Actualitate
INTERVIU. “Războiul” tacit al cuvintelor. Disputele dintre blogger și autor, la ordinea zilei!
Lumea bloggerilor de carte nu este întotdeauna lapte și miere, atât cât privește timpul disponibil și acordat compunerii recenziilor și recomandărilor, cât și „războiul” tacit care se naște între așteptările autorilor și părerea exprimată. Laura Apetroaie vorbește deschis despre hopurile întâlnite în anii de când scrie recenzii pe blogul personal și cum sinceritatea uneori este blamată. Susține cartea și scriitorul român, dar în demersul său, reacțiile contradictorii venite din partea autorilor au făcut-o să vadă cu alți ochi piața de carte din România.
GÂNDUL.RO: Cine este, în câteva cuvinte, Laura Apetroaiei?
Laura Apetroaie: Laura este omul care crede, speră și visează. Crede că poate contribui la schimbarea lumii în care trăiește, crede că nu a ajuns aici întâmplător și că poate munci mai mult decât i s-a tot spus întotdeauna că ar putea. Ea redescoperă zi de zi cine este, cum este și își caută locul și scopul neîncetat. Speră la o lume mai bună, mai sinceră, mai curată. Dorește binele celor din jur și uneori își permite să vizeze. Sunt, dacă vreți, lumină și întuneric – o simplitate atât de complicată.
Din joacă, la început, dar și din dorința de a dărui ceva mai mult oamenilor, am început să scriu pe Bookcaffe ( www.bookcaffe.ro ). La început, recunosc, exprimările îmi erau mai simple, mai stângace, dar cu timpul am descoperit că pot așterne cu ușurință ceea ce simt despre o carte și pe hârtie. De abia anul acesta, probabil și pe fondul a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru și mai ales în lumea asta a cărților, am realizat că îmi doresc tare mult ca lumea literară să devină mai frumoasă!
GÂNDUL.RO: Cum arată o zi din viața unui blogger de carte?
Laura Apetroaie: Tare mi-aș fi dorit să îți spun că este frumoasă sau perfectă, pentru că fac ceea ce îmi place, dar aș minți. Este obositoare și presupune multă concentrare și planificare. Iubesc cărțile, poveștile de tot felul, dar realitatea este cu totul alta. O zi din viața mea este nu doar complicată, ci și extrem de plină. Deoarece timpul s-a comprimat, fapt pe care îl resimțim cu toții de altfel, fac eforturi pentru a-mi duce munca la bun sfârșit. Pe lângă alte activități zilnice, lectura și scrierea recenziilor îmi mănâncă nu doar ore bune, ci de multe ori, mă trezesc când ar fi trebuit să dorm. Ziua pentru mine este mult prea scurtă, așa că mai fur și nopții câteva ceasuri bune. Nu mă plâng, ci spun un adevăr asumat.
GÂNDUL.RO: Câte cărți citești într-o lună de zile?
Laura Apetroaie: Fac parte din fericita categorie, să spun așa, a bloggerilor care își aleg ceea ce citesc. În funcție de subiect sau de numărul de pagini, am luni în care pot citi și câte o carte la două-trei zile. Dacă poveștile sunt complexe, atunci pot sta și o săptămână întreagă asupra ei, pentru a nu-i pierde din nuanțe sau pentru a găsi acel mijloc de a empatiza cu autorul. Nu îmi place să citesc la normă, nu îmi place să grăbesc lectura și nici să citesc pe diagonală, de dragul numerelor. Pentru a-mi da cu părerea asupra unei cărți, pentru a așterne pe hârtie puținele cuvinte, în comparație cu opera în sine a autorului, trebuie ca mai întâi de toate să simt acea carte, să mă împrietenesc sau nu cu personajele, în felul meu, să pot trăi povestea din plin. Iar pentru toate acestea, detaliile sunt cele care contează, cele care de cele mai multe ori fac diferența. De aceea, ai nevoie de timp. Pe de o parte pentru lectură, pe de alta pentru recenzie. Din punctul meu de vedere, numărul cărților citite este mai puțin relevant. Important este ca în acea lună să am șansa să citesc doar cărți bune. Uneori se întâmplă, alteori nu.
Nu îmi place să mă grăbesc când scriu o recenzie
GÂNDUL.RO: Cât timp petreci pentru a scrie o recenzie?
Laura Apetroaie: În medie, între o oră și 2 ore , uneori și mai mult. Sunt zile, în care pur și simplu una gândesc și alta mi se așterne pe hârtie. Citesc cu voce tare și dacă nu-mi place, șterg tot și o iau de la capăt. Sunt foarte atentă la ce scriu, motiv pentru care nu mă grăbesc niciodată. Dacă simt că ceea ce am de spus nu-mi vine natural, salvez sau șterg și revin a doua zi sau atunci când simt că mâinile mi se acordează cu gândurile. Atunci când faci o recenzie și îi dai drumul în on-line trebuie să ți-o și asumi. La fel ca și o carte, ceea ce noi bloggerii scriem, cititorii simt. Nu-mi place să recomand dacă nu simt sau dacă nu am cel puțin o motivație puternică. Pentru public, adică pentru cititori, uneori nici citatele nu-s persuasive. Omului trebuie să-i spui adevărul despre ceea ce ai citit pentru a te putea urmări în continuare, iar vizavi de scriitor trebuie să ai o ținută diplomatică.
GÂNDUL.RO: În calitate de blogger ce părere ai despre adevărații cronicari de carte?
Laura Apetroaie: Grea întrebarea, tare grea. Și de ce spun “grea”, pentru că fără să vreau mi-am amintit de Grigore Ureche – primul cronicar român. De la el, până acum, în prezent, lucrurile s-au schimbat, cum de altfel este și normal. Ceea ce însă pot spune este că într-adevăr există o mare diferență din punct de vedere scriptic și nu numai între blogger și cronicar. Această diferență, cu ani în urmă, a condus chiar la discuții aprinse, pentru ca mai apoi să se stingă. Ceea ce poate nu s-a înțeles atunci a fost faptul că noi, bloggerii ne exprimăm părerile personale și nu facem analize textelor. Pentru asta ai nevoie de ani de zile de studii în domeniu, ceea ce cred că în prezent, sper să nu spun vreo prostie, nu se mai regăsește în nicio curiculă a vreunei facultăți. Cert este că, fără a lua dreptul nimănui sau a supăra, în ceea ce mă privește, eu nu rezonez cu cronica. Mi se pare mult prea impersonală, rece și greoaie. Dar, bineînțeles că respect munca acelor cronicari adevărați, puțini câți mai sunt la număr sau de care am auzit eu. Și așa lumea citește din ce în ce mai puțin și mai greu. Nu înțeleg de ce nu putem să ajungem la un acord, prin care chiar și acea cronică să se poată face într-un limbaj accesibil tuturor. În fond, din punctul meu de vedere nici nu există „noi” sau „ei”, ci cartea, autorul și cititorul.
Fie că vorbim despre o cronică, fie că vorbim despre o recenzie sau recomandare, important este să ajungem la inima publicului.
Eu nu m-am ferit niciodată să spun că nu am terminat o facultate de profil. În fond nu există studii care să ateste calitatea de blogger sau recenzent de carte. Dacă exista o legislație care să reglementeze aceste aspecte, Bookcaffe ar fi fost un altfel de site, cu siguranță și alți 90% dintre bloggerii actuali, nu ar mai fi scris recenzii. Nu în puține cazuri, nu doar mie, dar și altora din breaslă, din cauza unor păreri exprimate sincer, faptul că nu avem acea diplomă, ne-a atras multe discuții neplăcute. Cred că trebuie să se înțeleagă clar, că până la urmă bloggerul de carte nu face nimic în plus față de ceea ce i se cere: să își exprime o părere personală.
Cum să fac să plec din lumea asta poleită doar la exterior?
GÂNDUL.RO: Care este atitudinea scriitorului român vizavi de blogger -ul de carte?
Laura Apetroaie: A fi blogger, în primul rând presupune comunicare. Fie directă, deși este mai rară, fie prin intermediul rețelelor de socializare sau a poștei electronice, adică lucrezi cu oameni. Nu am să vin să spun o noutate, însă munca cu omul este una dintre cele mai dificile. Sunt autori și autori, la fel cum sunt și oameni între alți oamenii. Nu spun câini între câini pentru că nu vreau să se interpreteze greșit. Dar, pentru a răspunde punctual la întrebare, am să-ți spun că eu am împărțit autorii români în două categorii: unii pentru care chiar merită să rămân în lumea cărților, pentru care merită să lupt cu haosul din jungla asta infinită și alții a căror atitudine mi-a lăsat un gust amar. Din cauza lor de multe ori mi-am pus întrebarea – ”Cum să fac să plec din lumea asta poleită doar la exterior, că de frumoasă este doar în imaginația mea bolnavă?!?” Și toate astea pentru că mie încă îmi pasă, pentru că i-am supărat când, în mod elegant și diplomatic, nu am scris laudativ despre cărțile lor, pentru că nu aveam ce. Astfel de oameni, din punctul meu de vedere, ar trebui să înțeleagă că, dacă noi ne pierdem timpul în a le citi cărțile și a scrie despre ele, merităm un dram de respect, așa cum și noi le-am arătat-o lor, prin simplul fapt că le-am pomenit numele. Din păcate, aceștia sunt cei care nu își asumă, sunt genul de autori din cauza cărora mulți spun că românii nu scriu bine, ceea ce este total fals. Cât timp i-a luat lui Stephen King de exemplu să reușească, să își facă un nume?!? Ei bine, din păcate, mulți autori români,își doresc succesul peste noapte, iar asta nu se poate, cu atât mai mult în România.
Aleg adevărul, indiferent de consecințe
GÂNDUL.RO: Și totuși, toate aceste nemulțumiri din partea unora, nu te-au împiedicat să spui adevărul.
Laura Apetroaie: Nu, pentru că așa mi-aș pierde credibilitatea în fața urmăritorilor Bookcaffe. Nu mă feresc să spun că mi-a plăcut abordarea unui subiect, nu mă tem de reacțiile autorului sau uneori a editurilor, nu îmi autocenzurez nici gândurile, nici sentimentele, nici părerile. Recunosc că sunt momente în care așa de tare mă irită stilul în care este scrisă o carte, încât stau ore în fața laptop-ului și mă gândesc cum aș putea să scriu despre ea, fără să “desființez” autorul, dar nici să mint cititorul. Și tocmai din cauza faptului că am ales să spun adevărul, mi-am atras și multe comentarii negative din partea autorilor, deși promovarea literaturii române de calitate pentru mine este un obiectiv important. Dar este drept că nu pot mulțumi pe toată lumea și, în plus, nu toată lumea mă place pe mine – nici nu ar fi posibil asta, iar sentimentul este reciproc valabil. Eu doar spun ceea ce cred, reacțiile altora sunt alegeri, iar manifestările la fel. Personal, nu spun în nicio recenzie ”NU citiți cartea pentru că nu mi-a plăcut mie”. Eu am ales să citesc o carte, am un spațiu în care aleg (sau nu) să-mi public opiniile despre cărțile citite (cumpărate sau dăruite de cineva), iar cel ce ajunge să citească, decide singur dacă va citi sau nu romanul respectiv.
Cu sinceritate spun că am o mare strângere de inimă. E cumva dureros faptul că autorul român, oricare ar fi el, nu poate accepta recenziille negative sau pe cele echilibrate (în care se evidențiază plusurile, dar și minusurile) în egală măsură cum acceptă laudele. Pe de o parte, dacă tot și-a dat cartea spre recenzie, vreau să cred că nu și-a dat-o pentru a fi lăudat, iar pe de alta…la noi și nu numai, din păcate, recenzia negativă stârnește curiozitate mai mare decât una laudativă. Am convingerea însă, că pentru a ajunge la nivelul scriitorilor din afară, nici noi bloggerii nu ar trebui să ne justificăm în fața autorilor părerile, cum nici ei nu ar trebui să ne explice că nu le-am înțeles opera. Și asta numai pentru că, la un moment dat, vor trebui să existe și niște criterii care să facă diferența în piața de carte.
GÂNDUL.RO: Și pentru că ai pomenit de scriitorul străin, am să te întreb și pe tine – există vreo diferență între autorul român și cel străin?
Laura Apetroaie: Da, sigur că există, iar principala diferență constă în atitudine. Scriitorul din alte țări urmărește, se documentează, se autodepășește sau cel puțin încearcă, învață zilnic, este conștient că drumul succesului este unul anevoios și doar pentru că își respectă munca, automat respectă și cititorul. La noi, din păcate, totul este altfel sau mai altfel. Nu vreau să generalizez, dar numai să nu vrei, nu recunoști că ceea ce spun nu este nici exagerare și nici minciună.
Eu îmi doresc să vină acea zi în care să spun că nu există diferență. Mi-aș dori ca toți să înțelegem că, indiferent că suntem bloggeri sau scriitori sau cititori, trebuie să ne respectăm mai mult și să fim mai îngăduitori unii față de ceilalți.
Dar, dincolo de toate aceste aspecte, mai este un altul, foarte important și real – scriitorul român nu beneficiază de sprijinul și informațiile celor din alte țări. Gândiți-vă că în afară, poate și cel mai slab dintre autori, în momentul în care pregătește o carte, cei mai mulți își permit să plătească o persoană care să le facă documentarea. Uneori, mă gândesc și așa – poate că jungla aceasta literară, poate că la fel ca și noi bloggerii, și autorii au nemulțumirile și/sau frustrările lor…Până la urmă, cu toții suntem oameni, îmi spun deseori, uit și o iau de la capăt.
Editurile nu își respectă angajamentele față de autori
GÂNDUL.RO: Ce crezi tu, după ani de experiență, că îi lipsește cărții semnate de autorul român?
Laura Apetroaie: Dacă vorbim de o carte sub semnul unei edituri, atunci în mod cert atenția cuvenită și promisă de către editură și promovarea ei în mod inteligent și eficient. Să intru în detalii, oare? Mă bucură apariția editurilor pe piața de carte din România. Mă bucură că sunt din ce în ce mai multe, dar tot degeaba. Nu e suficient să ai o editură dacă nu se diferențiază de altele zeci existente. Nu este suficient să exiști ca editură, ci trebuie să te remarci prin ceva, altceva, făcut într-un mod total diferit. Ca editură, trebuie să te dezvolți și să-ți crești autorul în primul rând, dacă tu la rândul tău vrei să te dezvolți. Din păcate, foarte mulți autori se plâng de condițiile editoriale. Editurile nu își mențin angajamentele față de autori. Cele mai multe dintre ele, iau banii autorului, își trec numele pe copertă, le pun cartea în brațe și gata, s-au spălat pe mâini. Dacă editura nu își susține/ajută autorul nou publicat, el nu va vinde în veci, dar nici ea nu va crește. Deci, din punctul meu de vedere, editura e prima interesată să-și promoveze autorii debutanți și nu numai, dar ele s-au obișnuit ca promovarea să fie invers : scriitorul promovează editura. Cred cu tărie că editura și autorul sunt oglinzi în care se privesc reciproc, iar imaginea din oglindă ar trebui să semene, să se completeze perfect. Dacă într-o editură s-ar lucra cu profesionalism, poate că piața de carte din România ar fi alta, poate că scriitorul român ar avea șanse mai multe de reușită.
GÂNDUL.RO: Și dacă te-am văzut așa pornită pe edituri, ce părere ai despre self publishing?
Laura Apetroaie: În toți acești ani am citit și autori români care au ales self publishing. Nu e o idee rea, dar are lipsuri multe. Cărțile nu sunt trecute prin corectură, aranjamentele în pagină sunt cum a considerat necesar, calitatea hârtiei este foarte proastă, să nu mai vorbim de fonturile folosite – cele mai multe în Times New Roman, font folosit la ziar sau în alte instituții pentru comunicate de presă, notificări, etc. Asta mă întristează cumva. Înțeleg foarte bine că unora le place mult să scrie și pentru că le place, strâng bani și își publică singuri cărțile. Apreciez foarte tare curajul lor și dorința arzătoare de a lăsa ceva în urma lor – cărțile rămân, e dovada vie a existenței cuiva, dar contează și ce lași în urmă. În plus, lipsa de informare duce la erori majore. Din păcate, sunt mulți care încă publică așa, animați de marea dorință de a avea o carte, cartea semnată de ei, în mână. Apoi suferă când li se atrage atenția că era necesară corectura, pentru că romanele au foarte multe greșeli. Și atunci? Cine este vinovatul?
Românii citesc literatură de calitate
GÂNDUL.RO: Încotro crezi că se îndreaptă piața de carte din România?
Laura Apetroaie: Tare aș vrea să aflu și eu răspunsul la întrebarea asta. Cu toată sinceritatea spun, e păcat de țara asta, de scriitorii ei, chiar dacă unii dintre ei m-au dezamăgit, asta nu înseamnă că nu își merită locul lor. Este păcat ca sintagma ”românii nu citesc!” să străbată lumea în lung și în lat, purtând pe umerii vântului, povara minciunii. Românii chiar citesc, dar caută literatură de calitate. Este păcat de poveste, de magia ei, de fiecare dintre noi, indiferent cine am fi sau de unde am veni. Este păcat că, în România investiția în carte, în scriitor din partea ministerelor abilitate este 0 pe linie. Este păcat că autorul român nu are nici măcar o șansă la un milion să poată deveni un nume reper, în condițiile actuale. Cartea și autorul român nu sunt promovați de nimeni și nici nu văd ca cineva să aibă vreo intenție.
Asistăm la mascarade politice, în care Ministerul Culturii face tot felul de inginerii, dar toate se întâmplă sub egida lor, pe spatele autorului și a editurilor. Piața de carte din România trebuie la un moment dat să se așeze cumva, dar de una singură nu se poate. Nu are nici loc și, în plus, are nevoie și de autorități cărora să le pese și să se implice. I-ați văzut voi?! Eu, personal, nu! Aceste schimbări trebuie făcute din temelii – chiar dacă asta înseamnă că trebuie să aibă loc un ”cutremur”.
GÂNDUL.RO: Ai să le transmiți ceva autorilor și /sau cititorilor tăi?
Laura Apetroaie: Pentru autori – prieteni mai vechi și mai noi: vă mulțumesc mult pentru susținere, încurajare și încrederea pe care ați investit-o în mine și în proiectul meu de suflet, Bookcaffe.ro!
Pentru cititori: Habar nu știu câți sunteți, dar mă bucur tare că vă am și vă mulțumesc mult că îmi citiți articolele scrise pe blog!
Actualitate
Un intrus care s-a aventurat pe insula lui Epstein susține că a fost legat la ochi, mâini și picioare și aruncat într-o temniță
Un YouTuber care s-a aventurat recent pe o insulă privată care a aparținut cândva lui Jeffrey Epstein susține că a fost legat cu mâinile și picioarele și aruncat într-o temniță, cu ochii legați.
Benjamin Owen FOTO: X
Benjamin Owen, în vârstă de 44 de ani, din Memphis, a călătorit pe 25 aprilie în insula Little St James din Caraibe, cunoscută pentru reputația sa proastă, împreună cu prietenul său Ryan Dalton și o a treia persoană neidentificată.
Însă, atunci când cei trei au fost zăriți de un grup, Owen a declarat că a fost legat de mâini și picioare, legat la ochi și aruncat într-o cameră pe care a numit-o „temniță”, potrivit Daily Mail.
Câteva ore mai târziu, a spus el, a sosit poliția din Insulele Virgine și l-a arestat.
„Nu cred că era menit să părăsesc insula aceea în viață”, a declarat Owen pentru CBS News.
Poliția susține acum că cei care lucrează pe insulă pentru noul proprietar, Stephen Deckoff, încercau să-și facă dreptate, pe fondul unui val de influenceri care se înghesuiau pe celebra insulă din Caraibe.
În proces intentat de holdingul insulei împotriva lui Owen și a asociaților săi se arată că aceștia sunt „căutători de faimă pe internet” și „teoreticieni ai conspirației” care au acționat cu „indiferență nesăbuită și imprudentă”.
De asemenea, se susține că grupul face parte dintr-o „subcultură în creștere rapidă a așa-numiților «exploratori urbani», influencerii de pe rețelele sociale, YouTub-eri și persoane în căutare de publicitate pe internet care… profită financiar de notorietatea insulei și de asocierea acesteia cu Jeffrey Epstein”.
Se susține, de asemenea, că Owen și Dalton „se delectează cu teoriile lor conspiraționiste nebunești și le folosesc pentru a-și justifica comportamentul criminal”.
Este unul dintre cele trei procese civile de acest gen prin care se solicită despăgubiri împotriva presupușilor intruși de către o societate cu răspundere limitată (LLC) legată de Deckoff, miliardarul fondator al Black Diamond Capital Management.
Owen a postat videoclipuri online în care își împărtășește teoria că Epstein este încă în viață – o opinie pe care Dalton a spus că o împărtășește.
„Nu am văzut nicio dovadă că ar fi încă în viață acolo, dar asta face parte din căutarea adevărului”, a explicat el pentru WREG.
Owen a mai spus că „încerca să facă niște cercetări pentru a readuce povestea aceea în lumina reflectoarelor și pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la organizația noastră non-profit We Fight Monsters, care combate traficul de persoane și exploatarea”.
Într-o declarație pentru CBS News, un purtător de cuvânt al proprietății insulare a lui Deckoff, pe care acesta intenționează să o transforme într-o „stațiune de lux de ultimă generație, de cinci stele, de clasă mondială, cu 25 de camere”, a declarat: „A existat o creștere alarmantă a numărului de persoane care intră ilegal pe proprietăți private de pe insula Little St James. Accesarea proprietății dincolo de plajă, inclusiv prin intrarea sau manipularea oricăreia dintre structurile insulei – așa cum au făcut acești intruși – este o încălcare clară a legii și va fi tratată ca atare fără excepție.”
Epstein a cumpărat inițial Little Saint James în 1998, apoi a achiziționat o insulă vecină, Great Saint James, în 2016.
Martorii au declarat că nu au observat niciodată vreo infracțiune pe insulă, dar după arestarea lui Epstein în 2019 pentru acuzații federale de trafic sexual și moartea sa în închisoare o lună mai târziu, Insulele Virgine au intentat un proces civil împotriva moștenitorilor săi, acuzându-l că a transportat fete minore pe insulă pentru a le abuza sexual.
Cazul a fost soluționat în 2022, o sumă de 105 milioane de dolari fiind plătită Insulelor Virgine.
În același an, moștenitorii lui Epstein au scos insula la vânzare, iar un an mai târziu, miliardarul Stephen Deckoff a cumpărat cele două insule pentru 60 de milioane de dolari.
Actualitate
23 mai: Ziua în care au fost uciși Bonnie și Clyde, celebrul cuplu de gangsteri americani
În ziua de 23 mai 1934, celebrul cuplu de gangsteri americani Bonnie Parker și Clyde Barrow a fost împușcat de poliție. Tot pe 23 mai, în 1871, s-a născut Garabet Ibrăileanu, critic și teoretician literar român.
Bonnie și Clyde/FOTO: Wikipedia
1430: Ioana D’Arc este capturată de către burgunzi
Supranumită Fecioara din Orleans, Ioana d’Arc este considerată cea mai importantă figură din Evul Mediu francez.
Ioana d’Arc/FOTO: Wikipedia
A afirmat de nenumărate ori că auzea voci de origine divină (considerate astăzi simptome ale schizofreniei), voci care-i porunceau să mobilizeze armata în lupta pentru eliberarea Franței de sub dominația engleză. A condus armata franceză într-o victorie memorabilă la Orléans, care a respins o încercare engleză de a cuceri Franța în timpul Războiului de o sută de ani, scrie Britanica.
La 14 mai 1430, Ioana d’Arc se afla la Compiègne, unde s-a întâlnit cu arhiepiscopul Renaud de Chartres și cu Louis I de Bourbon. Împreună au mers la Soissons, însă locuitorii le-au refuzat intrarea. În timp ce ceilalți au decis să se retragă, Ioana s-a întors la Compiègne.
Pe 23 mai 1430, ea a respins de două ori atacurile burgunzilor, dar a fost în cele din urmă capturată după sosirea întăririlor engleze. A fost dusă la Margny, iar după capturare, Renaud de Chartres a acuzat-o că a ignorat sfaturile primite. Regele Carol al VII-lea nu a încercat să o salveze.
Pe 30 mai 1431, Ioana d’Arc a fost arsă pe rug în piața Vieux-Marché din Rouen, murind în timp ce striga numele lui Iisus Hristos.
1871: S-a născut criticul și teoreticianul literar Garabet Ibrăileanu
Garabet Ibrăileanu s-a născut la 23 mai 1871, la Târgu Frumos, judeţul Iaşi. Acesta rămâne în istorie pentru activitatea sa de critic şi istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier.
Garabet Ibrăileanu/FOTO: Muzeul Național al Literaturii Române
În 1891, se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi, fiind în paralel şi bursier al Şcolii Normale Superioare, secţia de istorie-filosofie, pe care o termină în 1895, scrie Rador.
A fost căsătorit, din 5 iulie 1901, cu Elena Carp şi a avut o fiică, Maria, născută în anul 1902.
În anul 1904, Ibrăileanu s-a îmbolnăvit, a devenit neurastenic, având o insomnie permanentă. Din cauza bolii, Ibrăileanu lucra noaptea, se culca în zorii zilei şi dormea până la ora trei după-amiaza, păzit de soţie, care avea grijă să nu fie deranjat.
În martie 1906, a fondat la Iaşi, împreună cu Constantin Stere şi Paul Bujor, revista „Viaţa românească”, de care va fi legat toată viaţa.
A rămas la conducerea revistei şi a cenaclului acesteia până în 1933 şi a susţinut, prin publicarea lor în revistă, mai mulţi scriitori, între care M. Sadoveanu, T. Arghezi, Al. Philippide, G. Topârceanu. În anul 1912, devine doctor în litere, cu teza „Opera literară a d-lui Vlahuţă”.
Garabet Ibrăileanu a murit în noaptea de 10/11 martie 1936, la Bucureşti.
1929: Este lansată animația „Karnival Kid” în care Mickey Mouse rostește primele sale cuvinte
„Karnival Kid” („Copilul carnavalului”) este un scurtmetraj animat american din 1929 și al nouălea film din seria Mickey Mouse.
A fost regizat de Walt Disney și animat de Ub Iwerks, cu muzica realizată de Carl W. Stalling.
Prima replică rostită de Mickey este celebra „Hot dogs! Hot dogs!”, vocea fiind asigurată de Carl W. Stalling, și nu de Walt Disney. Expresia avea să inspire ulterior celebra replică asociată personajului, „Hot dog!”.
Scurtmetrajul a fost lansat pe 31 iulie 1929 de Celebrity Productions. După ce The Walt Disney Company și-a schimbat distribuitorul, filmul a fost relansat de Columbia Pictures. De la 1 ianuarie 2025, filmul a intrat în domeniul public.
1934: Faimosul cuplul de gangsteri americani Bonnie și Clyde au fost împușcați de polițiști
Bonnie Elizabeth Parker și Clyde „Champion” Barrow au fost doi infractori americani care au călătorit prin partea centrală a SUA alături de banda lor în timpul Marii Crize Economice, comițând între 1932 și 1934 o serie de infracțiuni precum jafuri bancare, răpiri și crime.
Bonnie și Clyde/FOTO: FBI
Avertismentul antropologului care a contactat un trib izolat din India: de ce izolarea nu îi mai garantează supraviețuirea
Bonnie s-a născut pe 1 octombrie 1910, iar Clyde pe 24 martie 1909.
FBI transmite că cei doi s-au cunoscut în Texas, în ianuarie 1930. Bonnie avea 19 ani și era căsătorită cu un criminal aflat în închisoare, iar Clyde avea 21 de ani și era necăsătorit.
La scurt timp, Clyde a fost arestat pentru furt și trimis la închisoare. A evadat cu ajutorul unui pistol introdus ilegal de Bonnie, dar a fost prins din nou și reîncarcerat.
Eliberat condiționat în februarie 1932, Clyde s-a întors la Bonnie și a reluat viața infracțională.
În anii următori li s-au alăturat tânărul infractor Raymond Hamilton, fratele lui Clyde, Buck Barrow și soția sa, Blanche Barrow.
Banda a devenit cunoscută în întreaga țară pentru jafurile îndrăznețe și confruntările armate cu poliția. În iulie 1933, Buck Barrow a fost rănit mortal într-un schimb de focuri cu poliția în Iowa, iar Blanche a fost capturată.
Bonnie și Clyde au continuat însă activitatea criminală, reușind de mai multe ori să scape de autorități.
La 13 aprilie 1934, un agent FBI obținut informații potrivit cărora cuplul se ascundea într-o zonă izolată din apropierea localității Sailes, în Louisiana. Autoritățile au aflat că cei doi petrecuseră noaptea de 21 mai 1934 la Black Lake, Louisiana, și urmau să revină în zonă două zile mai târziu.
Mașina în care se aflau Bonnie și Clyde/FOTO: Caters News
Înainte de răsăritul zilei de 23 mai 1934, polițiști din Louisiana și Texas s-au ascuns de-a lungul unei șosele din apropiere de Sailes.
Polițiștii au tras aproape 200 de gloanțe, care le-au fost fatale lui Bonnie și Clyde. Clyde a murit în urma primul val, dar Bonnie care se afla în maşina a fost auziţă ţipând în timp ce gloanţele se repezeau asupra ei.
Presa a condamnat felul de a acţiona al poliţiei, mai ales că tâlharii nu erau înarmaţi şi despre Bonnie nu se ştie cu exactitate dacă ar fi săvârşit vreo crimă. De atunci, poliţia este obligată să someze orice persoană înainte de a trage.
1971: Este inaugurat Hotelul Intercontinental din București
Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar”.
FOTO: Inquam photos/David Muntean
Terenul unde se află astăzi impunătorul hotel aparținea Mănăstirii Cernica. În secolul al XIX-lea, acesta a trecut în proprietatea familiei Hagi-Moscu.
Clădirea Hotelului Intercontinental a fost construită între 1968-1971, în cooperare cu firma „Intercontinental Hotel Corporation“, având o înălţime de 88 de metri şi 23 de etaje, după planurile unui colectiv de arhitecţi: Dinu Hariton, şef de proiect, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu şi Romeo Ştefan Belea. Costurile de construcție s-au ridicat la şase milioane de dolari.
Inaugurat la 23 mai 1971, hotelul a avut drept prim oaspete un cetățean american. În 2021 a devenit Grand Hotel Bucharest, în urma încheierii contractului de management cu Intercontinental Hotels Group. În prezent, hotelul are 257 de camere și 3 restaurante.
„Călăreții Apocalipsei”, cea mai de temut bandă de războinici din Europa. Se credea că-și vânduseră sufletul diavolului
1992: Magistratul italian anti-mafie, Giovanni Falcone, a fost ucis de clanul Corleonesi cu o bombă
Născut pe 18 mai 1939, în Palermo, Italia, Giovanni Falcone a fost un magistrat italian care și-a dedicat viața luptei împotriva crimei organizate.
Giovanni Falcone/FOTO: Wikipedia
ONU scrie că Falcone a dezvoltat o metodă inovatoare de investigație bazată pe principiul „urmărește banii”, aplicată în anchetele financiare care vizau bănci și instituții financiare din Italia și din străinătate.
Falcone a fost unul din principalii organizatori ai Procesului Maxi dintre anii 1986-1987, în urma căruia, din 474 de mafioți acuzați inițial, au fost condamnați 360 pentru crime grave, inclusiv 119 în absență.
Acest proces a reprezentat o lovitură majoră pentru Cosa Nostra, una dintre cele mai periculoase grupări criminale din istoria recentă. Ca reacție, liderul mafiot Salvatore Riina a ordonat asasinarea politicianului Salvatore Lima și a judecătorului Giovanni Falcone. Lima a fost ucis pe 12 martie 1992.
Asasinarea lui Falcone a fost organizată de mafiotul Giovanni Brusca, care a detonat de la distanță 400 de kilograme de explozibil amplasate sub autostrada A29, lângă localitatea Capaci, la 23 mai 1992. În atentat au murit Falcone, soția sa, Francesca Morvillo, și trei polițiști din escortă.
La doar 57 de zile după atentat, colegul său Paolo Borsellino a fost și el ucis într-un atac cu bombă. După cele două asasinate, autoritățile italiene au lansat o amplă ofensivă împotriva Mafiei.
Salvatore Riina a fost arestat în 1993 și condamnat pe viață, iar Giovanni Brusca a recunoscut că a detonat explozibilul. Zeci de mafioți au primit condamnări pe viață pentru implicarea în uciderea lui Falcone.
Anul trecut, în iunie, Brusca a fost eliberat, după 25 de ani de închisoare și patru ani de eliberare condiționată.
Pedeapsa i-a fost redusă deoarece a cooperat cu sistemul judiciar, graţie unei legi promovate chiar de Falcone. Prin urmare, „după ce a executat şi cei patru ani de eliberare condiţionată, este acum un om liber”.
Actualitate
Alexandru Rogobete critică blocajul politic: „Avem nevoie de un Guvern funcțional. Orgoliile mari au mize mici”
Deputatul PSD Alexandru Rogobete a făcut vineri, 22 mai, un apel către clasa politică, solicitând renunțarea la orgolii și găsirea unei soluții pentru formarea unui guvern stabil.
Fostul ministru al Sănătății avertizează, într-o postare pe Facebook, că blocajul politic pune în pericol proiecte majore pentru România.
„Cred mult în oameni. În capacitatea noastră de a găsi resurse și de a repara ce pare ireconciliabil, stricat sau iremediabil. De aceea, aici şi acum am decis să transmit un mesaj prin care cer ceea ce pare imposibil de dat: o nouă investiție de încredere în România noastră, a tuturor, pro-occidentală, onestă şi demnă şi performantă”, a scris Rogobete.
Social-democratul subliniază că România are nevoie urgentă de un executiv funcțional:
„Avem nevoie de o țară cu un Guvern funcțional, cu putere de decizie şi curaj”.
Deputatul critică lipsa de responsabilitate a unor actori politici, în contextul în care proiecte de miliarde de euro depind de stabilitatea guvernamentală.
„Refuz să cred că, în momentul critic în care proiecte de miliarde pentru români atârnă de un fir de ață, nu avem maturitatea și responsabilitatea de a renunța la mituri și salvatori mesianici în favoarea unei construcții stabile și funcționale. Am intuiția care îmi spune că, indiferent de emoția de moment, la final, pierdem toți. Deja am început să pierdem. Un singur exemplu: proiecte și parteneriate strategice puse la grea încercare de orgoliile care alimentează lupta politică. Greșit! Dacă mandatele mele publice la ministerul Sănătății m-au învățat ceva este că numai atunci când livrezi ce ai promis poți să generezi încredere. Restul e publicitate sau marketing, cum vreți să-i spuneți. Atunci când ești într-o funcție de responsabilitate publică, orgoliul și confortul tău ajung pe ultimul loc, nu pe primul”, se mai arată în postare.
„Orgoliile mari au, mai tot timpul, mize mici”
Rogobete face un apel direct către toți politicienii care susțin direcția pro-occidentală a României.
„Am încredere în oameni şi îmi permit să fac un apel public către fiecare politician, om politic, decident, în parte care crede în construcţia României pro-occidentale. Înţeleg că este greu, înţeleg că tranşeele par atât de adânc săpate încât nu poţi ieşi din ele, dar orgoliile mari au, mai tot timpul, mize mici”, a transmis social-democratul.
Fostul ministru avertizează cu pribire la alegerea între responsabilitate și calcule politice.
„Dacă politicienii vor găsi împreună drumul corect şi responsabil acum, românii ne vor aprecia. Dacă alegem calcule meschine, orgolii nesfârşite sau iluzii îndepărtate vom plăti, cu toţii”.
Amintim că România este într-o criză politică după ce PSD a votat alături de AUR moțiunea de cenzură care a dus la demiterea Guvernului Bolojan. Partidele parlamentare nu au reușit până acum să contureze o nouă majoritate. PSD insistă pentru refacerea fostei coaliții, însă fără Ilie Bolojan ca premier, în timp ce PNL, USR și UDMR cer social-democraților să vină cu o propunere de prim-ministru.
-
Actualitateacum 2 zileFenomenul din Prahova: Dominic Alexandru Pop, micul campion care a transformat disciplina de fier în eleganță pe ringul de dans
-
Breakingacum 3 zile20 Mai, calendarul zilei: Cher împlinește 80 de ani, Miodrag Belodedici 62. Sunt brevetați blugii
-
Actualitateacum 3 zile
SUA vor să reducă forțele militare puse la dispoziția NATO în caz de criză. Când ar urma să fie făcut anunțul oficial
-
Actualitateacum 3 zile
Antrenorul de box din București care a agresat sexual și fizic o cursantă minoră timp de peste doi ani a fost arestat preventiv
-
Actualitateacum 2 zile
Planul lui Trump pentru Gaza, în impas: fonduri neplătite și progrese inexistente pe teren
-
Breakingacum 2 zileTrump spune că negocierile SUA-Iran au intrat în „faza finală”
-
Actualitateacum 2 zile
Miniștrii de Externe ai NATO se reunesc în Suedia după anunțurile SUA legate de reducerea implicării în securitatea Europei
-
Actualitateacum o zi
Iranul își reconstruiește baza industrial-militară mai repede decât se anticipa. Producția de drone a fost deja reluată, arată rapoartele SUA





