Actualitate
12 februarie, ziua în care a fost eliberat marinarul scoțian care a fost sursa de inspirație a personajului Robinson Crusoe VIDEO
La 12 februarie 1809 s-a născut naturalist englez Charles
Darwin, autorul teoriei evoluționiste. În anul 1884 s-a născut poeta Otilia
Cazimir, în 1904 regizorul Jean Georgescu, iar în 1923 regizorul Franco
Zeffirelli.
1554: Lady Jane Grey, regină a Angliei pentru nouă zile, a
fost decapitată pentru trădare
Lady Jane Gray a fost aşezată pe tronul Angliei de
intrigantul său socru, deposedată de verişoara sa, însetată de putere, şi
condamnată la moarte de trădarea propriului său tată. În dimineaţa zilei de 12
februarie 1554, Jane a fost adusă în locul special amenajat într-una dintre
camerele Turnului Londrei. Cu puţin timp înainte a privit cum a fost adus
înapoi, într-o căruţă, corpul neînsufleţit al soţului ei, care fusese executat
pe un deal din apropiere. Netulburată de spectacolul înfiorător, a înfruntat
moartea cu curaj. A ţinut un mic discurs, stăruind la cei prezenţi să se roage
pentru ea şi pentru că au fost orbiţi şi a îngenuncheat pe paiele aşternute
special în acest scop si a rostit ultima rugăciune. Fiind legată la ochi,
pentru un moment calmul a părăsit-o observând că butucul nu era aproape. „Ce
trebuie să fac ? Unde este?” a întrebat panicată. Şi-a recăpătat însă starea în
timp ce mâinile i-au fost ghidate către acesta. Câteva momente mai târziu
toporul căzu retezându-i capul dint-o singură lovitură timp în care cu hotărâre
şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Tânăra Jane Gray şi-a trăit moartea ca pe ultima sa datorie
fata de această lume vitregă aşa cum a acceptat fără crâcnire, dar cu reţinere
numirea pe tronul Angliei , fără să îşi fi dorit sau să fi cerut aceasta, fapt
care a aşezat-o în ingrata postură de trădătoare în faţa poporului pe care se
angaja chiar în acel moment să îl slujească.
1709: marinarul scoțian Alexander Selkirk a fost salvat după
patru ani trăiți în singurătate pe insula Juan Fernandez. El a fost sursa de
inspirație a personajului Robinson Crusoe
Daniel Defoe s-a
inspirat în celebrul roman „Robinson Crusoe“ de aventurile unui marinar pe nume
Alexander Selkirk, membru în echipajul bucanierului englez William Damper, un
individ care, după ce a pus mâna pe o încărcătură de tinere sclave de culoare,
a schimbat denumirea navei în Bachelor’s Delight (Deliciul Burlacilor).
Robinson Crusoe Prima ediție Wikipedia
Damper a
fost, poate, singurul pirat care a efectuat o călătorie în jurul lumii, timp în
care a ţinut şi un jurnal. Selkirk, ofiţer cu navigaţia pe una dintre navele
lui Damper, a fost abandonat pe o insulă pustie având la dispoziţie doar
„hainele şi aşternutul de pat, o puşcă, ceva praf de puşcă, gloanţe, tutun, o
toporişcă, un cuţit, un ceainic, o Biblie, câteva scule, instrumentele şi
cărţile sale de matematică”. Era în 1704. În februarie 1709 a fost recuperat
tot de Damper, care pe atunci se alăturase unei expediţii piratereşti conduse
de căpitanul Woodes Rogers. Povestea lui Selkirk a fost publicată în 1712, într-o
carte publicată la Londra. În 1719, apărea Robinson Crusoe.
Robinson Crusoe Wikipedia
1809: s-a născut naturalist englez Charles Darwin, autorul
teoriei evoluționiste
În tinerețe, fiind impresionat de pe urma unui contact cu
aborigenii în timpul călătoriei în jurul lumii, Charles Darwin a scris în
Jurnalul său: „Mirarea pe care am resimțit-o văzând pentru prima dată un grup
de oameni din Țara de Foc nu-mi va părăsi niciodată memoria; imediat, un gând
m-a cuprins: așa arătau, deci, și strămoșii noștri. Acești oameni erau goi-goluți,
(…) părul le era lung și încâlcit, gura le tremura de emoție, iar fața le era
sălbatică, teribilă și neîncrezătoare. Nu posedau practic nicio tehnică și, ca
niște animale sălbatice, trăiau cu ce prindeau; nu erau conduși de nimeni și
erau fără milă față de toți cei care nu aparțineau micuțului lor trib”. Așadar,
lui Charles Darwin însuși nu i-a fost străină descrierea populațiilor aborigene
într-un limbaj obișnuit pentru secolul XIX, conform dihotomiei „rasă
superioară” versus „rasă inferioară”; deși aici Darwin a invocat totuși nivelul
dezvoltării lor culturale, nu nemijlocit apartenența rasială.
Charles Darwin
Comună pentru majoritatea cercetătorilor de atunci era
atitudinea negativă față de căsătoriile interrasiale. O opinie populară era că
încrucișarea interrasială provoacă alterarea speciei, ducând la pieirea ei din
punct de vedere atât fizic, cât și moral, iar Charles Darwin, vizitând Brazilia
în timpul călătoriei sale pe vasul Beagle, rămase uluit de faptul că văzuse
acolo cazuri multiple de coabitare a albilor cu oameni de altă culoare.
El a
scris că diferențele între negrii africani și europeni sunt atât de izbitoare,
încât orice anatomist i-ar clasifica drept specii separate și numai tendințele
de coabitare observate de el îl făcuseră să mediteze că totuși e vorba probabil
de rase (sau subspecii) ale unei singure specii.
În pofida acestor mențiuni și
impresii personale, Darwin, în general, avuse o gândire progresistă pentru
acele vremuri, nu doar sub aspect teoretic științific, ci și social. El s-a
manifestat foarte activ în favoarea abolirii sclaviei, considera că ar fi un
prilej de mândrie pentru Anglia dacă ar fi prima națiune europeană care să
condamne oficial practica sclaviei. De asemenea, susținea afirmarea femeilor în
domeniul științei, contrar stereotipurilor și impedimentelor din acele vremuri.
1884: s-a născut Otilia Cazimir, poetă şi prozatoare
Otilia Cazimir rămâne până în zilele noastre una dintre
puţinele femei care şi-au lăsat amprenta asupra poeziei româneşti.
Supranumită „poeta sufletelor simple”, Otilia Cazimir a
povestit într-un interviu, cu doar 3 ani înainte de a se stinge din viaţă, de
ce nu i-a plăcut pseudonimul său literar. Mihail Sadoveanu şi Garabet
Ibrăileanu sunt cei care au botezat-o.
Talentata scriitoare a publicat în 73 de ani de viaţă,
dintre care 55 de activitate literară, aproape 60 de volume, constand în
lucrări originale şi traduceri – arată Muzeul Naţional al Literaturii Iaşi.
Otilia Cazimir Wikipedia
Scriitoarea s-a îndrăgostit iremediabil la doar 17 de ani de
poetul George Topîrceanu, care era mai mare cu 8 ani ea. Totuşi, cei doi au
ales să-şi ascundă relaţia, o legătură întreruptă doar de distanţă, în perioada
în care Topîrceanu a fost prizonier de război în Bulgaria (1916-1918).
Nu este cunoscută cauza exactă a morţii Otiliei Cazimir,
însă se ştie ca suferea de mai multe boli care au măcinat-o de-a lungul anilor.
Printre afecţiunile care au dus la decesul acesteia s-au numărat ”un
dezechilibru glandular, cu hipercalcemie, hipertensiune, stare rea a ficatului
şi mai ales un surmenaj accentuat” şi se bănuia că avea şi probleme cardiace.
Otilia Cazimir a murit la vârsta de 73 de ani, în noaptea de 7 spre 8 iunie
1967, la ora 2.30.
1904: s-a născut Jean Georgescu, regizor, actor şi scenarist
Actorul, scenaristul şi regizorul român Jean Georgescu şi-a
manifestat pasiunea pentru cinematografie în anii în care această artă începea
să evolueze şi în ţara noastră, rămânând cel mai bine cunoscut pentru regia
filmului „O noapte furtunoasă“ (1942), film produs de Ion C. Cantacuzino, cu
Radu Beligan în rolul lui Rică Venturiano.
Jean (Ion) Georgescu s-a născut în februarie 1901, în
Bucureşti. După absolvirea studiilor la Conservatorul Regal de Artă Dramatică,
a debutat ca actor în anii ’20, jucând în diferite companii teatrale alături de
actori de renume ai momentului, printre care şi Elvira Popescu. În
cinematografie şi-a început cariera tot ca actor, în filmul „Ţigăncuşa de la
iatac” (1923), unde interpreta rolul unui „bonjurist”. Atras din ce
în ce mai mult de cinematografie, a început să scrie scenarii de film.
Dintre acestea – „Milionar pentru o zi” (1924, pe care
l-a şi regizat), „Maiorul Mura” (1928, regia Ion Timuş) şi „Aşa e
viaţa” (1928, regia Marin Iorda). La începutul anilor ’30, cineastul s-a
îndreptat spre Paris, unde a rămas până la izbucnirea celui de-al Doilea Război
Mondial. Şi acolo, a realizat filme în calitate de regizor-scenarist, printre
care mediumetrajele „La miniature” (1933) şi „Ça colle” (1933), în
care rolul principal era interpretat de Fernandel, aceasta fiind una dintre
apariţiile pe ecran ce l-au consacrat pe celebrul actor francez de comedie.
Reîntors în România în 1939, Jean Georgescu şi-a îndreptat
atenţia către Caragiale, adaptând piese de teatru şi povestiri scurte scrise de
acesta. „O noapte furtunoasă” rămâne şi astăzi un reper al istoriei
cinematografiei româneşti. I-au urmat „Vizită” (1952), „Lanţul
slăbiciunilor” (1952), „Mofturi” (1965). În filmul „Directorul
nostru”, realizat în 1955, Grigore Vasiliu Birlic realiza un rol de
comedie memorabil.
În perioada comunistă, Jean Georgescu a fost marginalizat ca
regizor, în viaţa personală fiind silit să divorţeze de soţia sa franţuzoaică.
A murit în 1994, în Bucureşti.
1923: s-a născut regizorul Franco Zeffirelli
Gianfranco Corsi Zeffirelli s-a născut pe 12 februarie 1923
la Florenţa. A urmat cursurile Facultăţii de Arte Frumoase din cadrul
Universităţii din Florenţa. Şi-a început cariera ca asistent al lui Lucino
Visconti, cu care a lucrat la „La terra trema” (1947), „Bellissima”
(1951) şi „Senso” (1952). S-a făcut cunoscut ca actor, scenarist, regizor
şi producător. Alte filme care l-au ridicat printre titanii cinematografiei
sunt: „Frate Soare, soră Lună“, „Campionul“, „Traviata“, „Otello“, „Hamlet“,
„Jane Eyre“, „Un ceai cu Mussolini“ sau „Trei fraţi“.
Franco Zeffirelli
Creaţiile sale cinematografice au devenit pelicule clasice
ale celei de-a şaptea arte. În 1999, la Festivalul Internaţional de Film de la
Karlovy Vary, a primit Premiul special pentru contribuţia sa în lumea filmului.
Zeffirelli a fost activ până la o vârstă înaintată, deşi sănătatea sa era din
ce în ce mai şubredă.
El şi-a petrecut ultimii ani de viaţă în scaunul cu rotile,
înconjurat de câinii săi credincioşi la vila sa de la periferia Romei, notează
AFP. A cochetat şi cu politica, fiind membru al Partidul Forza Italia şi
senator în perioada 1994-2001. Este considerat, potrivit unor înregistrări
genealogice, un urmaş al geniului renascentist Leonardo da Vinci.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 2 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o ziImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv




