DE CE OMUL ARE NEVOIE DE MUZICĂ? Partea Întăi

0
335

DE CE OMUL ARE NEVOIE DE MUZICĂ? 

Motto „De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica” Emil Cioran

În esenţa sa profundă, muzica este fenomen interior-sufletesc, psihologic. Şi, după aceea putem vorbi și c-ar exista strict din punct de vedere muzical, artistic, estetic. Ea nu este dată pentru a fi cântată, ea este dată pentru a fi trăită.

Iar acest lucru este destinat de către Creator anumitor persoane cu capacități și talente speciale, ieșite din comun.Însuşi creatorul ei, poporul, în vasta sa înțelepciune spune: „Nu cînt cuiva ca să-i placă, dar cînt că mi-i lumea dragă”; sau „Eu nu cînt că ştiu’ cînta, cînt să-mi astîmpăr inima”; sau „Doina nu e numai cîntec, doina este un descîntec” etc. De aici, din acest punct deducem faptul că rostul existenţei muzicii îl constituie raportul ei direct cu omul, din moment ce nevoia de a cânta este bine întipărită și zămislită la fiecare dintre noi, ființe emoționale și raționale în același timp.

Relaţia muzică-om se înscrie în mod direct în aria problemelor ce constituie dimensiunea spirituală a existenţei umane.Poate părea chiar prea didactic în a enumera avantajele acestui mare dar lăsat la îndemâna celor care au capacitate.
S-ar părea că lucrurile aici, pe Pământ ar trebui să fie de mult clare, pentru că problema nu este deloc una…nouă. Dar lucrurile nu stau deloc aşa, din moment ce, de-a lungul timpurilor gusturile și influența s-au tot cultivat și schimbat într-un ritm frenetic. E adevărat, muzica există de mii de ani, despre muzică s-au scris și se vor mai scrie mii de tratate. Şi totuşi, în muzică multe rămîn în afara înţelegerii. În afara înţelegerii şi explicaţiei depline rămîne, poate, esenţialul – relaţia ei cu sufletul uman.

De aceea, sunt suficient elucidate aspectele estetice, artistice, muzical propriu-zise ale artei sunetelor, dar mai puţin clarificate rămîne a fi aspectele filozofice şi, în special, cele psihologice. Însă de aici pornesc şi aici se întorc toate.

Muzica nu ar fi doar acea înlănţuire frumoasă de sunete ce unora li se pare a fi o joacă și un facil divertisment.
Cei care își închipuie asemenea enormități sunt de cele mai multe ori în afara oricărei forme de percepere, de înțelegere al acestui fenomen.

Dar, revenind la subiectul articolului în cauză, cu toate că muzica ne cucereşte, în primul rînd, prin frumuseţe, în structurile sale tehnice sunt coordonate strict matematice, pur identificabile  și…cuantificabile.Fiinţa umană este atît de intim şi indisolubil legată de muzică, încît aproape tot ceea ce cunoaștem despre această legătură este doar o aproximaţie destul de inexactă.
Omul postmodern încă nu şi-a dat seama pînă la ce fel de capăt se găsește iar profunzimea acestei relaţii existenţiale care s-a stabilit timp de milenii o poate recuceri și revaloriza.
Dacă sufletul uman, pe de o parte, şi muzica, pe de altă parte, rămîn a fi două mari taine ale Universului, atunci clipa întîlnirii lor devine o taină şi mai mare. De altfel, privind lucid și obiectiv ne putem  întreba…Cine poate să ne spună, pînă la capăt, ce se întîmplă cu noi atunci cînd ne contopim cu o melodie ce pătrunde seducător în cele mai ascunse niveluri ale noastre, ale Eu-lui?

Sau …oare ce face muzica din noi, la acest nivel? Nu putem şti vreodată dacă muzica
aparţine omului sau omul aparţine muzicii.
Putem afirma cu toată certitudinea-omul nu poate exista fără muzică în sensul cel mai direct al cuvîntului.Pornim de la următoarea demonstraţie, valabilă oricui și în orice caz-omul nu poate trăi fără a auzi sunetul, ca element propriu al existenţei.

Prin sensurile profunde şi inefabile pe care aproape orice gen de muzică ni le aduce (aproape fără excepție), prin mesajul transmis se poate merge mult mai departe.

De câte ori, fiecare dintre dumneavoastră nu v-ați gândit și simțit bine, relaxați sau energizați după caz, în timpul sau după audierea unei lucrări integrale sau chiar a unei banale inserții, frânturi muzicale?
Și aici, mai mult ca oricând nu e vorba de sugestie sau de vreo programare neuro-lingvistică. Muzica are deplina concentrație de a ne ademeni prin frumos, ca în continuare, convertindu-ne în crezul ei, să ne poarte în alte sfere, să ne facă să simţim, printr-o intuiţie aparte, şi să ne facă să prindem, printr-o gîndire aparte, acele taine sau miracole ascunse ale existenţei,
care nu se supun raţionamentului logic, în rimp ce alt limbaj şi alt mod de gîndire nu ni le pot releva.

Muzica este peste orice fel de filozofie, este energie creată și primită în timp real.

De aceea, pe final ar trebui să ne aducem aminte de luminoasele gânduri ale filosofului român Emil Cioran care ne avertizează și în prezent despre faptul că… „nu se poate reveni de la poezie, muzică şi mistică la filozofie.”

Sursa foto: https:// google.com

Acest material a fost conceput de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanța, redactor șef al platformei media independente Criteriul Național

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here