El consideră că mişcarea ilegală a suinelor pe teritoriul României pune în pericol chiar şi siguranţa naţională, pentru că, astfel, se răspândeşte „o boală majoră” (n.r. – PPA).

Oros nu se teme să afirme că „Ţara noastră este aproape roşie”, referindu-se la posibila declarare oficială a pestei porcine africane ca evoluând în majoritatea spaţiului naţional, motiv pentru care comerţul cu carne de porc ar urma să fie interzis. Situaţia, precizează el, impune controale ale circulaţiei animalelor „pe bune”, fiind justificate eventualele intervenţii în forţă ale efectivelor Armatei şi ale Ministerului de Interne.

Oficialul guvernamental a mai vorbit despre absenţa sa (justificată, potrivit precizărilor făcute) din plenul Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaţilor întrunit marţi, 17 decembrie 2019. La acea dată a fost analizată situaţia apărută la Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice şi Medicinale Buzău (delegarea directorului AFIR, Adrian Chesnoiu, în locul preot dr. Costel Vînătoru).

A avut ocazia astfel să-şi prezinte propria viziune asupra băncii de resurse vegetale din Buzău, a oportunităţii existenţei unei a doua astfel de instituţii, după cea de la Suceava, dar şi asupra managementului Agenţiei de Finanţare a Investiţiilor Rurale (AFIR), condusă de Adrian-Ionuţ Chesnoiu.

Discuţia a continuat despre cum vede domnia sa problema plafonării plăţilor directe, direcţiile de dezvoltare a sectorului agrozootehnic românesc prin Planul Naţional Strategic (PNS) şi dacă va mai solicita sau nu derogare pentru tratamentele la sămânţă cu neonicotinoide.

Despre alte subiecte de interes, cum este şi cazul „vânătorilor de subvenţii”, în cele ce urmează.

Gandul.info: Domnule ministru, chiar dacă aţi fost invitat de membrii Comisiei de Agricultură din Camera Deputaţilor, marţi, 17 decembrie 2019, în contextul analizei situaţiei apărute la Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice şi Medicinale Buzău, nici dumneavoastră, nici secretarii de stat MADR nu s-au prezentat. De ce?

Nechita-Adrian Oros: Eu am fost chemat, dar eram la Bruxelles, la Consiliul AGRIFISH care a avut loc în perioada 16-17 decembrie 2019. Domnul Dumitru (n.r. – Emil Dumitru, secretar de stat MADR) l-a sunat pe domnul Păle (n.r. – Dănuţ Păle, vicepreşedinte al Comisiei de Agricultură), însă acesta nu i-a răspuns; nu mai contează. Oricum, domnul Chesnoiu (n.r. – Adrian Chesnoiu, directorul general al AFIR) a venit, dar în calitate de delegat, alături de dr. Costel Vînătoru, fostul coordonator al instituţiei, demis între timp; domnul Chesnoiu vorbea în numele AFIR, dar nu mai era la AFIR. El este delegat la Banca de Gene din Buzău. Nu are cum să coordoneze activitatea AFIR în această perioadă până nu îi încetează delegarea.

Gandul.info: În ceea ce priveşte delegarea şefului AFIR la Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice şi Medicinale Buzău, cât anume poate dura aceasta?

Nechita-Adrian Oros: 60 de zile are domnia sa delegare la Buzău. Ulterior, domnul Chesnoiu trebuie să ne prezinte o strategie, o viziune despre ce va însemna această instituţie.

Noi avem deja o bancă de gene la Suceava, tradiţională, afiliată la toate organismele internaţionale. Chiar mi-am programat după sărbători o întâlnire cu cei de acolo. Ei au capacitatea să lucreze în continuare şi vom vedea dacă este sau nu fezabilă apariţia altei bănci de gene.

Gandul.info: … o altă bancă de gene aprobată prin HG, dacă este să ne referim la cea din Buzău.

Nechita-Adrian Oros: Tot printr-o Hotărâre de Guvern, în 2018, banca din Suceava era trimisă la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS), adică subfinanţată, ca să traducem. Se spunea atunci că instituţia de la Suceava nu are prioritate naţională; era o problemă de cercetare, nu de strategie. În schimb, la câteva luni s-a ieşit cu un alt act normativ prin care s-a spus că este o prioritate naţională să avem o altă bancă de resurse vegetale, una care să păstreze zestrea genetică – ceea ce este corect, lucru însă pe care îl făcea şi cealaltă bancă.

Cred că mişcarea asta a fost şi una politică, după părerea mea. Cred că s-a folosit şi numele domnului Vînătoru (n.r. – Costel Vînătoru). Nu-l cunosc personal, dar cu siguranţă este o persoană respectabilă şi cunoscută în mediul de cercetare, mai ales în zona horticolă. Vînătoru este o figură rezonabilă, o figură de bine în zona Buzăului. De aceea, în jurul domniei sale s-a construit acest proiect.

Vom vedea dacă România are nevoie de două bănci de gene, dacă cea de la Suceava are sau nu performanţă, pentru că nimeni nu ne-a spus încă acest lucru şi dacă este necesară apariţia a încă unei astfel de bănci. Deocamdată, banca de resurse vegetale de la Buzău este doar o HG pe hârtie. Ea nu există ca atare. Domnul Vînătoru a fost detaşat, el fiind cercetător la Staţiunea Legumicolă. Ministerul Agriculturii nu l-a demis, ci i-a încetat detaşarea de la SCDL Buzău. El era angajatul staţiunii.

Gandul.info: Dacă tot am deschis discuţia despre AFIR, să vorbim şi despre preformanţele agenţiei în cee ce priveşte absorbţia fondurilor FEADR. Care este nivelul la zi al plăţilor efectuate de Comisia Europeană (CE) către statul român?

Nechita-Adrian Oros: Dacă media europeană privind plăţile efective ale CE către statele membre, pe FEADR (n.r. – Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală), este în procentaj de 50,52%, în cazul României vorbim de 55,75%, adică 4.531.531.825 euro, dintr-un total de 8.127.996.402 euro alocaţi. Practic, la data de 30 septembrie 2019 ne aflam în media europeană, pe locul 12 din 28 de state. Între timp, toate ţările au mai depus cereri de finanţare. Şi noi am depus cereri de plată de 282.184.772 euro pe trimestrul IV. Dacă şi acestea vor fi acceptate spre plată, atunci la finele lui 2019 vom avea 59,21% procent de rambursare.

Gandul.info: Din punctul dumneavoastră de vedere, în ceea ce ne priveşte, sesizaţi o majorare a ratei de absorbţie?

Nechita-Adrian Oros: Oricum aceasta trebuia să crească, pentru că vorbim de o perioadă de programare de şapte ani. În fiecare an trebuie să se majoreze rata de absorbţie. Noi trebuie să ajungem la finalul acestui exerciţiu bugetar, dacă se poate, la 100% absorbţie. Ăsta ar fi ţelul. În plus, pentru a atinge acest deziderat, noi vom insista pe lângă Comisia Europeană (CE) să mergem cu încă trei ani de tranziţie (N+3) pentru absorbţia banilor rămaşi.

Măsură PNDR cu un grad de accesare de 316,5%!

Gândul.info: Care au fost cele mai accesate măsuri din PNDR? Cum explicaţi marjele ridicate?

Nechita-Adrian Oros: În acest context amintim de 4.3 „Investiţii pentru dezvoltarea, modernizarea şi adaptarea infrastructurii agricole şi silvice”. Aici avem un grad de accesare de 316,5%! Cererea aşa de mare este explicată şi de numărul mare de proiecte depuse de primării, nu numai de către agenţii economici.

Apoi, un apetit mare a fost şi pentru investiţiile în exploataţiile agricole, şi mai ales investiţiile în exploataţiile pomicole. Vorbim în acest caz de un grad de accesare de 233%!. Din ceea ce am discutat cu cei din sectorul pomicol, aceasta a fost o măsură de sprijin benefică şi aşteptată pentru recoversia plantaţiilor. Foarte multă lume a accesat-o. Şi aici, ca şi în alte părţi, rămâne problema depozitării şi desfacerii materiei prime produse. Cu aceste măsuri s-a rezolvat doar o parte a problemei, şi anume producţia şi reconversia.

Gandul.info: Ar aproba Executivul de la Bruxelles o redirecţionare a banilor între măsurile PNDR, astfel încât să acoperim golurile despre care făceaţi vorbire?

Nechita-Adrian Oros: La finalul lunii noiembrie a fost efectuată o evaluare instituţională, realizată de experţii CE. Acolo unde au rămas bani, s-a cerut lansarea unor noi sesiuni şi mutarea banilor către măsuri mai atractive, unde avem cerere de peste 100%. Cu privire la această mişcare, Executivul comunitar este de acord. În actualul exerciţiu financiar încă se mai poate face acest lucru, dacă ne vom mişca foarte rapid.

Gandul.info: Către ce zone doriţi să reorientaţi banii şi cât anume mai sunt disponibili?

Nechita-Adrian Oros: Am identificat vreo 40 de milioane de euro pe care am vrea să-i redirecţionăm către tinerii fermieri. Acum căutăm inclusiv posibilitatea de a concesiona terenuri către aceşti tineri fermieri, la pachet cu finanţarea pe dezvoltare rurală.

Gandul.info: Veţi avea îndeajuns de mult teren încât să-l direcţionaţi către tineri? Nu asta îşi dorea şi predecesorul dumneavoastră, Petre Daea?

Nechita-Adrian Oros: La o întrebare transmisă către predecesorul meu cu privire la situaţia terenurilor agricole, acum două luni, când încă eram vicepreşedintele Comisiei de Agricultură din Camera Deputaţilor, mi-au  răspuns cei de la ADS. Am aflat că au încă în gestiune circa 319.000 ha. I-am întrebat ce se întâmplă exact cu aceste suprafeţe, la acel moment. Mi s-a răspuns că din totalul respectiv sunt cadastrate şi întabulate 111.000 ha, aşadar o treime, iar concesionate vreo 230.000. Sunt aşadar vreo 89.000 care se află în alt stadiu – arendate sau nu se prea ştie de ele.

Noul director ADS încearcă să afle ce se întâmplă exact cu terenurile. Am aflat, de la domnia sa, că gestiunea terenurilor ADS se află într-un Excel; vedem. Şi acolo trebuie să verificăm zvonurile. Ce este important, directorul general ADS mi-a confirmat că zero hectare au fost acordate, de-a lungul timpului, tinerilor fermieri. Agricultorii tineri mi-au spus nu o dată că, pe lângă finanţarea AFIR, ar fi bine dacă ar exista şi acces la terenurile ADS.

Gandul.info: Şi totuşi, care este performanţa AFIR pe 2019? Cum vedeţi impactul managementului agenţiei asupra bunei sale funcţionări?

Nechita-Adrian Oros: Dacă este să comparăm procentele de absorbţie, sigur, suntem peste medie, suntem la jumătatea clasamentului, chiar mai bine, pe locul 12 din 28, la data de 30 septembrie.

În schimb, sunt foarte multe probleme structurale şi de management. Vom identifica acum exact câţi, dar am înţeles că au sunt câteva zeci, aproape 100 de oameni detaşaţi din privat, fără concurs, direct în AFIR. Mulţi dintre ei – şi iarăşi vom vedea exact câţi – beneficiari ai programelor AFIR; un posibil conflict de interese. Potrivit informaţiilor disponibile până la ora interviului, aproximativ 27 dintre ei au derulat programe europene, după ce au fost angajaţi de către AFIR.

La această agenţie este prezent corpul de control; se fac nişte verificări. Sigur, pot fi şi multe informaţii eronate, false. Nu vreau să acuz pe nedrept. Am primit foarte multe informaţii şi înainte, şi după, şi trebuie să le verificăm.

Oricum, în 30 decembrie 2019, toate aceste detaşări vor înceta. Este o decizie la nivelul întregului Guvern. Sunt foarte multe asemenea mişcări în toate ministerele, acolo unde sunt poziţii contractuale. Acolo unde sunt poziţii de funcţionari public, sigur, vorbim de o altă legislaţie ca să ocupi un post.

„Vânătorii de subvenţii”

Gandul.info: Planul Naţional Strategic (PNS). Care sunt discuţiile privind priorităţile sectorului agrozootehnic şi de procesare din România pentru următorii şapte ani?

Nechita-Adrian Oros: Cu fiecare sector în parte cu care ne întâlnim, nevoile constatate sunt atât de mari (şi, din păcate, unele minusuri în derularea celor două exerciţii financiare), încât am putea să alocăm toţii banii pe care îi avem, toate cele 20 de miliarde, şi tot nu am rezolva toate problemele. De aceea, noi va trebui să le prioritizăm. În acest sens, am declanşat întâlniri cu mediul asociativ, pe care le-am terminat săptămâna aceasta (n.r. – 16-22 decembrie). Le-am promis reprezentanţilor acestora că, de la 1 ianuarie 2020, după ce vom avea şi o evaluare instituţională – aici vedem cum stăm, dacă mai schimbăm ceva în organigramă, în sensul să fim mai eficienţi, să nu ne suprapunem, eventual – îi chemăm la discuţii.

Gandul.info: Care sunt cele mai fezabile propuneri din partea lor, unele pe care le-aţi lua în calcul în definitivarea PNS?

Nechita-Adrian Oros: Acele propuneri din partea lor trebuie să se plieze un pic şi pe nevoile generale, cele de interes naţional. Spre exemplu, dacă ne referim la animale – şi le-am spus-o în faţă, direct – noi, am dat foarte mulţi bani, datorită acelei date de referinţă. S-au pierdut foarte mulţi bani pe animale inexistente. Încercăm măcar, în noul PNS, să scăpăm de această dată de referinţă multianuală. Corect este să ne referim la numărul de animale deţinut în anul respectiv.

Este foarte greu să-i explici unui crescător cu 100 de animale, dar cumpărate în 2015, că pentru restul de animale nu primeşte subvenţie. Asta în timp ce, spre exemplu, poate vecinul său a avut înregistrate 200 de animale, le-a vândut în decurs de un an, dar primeşte subvenţie încă şapte ani. Nici n-ai cum să-i explici, pentru că el n-are cum să te înţeleagă cum sunt regulamentele europene, care este cutuma în alte ţări. În alte state europene nu se întâmplă lucrurile aşa.

Pe de altă parte este vorba şi de calitate. De fiecare dată când ne întâlnim cu mediul asociativ, acesta spune că sunt probleme cu comercializarea. Şi situaţia aceasta este generată de faptul că nu sunt organizaţi în aşa fel încât să poată fi puternici, să-şi să-şi negocieze preţuri, mai ales în marile lanţuri de magazine. Pe de altă parte, sunt unele producţii care sunt mult mai slabe calitativ. Mai ales în zona aceasta a zootehniei. Eu cred că s-ar putea merge foarte mult pe a creşte animale de rasă şi care să aibă performanţă. Să-şi stabilească împreună cu noi care ar fi oportunităţile. Trebuie să-i premiem cumva sau să-i ajutăm şi pe cei care fac eforturi şi vor să facă şi performanţă.

Există şi în Europa, nu numai la noi, acei aşa-zişi vânători de subvenţii. Eu aş vrea ca banii europeni să ajungă doar la cel care a lucrat pământul sau a crescut animale şi care activa când a apărut subvenţia, şi va continua şi după ce nu va mai fi subvenţia. Sigur, nu depinde de mine. Va fi foarte greu să stopezi specula aceasta a unora de a-şi plasa banii într-o zonă atractivă, la un moment dat, să ia subvenţii. Pe termen lung ei nu au niciun plan. Atunci, este foarte greu să-i bagi într-un program de genotipare a animalelor, de dezvoltare a unei anumite rase. Planurile lor sunt până la sfârşitul exerciţiului financiar.

Gandul.info: Despre plafonarea subvenţiilor aţi discutat la Bruxelles? Care a fost concluzia?

Nechita-Adrian Oros: Noi vrem o plafonare voluntară a plăţilor directe. Adică să stabilim care va fi nivelul plafonării. Cu siguranţă de ea nu vom scăpa. Sunt ţări nordice, puternice, care vor plafonare fără nicio condiţie, adică la maximum 100.000 euro sau 60.000 de euro. Noi, alături de mai multe ţări, solicităm o plafonare voluntară, stabilim noi care este nivelul acesteia, laolaltă cu plata redistributivă. Cu alte cuvinte, banii care rămân după această plafonare să-i distribuim exact spre acele ferme medii, ferme familiale, astfel încât să le consolidăm. Noi avem o structură a fermelor total atipică. Trebuie să trecem foarte repede de la aceste ferme de subzistenţă, să se coaguleze şi să formeze ferme de familie, comerciale, care să reziste în timp.

Gandul.info: Care ar fi suprafaţa minimă pentru a fi funcţională o astfel de exploataţie?

Nechita-Adrian Oros: Dacă în Polonia intervalul este între 3 şi 30 ha, la noi acesta diferă. O fermă de familie, aici, în sud, unde se practică monocultura, 30 de hectare nu pot susţine o familie. În Ardeal sau în Bucovina, dintr-o fermă de familie mixtă 30-50 ha poate trăi o familie. De aceea, eu zic că nu contează numărul de hectare, ci structura şi ce activităţi se petrec în această fermă.

Gandul.info: Ce subiecte aţi prezentat colegilor miniştri la AGRIFISH, în perioada 16-17 decembrie?

Nechita-Adrian Oros: Sperăm să putem menţine acordarea sprijinului cuplat şi a acelui Ajutor Naţional Tranzitoriu (ANT), plătit din bani de la buget, dar pentru acordarea căruia ne trebuie permisiunea Bruxelles-ului.

De asemenea, am insistat pe acceptarea prelungirii perioadei programatice a PNDR cu încă trei ani (de la N+2, la N+3).

Apoi, încă nu ne este foarte clară definirea hectarului eligibil, fapt care ar putea afecta cuantumul subvenţiei la hectar pentru statele care aplică acest tip de plăţi. La fel şi în cazul ecoschemelor, ne interesează definirea şi modalitatea de aplicare la nivel de fermă. Am spus acolo că vrem nişte exemple concrete pornind de la nişte obiective specifice, astfel încât să vedem să le transformăm apoi în măsuri de agromediu. Aceste concepte sunt ideile preşedinţiei finlandeze a UE şi agreate de Comisia Europeană.

Am avut, de asemenea, o reacţie la cerinţa de a avea o perioadă tranzitorie pentru menţinerea finanţării grupurilor de producători de patru ani de zile. Eu am cerut ca perioada de finanţare a grupurilor de producători să fie menţinută până în 2027, având în vedere slaba organizare a acestora într-o serie de state europene, inclusiv la noi.

Nu în ultimul rând, chiar dacă suntem ultima ţară UE care încă mai are două agenţii de plăţi, eu am cerut posibilitatea menţinerii celor două agenţii de plăţi din România – AFIR şi APIA – pentru a nu periclita acordarea sprijinului către beneficiari în viitoarea PAC. Nu-mi dau seama dacă vom reuşi acest lucru sau dacă, în perioada de tranziţie (2021 – 2022), ni se va impune. Înaintele de întâlnirile din noiembrie şi din decembrie, eu am transmis punctul nostru de vedere către Comisia Europeană de menţinere a celor două agenţii de plată.

Gandul.info: Ar fi bine să fie o singură entitate sau să rămână tot două agenţii?

Nechita-Adrian Oros: S-ar putea câştiga acei 25 la sută unde se dublează structura agenţiilor – personal, juridic, audit, conexele. Poate şi o mai bună corelare între ele, fiind sub o singură umbrelă. N-ar mai trebui să circule atât de greu, interinstituţional, hârtiile între ele.

„Aceasta va fi ultima derogare”, Oros, despre neonicotinoide

Gandul.info: A fost lansată recent o Iniţiativă Cetăţenească Europeană (ICE) cu scopul de a determina eliminarea treptată a pesticidelor sintetice din agricultură până în 2035, pentru a sprijini fermierii şi pentru a salva albinele şi natura. Unde vă situaţi dumneavoastră între susţinătorii ICE şi producătorii agricoli români?

Nechita-Adrian Oros: Dacă mă întrebaţi pe mine, ca şi toxicolog, eu ar trebui să zic fără nicio substanţă în agricultură. Eu asta predau. Sunt profesor de toxicologie. Ştiu că orice substanţă în plus care apare în viaţa noastră, nu are cum să nu facă rău. Norocul nostru, al vieţuitoarelor, indiferent ce poziţie ocupăm în ecosistem, este că reuşim să ne adaptăm foarte bine.

Pe mine, ca ministru, m-a prins această decizie la jumătate, vorbind aici de derogarea privind utilizarea neonicotinoidelor la tratament sămânţă. Derogarea s-a făcut în fiecare an. Din câte am putut observa, acest demers s-a făcut fără a fi fundamentat ştiinţific, să demonstreze că noi suntem mai afectaţi de Tanymecus dilaticollis (răţişoara porumbului sau gărgăriţa frunzelor de porumb), Agriotessp. (viermii sârmă), Diabrotica virgifera virgifera (viermele vestic al rădăcinilor de porumb), Athalia rosae L. (viespea rapiţei), Phylotreta spp., respectiv Phylloides spp. (purici depământ) faţă de alte ţări UE. Ar fi trebuit să facem nişte cartări ale terenurilor, să zonăm suprafeţele arabile şi să identificăm exact locurile unde atacurile acestor dăunători sunt masive. Să încercăm astfel să le arătăm decidenţilor de la Bruxelles că tratăm exact zonele infestate, să dăm dovadă de profesionalism.

Am fost pus în faţa deciziei de a cere derogare. Eu trebuia să iau decizia. Puteam să n-o cer şi să mă supun deciziei Executivului de la Bruxelles. Eram astfel văzut bine la Comisie, dar era în pericol producţia de porumb şi de floarea soarelui, în mare parte. Apoi, mă condamnau cei din agricultură că fac jocul străinilor.

Eu le-am transmis producătorilor agricoli că aceasta va fi ultima derogare (n.r. – folosirea de sămânţă tratată cu neonicotinoide de către fermierii români pentru culturile de porumb şi floarea-soarelui care vor fi însămânţate în primăvara anului 2020). Acum am fost obligat să cer această derogare, cu toate consecinţele. N-am ce face. Nu-i pot lăsa aşa pe fermieri. Aceasta este însă ultimul astfel de demers, dacă eu voi mai fi aici. Cu siguranţă va fi ultima. Până anul viitor, agricultorii vor trebui să găsească altă soluţie. Va începe probabil procedura de infringement, dar până în momentul în care se finalizează, noi, dacă renunţăm, vom scăpa.

Gandul.info: Pesta porcină africană. Veţi intra cu Armata şi Jandarmeria pe zona transportului ilicit de animale, în forţă, cum au făcut polonezii?

Nechita-Adrian Oros: Am discutat acest aspect, al efectelor PPA asupra economiei, cu omologul meu din Polonia. Şi asta pentru este o ţară care a trecut prin această criză şi încă face eforturi să scape de temutul virus. Similar cu România, Polonia are oarecum aceeaşi structură a populaţiei de porci, adică foarte multe gospodării mici, porci mistreţi mulţi şi o graniţă cu Ucraina care se întinde pe mulţi kilometri

Ei mi-au explicat ce au încercat să facă în ceea ce priveşte gospodăriile în care se cresc porci. Au încercat cu acordarea unor vouchere micilor crescători. Nu a mers foarte bine demersul, atâta timp cât nu au putut să controleze mistreţul.

Ministrul polonez al agriculturii – fermier de meserie – mi-a recunoscut că nu au suficientă forţă să eradicheze PPA, ci doar s-o izoleze. Au mers cu măsuri mai deştepte, dar au mers şi în forţă, cu Armata şi cu Jandarmeria. S-a intrat puternic, cu cele două forţe, pe tot ceea ce înseamnă mişcarea animalelor. Dacă o făceau simbolistic, ca la noi, cu câte-un medic veterinar şi doi de la direcţia agricolă, nu făceau nimic.

În ceea ce ne priveşte, chestia cu interzicerea creşterii porcului în gospodărie nu este o soluţie fezabilă. Ea nu rezolvă problema, atâta timp cât porcii mistreţi intră în curţile oamenilor şi se plimbă prin oraş.

În ceea ce priveşte actul normativ de limitare a numărului de porci dintr-o gospodărie, nu l-a aplicat nimeni. Eu cred că nu contează numărul, ci mai exact ce se întâmplă cu porcii. Atâta vreme cât omul îşi creşte în gospodărie porcii pe care îi consumă, că sunt doi, că sunt cinci, este foarte bine. Dacă va creşte doi pentru a-i vinde, deja nu mai este bine. Noi vom interzice doar comercializarea porcului din mica gospodărie, unde nu se respectă biosecuritatea.

Ţara noastră este aproape toată roşie. Trebuie intrat cu Armata şi cu Jandarmeria ca să blochezi. Ne gândim la asta, însă împreună cu autoritatea. Sigur, nu mă dau la o parte, sunt ministrul agriculturii, însă toate măsurile acestea trebuie luate de autorităţile veterinare, dar cu instituţiile de forţă – Centrul Naţional pentru Combarea Bolilor, Centrul Naţional Pentru Situaţii Speciale de Urgenţă sunt conduse de către ministrul de Interne. Acolo este forţa. Pe mine n-o să mă asculte niciodată un jandarm, iar partea tehnică o asigură ANSVSA.

Ce s-a demarat acum – şi am fost săptămâna trecută cu ei (n.r. – 9-15 decembrie) când au făcut o videoconferinţă cu toţi directorii şi cu toţi şefii de Poliţie din judeţe, să înceapă să facă controale ale circulaţiei animalelor „pe bune”. Acei samsari care plimbă animalele şi bolile dintr-o zonă în alta sunt cunoscuţi. Nu sunt nişte persoane ingenue care apar peste noapte.

Noi trebuie să oprim samsarii de animale, în primul rând, şi să controlăm circulaţia mistreţilor. Degeaba sărim să-l asuprim pe crescător, dacă mistreţul defilează prin curtea lui.

Samsarii pun în pericol şi siguranţa naţională, am putea spune, pentru că ei răspândesc o boală majoră. În acest context vorbim de confiscarea mărfii. Dacă s-ar lua o lună, două, aceste măsuri, ar dispărea fenomenul. Scopul nu este să confisc sau să amendez, ci foarte repede să ajungem la un rezultat.