Actualitate
13 august: Se împlinesc 62 de ani de la ridicarea Zidului Berlinului, dărâmat abia în 1989
Pe 13 august, în 1595, începea Bătălia de la Călugăreni. În 1866, în aceeași zi, se năștea Giovanni Agnelli, fondatorul Fiat, iar în 1899, regizorul britanic Alfred Hitchcock. Tot pe 15 august, dar în 1961, începea ridicarea Zidului Berlinului.
13 august 1595 – Bătălia de la Călugăreni (13-23 august)
Bătălia de la Călugăreni (13-23 august) a avut loc în contextul revoltei anti-otomane iniţiată de Mihai Viteazul în 1594. Domnul muntean a înfrânt oastea otomană condusă de marele vizir Sinan Pașa, obligat să fugă pentru a-şi scăpa viaţa. Ar fi însemnat un avantaj pe care Mihai Viteazul putea să-l exploateze, dar domnul muntean îşi vlăguise puţinele trupe și avea multe pierderi.
„Turcii erau încă în număr şi nu băgaseră în luptă toate trupele lor, oştenii lui Mihai erau obosiţi şi nu ar fi putut suţine o nouă ciocnire. Domnul se retrage întâi la Copăceni pe Argeş, apoi la Bucureşti, la Târgovişte, şi în cele din urmă la Stoeneşti, în munţi, pe Dâmboviţa, lângă pasul Branului”, scria P.P. Panaitescu în ”Mihai Viteazul”.
Sinan Paşa a realizat abia după două zile de retragerea românilor. A ocupat Bucureştiul, Târgoviştea şi a transformat bisericile în moschei. Sprijinit de principele Transilvaniei, Sigismund de Bathory, venit în fruntea unei armata cruciate, Mihai a reuşit să-i facă pe turci să se retragă la sud de Dunăre.
13 august 1894 – descoperirea unui nou gaz: argonul
Chimistul Sir William Ramsay și fizicianul John William Strutt, lord Rayleigh, au anunțat la Oxford descoperirea argonului (cel mai des întâlnit și folosit gaz nobil).
Deși abundent în atmosfera terestră (aproape 1%), argonul nu a fost descoperit până în anul 1894, când cei doi au raportat existența lui la întâlnirea anuală a Asociației Britanice pentru Avansare a Științei la Oxford. Cu toate acestea, nu au vrut să publice rezultatele descoperirii lor, motivul fiind faptul că ar fi putut intra în competiție cu o nouă descoperire la nivelul aerului atmosferic, organizată de Instituția Smithsoniană de la Washington D.C, potrivit Wikipedia.
13 august 1866 s-a născut Giovanni Agnelli, fondatorul Fiat
Celebrul om de afaceri italian Giovanni Agnelli, fondatorul firmei constructoare de mașini Fiat (1899), s-a născut în Villar Perosa, Piemont, Italia.
Giovanni Agnelli. FOTO Wikipedia
A murit pe 16 decembrie 1945, la Torino, Italia.
13 august 1893 s-a născut etnomuzicolog și compozitor român Constantin Brăiloiu,
A venit pe lume în Bucureşti, în 1893, într-o familie aristocratică originară din Oltenia, cu rădăcini în neamul Brâncoveanu. A studiat muzică în Capitală, dar şi la Viena, Lausanne şi apoi Paris. După întoarcerea în ţară, în 1920, împreună cu alţi compozitori, a pus bazele Societăţii Compozitorilor Români, pe care a prezidat-o între anii 1926 şi 1943.
Fascinat de muzica populară din mediul rural, Constantin Brăiloiu s-a alăturat în 1928 echipei sociologului Dimitrie Gusti, în mijlocul căreia a efectuat primele studii de teren asupra folclorului român în sate din Bucovina, Transilvania şi Oltenia.
Lui i se datorează înființarea Arhivelor Folclorului în cadrul Societăţii Compozitorilor. În anii următori, cercetările lui Brăiloiu s-au extins la nivelul întregii ţări. Lucrarea „Schiţă a unei metode de folclor muzical„, publicată de muzicolog în 1931, a marcat o turnură în disciplina ce avea să se numească etnomuzicologie.
În 1943, a fost numit consilier cultural în cadrul Ambasadei Române de la Berna. Anticipând situaţia politică din ţară, el va rămâne în Elveţia, unde îşi va continua cercetările, şi nu se va mai întoarce niciodată în ţară. La Geneva, a fondat, în 1944, Arhiva internaţională de muzică populară, în cadrul Muzeului de Etnografie de acolo. Patru ani mai târziu a fost numit, de asemenea, profesor asistent la CNSR (Centrul naţional de studii ştiinţifice) din Paris.
Ultima parte din viață ș-a dedicat-o muncii titanice de a colecta, la Geneva, înregistrări folclorice din întreaga lume. A editat, printre multe alte compilaţii, faimoasa „Colecţie universală de muzică populară înregistrată„, o serie de 40 de discuri apărută între anii 1951 şi 1958 (an în care a și murit).
13 august 1899 – s-a născut regizor britanic Alfred Hitchcock
Alfred Hitchcoc, unul dintre cei mai influenţi oameni pe care lumea filmului i-a cunoscut vreodată (a semnat ca regizor nu mai puţin de 60 de filme și a trecut prin toate erele artei moderne), s-a născut într-o familie modestă, într-un cartier din nordul Londrei, şi-a petrecut copilăria fiind marcat de aspectul său fizic nefericit. Obezitatea de care suferea încă din primii ani l-a făcut să se rușineze tot restul vieţii.
Cu o educaţie foarte severă primită de la părinţii săi şi de la scoală, a ajuns ca în perioada adolescenţei să lucreze ca grafician pentru un studio cinematografic unde făcea afișele diverselor filme mute. Așa a început să fie pasionat pentru lumea cinematografiei și să participe ca monteur, regizor artistic și scenarist în filmele lui: Donald Crisp și Hugh Ford.
Cariera de regizor și-a început-o în Regatul Unit, în anul 1922. Abia din 1939 a început să lucreze în Statele Unite ale Americii.
Șase filme regizate de Alfred Hitchcock au fost nominalizate la Premiile Oscar: Rebecca în 1941, Suspicion în 1942, Lifeboat în 1945,Spellbound în 1946, Rear Window în 1955 și Psycho în 1961. În 1968 a primit un Oscar onorific, Premiul în Memoria lui Irving Thalberg pentru întreaga sa cariera în cadrul ceremoniei Premiilor Academiei. Deși nu a primit niciun premiu Oscar în competiție, întotdeauna a fost și a rămas maestrul suspansului.
American Film Institute i-a decernat în 1979 un premiu pentru munca sa și în același an, Regina Angliei i-a decernat titlul de Sir.
Creațiile sale sunt considerate adevărate lecţii de cinematografie datorită originalităţii și, mai ales, talentului său de a construi suspansul.
Hitchcock a decedat în 1980, în urma unei insuficiențe renale.
Alfred Hitchcock şi Tippi Hedren, la scurt timp după premiera filmului „Păsările“ FOTO Guliver/Getty
De numele său sunt legate însă și scandaluri. Actriţa americană Tippi Hedren, muza lui Alfred Hitchcock, a dezvăluit, la mai bine de trei decenii de la moartea regizorului, că a fost hărţuită şi agresată sexual de celebrul regizor, în timpul unor filmări din anii 1960.
13 august 1917 – a murit poetul Alexei Mateevici
Eroul unionist Alexei Mateevici s-a născut în 1888. A însoţit, în Primul Război Mondial, pe linia întâi, soldaţii ruşi şi români în zona de front (Cosmeşti – Movileni – Podoleni – Tecuci), oficiind slujbele specifice condiţiilor de luptă.
Alexei Mateevici. FOTO Muzeul de Istorie Galaţi
Alexei Mateevici a lăsat literaturii române, printre frumoasele poezii, şi poemul ”Limba noastră”, care din 1995 este textul imnului de stat al Republicii Moldova.
13 august 1926 s-a născut Fidel Castro, al 15-lea președinte al Cubei
Fidel Castro, părintele revoluţiei cubaneze, care a condus ţara cu o mână de fier şi a sfidat SUA aproape o jumătate de secol,a fost cel mai longeviv conducător al unei republici ( 49 de ani).
A intrat în Cartea Recordurilor pentru cel mai lung discurs susţinut vreodată la ONU – 4 ore şi 29 de minute. Cel mai lung discurs susţinut în Cuba a durat 7 ore şi 10 minute.
Și numărul tenativelor de asasinat împotriva sa reprezintă un record: 638, conform Guinness Book. Cele mai multe tentative aparţin CIA, care a încercat şi câteva metode bizare: trabucuri toxice, pastile cu otravă, utilizarea unui costum de scafandru otrăvit şi chiar amplasarea unor materiale explozive în scoici, întrucât Castro era un mare amator de scufundări.
„El Lider Maximo“ a încetat din viaţă în 2016, în Cuba, la vârsta de 90 de ani. Preşedintele rus Vladimir Putin i-a adus un omagiu fostului dictator cubanez, pe care l-a numit „prieten adevărat şi loial“.
13 august 1961 – a început ridicarea Zidului Berlinului
Ridicarea Zidului Berlinului a început în noaptea de 12 spre 13 august 1961.
Germania de Est pierduse o şesime din populaţie care emigrase spre Germania de Vest după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Înfrântă în război, ţara fusese împărţită între Aliaţi: Vestul revenise Statelor Unite, Marii Britanii şi Franţei, iar Estul intrase sub stăpânirea URSS
Zidul Berlinului. FOTO berliner-mauer-gedenkstaette.de
Aceeaşi împărţire s-a făcut și în cazul Berlinului, care se afla pe teritoriul Germaniei estice.
Zidul a străpuns capitala Germaniei, exact în inimă, timp de 28 de ani, două luni şi 28 de zile și a însemnat separarea est germanilor de berlinezii din vest. A fost dărâmat cu baroasele pe 9 noiembrie 1989, într-o declaraţie de libertate care încheia o segregare politică declanşată de URSS.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 2 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 3 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 2 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Comunicateacum 2 zileComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum 3 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 3 zileÎngrijire completă pentru pori dilatați: Hidratare și curățare în același timp
-
Comunicateacum 3 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv
-
Stirea zileiacum 2 zileCauciucuri si masini in centrul stirii zilei – ce se intampla pe drumurile Romaniei




