirilor...
Un val polar aduce o nouă răcire în România. De când se instalează asupra țării noastre și cum va fi vremea de 1 Mai
Un val de aer rece asociat unui jet polar va afecta România începând de luni, 27 aprilie, când țara noastră...
Bancherul putred de bogat care a devenit arhitectul Europei moderne. Era un geniu al diplomației și a schimbat destinul cultural al continentului
Un bancher italian, pasionat de artă și cu o inteligență ieșită din comun, este considerat arhitectul din umbră al Europei...
Un copil de 12 ani a fost izbit de o mașină după ce a căzut dintr-o căruță aflată în mers
Un accident grav a avut loc joi seară pe DJ 106S, în localitatea Daia din județul Sibiu. Un băiat de...
Cum recreezi atmosfera Bridgerton acasă – ghid practic și reguli de etichetă
Dragă cititorule… aranjarea mesei poate schimba complet experiența de servire, fie că vorbim despre o masă festivă acasă, un brunch...
-
Breakingacum 2 zileDupă 12 ore de chin politic, ziua de ieri se închide fără nicio concluzie. Nicușor Dan îndeamnă la răbdare, partidele se bat pentru putere
-
Breakingacum 2 zilePolitico: Criză de eficiență în UE. Cum au ajuns summiturile liderilor europeni să fie tot mai greu de gestionat, mai ales în situații critice
-
Actualitateacum 3 zileSindicaliștii de la Azomureș protestează la Ministerul Energiei. Temeri privind închiderea combinatului
-
Actualitateacum 2 zileLamine Yamal s-a accidentat și poate rata Cupa Mondială. Starul Barcelonei l-a învins pe Ionuț Radu din penalty
-
Actualitateacum 2 zileCe este cancerul de pancreas și de ce e atât de periculos
-
Actualitateacum 3 zileTensiuni în Strâmtoarea Ormuz: Trei nave au fost atacate în serie. Gardienii Revoluției iraniene, suspectați de deschiderea focului
-
Breakingacum 2 zileDan Dungaciu: „Germania își învălui tancurile în steagul UE pentru a ascunde intenția de înarmare care va declanșa toate alarmele la nivel mondial”
-
Actualitateacum 2 zileDetoxifiere tradițional românească ieftină, eficientă și super delicioasă. Preparatele românești și săsești demențiale care te pun instant pe picioare