O clădire de legendă pentru Roșia Montană, localitate unde se află cel mai importat zăcământ de aur din România, a fost „casina” sau cazinoul. Timp de zeci de ani, minerii și-au cheltuit aici mare parte din câștiguri.
Clădirea fostului cazinou din Roșia Montană FOTO Victor Crețu
Aflată într-un stadiu avansat de degradare, casina din Roșia Montană va fi restaurată prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Construcția pentru evenimente culturale a fost edificată de localnicul Bartha Miklos în anul 1886, reprezentând un tip particular de edificare, o proprietate privată cu destinație publică.
A fost cazinou, apoi sală de cinema, iar în anii 60-80 „bufet” al Cooperației. În spatele clădirii, în anii ’60, a fost și grădiniță, dar și croitorie a Cooperației. Până după al Doilea Război Mondial, clădirea a fost principalul loc de distracție al minerilor din Roșia Montană. Pe lângă jocurile de noroc, aici aveau loc diverse alte evenimente, cum ar fi baluri sau nunți.
Reclama bufetului din perioada comunistă a rămas la locui ei FOTO Victor Crețu
Clădirea reprezintă un tip particular funcțional și tipologic, întâlnit de obicei în ambient urban. Construcția a avut destinația de cazinou, cu două săli destinate jocurilor de noroc și alte spații pentru funcțiuni conexe – spațiu pentru servicii.
De asemenea, spațiile erau utilizate pentru eveniment publice, concerte, spectacole de teatru sau proiecții de filme. După naționalizare, clădirea a avut destinația de cămin cultural (Clubul Liber al Tineretului), cu spațiu pentru spectacole și proiecții de film. Sălile orientate spre spațiul public au avut destinația de magazin și bufet.
Formație de instrumentiști la casina din Roșia Montană FOTO Arhivă
Până în prezent au fost derulate o serie de lucrări minime de protecție a imobilului, în cadrul proiectului „Adoptă o casă la Roșia Montană”. Prin includerea pe lista obiectivelor istorice ce vor fi restaurate prin PNRR, fostul cazinou va primi suma de circa 302.000 de lei.
În prezent, este imposibil de evaluat cât aur a fost scos din „măruntaiele” Roşiei Montane. Primele cifre concrete au apărut abia în urmă cu câteva sute de ani. Astfel, potrivit unui document de arhivă, într-o perioadă de 86 de ani, din secolele XVII și XVIII s-a obţinut o cantitate de aproape 2,5 tone de aur.
Transilvania era, în această perioadă, cea mai importantă provincie din cadrul Imperiului Habsburgic, cu resurse minerale. Este perioada în care austriecii întocmesc planuri pentru deschiderea în adâncime a zăcământului de la Roşia Montană, din Munţii Apuseni.
Un document aflat la Arhivele Naţionale Alba, „Tabloul despre producţia exploatării Roşia Montană pe anii 1852-1938“, ne ajută să aflăm ce cantităţi de metale preţioase a dat anticul Alburnus Maior.
Galerie minieră uriașă din subsolul Roșiei Montane FOTO Ivan Rous
Astfel, în anul 1852, din cele 249 de tone de minereu de la Roşia Montană au rezultat, în urma prelucrării, 1,3038 kilograme de aur şi 0,6366 kilograme de argint. Producţia a explodat câţiva ani mai târziu, în 1867, când din cele 4.306 tone de minereu au rezultat 25,4642 kilograme de aur şi 17,0130 kilograme de argint.
Cantităţi impresionante au fost scoase la începutul anilor 1900. Spre exemplu, în 1905 s-au prelucrat 12.235 de tone de minereu, din care s-a obţinut 89,8475 kilograme de aur şi 42,4871 kilograme de argint. Trei ani mai târziu, subsolul Roşiei Montane a dat o cantitate de 106,710 kilograme de aur şi 44,4550 kilograme argint.
În anul Unirii Transilvaniei cu România, 1918, din prelucrarea a 12.805 tone de minereu au rezultat 28,140 kilograme de aur şi 18,812 kilograme de argint.
