Praznicul Pogorârii Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile)

Sărbătoarea Rusaliilor este cunoscută și sub denumirea de Duminica Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh. Anul acesta este prăznuită pe 4 iunie. A fost numită „Rusalii” de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană „Rosalia”, consacrata cultului morților. Nu întâmplător, sâmbăta dinaintea Rusaliilor este destinată pomenirii celor morți, zi cunoscută și sub denumirea de Moșii de vară.Denumirea de Cincizecime vine de la faptul că se prăznuiește la cincizeci de zile după Sfintele Paști. 

Biserica Ortodoxă cinsteşte persoana Sfântului Duh în Duminica Cincizecimii şi a doua zi după ea, la sărbătoarea Sfintei Treimi (numită şi Lunea Sfântului Duh).

Context

Duminica a opta după Sfintele Paști este cea a Cincizecimii, a Pogorârii Sfântului Duh sau a Rusaliilor – numită în popor şi Duminica mare. Aceasta este sărbătoarea anuală a Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli.

Faptele Apostolilor (2, 1-4) mărturisesc despre acest eveniment foarte important din viaţa Bisericii.

Pogorârea Sfântului Duh nu are o dată fixă. Acest praznic face parte din sărbătorile cu dată schimbătoare. Este prăznuit totdeauna la zece zile după Înălțarea Domnului sau Ia cincizeci de zile după Sfintele Paști. Este ziua în care Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor.

Minunea propriu – zisă

La zece zile de la Înălțarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt , în chip de limbi ca de foc, peste ucenicii adunați împreună la Ierusalim  într – cămară.

Focul în chipul căruia Și-a făcut apariția Duhul Sfânt nu era unul natural și din acest motiv Sfânta Scriptură ne vorbește de limbi ca de foc și nu limbi de foc. E importantă această precizare pentru că există o diferență majoră între lumina dumnezeirii și lumina focului.

Lumina dumnezeiască fiind necreată nu suferă schimbări și alterări, precum cea a focului. Iar dacă lumina focului este când mai puțin intensă, cand intensă, în funcție de foc, lumina dumnezeiască fiind necreată, nu i-a luminat pe Apostoli progresiv.

Descoperirea Duhului în chipul limbilor ca de foc, arată chipul îndoit al luminii: luminător și mistuitor. El Se face lumină pentru oamenii curățiți de păcate și foc pentru cei necurați.

Din momentul împărtășirii de Duhul Sfânt , ucenicii au început să vorbească în limbi neștiute de ei până atunci. Luminați de Duhul Sfânt, ei s-au făcut inteleși de toți iudeii veniți din diverse locuri la Ierusalim, cu ocazia sărbătorii Cincizecimii – ziua primirii Legii de către Moise, pe Muntele Sinai.

Pelerinii, neputând să-și explice cum de puteau predica în graiuri diferite, unul dintre ei îi acuză că ar fi „plini de must”, adică beți (Faptele Apostolilor Capitolul 2, versetul 13).

Atunci Sfântul Petru a luat cuvântul pentru a-i apăra pe Apostoli de o asemenea învinuire, dar și pentru a vorbi mulțimilor despre Iisus Hristos. El le-a descoperit că se împlinise profeția lui Ioil: „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul” (Faptele Apostolilor Cap. 2, 17, Ioil Cap. 3, versetul 1). În urma cuvântării lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul.

Apostolii au vorbit real limbile celor prezenți. Din Faptele Apostolilor aflăm că toți cei umpluți de Duh Sfânt „au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Faptele Apostolilor Cap.2, versetul 6). Au existat persoane care au afirmat că Apostolii au vorbit într-o singură limbă, dar Duhul Sfant traducea ascultătorilor ceea ce Apostolii grăiau. Dacă Sfântul Duhul ar fi tradus, atunci minunea ar fi fost mai degrabă la cei ce ascultau decât la cei ce vorbeau.

Revelații și comentarii ale Sfinților Părinți 

Sfântul Grigorie Palama a afirmat că Duhul Sfânt S-a revelat la Cincizecime în chip de limbi ca de foc, pentru a ne descoperi „că este de aceeași ființă cu Dumnezeu-Cuvântul, căci nimic nu este mai înrudit cu cuvântul decât limba”.

Pogorârea Sfantului Duh a fost făgăduită de Mântuitorul Iisus Hristos înainte de patima Sa: „De folos este ca Eu să Mă duc; că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni». Și iarăși: „Voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă trimite vouă: Duhul adevărului , Care din Tatăl purcede” (Evanghelia după Ioan Cap.14, versetele 16-17).

Iar înainte de Înălțarea Sa la cer, din nou le promite venirea Duhului: „Iar voi să rămâneți în Ierusalim, până când vă veți îmbrăca cu putere de sus”. Împlinirea promisiunii a avut loc la zece zile după Înălțare, în dimineața zilei în care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii de către Moise, pe Muntele Sinai.

Din momentul împărtășirii de Duhul Sfânt , ucenicii au inceput sa vorbească în limbi neștiute de ei până atunci. Luminați de Duhul Sfânt, ei s-au facut înțeleși de toți iudeii veniți din diverse locuri la Ierusalim, cu ocazia sărbătorii Cincizecimii – ziua primirii Legii de către profetul Moise, pe Muntele Sinai.

Limbile pe care Apostolii le vorbeau nu sunt limbi create de Dumnezeu. IPS Ierotheos Vlachos a afirmat: „Sfinții Părinți ne învață că puterea cuvântului nostru este lucrarea-energia lui Dumnezeu, Care a creat firea, dar găsirea cuvintelor particulare pentru nevoia diferitelor lucruri este invenția omului. Dacă Dumnezeu ar fi autorul cuvintelor, atunci ar însemna că Îi putem atribui și cuvintele rușinoase și necuviincioase care există în limbile oamenilor”.

De asemenea, să ne aducem aminte și să nu uităm că Dumnezeu i-a cerut lui Adam în grădina Edenului să pună nume animalelor și nu-l învață pe Adam numele acestora.

Concluzie

Pogorârea Sfântului Duh este prăznuită încă de pe vremea Sfinţilor Apostoli, aşa cum amintesc: Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Apostol Luca, Sf. Irineu, Sf. Epifanie și scriitorii bisericești, Tertulian și Origen.

Prezența Sfântului Duh în chip de limbi ca de foc a făcut posibil ca Apostolii să cunoască voia Lui Dumnezeu și să o împărtășească celor prezenți în propria lor limbă, ca propovăduirea să nu rămână nelucrătoare.

Limbile ca de foc sunt prezente si astazi în Sfânta Biserică. Pâinea și vinul devin Trupul și Sângele Domnului prin lucrarea Sfântului Duh. Fiecare hirotonie întru diacon, preot sau arhiereu e dovada prezenței Duhului. Prin harul Duhului Sfânt omul devine creștin și este incorporat în Trupul lui Hristos. Iertarea păcatelor mărturisite se face tot prin harul Duhului Sfant. Prin Duhul are loc extinderea vieții lui Hristos în noi.

Cincizecimea, adică a 50-a zi de la Învierea Domnului, este ziua voită de Tatăl, făgăduită de Fiul şi împlinită de Sfântul Duh. Este ziua deplinei revelaţii a Sfintei Treimi în lume: crearea, mântuirea şi sfinţirea. În această zi se inaugurează un nou mod de legătură între cei ce cred şi Dumnezeu, mod sau chip nevăzut de ochii noştri, dar simţit de inimă.

Troparul Rusaliilor

***

Sursa foto :https //google.com

Această prezentare sintetizată a fost realizată după scrierile, vechile cazanii și cuvinte de folos creștin – ortodoxe acceptate, iar rolul redactorului platformei BPNews Daniel Mihai este acela de a aduce la lumină și conștiința publicului larg învățăturile ortodoxe.