Actualitate

Zece obiective turistice de văzut în Râmnicu Vâlcea, pe Autostrada Antichității FOTO VIDEO

Publicat

acum 3 ani

aprilie 9, 2023

Nationalul

Zece obiective turistice de văzut în Râmnicu Vâlcea, pe Autostrada Antichității FOTO VIDEO

Atestat pe vremea domnului Mircea cel Bătrân, care l-a catalogat drept „orașul domniei mele“, municipiul reședință de județ de pe malurile Oltului, cu mai puțin de 100.000 de suflete, are rădăcini milenare.

Pentru a descoperi frumusețea a cel puțin 10 obiective turistice de neratat din orașul domnesc al lui Mircea cel Bătrân (vezi și galeria foto și video), vă propunem o călătorie care garantează o diversitate incredibilă de experiențe, impresii și momente de bucurie, prin intermediul legendelor și al istoriei. Împărțit între apele Oltului și ale afluentului său Olănești, de la nord la sud și de la vest la est, clădit între dealurile Capela, Petrișor și Goranu, orașul se află la nici 20 de kilometri de poalele sudice ale Carpaților Meridionali, și la aceeași distanță de renumitele stațiuni balneoclimaterice Olănești, Călimănești și Băile Govora.

Aici se intersectează trei drumuri naționale, dintre care unul european, DN7/E81, DN64 și DN67, care duc spre Sibiu și Argeș, Dolj și Olt, dar și Gorj.

Imaginea 1/37:
Zona administrativă din municipiul Râmnicu Vâlcea și bulevardul Calea lui Traian Foto Daciana Stoica jpg

Turism istoric: rădăcini milenare, atestare medievală

În zona de sud a municipiului Râmnicu Vâlcea, s-au descoperit unele dintre cele mai mari terme romane din Dacia. Arheologii au constatat că aici a existat una dintre cele mai importante fortificații romane cu terme, Buridava, în actualul cartier Stolniceni, pomenită în Tabula Peutingeriană – Harta lui Peutinger.

Termele erau alimentate cu apă sărată de la Ocnele Mari, încălzită cu ajutorul unor cuptoare. Istoricul Dumitru Tudor a găsit aici fragmente de țigle ștampilate cu numele unor unități militare romane: cohortele II Flavia Bessorum, IX Batavorum, Pedites Singularis, şi legiunile I Italica, V Macedonica şi XI Claudia, ceea ce demonstrează că a existat un puternic centru militar transformat ulterior într-un centru economic şi comercial. Arheologul Gheorghe Bichir a concluzionat că așezarea are cel puțin șase niveluri de locuire, începând din perioada Traian – Hadrian, până în secolul al IV-lea.

Distanța față de Buridava de la Ocnele Mari, de pe Dealul Cosota din Ocnița – „cea mai mare așezare dacică fortificată de la sud de Carpați, după Sarmizegetusa“ – este de doar zece kilometri. În zona de nord a orașului, arheologii au dat peste urme ale culturilor Sălcuța, Coţofeni, Glina, Verbicioara, Hallstatt şi geto-dacice. De fapt, dovezi din trecut sunt prin mai tot orașul.

Autostrada Antichității

Cert este că așezarea a fost locuită din cele mai vechi timpuri datorită poziționării sale pe drumul de legătură între Transilvania și Țara Românească, pe Valea Oltului. Printre arterele care se îndreptau aici venind din diferite direcții, cel mai cunoscut este vechiul drum roman – Autostrada Antichității – pe care s-a circulat neîntrerupt timp de un mileniu și jumătate, care ducea până la Dunăre și mai departe până la Roma. Acesta a fost cunoscut sub nenumărate denumiri, de la „Drumul cel Mare“ sau „Marele drum daco-roman“, la „Ulița Mare“ sau „Drumul cel Vechi“, „Drumul Oltului“, „Drumul lui Traian“ etc.

În zilele noastre, doar la Râmnicu Vâlcea se mai păstrează vechiul traseu și numele de odinioară: Calea lui Traian (Via Traiana) fiind bulevardul principal care străbate întregul oraș de la nord la sud.

Calea lui Traian în zona centrală a municipiului Râmnicu Vâlcea Foto Daciana Stoica

Celebrul „drum al sării“ începea de la granița de sud-vest a orașului de astăzi. De la Ocnele Mari, traseul străbătea cartierele Râureni şi Stolniceni; iar de aici se bifurca: o arteră trecea Oltul spre Muntenia, iar cealaltă se îndrepta spre Dunăre. Calea lui Traian duce direct spre centrul civic al orașului, care se transformă magic iarnă de iarnă, grație evenimentelor dedicate Târgului de Crăciun, aici fiind instalat bradul, un patinoar, dar și chioșcurile comerciale; iar în restul anului se însuflețește datorită festivalurilor, concertelor și a altor activități care se organizează aici. Centrul a fost refăcut după anii 2000, când a fost construită o parcare subterană pe două niveluri și un pasaj subteran de trecere pe sub Calea lui Traian, amenajat ca centru expozițional.

Marea Olteniei și bazinele cu apă sărată

Râmnicul se bucură de nenumărate locuri de agrement, atât în interiorul, cât mai ales în zonele sale mărginașe. La începutul anilor ’80, în zona de sud a orașului, pe un vechi braț al Oltului se construia „Ștrandul Ostroveni“, cea mai mare bază de agrement cu apă sărată din Oltenia.

Pe marginea lacului, în care pe timpuri ajungeau dejecțiile localnicilor, s-au construit un sat de vacanță, restaurante și bazine cu apă dulce și sărată. Amenajat pe mai bine de 3,5 hectare de teren, satul de vacanță a fost pierdut în urma privatizărilor de după Revoluție. De anul trecut, proprietatea evaluată la 7 milioane de euro a revenit în patrimoniul municipal, după mai bine de două decenii de judecată, împreună cu Insula Pescarilor și Sălcioara.

Multă vreme s-a plănuit să fie realizat aici un proiect integrat care să cuprindă reabilitarea satului de vacanță, amenajarea unui debarcader pentru plimbări cu barca sau schi nautic, a unor locuri pentru pescuit sportiv, dar și a unor insule artificiale cu terase și puburi, prin transformarea întregii baze de agrement într-un imens aqua-park, pe fonduri europene.

Actuala administrație publică nu a confirmat vechile planuri, în schimb, a concesionat pe 49 de ani o clădire uriașă începută cu fonduri europene, destinată unui bazin de înot acoperit, care nu a putut fi finalizată sub pretextul unor vicii de proiectare și de construire, pentru a fi transformată în sală de evenimente pentru infima sumă de 16.000 de euro pe an. An de an, în sezonul estival, ștrandul este luat cu asalt de mii de turiști din întreaga țară, dornici să beneficieze de efectele terapeutice ale soluției saline aduse direct de la Ocnele Mari, printr-o magistrală de conducte de 12 kilometri lungime.

De la „O scrisoare pierdută“ la locul în care s-a intonat Imnul

„Zăvoiul“, care pe vremuri se afla la marginea orașului, proprietate a Mănăstirii Cozia în secolul al XIX-lea, avea să fie transformat într-una dintre „cele mai frumoase grădini publice ale Olteniei“, fiind astăzi printre cele mai vechi parcuri din țară. Locul apare menționat în „O scrisoare pierdută“ a lui Ion Luca Caragiale.

În urma unei adunări, Anton Pann și un grup de seminariști vâlceni au interpretat aici pentru prima oară imnul „Deșteaptă-te, române!“, la 29 iulie 1848. Deși există mai multe controverse pe marginea acestui subiect, episodul a fost menționat într-un raport către ministrul „Trebilor din Țările Românești“ al Guvernului provizoriu de la acea vreme, chiar de către administratorul districtului, Dumitru Zăgănescu, prezent la eveniment alături de prefectul județului și de reprezentanții Gărzii Naționale.

Astăzi, melodiile lui Anton Pann sunt readuse la viață și puse în valoare de Corul Seminarului Teologic ,,Sf. Nicolae“ din Râmnicu Vâlcea și de Formația Vocal-Instrumentală de Muzică Veche a Arhiepiscopiei Râmnicului – grupul Arheon – sub bagheta preotului Siluan Dumitru Codruț Scurtu, doctor în muzică și profesor la același seminar din Vâlcea.

Pe vremea când Anton Pann intona Imnul la Vâlcea, Zăvoiul încă nu fusese transformat în parc. În 1850, în urma unei vizite, domnul Barbu Dimitrie Știrbei a dat ordin să fie construite „alei pentru pre umblarea obștii“, alocând fonduri în acest sens din „visteria personală“. Grădina publică avea să apară abia în 1856.

Pe vremuri, aici existau izvoare cu apă sulfuroasă, semn că Râmnicul reprezenta „inima de la care porneau arterele“ celor trei orașe balneoclimaterice: Călimănești, Govora și Olănești. Bătrânii veneau zi de zi să „soarbă din lichidul tămăduitor“.

Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea Foto Daciana Stoica

După inundațiile de la finele secolului al XIX-lea, a apărut și un stabiliment de băi, cu ape sulfuroase, dar și sărate, aduse „în sacale“ de la Ocnele Mari, care erau încălzite pe bolovani. Și tot în acest parc, până după Revoluția din 1989, aici au funcționat Băile Comunale și primul ștrand al orașului – care în anii de dinainte de război era printre cele mai moderne din țară. Parcul avea cascade artificiale de apă și plante meridionale. În perioada comunistă, aici a funcționat o vreme și Grădina Zoologică.

Parcul Zăvoi este în continuare cel mai mare din oraș. Lacul cu fântână arteziană, pe care altădată se plimbau lebedele, bărcile și hidrobicicletele, se transformă iarnă de iarnă în patinoar. Zona oferă nenumărate spații de joacă cu diverse personaje din povești: elefanți, mamuți, crocodili, prințese, instalații pentru sport în aer liber, fântâni și izvoare cu apă potabilă, un amfiteatru, bar, restaurant, și găzduiește și un mic skate-park, un lac cu nuferi și sediul Teatrului Municipal Ariel. Parcul este amplasat în zona centrală, pe drumul care duce spre stațiunea Băile Olănești, în vecinătatea Stadionului Municipal.

Pădurea-parc și piramidele stranii

Dealul Capela este unul dintre locurile emblematice ale orașului, pentru că în jurul lui s-a construit orașul, fiind considerat „plămânul așezării“ datorită pădurilor sale. Astăzi, dealul urmează să fie transformat într-un parc-pădure tematic, pe o suprafață de peste 46 de hectare care au intrat în patrimoniul municipal. Locul are nenumărate puncte de belvedere de unde poate fi admirat orașul în toată splendoarea lui.

În perioada stăpânirii habsburgice a Olteniei, pe vârful dealului a existat o capelă catolică, iar în perioada interbelică, a găzduit Campionatele naționale de bob și de sanie, în 1933 aici desfășurându-se Marele Concurs Național de Bobsleigh. Cinci ani mai târziu a fost inaugurată trambulina de sărituri cu schiurile.

Un alt reper de neratat, pe dealul situat pe malul estic al orașului, Goranu, îl reprezintă Piramidele de pământ de pe Valea Stăncioiului – o spectaculoasă rezervație geologică în care depozitele de micro-conglomerate au fost sculptate de „Mama Natură“ cu ajutorul ploilor și al zăpezii, sub forma unor tuburi imense de orgă, separate de hornuri adânci – „șiroiri“ – formate în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, cu înălțimi impresionante de 80 de metri. Rezervația naturală din Valea Stăncioiului, arie protejată cunoscută şi sub numele de Râpa Ciurii, se întinde pe o suprafață împădurită de 12 hectare, fiind la 6,5 kilometri depărtare de oraș.

Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea Foto Daciana Stoica

Arta stradală, printre cele mai noi atracții ale orașului

O serie de alei, clădiri, copaci, panouri fono-absorbante au fost readuse la viață prin intermediul artei stradale, grație unui profesor de desen de la Palatul Copiilor, Adrian Luță. Acesta și-a început misiunea de schimbare a aspectului întregului oraș cu pictarea singurelor panouri stradale din oraș. Aflate pe o stradă paralelă cu râul Olănești, în zona centrală, picturile cu imagini ale orașului de altădată reprezintă unul dintre obiectivele turistice ale Râmnicului.

Zidurile unui complex sportiv cu teren de tenis, de pe faleza râului Olănești, au fost imprimate cu imagini din desene animate ori din filme renumite: „Harry Potter“, „Sandy Bell“, „Naruto“, „The Witcher“, „Game of Thrones“ etc., iar pe fațadele insalubre ale unor clădiri din centrul civic au apărut imagini cu daci și romani. Pe o clădire din apropierea Gării din Râmnicu Vâlcea se regăsesc chipurile marilor domnitori români: Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul şi Vlad Ţepeş. Chiar și copacii au prins viață prin imagini ce pot fi admirate inclusiv noaptea. Lucrarea de pe panourile stradale din plexiglas, realizată pe o distanță de 200 de metri, caută să intre în Cartea Recordurilor.

Patriotism și muzică religioasă

În centrul orașului, pe drumul care duce spre Parcul Zăvoi, se găsește Casa Memorială „Anton Pann“. Clădirea este monument de arhitectură urbană construit la jumătatea secolului al XVIII-lea, cu foișor, pivniță, bucătărie, un dormitor și o încăpere-birou, în care se păstrează o parte dintre obiectele care au aparținut autorului „Poveștii vorbei“: mobilier, culegeri de folclor, cărți vechi, tablouri, țesături, lucrări muzicale etc.

Anton Pann a ajuns pentru prima dată în Râmnicu Vâlcea în 1826 și a lucrat ca profesor de muzică la Seminarul Episcopiei Râmnicului, fiind cântăreț la una dintre bisericile centrale ale orașului, dar și traducător. În timpul șederii sale la Vâlcea s-a îndrăgostit de nepoata starețelor de la mănăstirile Dintr-un Lemn şi Surpatele, care-i ceruseră să predea muzică și la mănăstirile păstorite de ele.

Cum iubirea n-a primit binecuvântarea starețelor, dată fiind diferența de vârstă dintre Anton (32 de ani) și frumoasa Anica (16 ani), cei doi au fugit la Brașov. Ca să nu fie găsită, copila și-a tăiat părul și s-a îmbrăcat în straie bărbătești, fiind cunoscută drept „ucenicul lui Anton Pann“. Cei doi s-au căsătorit, dar relația lor nu a rezistat încercărilor timpului. Perioada petrecută la Vâlcea și-a pus amprenta pe culegătorul de folclor care a revenit mai apoi și în 1848.

Compozitor și poet, lui Anton Pann i se atribuie muzica imnului „Deşteaptă-te, române!“, prin adaptarea cântecului „Din sânul maicii mele“, pe versurile lui Andrei Mureșanu. Ca să se întrețină, acesta își vindea cărțile în târgul de la marginea orașului, din Râureni. Aceste plimbări se vor dovedi, în final, fatale, pentru că în timpul lor a contractat tifosul din cauza căruia a și murit în 1854.

Casa în care a locuit Anton Pann în Râmnicu Vâlcea a fost mutată aproximativ 40 de metri, pe șine de tren, în 1982, când s-a reamenajat centrul orașului. Programul de vizitare al casei memoriale este luni-duminică (vara: 10:00-18:00; iarna 9:00-17:00).

Istorie, artă și etnografie. Masca mortuară din bronz, unică în Europa

Un alt reper care nu trebuie ratat în timpul unei vizite la Râmnicu Vâlcea este Muzeul de Artă „Casa Simian“, găzduit de clădirea istorică ce a aparținut proprietarilor unei fabrici de încălțăminte din oraș, originari din Săliștea Sibiului, de la jumătatea secolului al XX-lea. Elementele gotice și renascentiste ale imobilului îi dau un farmec de vilă italiană, completată de o grădină interioară, cu portic și acoperiș din olane. Aici se regăsesc lucrări de Gheorghe Petrașcu, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Corneliu Michăilescu, dar și ale unor pictori din a doua jumătate a secolului XX.

Muzeul de Istorie „Aurelian Sacerdoțeanu“ se află în clădirea uneia dintre cele mai vechi unități de învățământ din oraș, Școala cu Ceas, care s-a mutat într-un sediu nou, chiar peste stradă. Clădirea datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și găzduiește colecții începând cu epoca paleolitică și până la cea modernă.

Cea mai importantă piesă de colecție a muzeului o reprezintă o mască mortuară din bronz, unică în Europa, descoperită în 1978, în situl Buridava Dacică. Timp de două decenii a stat în vestibulul vilei lui Nicolae Ceaușescu, iar imaginea ei se regăsește și pe frontispiciul instituției. Muzeele sunt deschise zilnic între orele 10:00-18:00, cu excepția zilei de luni, iar pe timpul iernii între 9:00 și 17:00.

Pe DN7/E81, la ieșirea nordică din oraș, la granița cu localitatea învecinată, este amplasat Muzeul Satului Vâlcean, în care imaginea şi spiritul satului străbunilor s-au păstrat nealterate într-un peisaj de basm ce se întinde pe opt hectare. Alături de vechi case strămutate din toate ungherele județului, aici găsim și o școală rurală, o biserică, un han, ateliere de olărit, tâmplărie, dulgherie, fierărie, atelier de prelucrare a părului de capră, moară de apă, stupine, troițe, foișoare de pază, o stână, un patrimoniu ce însumează 80 de construcții arhitecturale și aproximativ 12.000 de piese muzeistice.

Istorie pe viu la Muzeul Satului din Râmnicu Vâlcea Foto Veteres Milites Sibiu

În jurul unei cule cu scară interioară ctitorită la 1810 de Preda Bujoreanu, inclusă pe lista principalelor cule din Oltenia – Cula Bujorenilor – s-a conceput întregul muzeu. Acesta deține și un han adus de la munte, de pe Valea Lotrului, construit în 1889, dotat cu un patefon, o colecție de discuri și „strămoșul frigiderului“ – un răcitor. La Muzeul Satului din Bujoreni s-au turnat scene din filmul „Păcală se întoarce“, în care apare și scrânciobul deținut de instituția vâlceană.

Monumentul Independenței, dedicat eroilor căzuți în războiul din 1877-1878, are peste un secol vechime și tronează la poalele Dealului Capela. O tânără întruchipează simbolul Independenței. Aici, oficialitățile depun coroane de flori în zilele de sărbătoare.

Cele mai frumoase clădiri din oraș

Puține clădiri istorice au scăpat de ghearele nemiloase ale comunismului. Printre ele se numără Palatul Copiilor, cea mai veche clădire funcțională din Râmnicu Vâlcea: vechi conac boieresc cunoscut sub numele proprietarilor săi, Socoteanu-Lahovari. Monument de arhitectură din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, încă deține sobele originale în stil baroc, vechi de peste trei secole, de inspirație vieneză sau italiană, cu teracotă bogat ornamentată cu foiță de aur. Una dintre cele șapte sobe a fost evaluată la 50.000 de euro.

Parcul în care se află, „Mircea cel Bătrân“, componentă a centrului civic, este împrejmuit cu ziduri de sprijin din piatră, pe trei laturi, despre care se crede că ar aparține Curții domnești din timpul lui Mircea cel Bătrân.

Clădirea Judecătoriei reprezintă opera inginerului arhitect de origine austriacă Henri Sousskind – care și-a pus amprenta pe mai multe clădiri de o mare valoare istorică din țară și din Capitală, precum „Casa Pompiliu Eliade” și Hotelul Athenee Palace din București, și a supravegheat lucrările Hotelurilor Palace din Constanța și din Sinaia, dar și ale Cazinoului din Sinaia, printre altele. Construită în perioada anilor 1906-1907, clădirea Judecătoriei din Râmnicu Vâlcea a fost înscrisă în lista Monumentelor Istorice, alături de alte imobile vechi.

Clădirea Palatului de Justiție, o impozantă structură în stil neoclasic, cu coloane corintice inspirate din arhitectura unor clădiri celebre ale momentului inaugurării sale, de la începutul secolului trecut, precum Panteonul din Paris sau Roma, Banca Națională a Angliei, Muzeul Prado din Madrid, a găzduit de-a lungul timpului Palatul de Cultură, Biblioteca Județeană, dar și Casa Armatei.

Au rămas antologice balurile ofițerilor organizate în această clădire în ultimele decenii ale secolului trecut. În urmă cu cinci ani s-a decis, printr-o hotărâre de Guvern, alocarea de fonduri, prin Compania Națională de Investiții, pentru reabilitarea și extinderea acestui imobil de patrimoniu.

Clădirile Colegiilor Naționale „Alexandru Lahovari“ și „Mircea cel Bătrân“, de la poalele Dealului Capela, sunt de asemenea încărcate de istorie.

Scuarul Revoluției din Râmnicu Vâlcea cu clădirile istorice ale Judecătoriei și Tribunalului Foto DM

Când vorbim despre arhitectură, nu putem uita, chiar dacă nu este vorba despre istorie, de Cupola „Facerii lumii” – unul dintre simbolurile actuale ale orașului, nelipsită din traseele turistice. Este vorba despre vitraliul sub formă de cupolă al Bibliotecii Județene din Râmnicu Vâlcea, remarcat de World Record Academy – Academia Recordurilor Mondiale, în urmă cu trei ani când l-a decretat drept „cel mai mare vitraliu sub formă de cupolă”.

Medicina istorică

Printre clădirile vechi ale orașului se mai numără și Spitalul Vechi, a cărui construcție a început în 1890 și s-a finalizat cinci ani mai târziu, la inițiativa doctorului Ioan Suciu şi a medicului primar al orașului Gheorghe Sabin, cu sprijinul inspectorului general sanitar, medicul de origine franceză Charles Laugier.

Cum, la acea vreme, orașul nu avea niciun spital, s-a proiectat o clădire cu o arhitectură eclectică, cu două aripi laterale, parter și etaj. Imobilul a purtat numele ministrului I.G. Duca, iar ulterior i s-au adăugat pavilionul de boli contagioase și alte corpuri de clădiri. Aici au funcționat de la bun început secțiile ORL, Oftalmologie și Fizioterapie. Parcul din jurul clădirii a atras atenția regizorului Alexandru Tatos, care a debutat în cinematografie cu filmul „Mere roșii“ (1976) care s-a turnat în acest spital, fiind inspirat din viața unui reputat medic vâlcean – Grigore Schileru.

Clădirea pavilionului principal este monument istoric reprezentativ pentru arhitectura orașului. Spitalul vechi va fi modernizat prin Compania Națională de Investiții (CNI), cu aproximativ 100 de milioane de lei, fonduri guvernamentale, la finele lunii ianuarie fiind semnat contractul pentru proiectarea și execuția lucrărilor.

Turismul monahal. Schiturile – tabără militară sau loc de execuție

Se știe despre Vâlcea că reprezintă județul cu cele mai multe mănăstiri seculare din România. O serie de lăcașuri de cult de patrimoniu în jurul cărora s-au țesut de-a lungul vremurilor povești greu de crezut se regăsesc în Râmnicu Vâlcea. Bunăoară, Schitul Troianu, situat pe dealul cu același nume, în partea de sud a orașului, a fost ridicat în urmă cu aproximativ două secole pe locul unui lăcaș mai vechi din secolul al XVIII-lea, de un aromân din Tessalia, fost stareț al Mănăstirii Hurezi.

Pe timpul Revoluției de la 1848, aici a fost cartierul general al taberei militare a pandurilor lui Tudor, conduși de generalul Gheorghe Magheru, simbol al rezistenței armate împotriva intervenției străine, motiv pentru care locul, reușind să adune 30.000 de suflete dispuse să lupte pentru aceeași cauză, a reprezentat unul dintre punctele de plecare spre realizarea Micii Uniri.

Se spune că în vara lui 1859, când a vizitat județul Vâlcea, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a menționat despre cei care au participat la Revoluție și chiar a recompensat un ofițer și un dorobanț de ordonanță pe care i-a ridicat în grad și le-a acordat distincția „Dragonul de aur“. În timpul ocupației austriece, schitul a fost transformat în spital, iar pe vremea comuniștilor a devenit sediu pentru Întreprinderea Agricolă de Stat Râmnicu Vâlcea, biserica ajungând grajd pentru animale.

Schitul Troianu din Râmnicu Vâlcea Foto Daciana Stoica

În partea opusă a orașului, pe coama unui alt deal, se află Schitul Cetățuia, ridicat pe un fost așezământ dacic. Circulă o legendă potrivit căreia, de sub schit pornea, cu secole în urmă, un tunel secret, pe sub râul Olt, lung de câțiva kilometri, care ducea către o cetate fortificată de pe celălalt mal, distrusă în timpul năvălirilor mongole. Se spune că ar fi fost astupat, dar cercetătorii au menționat că de fapt ar fi vorba despre tunelul unui simplu puț. În primele zile ale anului 1529, aici au fost asasinați, în sfântul altar, domnitorul Radu de la Afumaţi şi fiul său Vlad. Capul voievodului a fost dăruit sultanului Suleyman Magnificul, iar trupurile celor doi au fost îngropate la Mănăstirea Curtea de Argeş. Pictura bisericii a fost realizată de Gheorghe Tattarescu, evidenţiindu-se cea de pe catapeteasmă.

Cei doi sfinți și misterul Doamnei Stanca

Și ansamblul episcopal este un loc pitoresc, la poalele Dealului Capela, care ascunde nenumărate comori și legende. Arhiepiscopia Râmnicului este printre cele mai vechi din țară, unii considerând că datează din 1370, când aici a fost mutată Mitropolia Severinului, motiv pentru care mai târziu o vom regăsi sub denumirea Episcopia Râmnicului Noului Severin. Deși s-a încercat în mai multe rânduri mutarea reședinței episcopale la Craiova, acest lucru s-a reușit abia în urma incendiului devastator din 1847 care a dus la arderea a jumătate din oraș, și implicit a bisericii episcopale.

Reședința episcopală a rămas strămutată până în 1856, când a revenit pe vechiul făgaș, fiind refăcută de către episcopul Calinic, în timpul domnitorului Barbu Știrbei, când s-a construit și Palatul episcopal care a rezistat până în zilele noastre – astăzi se știe că Episcopia Râmnicului reprezintă o continuare a Mitropoliei de la Severin. Aproximativ 50 de ierarhi au păstorit până acum Episcopia de la Râmnic, dintre care doi au fost canonizați de Biserica Ortodoxă Română: Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul și Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.

De asemenea, în curtea acestei arhiepiscopii a fost înmormântată Doamna Stanca, care s-a contaminat cu „morbul pestei“ la Râmnicu Vâlcea, la scurt timp de la întoarcerea de la Viena, în 1603, și nu a supraviețuit. Trupul soției lui Mihai Viteazul a fost înhumat în curtea Episcopiei Râmnicului, dar în timpul războiului ruso-turc din anii 1736-1739, mormântul a fost jefuit și distrus, iar mai apoi a căzut pradă teribilului incendiu din 1847. În timpul lucrărilor de reabilitare, urma mormântului soției voievodului s-a pierdut, păstrându-se doar piatra de mormânt.

Arhiepiscopia Râmnicului din Vâlcea Foto Nicolae Dobre

O biserică amplasată chiar în punctul zero al orașului, pe bulevardul principal, cu hramul Cuvioasa Paraschiva, își datorează existența domnitorilor Pătrașcu Vodă și Mihai Viteazul. Pătrașcu cel Bun a avut în Râmnic curtea domnească, la jumătatea secolului al XV-lea, întărită cu turnuri de apărare.

În apropierea acestui lăcaș, ascunsă în spatele unor blocuri, există și o biserică romano-catolică, „Sfântul Anton de Padova“, ridicată la începutul secolului al XVI-lea și reclădită în timpul ocupației Olteniei de către austrieci. Clădirea franciscanilor refugiați aici din Bulgaria, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, a fost distrusă în timpul unui mare incendiu din 1738. De altfel, în timpul războaielor turco-austriece, din 1738 și 1788, orașul a fost distrus aproape în întregime de incendii și refăcut de fiecare dată.

Turism Vâlcea muzical

An de an, Râmnicu Vâlcea găzduiește evenimente de anvergură internațională precum „We Love Music Festival“, organizat pe platoul Dealului Goranu. Anul trecut, festivalul a reunit la un loc nume sonore ale muzicii, ca Lou Bega, ATB, Ronan Keating, Jay Sean, Ricchi e Poveri, Dr. Alban, Nana, Haddaway, ca să menționăm doar o parte dintre invitații străini, iar pentru acest an au fost anunțați deja East 17 și Mr. President. Tot anul trecut, la Râmnic s-a desfășurat Gala premiilor muzicii românești – Romanian Music Awards 2022.

Alte evenimente de marcă organizate anual sunt Zilele Orașului, Zilele Imnului, Deep Forest Fest, Ride the Vibe – pentru motocicliști, Super Cupa României la Karting electric, Târgul Meșterilor Populari, Maratonul Olteniei, Constelații Rock și multe altele.

Romanian Music Awards 2022 în centrul municipiului Râmnicu Vâlcea Foto Primăria

Orașul spălătoriilor de aur, al unor artiști, gânditori și oameni de știință celebri

Ar mai fi foarte multe de menționat despre istoria „Râmnicului de pe Olt“, dar ne oprim aici nu înainte de a aminti că în anii 1500 aici existau spălătorii de aur în care era decantat nisipul aurifer al Oltului, o îndeletnicire ale cărei ecouri se mai fac auzite și în zilele noastre, și tot în acest oraș s-a construit, înainte de 1642, prima moară de hârtie din Țara Românească, iar la tiparnița dăruită de Constantin Brâncoveanu Episcopiei a apărut, în 1787, cea dintâi „Gramatică în limba română“ întocmită de Ienăchiță Văcărescu, și în 1835, așezarea avea o școală cu predare în limba română.

La Râmnicu Vâlcea s-au născut renumitul actor Dem Rădulescu, criticii literari Nicolae Manolescu și Eugen Negrici, compozitorul și interpretul de muzică ușoară Horia Moculescu, filosoful Gabriel Liiceanu, informaticianul și inventatorul Ionuț Alexandru Budișteanu, cobzarul Bogdan Mihai Simion, iar alți mari vâlceni, precum patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Justinian Marina, mitropolitul Bartolomeu Anania și fizicianul Cristian Presură și-au legat destinul de acest oraș.

Comentarii Facebook

Articole pe aceiasi tema:Antichității Autostrada de foto în obiective pe prima Râmnicu turistice Vâlcea văzut VIDEO Zece

Urmatorul

Duminica Floriillor, a Șasea a Postului Mare

Nu ratati

Udatul fetelor în Ardeal. Obiceiul de Paște preluat de la germani are rădăcini în istorie VIDEO

Nationalul

Comenteaza si tu

Actualitate

Ce fac dacă baloanele se lipesc de piele sau haine?

Publicat

acum 4 zile

septembrie 28, 2026

Dan Bradu

Ce fac dacă baloanele se lipesc de piele sau haine?

Un balon se apropie de mâneca unei bluze și rămâne acolo, de parcă și-ar fi găsit locul. Îl desprinzi, iar peste câteva secunde se întoarce. Dacă atinge și părul, câteva fire pornesc după el. E o scenă destul de comică până când ai de aranjat o sală întreagă și baloanele se prind de fiecare persoană care trece.

În cele mai multe cazuri, nu trebuie să repari balonul. Oprești frecarea, îl îndepărtezi cu grijă și schimbi puțin condițiile din jur. Mai întâi, însă, uită-te la felul în care se lipește. Atracția ușoară, fără urme și fără disconfort, cere altă soluție decât o suprafață lipicioasă sau o piele care începe să te mănânce.

Ce faci pe loc, fără să strici balonul sau hainele

Când balonul s-a prins de tricou, de rochie ori de braț, prinde-l de nod sau de șnur și ridică-l încet. Dacă este foarte încărcat static, ține materialul întins cu cealaltă mână și depărtează balonul fără să-l târăști peste țesătură. Mișcarea bruscă poate agăța o broderie, iar frecarea suplimentară îl poate face să se lipească din nou.

Lasă-l apoi câteva clipe la distanță de persoană și de hainele pe care tocmai le-a atins. Sună banal, dar mulți fac exact gestul care întreține problema: desprind balonul și îl plimbă imediat peste același pulover. Dacă pregătești un buchet decorativ, așază-l temporar pe un suport sau ține-l de panglică, fără să-l strângi între braț și corp.

Dacă balonul se agață de o suprafață cu paiete, dantelă sau fibre lungi, verifică dacă există un fir prins de nod ori de banda decorativă. În acest caz, nu electricitatea este singura vinovată. Eliberează firul cu mâna, la lumină bună, înainte de a trage de balon. O haină delicată se poate deteriora mai repede decât se poate sparge balonul.

Un truc pe care îl vezi uneori este să umezești tot balonul. Eu l-aș lăsa pentru situații foarte limitate, fiindcă apa poate păta hainele, poate desprinde un decor lipit și poate lăsa urme pe anumite baloane. Dacă ai nevoie de puțină umiditate, lucrează mai degrabă cu mediul sau cu partea ascunsă a unei țesături rezistente, după ce verifici eticheta de îngrijire.

Dacă s-a lipit de piele

Ține balonul de nod și desprinde-l ușor, fără să îl rulezi apăsat pe braț sau pe față. O piele transpirată poate opune puțină rezistență mecanică, chiar dacă electricitatea statică nu este puternică. Dacă ai cremă proaspăt aplicată, loțiune ori resturi de adeziv de la un accesoriu, balonul poate adera și din acest motiv.

După desprindere, privește locul câteva minute. Dacă nu apare nimic, iar senzația dispare, probabil ai avut un contact neplăcut, dar trecător. Când rămâne o substanță lipicioasă pe piele, spală blând zona cu apă călduță și un produs de curățare potrivit pielii tale, apoi usuc-o prin tamponare. Nu freca insistent și nu folosi alcool sau solvenți pentru a scoate o urmă mică.

Cu un copil, încetinește și mai mult gesturile. Poate smulge balonul din reflex, mai ales dacă acesta s-a lipit de obraz sau de păr. Ține-i mâinile departe de față, desprinde balonul și mută jocul în alt loc dacă situația se repetă. Uneori rezolvarea practică este atât de simplă: balonul stă mai bine în decor decât în mâinile copilului.

Dacă s-a lipit de o haină

Pe un tricou de bumbac, de obicei ajunge să separi cele două suprafețe și să lași balonul deoparte. Pe o fustă sintetică subțire sau pe un sacou căptușit, materialul poate continua să se lipească și după ce ai îndepărtat balonul. Netezește țesătura cu palma și las-o să se așeze, în loc să o scuturi energic.

Pentru o haină obișnuită, poți încerca o atingere foarte ușoară cu o cârpă curată, abia umezită, pe dosul materialului. Verifică întâi într-un loc ascuns și nu face asta pe mătase, catifea, piele sau o piesă care cere curățare specială. Ideea este să reduci uscăciunea locală, nicidecum să uzi haina. Dacă ești deja la eveniment, câteva minute de răbdare pot fi o alegere mai bună decât o pată de apă la vedere.

Produsele antistatice pentru textile sunt o opțiune atunci când problema apare des, dar urmează instrucțiunile produsului și ale hainei. Aplică-le pe materialul compatibil, la distanță de față și de copii, și lasă țesătura să se usuce înainte de contactul cu pielea. Un spray pentru haine nu devine automat potrivit pentru baloane sau pentru corp. Mai ales pe o rochie împrumutată, testează întâi pe o zonă ascunsă.

Dacă nu ai nimic la îndemână, schimbă măcar locul în care ții baloanele. Evită să le transporți lipite de pulover sau sub braț, pentru că tocmai acolo se freacă mult. Folosește șnururile, o cutie încăpătoare ori un suport. E mai puțină improvizație decât pare și salvează destulă bătaie de cap.

Dacă au ajuns și în păr

Părul se ridică spre balon din același motiv pentru care se lipește materialul, numai că firele subțiri reacționează mai vizibil. Ține balonul departe de cap și desprinde firele unul câte unul, fără să răsucești șnurul prin ele. Nu încerca să rezolvi totul frecând părul cu balonul, chiar dacă gestul pare amuzant. Așa se încarcă și mai tare.

Dacă ai o coafură pregătită pentru fotografii, roagă pe altcineva să mute baloanele în locul tău. Agrafele și produsele de styling complică desprinderea firelor prinse în nod sau în panglică. Pentru un copil, contează mai mult să nu îl doară decât să recuperezi balonul perfect. Câteva secunde de calm schimbă complet scena.

De ce se întâmplă asta, de fapt?

Imaginează-ți două suprafețe care se ating și se despart de multe ori: balonul și puloverul, balonul și părul, uneori balonul și o perdea. În timpul acestui contact, sarcinile electrice se pot redistribui. Balonul ajunge să atragă fire de păr, scame sau o porțiune de țesătură, deși nimeni nu a pus lipici pe el. American Chemical Society folosește tocmai experimentul cu balonul frecat de haine pentru a arăta cum apare această atracție.

Nu trebuie să simți o scânteie ca să existe electricitate statică. Uneori vezi doar materialul urmând balonul ori auzi un foșnet fin când le desparți. Nici faptul că balonul este nou nu îl ferește: dacă a fost frecat de o pungă, de un covor sau de alte baloane, poate fi deja încărcat. Transportul într-un sac prea strâmt e suficient să-l pună în mișcare minute întregi.

Aerul uscat face fenomenul mai supărător. Un profesor de fizică de la Northeastern University explică faptul că umiditatea ajută sarcinile să se redistribuie, pe când aerul uscat le lasă să se acumuleze. De aceea, într-o sală încălzită iarna, baloanele pot face mai multe năzbâtii decât într-o încăpere cu un aer mai puțin uscat. Nu e o regulă fără excepții: contează și hainele, și felul în care manevrezi decorul.

Țesăturile sintetice merită observate separat. O rochie din poliester, căptușeala unei geci ori un fular din fibre sintetice se pot încărca prin frecare, mai ales când sunt foarte uscate. Bumbacul se comportă adesea mai liniștit, dar nu oferă vreo garanție absolută. Dacă două persoane ating același balon și numai uneia i se lipește de mânecă, uită-te și la materialul hainelor înainte să dai vina pe balon.

Umflarea cu heliu nu anulează atracția statică. Heliul schimbă felul în care plutește balonul, nu felul în care exteriorul lui se freacă de o haină. Un balon cu aer poate sta lipit de un pulover, iar unul cu heliu se poate prinde de păr când îl cobori pentru o fotografie. Încurcăturile apar la suprafață, nu în gazul dinăuntru.

Electricitate statică sau o suprafață cu adevărat lipicioasă?

Distincția te scutește de încercări inutile. Dacă balonul atrage firele fără să lase urme și se desprinde ușor, cauza probabilă este încărcarea statică. Dacă simți un strat cleios, observi pete pe mâini ori balonul se agață numai acolo unde are o bandă aplicată, verifică suprafața. Umiditatea din aer nu va îndepărta un adeziv.

Unele decoruri folosesc puncte de lipire, bandă dublu adezivă sau alte accesorii prinse de balon. Când acestea ating un material textil, pot lăsa reziduuri sau pot smulge fire. Ține partea cu adeziv spre suportul pentru care a fost gândită, nu spre haine sau piele. Dacă ai moștenit un decor montat de altcineva, cercetează întâi locul de contact, fiindcă adezivul poate fi greu de văzut pe un balon transparent.

Și mediul schimbă senzația la atingere. Pe o mână cu loțiune neabsorbită, pe pielea umedă după dans sau pe o bluză atinsă de băuturi dulci, latexul poate părea lipicios fără să fie încărcat static. Spală sau schimbă ce poți curăța în siguranță și pune deoparte balonul care lasă urme. Nu încerca să îi salvezi aspectul cu parfum, spirt, ulei ori produse de curățare pentru casă.

Un balon vechi, păstrat în condiții nepotrivite, poate avea o suprafață schimbată. Uneori se simte neobișnuit de lipicios, își pierde elasticitatea sau miroase altfel decât restul pachetului. Nu există un test rapid, făcut în mijlocul petrecerii, care să îți spună exact de ce. Eu aș renunța la el, mai ales dacă ar ajunge în mâinile copiilor sau lângă mâncare.

Există și varianta în care problema pornește de la piele. O roșeață care apare după contact nu dovedește singură o alergie la latex; poate fi iritație de la frecare sau de la alt produs folosit în decor. Totuși, dacă apar mâncărime, pete umflate ori alte simptome, oprește contactul și urmărește ce se întâmplă. În secțiunea despre sensibilitate găsești semnele pentru care merită să ceri ajutor medical.

Cum reduci lipirea pe durata petrecerii

Dacă mai ai câteva ore până vin invitații, începe cu încăperea. Într-o sală foarte uscată, un umidificator folosit corect poate reduce electricitatea statică. Agenția americană pentru protecția mediului menționează acest efect, dar avertizează și că excesul de umiditate favorizează alte probleme. Nu încerca să transformi camera într-o seră doar pentru a ține baloanele la distanță de un pulover.

Dacă folosești un umidificator, urmărește umiditatea cu un higrometru și îngrijește aparatul după instrucțiuni. Recomandarea aceleiași agenții este să nu depășești 50% umiditate relativă în interior. Nu orienta aburul spre baloane, instalații electrice, fotografii sau textile delicate. Pentru o petrecere de două ore într-un spațiu închiriat, poate fi mai realist să schimbi locul decorului decât să reglezi toată încăperea.

Hainele contează și înainte să pleci de acasă. Dacă știi că o anumită rochie se electrizează când o scoți din uscător, probeaz-o cu decorul înainte de eveniment. Las-o să se usuce conform etichetei și evită uscarea excesivă în aparat, dacă materialul permite altă metodă. Un strat de bumbac pe dedesubt poate ajuta în unele combinații, dar uneori schimbă felul în care cade haina; merită verificat în oglindă, nu presupus.

Pe piele, hidratarea obișnuită poate reduce senzația de uscăciune, însă crema proaspătă poate face balonul să adere fizic pentru o vreme. Aplic-o din timp și las-o să se absoarbă. Nu unge baloanele ca să nu se mai lipească. Un produs destinat pielii nu este neapărat potrivit pentru materialul balonului și poate păta decorul sau hainele.

În timpul evenimentului, cea mai simplă schimbare este distanța. Ridică buchetele de baloane din locurile pe unde oamenii se strecoară cu pahare în mână. Lasă suficient spațiu în jurul mesei, al intrării și al colțului pentru fotografii. Când baloanele ating mereu sacouri, eșarfe și păr, problema revine chiar dacă ai reușit să le desprinzi de câteva ori.

Ce schimbi când pregătești decorul de la început

Umflă baloanele într-un spațiu curat și lucrează cu mâinile uscate. Dacă le așezi pe covor, le împingi unele peste altele și le freci cu o cârpă ca să capete luciu, le dai mai multe ocazii să se încarce. Nu e nevoie de un ritual complicat. Evită numai mișcările care produc frecare multă și fără rost.

Pentru transport, folosește un recipient încăpător ori o pungă potrivită dimensiunii lor, astfel încât baloanele să nu fie presate de haine și tapițerie. Ține șnururile organizate; nodurile încâlcite ajung adesea să fie desfăcute chiar lângă fața cuiva. Dacă baloanele trebuie montate unul câte unul, pregătește suporturile înainte. Cu mâinile libere lucrezi mai liniștit și le atingi mai puțin de haine.

La cumpărare, verifică materialul și accesoriile, nu numai culoarea din fotografie. Poți porni de la o selecție precum https://www.departy.ro, apoi să citești descrierea fiecărui produs și ambalajul înainte de a-l folosi. Contează dacă balonul este din latex ori din folie, dacă decorul include puncte adezive și cine va intra în contact cu el. O alegere făcută pentru un panou înalt poate fi nepotrivită ca jucărie ținută lângă obraz.

Un balon din folie poate fi o alegere când vrei să eviți latexul, dar nu îl trata ca pe un obiect imun la orice fel de electricitate statică. Poate totuși să atingă hainele, iar marginile, șnururile și accesoriile pot agăța materiale fragile. Dacă îl folosești pentru cineva cu alergie cunoscută, verifică întregul aranjament, inclusiv celelalte baloane și materialele din jur. Important este ce ajunge efectiv lângă persoană.

Uneori văd recomandarea de a freca baloanele pentru a le lipi de tavan fără bandă. Metoda funcționează tocmai fiindcă le încarcă electric. Dacă după aceea le cobori între oameni, nu te mira că se prind de haine. Păstrează efectul acolo unde îți trebuie sau alege un suport care să le țină la loc fără frecare.

Când lipirea este însoțită de mâncărime sau erupție

Atracția statică nu este, prin ea însăși, o alergie. Dacă balonul se desprinde și pielea rămâne liniștită, ai de rezolvat în primul rând contactul dintre materiale. Dacă însă pielea se înroșește, apar pete ridicate, mâncărime ori umflături, lasă balonul jos și evită un nou contact. Nu continua jocul ca să vezi dacă reacția se repetă.

Multe baloane elastice sunt fabricate din latex natural. Academia Americană de Alergie, Astm și Imunologie arată că latexul poate provoca reacții pe piele și, la persoanele sensibilizate, simptome respiratorii. Unele reacții apar repede, în timp ce iritațiile provocate de anumite substanțe folosite la fabricarea cauciucului pot apărea mai târziu. Din aspectul unei singure pete nu poți stabili sigur cauza.

Dacă bănuiești o reacție de contact, îndepărtează balonul și clătește delicat zona. NHS recomandă îndepărtarea substanței iritante sau alergene și curățarea pielii, iar simptomele persistente ori repetate merită evaluate de un medic. Păstrează ambalajul sau fă o fotografie a produsului, dacă îl ai. Detaliul poate ajuta la o discuție ulterioară cu medicul, fără să fie nevoie să atingi din nou balonul pentru a-i arăta ce s-a întâmplat.

Respirația dificilă, senzația de gât care se strânge, umflarea buzelor sau a limbii, amețeala puternică ori o reacție care se extinde repede cer ajutor medical imediat. În România, sună la 112. Dacă persoana are un plan de urgență și un autoinjector cu adrenalină prescris, urmează planul primit de la medic în timp ce aștepți ajutorul. Nu încerca să rezolvi o posibilă reacție severă doar mutând baloanele în alt colț al camerei.

Pentru cineva cu alergie la latex deja confirmată, cel mai practic este să eviți baloanele din latex în încăperea în care va sta. Great Ormond Street Hospital folosește baloanele din folie ca alternativă pentru copiii cu această alergie. Totuși, verifică și celelalte obiecte din decor; un singur balon din folie nu ajută dacă buchetul este înconjurat de latex. Iar dacă nu știi ce material conține un produs, întreabă furnizorul înainte de eveniment.

Nu transforma fiecare atingere supărătoare într-un diagnostic. Căldura, transpirația, frecarea și un adeziv pot irita pielea, iar cauzele diferă de la om la om. În același timp, nici nu ignora un tipar: aceeași persoană face erupție ori de câte ori atinge baloane elastice. Aici conversația cu un alergolog este mai utilă decât o serie de încercări acasă.

Când sunt copii în jur, gândește și după ce se sparge balonul

Un balon care se lipește de hainele unui copil poate deveni repede o jucărie agitată: e tras, mușcat ori strâns până pocnește. Strânge imediat bucățile și ține baloanele neumflate în afara accesului celor mici. Comisia americană pentru siguranța produselor de consum avertizează că baloanele neumflate și fragmentele celor sparte pot provoca sufocare, inclusiv la copiii sub opt ani. Aici merită să întrerupi decorarea și să cureți podeaua pe loc.

E tentant să îi dai copilului balonul care se încăpățânează să se lipească de tricou, numai ca să te poți întoarce la ce făceai. Eu aș verifica mai întâi vârsta, felul balonului și cât de atent poate fi supravegheat. Pentru copiii foarte mici, decorul așezat departe de mâini e adesea alegerea mai liniștită. Și un adult poate ridica imediat resturile dacă se sparge vreun balon.

Dacă problema revine la fiecare eveniment

Privește tiparul înainte să cumperi un arsenal de soluții. Se întâmplă numai iarna, într-o încăpere încălzită? Numai cu un anumit pulover sau numai după ce scoți hainele din uscător? Dacă da, lucrează la uscăciunea aerului, la frecarea din timpul pregătirii și la felul în care depozitezi baloanele.

Dacă un singur pachet lasă urme pe degete, iar celelalte nu, scoate-l din decor. Dacă lipirea apare doar acolo unde ai montat puncte adezive, schimbă metoda de prindere. Dacă există mâncărime, erupție sau simptome care reapar după contact, oprește experimentul și cere sfat medical. Aceeași soluție nu poate rezolva, la fel de bine, un material încărcat static, un reziduu de adeziv și o reacție a pielii.

La următoarea petrecere, fă o probă cu câteva baloane înainte să montezi tot aranjamentul. Atinge-le de o bucată din materialul care va fi lângă ele, fără să le freci intenționat, și vezi dacă apar probleme. Dacă decorul urmează să stea lângă persoane cu sensibilitate cunoscută, discută din timp despre materialele potrivite. Testul cu o haină îți spune ceva despre lipire, nu îți poate confirma că un balon este sigur pentru cineva cu alergie.

Până la urmă, răspunsul începe cu un gest mic: desprinzi balonul încet și te uiți la ce a rămas în urmă. Dacă n-a rămas nimic, reduci frecarea și îi găsești un loc mai bun. Dacă rămâne o urmă pe material sau o reacție pe piele, schimbi balonul și iei situația în serios. Restul petrecerii poate merge înainte, cu baloanele sus și hainele lăsate în pace.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Businessul se dezvoltă regional. Comunicarea ar trebui să îl urmeze. CityPress.ro conectează companiile din Estul României cu presa locală

Publicat

acum o săptămână

septembrie 24, 2026

Ionela

Businessul se dezvoltă regional. Comunicarea ar trebui să îl urmeze. CityPress.ro conectează companiile din Estul României cu presa locală

De la Constanța și Tulcea la Galați, Brăila, Bacău, Iași și Suceava, companiile din Estul României pot transforma presa locală într-un canal strategic de comunicare. CityPress.ro centralizează accesul la publicații locale și permite construirea unor campanii în funcție de orașele, județele și regiunile importante pentru fiecare business.

Pentru o companie care face business regional, relevanța nu se construiește doar la nivel național.

Se construiește în piețele în care compania vinde, investește, angajează, dezvoltă proiecte și caută noi parteneri.

O companie din Constanța poate avea interese comerciale în Tulcea, Brăila și Galați. Un business din Iași poate urmări dezvoltarea în Bacău, Suceava sau în alte județe ale Moldovei. Un dezvoltator, un operator logistic, o companie din agricultură sau un furnizor de servicii B2B poate avea nevoie să comunice simultan în mai multe centre economice.

În toate aceste situații apare aceeași întrebare:

Cum ajunge mesajul companiei în presa din piețele care contează pentru business?

CityPress.ro propune un răspuns simplu: un singur punct de acces la presa locală din România.

Presa locală, privită ca instrument de geo-marketing

CityPress.ro funcționează ca un media buyer specializat în presa locală și oferă companiilor acces la o rețea de peste 1.000 de publicații locale din România, dintre care peste 100 sunt prezentate de platformă ca publicații exclusive.

Diferența importantă pentru un business este posibilitatea de a construi campanii în funcție de geografie.

Compania poate selecta localitățile și zonele în care dorește să fie prezentă, iar campaniile pot fi construite pe localități, județe, regiuni sau grupuri de localități.

Pentru un business din Estul României, acest model schimbă perspectiva asupra presei locale.

Nu mai vorbim doar despre „a publica un articol”, ci despre posibilitatea de a utiliza publicațiile locale pentru a susține obiective comerciale și de comunicare în piețe geografice bine definite.

De la Constanța la Iași: comunicarea poate urma harta businessului

Să luăm exemplul unei companii cu sediul în Constanța care deservește clienți din Dobrogea și sud-estul țării.

Compania poate construi o campanie concentrată inițial pe Constanța, apoi poate extinde comunicarea către Tulcea, Brăila și Galați pe măsură ce își dezvoltă activitatea comercială.

Același principiu se aplică unei companii din Iași care dorește să își consolideze prezența în Moldova. Comunicarea poate porni din Iași și poate fi extinsă către Bacău, Suceava și alte piețe relevante.

În rețeaua prezentată public de City Press se regăsește, de exemplu, Ziarul de Iași, publicație pe care platforma o evidențiază în zona Moldovei.

Dincolo de publicațiile promovate individual, City Press oferă acces la o rețea mult mai extinsă de publicații și localități, astfel încât selecția canalelor să poată fi realizată în funcție de obiectivul concret al campaniei.

Nu fiecare companie are nevoie să comunice peste tot. Are nevoie să comunice acolo unde face business.

Ce poate comunica o companie B2B în presa regională?

Presa locală nu trebuie privită exclusiv ca un canal pentru promovarea produselor către consumatorul final.

Pentru mediul B2B, subiectele relevante sunt diferite.

O companie poate comunica deschiderea unei noi unități de producție, o investiție, extinderea într-un alt județ, lansarea unei divizii, dezvoltarea unui proiect imobiliar, intrarea pe o piață nouă, crearea de locuri de muncă, un parteneriat important sau rezultatele unui proiect regional.

În același mod, managementul și specialiștii companiei pot utiliza conținutul editorial pentru a comunica expertiză și perspective relevante pentru industria în care activează.

Astfel, publicarea regională poate contribui la construirea unei prezențe constante în ecosistemul economic în care compania își desfășoară activitatea.

Un instrument pentru companii, dar și pentru agențiile care gestionează mai multe piețe

Fragmentarea este una dintre dificultățile comunicării regionale.

O campanie care presupune apariții în Constanța, Galați, Iași, Bacău și Suceava poate însemna identificarea publicațiilor relevante și administrarea separată a relației cu fiecare dintre acestea. CityPress.ro centralizează procesul.

Platforma permite alegerea publicațiilor și gestionarea publicărilor dintr-un singur loc, inclusiv pentru agențiile de marketing și PR care coordonează campanii regionale pentru mai mulți clienți.

City Press poate recomanda publicații și combinații media în funcție de localitate, industrie, obiectiv, buget și audiență, iar pentru anumite publicații partenere platforma oferă inclusiv publicare instant.

De ce contează componenta regională pentru un brand național?

Logica funcționează și în sens invers.

O companie națională care vrea să comunice în Estul României nu trebuie să trateze întreaga regiune ca pe o singură audiență.

Constanța, Galați, Iași sau Suceava reprezintă piețe și comunități diferite.

Prin presa locală, o campanie națională poate primi o componentă regională, iar mesajele companiei pot fi distribuite în publicațiile din zonele în care există un interes comercial concret.

Un retailer poate comunica deschiderea unor noi locații. Un dezvoltator poate susține lansarea unui proiect. Un operator din energie sau infrastructură poate comunica investițiile realizate într-un județ. O companie de logistică poate face cunoscută extinderea operațiunilor într-un nou hub regional.

Campania rămâne națională. Distribuția mesajului devine locală.

Estul României are businessuri care merită o voce mai puternică

Dobrogea și Moldova reunesc centre economice importante și companii active în logistică, transport, agricultură, industrie, energie, construcții, real estate, HoReCa, servicii profesionale, retail, sănătate și tehnologie.

Multe dintre aceste companii au depășit de mult granițele orașului în care au fost fondate.

Comunicarea lor poate urma aceeași evoluție.

De la un oraș la mai multe județe. De la o prezență locală la una regională. Și, atunci când strategia companiei o cere, de la regional la național.

CityPress.ro își propune să ofere infrastructura prin care această comunicare devine mai ușor de administrat.

Peste 1.000 de publicații locale. Sute de localități. Un singur punct de acces.

CityPress.ro – presa locală, transformată într-un canal de comunicare pentru business.

Comunică acolo unde faci business.

Website: https://citypress.ro
E-mail: contact@citypress.ro

Telefon/Watsapp: 0729967754

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

De la tabu la normalitate de ce wellnessul intim face parte din îngrijirea personală

Publicat

acum 2 săptămâni

septembrie 20, 2026

Nationalul

De la tabu la normalitate de ce wellnessul intim face parte din îngrijirea personală

Când vorbești despre îngrijire personală, probabil te gândești mai întâi la lucrurile care au intrat deja firesc în rutina de zi cu zi: produse pentru piele, mișcare, alimentație, somn, o baie relaxantă sau câteva ore în care îți faci timp pentru tine.

În ultimii ani, însă, ideea de stare de bine a devenit mai cuprinzătoare. Nu mai este vorba doar despre felul în care arăți, ci și despre cum te simți în propriul corp, despre confort, relaxare și despre lucrurile care îți fac plăcere.

În acest context, wellnessul intim nu trebuie privit ca un subiect separat sau incomod. Poate face parte, pur și simplu, din felul în care alegi să ai grijă de tine.

Pe Sensualia, această zonă poate fi explorată fără grabă, pornind de la propriile preferințe și de la ceea ce te face să te simți confortabil.

Îngrijirea personală nu se oprește la ceea ce se vede

Este ușor să investești timp în lucrurile vizibile: o cremă bună, o tunsoare care îți place, haine în care te simți bine sau o rutină de sport.

Dar relația pe care o ai cu propriul corp înseamnă mai mult decât atât.

Contează și să știi ce te relaxează, ce îți place, ce te face să te simți confortabil și unde sunt limitele tale. Nu trebuie să existe o explicație complicată pentru toate aceste lucruri și nici nu este nevoie să le compari cu ale altcuiva.

Unele femei sunt foarte deschise când vine vorba despre astfel de subiecte. Altele preferă să le păstreze pentru ele. Ambele variante sunt firești.

Important este să poți face alegeri pentru tine fără să simți că trebuie să urmezi o anumită tendință sau să te încadrezi într-un model.

Relaxarea poate fi cea mai simplă formă de wellness intim

Nu toate produsele din această zonă trebuie asociate imediat cu sexualitatea.

Masajul este probabil unul dintre cele mai bune exemple. Poate face parte dintr-o seară în doi, dar la fel de bine poate fi un simplu moment de relaxare după o zi obositoare.

Dacă sunteți împreună, un masaj poate fi un mod plăcut de a vă opri pentru câteva minute din ritmul zilnic. Nu aveți nevoie de tehnici speciale și nici de un plan pentru ceea ce urmează. Este suficient să vă simțiți bine și să nu vă grăbiți.

În astfel de momente, diferitele uleiuri de masaj pot completa experiența. Le poți alege în funcție de textură, aromă și modul de utilizare, după ce verifici indicațiile produsului.

Nu produsul este cel care transformă momentul. El este doar un detaliu care poate face experiența mai plăcută. Restul ține de timp, confort și de faptul că îți permiți să te relaxezi.

Să îți cunoști preferințele nu ar trebui să fie un subiect incomod

Există încă multe rețineri atunci când discuția ajunge la produsele intime pentru femei. Uneori din lipsă de informații, alteori pentru că mult timp această zonă a fost tratată fie în glumă, fie într-un registru exagerat de sexualizat.

În realitate, curiozitatea față de propriul corp este ceva cât se poate de firesc.

Nu trebuie să fii într-o relație și nici să urmărești un anumit rezultat pentru a vrea să afli ce îți place. La fel cum îți descoperi preferințele în materie de parfumuri, cosmetice sau haine, poți afla în timp și ce te face să te simți bine în zona intimă.

Dacă vrei să explorezi această latură, gama de jucării intime pentru ea îți permite să vezi ce tipuri de produse există și să alegi doar ceea ce îți stârnește interesul.

Nu este nevoie să începi cu ceva complicat. Poți citi descrierile, poți compara opțiunile și poți decide în liniște ce ți se potrivește.

Cumpărăturile online au făcut alegerea mai simplă

Unul dintre lucrurile care au schimbat mult această piață este faptul că astăzi poți descoperi produsele intime online, în ritmul tău.

Nu trebuie să iei o decizie pe loc și nici să porți o conversație cu cineva dacă nu îți dorești acest lucru. Poți citi informațiile disponibile, poți compara mai multe variante și poți reveni asupra unei alegeri înainte de a comanda.

Pentru produsele pe care nu le cunoști, merită să verifici întotdeauna câteva lucruri simple: materialele, dimensiunile, modul de utilizare, întreținerea și recomandările producătorului.

Prețul sau popularitatea unui produs nu îți spun automat dacă acesta este potrivit pentru tine.

Mai util este să te întrebi ce cauți, ce ți se pare confortabil și cât de simplu vrei să fie produsul pe care îl alegi.

În cuplu, alegerile rămân la fel de personale

Produsele intime pot face parte și din viața de cuplu, dar faptul că sunteți împreună nu înseamnă că trebuie să aveți aceleași preferințe.

Dacă vreți să încercați ceva nou, cel mai simplu este să vorbiți despre asta.

Puteți spune ce vă atrage, ce ați vrea să încercați și ce nu vă interesează. Nu este nevoie ca unul dintre voi să îl convingă pe celălalt.

Uneori veți fi curioși în legătură cu același lucru. Alteori, nu. Tocmai această libertate de a spune ce vă place și ce nu vă place face discuția mai simplă.

Produsele pot aduce varietate, dar nu trebuie să devină o obligație și nici o măsură a calității relației voastre.

Wellnessul intim înseamnă, înainte de toate, alegere

Poate că cea mai importantă schimbare este faptul că despre această zonă putem vorbi astăzi mai normal.

Nu trebuie să îi dăm o importanță exagerată, dar nici să o tratăm ca pe ceva ce trebuie ascuns.

Pentru tine, wellnessul intim poate însemna relaxare. Poate însemna curiozitate. Poate fi ceva ce explorezi singură sau împreună cu partenerul. Și poate exista perioade în care pur și simplu nu te interesează.

Nu există o variantă corectă.

La fel ca în orice altă zonă a îngrijirii personale, contează să ai acces la informații, să îți cunoști preferințele și să alegi ceea ce are sens pentru tine.

Fără presiune, fără reguli inventate și fără ideea că trebuie să demonstrezi ceva. Doar în ritmul tău.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare