Actualitate
Ultimii ani ai Elenei Doamna, soţia lui Cuza. „Ideal de bună și modestă“, ea şi-a donat până şi mormântul
Elena Cuza, cunoscută şi sub
numele de Elena Doamna (17 iunie 1825 – 2 aprilie 1909), a fost soţia primului
domnitor al României moderne şi-a petrecut ultimii cinci ani din viaţă la
Piatra Neamţ, dedicându-se actelor de caritate.
Elena Cuza, „Prima Doamnă a României“ FOTO Arhiva Adevărul
Elena Rosetti, care se înrudea
cu familiile Sturza, Balş şi Cantacuzino, nu a avut un mariaj fericit cu
Alexandru Ioan Cuza, cuplul neavând copii, plus că ea avea o fire domoală şi timidă,
în contradicţie totală cu cea a soţului. A preferat să stea în „umbra“
acestuia, acceptându-i relaţia cu Elena Obrenovici, una de notorietate în epocă.
Din respect pentru soţ, chiar
i-a adoptat pe fiii proveniţi din acea relaţie, Dimitrie şi Alexandru, crescându-i
şi îngrijindu-se de educaţia lor în străinătate, fiind profund marcată de
moartea lor prematură, primul în 1888, iar al doilea în 1890. După abdicarea domnului
(1866), Elena Cuza a amenajat conacul de la Ruginoasa (Iași), în 1870, sperând că aici
va avea clipe de linişte.
N-a fost să fie, la Ruginoasa
primind vestea morţii fostului domn, la Heidelberg, Germania, în 1873. O vreme,
Elena se dedică bolnavilor, activând benevol ca soră la Spitalul de Copii „Caritatea“
din Iaşi. După moartea fiului Alexandru, în 1890, Palatul Ruginoasa revine soţiei
acestuia, Maria Moruzi, care se recăsătoreşte cu Ionel Brătianu, fiul unuia
dintre cei care au plănuit detronarea lui Cuza.
În aceste condiţii, cea căreia
i se mai spunea „Sfânta“ părăseşte conacul şi ia calea străinătăţii,
stabilindu-se la Geneva. Nu avea să stea prea mult în Elveţia, deoarece îi era
dor de ţară, astfel că se hotărăşte să cumpere o suprafaţă de teren la Piatra
Neamţ, pentru a construi o casă. De fapt, Doamna Elena a locuit în acest oraş moldav
în două perioade, una mai scurtă, iar cealaltă mai lungă.
„Orășelul tăcut și pitoresc plăcu mult Doamnei Elena“
Prima, după cum se arată în
volumul „Principesa Elena Cuza la Piatra
Neamţ“, publicat în 2012, autori fiind Cristina Mihaela Verzea şi Elena Cojocariu, specialişti la
Complexul Muzeal Naţional Neamţ, a
fost în vara anului 1897 atunci când au început lucrările la o cochetă locuinţă situată pe strada Ştefan
cel Mare, la poalele pădurii de pe
culmea Cozla, fiind terminată prin 1899.
Casa construită la Piatra Neamţ FOTO CooltNeamt.ro
Elegantul imobil dăinuie şi în
prezent pe strada din Piatra Neamţ. Iată
ce scria Lucia Borş, autoarea unei biografii dedicate soţiei lui Alexandru Ioan Cuza: „Orăşelul tăcut şi pitoresc plăcu mult
Doamnei Elena, care se hotărî să
construiască şi ea o casă frumoasă şi încăpătoare,
unde să se strângă pe lângă ea în timpul verii sau sărbătorilor aceia care-i erau dragi“.
În 1901, Elena Cuza donează,
din motive care nu s-au aflat, această
casă unui frate, Dimitrie Rosetti, care o vinde în scurt timp, pentru că locuia în Iaşi. Tot în anul
1901, fosta proprietară pleacă iar la
Geneva, la o nepoată, Elena Lambrino. Pentru că nu dorea să sfârşească pe meleaguri străine, prin intermediul unei cunoştinţe închiriază o casă tot la Piatra Neamţ.
Şi aceasta era situată pe
strada Ştefan cel Mare, aici locuind din
1904 şi până la data decesului, care a survenit pe 2 aprilie 1909. În tot acest timp s-a dedicat unor
importante acte de caritate pentru oraş
şi locuitorilor săi. Cu puţin timp înainte de a muri, Nicolae Iorga o vizitează în acest imobil cu
prilejul aniversării semicentenarului Unirii
Principatelor Române, pe 24 ianuarie 1909.
Iorga: „Era o inimă care bătea pentru tot ce e nobil“
În faţa casei au avut loc
manifestări dedicate evenimentului, marele
istoric scriind: „În acea odăiţă
neagră, în care se desluşea, în fundul unui
fotoliu, dintr-o săracă rochie de doliu, supt un cauc de călugăriţă acoperit cu un văl simplu de lână, o figură măruntă,
săpată în fildeş palid; în odaia
aceea era o viaţă care ştia, cetia, afla… era o cugetare sigură şi cuminte, era o inimă care bătea pentru tot ce e nobil“.
Imobilul în care Elena Cuza a locuit cu chirie FOTO CooltNeamt.ro
Elena Cuza, o femeie căruia
viaţa i-a rezervat destule neîmpliniri, avea
să se remarce în plan caritabil. Şi-a dedicat averea unor astfel de acte, opera de binefacere începând
la Bucureşti, unde a coordonat
activitatea Azilului „Elena Doamna“ de la Cotroceni, destinat fetelor orfane. Alte fapte dedicate celor în suferinţă şi
nu numai sunt consemnate în foarte
multe localităţi din ţară.
Cât despre misiunile de la
Piatra Neamţ din ultimii ani de viaţă, ele
au fost nenumărate, toate de remarcat, fie că au fost de mai mică sau mai mare anvergură. Dona constant
lemne nevoiaşilor şi bolnavilor din
mahalalele urbei, îmbrăcăminte unor copii săraci şi asigura din banii ei premiile cu care erau răsplătiţi elevii
silitori la învăţătură, ce proveneau
din familii sărmane.
Conform unei relatări semnate
de Ermina Albu în ziarul nemţean „Ceahlăul“,
din corespondenţa purtată între doi medici, Socrat Lalu şi Ion Bălăceanu, reiese că fosta „Primă doamnă a României“ a contribuit decisiv la apariţia
chirurgiei în Piatra Neamţ, oferind bani,
şi nu puţini la acea vreme, pentru achizionarea, de la o firmă franceză, a unor aparate de
sterilizare la spitalul din oraş:
Pentru binele urbei
„A pus în mâinile mele, odată 10.000 de lei, apoi
2.000 şi altădată încă 2.000 de lei,
plus vreo câteva sute de lei pentru vamă şi
transport, bani încredinţaţi D-rului Iernici, pentru ca să cumpărăm (…). Aceste aparate au fost
comandate la Adnet, la Paris şi instalate
la spital, în 1906 şi numai graţie bunătăţii fără de margini a Sfintei Principese Cuza s-a putut face
în orăşelul nostru un început de chirurgie“.
Clădirea în care a funcţionat primul spital din Piatra Neamţ FOTO CooltNeamt.ro
Între alte gesturi altruiste
pentru urbea străjuită de culmile Pietricica şi Cozla este şi cel care a
constat în oferirea sumei de 10.000 de lei, contribuţie necesară la construirea
unei băi publice.
De altfel, Doamna Elena trăia extrem de modest, îmbrăcămintea
fiindu-i compusă din haine şi fuste din postav de culoare neagră, în picioare
purta ghete, iar părul şi-l acoperea cu o dantelă sau fular de lână. Hainele le purta mult, nu
cumpăra altele, iar dacă se rupeau le repara, spunând că nu voia să-i lipsească
pe săracii ei de ajutor.
Tot medicul Socrat Lalu, fost şef al Catedrei de
Farmacologie de la facultăţile de medicină din Iaşi şi Bucureşti, scria: „Nu rămânea Sfintei Principese pentru
nevoile ei strict personale: pensiunea, chiria, o rochie pe an, nici a zecea
parte din ceea ce dăruia! Trăia extrem de modest, pentru a da la alţii cât
putea mai mult“.
Lucia Borş, în bibliografia
despre altruista soţie a lui „Vodă Cuza“, a descris şi imobilul în care aceasta
locuia, o căsuţă modestă, în faţa ferestrelor ridicându-se frumosul munte
Cozla, îmbătrânit şi el sub povara brazilor. Locuinţa avea două odăi mari şi un
antreu, altă încăpere fiind a cameristei sale, Germaine, o elveţiancă cunoscută
cu ani în urmă la Geneva, care a venit cu ea la Piatra Neamţ.
Se mai spune că respectiva
casă era „veselă“, dat fiind decorul pitoresc unde era şi este amplasată, cu o
grădiniţă în faţă, pe care doamna, în pofida vârstei, o îngrijea singură.
Mobilierul, la fel de modest şi simplu, fiind constituit dintr-un pat, un dulap
pentru haine, un scrin şi un fotoliu pe care-i plăcea să stea şi să asculte,
iarna sau când suferea din pricina afecţiunor, lectura pe care i-o făcea guvernanta.
„Icoana ideală“
Un alt episod dintre cele
care întregesc opera de caritate a Elenei
Rosetti-Cuza îl reprezintă donarea cavoului pe care îl avea la seculara Mănăstire Bistriţa, ctitorie
a voievodului Alexandru cel Bun.
La 31 mai 1908 deceda Nicu Albu, deputat, senator, prefect şi primar la Piatra Neamţ. Pentru că nu avea loc de veci, el a fost înmormântat în cripta donată.
Conacul familiei Rosetti de la Solesti FOTO Wikipedia
Viaţa Doamnei Elena avea să
se sfârşească pe 2 aprilie 1909, la vârsta de 83 de ani, în casa închiriată pe
strada Ştefan cel Mare din Piatra Neamţ. Nu a fost înhumată în oraşul nemţean,
ci în cimitirul din Soleşti, judeţul Vaslui, localitate în care părinţii au
construit un conac, loc în care a copilărit. Tot Nicolae Iorga avea să îi aducă
un omagiu la aflarea veştii morţii:
„A murit la Piatra-Neamţ femeia ideal de bună şi
modestă care a fost Măria Sa Doamna Elena, tovarăşa lui Cuza-Vodă. Sunt sicrie pe
care nu se depun nici florile cele mai din inimă închinate. Orice laudă, orice
semn de durere par nepotrivite faţă de măreaţa simplicitate a fiinţei
pământeşti, care, trăind între noi, cei plini de neajunsuri şi păcate, a dus
viaţă cerească, asemenea îngerilor“.
Şi mai scria istoricul: „Dintre aceste fiinţe alese, a fost Doamna Elena,
a cării viaţă întreagă înseamnă: uitare de sine, iertare pentru alţii,
binefacere ascunsă lumii. Odihnească în pace în acel pământ al ţerii despre
care spunea că numai cine s-a născut în cuprinsul lui poate să-l iubească!
Pentru noi, cei ai pământului acestuia, ea n-a murit: icoana ideală s-a ridicat
numai, prin cea din urmă, dacă nu şi cea mai grea suferinţă, ceva mai sus, şi
un glas din timpurile mai bune a tăcut“.
„Slăbiciuni pe care le cunoștea, le îngăduise și le iertase“
Elena a fost fiica postelnicului Iordache
Rosetti-Solescu şi a soţiei sale Ecaterina, fata logofătului Dumitrache Sturdza
din Miclăuşeni şi sora boierilor cărturari Constantin şi Alexandru Sturdza.
Copilăria şi-a petrecut-o la moşia părinţilor de la Soleştii Vasluiului, alături
de cei trei fraţi: Constantin, Dumitru, Theodor şi de sora Zoe. Primeşte de mică
o educaţie aleasă, după severele principii pedagogice ale vremii.
De la vârsta de 7 ani a început
să studieze în particular, cu guvernante
şi profesori străini, la moşia de la Şcheia a unchiului Constantin Sturdza, împreună cu copiii acestuia şi ai altor rude apropiate. A învăţat limba germană şi,
mai ales, franceza, pe care o folosea
cu deosebită eleganţă în corespondenţa întreţinută cu prietena sa, Hermiona Asachi.
Elena Rosetti şi Alelexandru Cuza s-au căsătorit în anul 1844 FOTO Ziarul Lumina
Împlinind 15 ani, viitoarea
„Primă Doamnă a României“ pleacă la Iaşi, fiind introdusă, conform cutumelor
vremei, în înalta societate. Aici îl cunoaşte pe Alexandru Ioan Cuza cu care se
va căsători, tot în capitala Moldovei, în ziua de 30 aprilie 1844. Erau, însă,
nepotriviți. Crescută de o mamă autoritară, tânăra avea o fire cu totul opusă
soţului.
Nu-i plăcea să se „expună“ prea mult, era
retrasă, cumpătată, destul de timidă şi stăpânită în societate de inexplicabile
complexe de inferioritate. Deşi căsătoria nu a fost din cele mai izbutite, Cuza
nefiind un partener statornic în relaţia de familie, între ei s-au păstrat
întotdeauna relaţii de respect.
După înăbuşirea revoluţiei de la 1848, Elena
Cuza a dovedit o altă trăsătură de caracter.
Pusă în faţa unei situaţii
extrem de periculoase, revoluţionarii fugeau din Iaşi spre Galaţi, urmăriţi de
oamenii domnitorului Mihail Sturdza, ameninţat fiind şi soţul ei, femeia
alteori timidă a dovedit o extraordinară iniţiativă şi hotărâre. A plecat
singură de la Soleşti spre Galaţi, unde s-a întâlnit cu consulul britanic
Cuninghan, punând la cale „evadarea“ lui Cuza.
Acesta a părăsit Brăila, mergând
la Cernăuţi, iar de aici la Viena şi Paris. S-au reîntors în Moldova peste un
an, când domn a fost numit Grigore Ghica. Urmare a Unirii din 1859, Elena a
devenit Înalta Doamnă a României, iar la îndemnul soţului, pentru a nu se expune
intrigilor, pleacă în anul 1860 la Paris.
Numai că, în acea vreme, în viaţa
domnului intrase Maria Obrenovici – o „doamnă“ de la curte, care
mai fusese căsătorită, fiica cea mare a lui Costin Catargiu şi mama viitorului
principe al Serbiei, Milan.
Doamna Elena se întoarce în România în anul 1862,
acceptă relaţia soţului cu amanta şi-l sprijină în demersurile de reformare a ţării.
A avut o mare contribuţie la elaborarea legii instrucţiunii publice. La fel şi-n
înfăptuirea reformei agrare.
Elena Doamna a împărtăşit cu stoicism
exilul soţului detronat şi, după moartea acestuia la 16 mai 1873, „i-a păstrat memoria cu o extraordinară
devoţiune, neîngăduind să se rostească un singur cuvânt despre
slăbiciuni pe care le cunoştea, le îngăduise şi – o spunea cu mândrie – le
iertase, ca singura care pe lume putea să aibă acest drept“, după cum nota Nicolae Iorga.
Actualitate
Fost șef MI6: Pierderile Rusiei în Ucraina sunt „uluitoare”, 30.000 de soldați uciși într-o lună
Rusia ar fi pierdut, doar în luna decembrie 2025, aproximativ de două ori mai mulți soldați decât a pierdut Uniunea Sovietică pe parcursul întregului război sovieto-afgan, a declarat pe 10 februarie fostul șef al serviciului britanic de informații externe.
Aproximativ 30.000 de militari ruși au fost uciși în Ucraina în luna decembrie FOTO Profimedia
Sir Richard Moore a făcut declarațiile într-un interviu acordat jurnalistei Yalda Hakim, în cadrul podcastului World de la Sky News, pe 10 februarie. Potrivit acestuia, aproximativ 30.000 de militari ruși au fost uciși în Ucraina în luna decembrie, un bilanț pe care l-a descris drept „uluitor”.
Moore a comparat acest număr lunar de morți din rândul armatei ruse cu pierderile suferite de Uniunea Sovietică în războiul din Afganistan, conflict care a durat zece ani (1979–1989) și s-a soldat cu moartea a aproximativ 15.000 de soldați sovietici.
„Pierderile sunt îngrozitoare, iar chiar și rușilor le va fi greu să înlocuiască un asemenea nivel de pierderi. Cu toate acestea, continuă să se descurce extrem de prost pe câmpul de luptă”, a spus Moore.
El a adăugat că, în pofida acestor pierderi, președintele rus Vladimir Putin „se simte mai confortabil decât ar trebui”.
„Ar trebui să exercităm o presiune mai mare. Ar trebui să-i sprijinim pe ucraineni mult mai mult decât o facem în prezent. Ar trebui să le acordăm mai multe permisiuni decât le oferim acum”, a mai declarat fostul șef al MI6.
Potrivit Statului Major General al Ucrainei, în decembrie 2025 pierderile Rusiei au depășit pentru prima dată numărul noilor soldați angajați pe bază de contract. Rusia a recrutat 27.400 de militari în acea lună, în timp ce pierderile au ajuns la 33.200 de soldați morți și răniți.
În lunile anterioare, balanța fusese mai favorabilă Kremlinului, conform datelor ucrainene.
În noiembrie 2025, pierderile s-au ridicat la aproximativ 31.000, în timp ce peste 33.300 de persoane au fost recrutate pe bază de contract. În octombrie, cifrele indicau 31.500 de pierderi, față de 35.600 de noi soldați contractuali.
În luna septembrie, Moore avertizase că nu vede „nicio dovadă” că președintele rus Vladimir Putin ar fi interesat de o pace negociată în Ucraina, în afara unei capitulări totale.
Declarația a fost făcută în contextul anunțului potrivit căruia MI6 urma să lanseze un portal pe dark web destinat contactării potențialilor spioni din Rusia și din alte țări rivale, transmite Kyiv Independent.
Serviciul britanic de informații a precizat că utilizează dark web-ul pentru prima dată, cu scopul de a reduce riscurile pentru spioni. MI6 a publicat, de asemenea, instrucțiuni de utilizare a platformei pe YouTube, în mai multe limbi, inclusiv în limba rusă.
Actualitate
Cea mai abruptă cale ferată din lume, care sfidează gravitația și oferă peisaje spectaculoase: „O călătorie înfricoșătoare, dar fantastică”
Cu o coborâre la un unghi de 52 de grade, Scenic Railway din Australia deține recordul pentru cea mai abruptă cale ferată pentru pasageri din lume. Situată în Munții Albaștri, această linie ferată unică atrage anual mii de turiști dornici de adrenalină și priveliști spectaculoase.
O călătorie cu trenul, care coboară la un unghi amețitor de 52 de grade, este considerată cea mai abruptă linie ferată pentru pasageri din lume. Este vorba despre Scenic Railway, situată în Munții Albaștri din Australia, o atracție care îmbină adrenalina pură cu peisaje naturale impresionante, scrie express.
Scenic Railway se află în complexul turistic Scenic World, la marginea Văii Jamison, și deține Recordul Guinness pentru cea mai abruptă cale ferată pentru pasageri. Trenul coboară cu o viteză de aproximativ patru metri pe secundă, la un unghi de 52 de grade, traversând tuneluri săpate în stâncă și zone de pădure tropicală.
Scenic Railway din Australia FOTO: captura instagram
Deși astăzi este una dintre cele mai populare atracții turistice din Australia, calea ferată nu a fost construită inițial pentru agrement. Linia a fost realizată în 1878, ca parte a tramvaiului minier din Katoomba, fiind folosită pentru transportul cărbunelui și al șistului din munți în vale.
În 1945, antreprenorul Harry Hammon a transformat traseul într-o atracție turistică. De atunci, Scenic Railway este deținută și operată de familia Hammon. Din 2013, vagoanele au fost modernizate și dotate cu acoperișuri din sticlă, pentru ca vizitatorii să poată admira peisajele într-o experiență panoramică.
De la deschidere, peste 25 de milioane de turiști au călătorit cu Scenic Railway. Trenul poate transporta 84 de pasageri simultan și pleacă la fiecare 10 minute.
Complexul Scenic World mai include un teleferic cu podea de sticlă, un skyway peste vale și trasee pietonale prin pădurea tropicală.
Cei mai mulți vizitatori susțin că experiența este una memorabilă.
Experiența a stârnit reacții puternice în rândul turiștilor.
„Scenic Railway oferă o călătorie palpitantă și puțin înfricoșătoare, dar merită. Este fantastic”, a scris un vizitator pe TripAdvisor.
„Coborârea pe cea mai abruptă cale ferată din lume, plimbarea prin pădure, totul a fost incredibil. Peisaje sălbatice, naturale. Merită fiecare dolar”, a spus un turist.
„O experiență fantastică. Peisajele sunt pur și simplu uluitoare. O modalitate excelentă de a vedea pădurea tropicală”, a adăugat un alt turist.
Actualitate
Ucraina folosește deja lasere pentru a doborî drone. Sistemul poate fi transportat într-un vehicul și nu produce nici zgomot, nici fascicule vizibile
Ucraina a început să utilizeze un prototip de armă laser pentru a intercepta drone rusești, într-un efort de a răspunde atacurilor aeriene tot mai frecvente. Informația a fost relatată de jurnalistul american Simon Shuster în revista The Atlantic, după o demonstrație la care a asistat.
Laserul ucrainean poate si amplasat pe o camionetă/FOTO:X
Potrivit relatării, sistemul – denumit Sunray – este suficient de compact pentru a fi transportat într-un vehicul și nu produce nici zgomot, nici fascicule vizibile. În timpul testului, un operator a montat dispozitivul pe un pick-up și a vizat o dronă aflată la câteva sute de metri distanță. După câteva secunde, aparatul de zbor a luat foc și s-a prăbușit.
O alternativă mai ieftină?
Armele cu laser nu sunt o noutate la nivel global. Marina SUA utilizează sistemul Helios, dezvoltat de Lockheed Martin în baza unui contract de aproximativ 150 de milioane de dolari. Primele astfel de sisteme au fost instalate pe nave militare americane pentru a contracara dronele.
Dezvoltatorii ucraineni spun însă că au construit Sunray în aproximativ doi ani, cu un buget de câteva milioane de dolari, și că ar putea comercializa sistemul la un preț de câteva sute de mii de dolari – o diferență semnificativă față de proiectele occidentale.
Pavlo Elizarov, recent numit la conducerea forțelor de apărare antiaeriană ale Ucrainei, afirmă că această diferență reflectă presiunea războiului. „Pentru noi este o chestiune de supraviețuire”, a spus el, explicând că necesitatea accelerează inovația.
În căutarea unui „scut” propriu
Pe fondul dificultăților de a obține suficiente sisteme occidentale de apărare aeriană, Kievul încearcă să dezvolte soluții interne. O parte din echipamentele americane sunt redistribuite în alte regiuni, iar unele state europene ezită să își reducă propriile capacități defensive.
Autoritățile ucrainene vorbesc despre crearea unui sistem integrat, comparabil cu „Iron Dome” din Israel, capabil să intercepteze drone și rachete cu rază scurtă de acțiune. Însă dezvoltarea unui astfel de sistem este complexă și costisitoare. O singură baterie Iron Dome costa, potrivit estimărilor din 2012, până la 100 de milioane de dolari.
În paralel cu proiectele laser, industria ucraineană dezvoltă drone interceptoare, sisteme mobile cu mitraliere și alte soluții improvizate, multe produse prin imprimare 3D și asamblare rapidă.
Dronele interceptoare
Una dintre companiile implicate, Skyfall, produce o dronă interceptoare denumită P1-Sun. Dispozitivul, echipat cu explozibil, este proiectat să distrugă dronele rusești de tip Shahed, utilizate frecvent în atacurile asupra orașelor ucrainene.
Compania afirmă că a produs deja un număr mare de astfel de aparate și că acestea ar fi distrus sute de ținte aeriene. BBC nu poate verifica independent aceste cifre.
Costul estimat al unui astfel de interceptor este de puțin peste 1.000 de dolari – mult mai mic decât cel al unei rachete occidentale de apărare aeriană. Oficialii ucraineni spun că utilizarea rachetelor scumpe pentru a doborî drone relativ ieftine nu este sustenabilă pe termen lung.
Provocări și limite
Nici sistemele laser, nici dronele interceptoare nu pot contracara rachetele balistice moderne, pentru care Ucraina se bazează în continuare pe sisteme precum Patriot. Noile tehnologii sunt destinate în principal combaterii dronelor și rachetelor de croazieră.
Experții avertizează, de asemenea, asupra riscurilor proliferării acestor tehnologii. Dronele ieftine și ușor de produs ar putea fi utilizate în afara câmpului de luptă, inclusiv împotriva aviației civile, dacă ar ajunge în mâini greșite.
Presiunea timpului
Numirea lui Pavlo Elizarov în fruntea apărării antiaeriene vine într-un moment de intensificare a atacurilor rusești. El a declarat că obiectivul este integrarea diferitelor sisteme dezvoltate local într-o rețea coordonată, capabilă să reacționeze rapid la amenințări.
„Este o chestiune de eficiență și de supraviețuire”, a spus el.
În noaptea în care și-a preluat oficial funcția, Rusia a lansat un nou val de drone și rachete asupra infrastructurii ucrainene. Pentru autorități, presiunea de a oferi rezultate rapide este considerabilă.
Deocamdată, rămâne neclar în ce măsură noile sisteme vor putea schimba echilibrul pe teren. Însă dezvoltarea lor reflectă adaptarea rapidă a Ucrainei la un conflict în care tehnologia joacă un rol tot mai important.
Fost șef MI6: Pierderile Rusiei în Ucraina sunt „uluitoare”, 30.000 de soldați uciși într-o lună
Rusia ar fi pierdut, doar în luna decembrie 2025, aproximativ de două ori mai mulți soldați decât a pierdut Uniunea...
Cea mai abruptă cale ferată din lume, care sfidează gravitația și oferă peisaje spectaculoase: „O călătorie înfricoșătoare, dar fantastică”
Cu o coborâre la un unghi de 52 de grade, Scenic Railway din Australia deține recordul pentru cea mai abruptă...
Ucraina folosește deja lasere pentru a doborî drone. Sistemul poate fi transportat într-un vehicul și nu produce nici zgomot, nici fascicule vizibile
Ucraina a început să utilizeze un prototip de armă laser pentru a intercepta drone rusești, într-un efort de a răspunde...
Ghid pentru curieri: Cum și până când trebuie plătită „taxa Temu” de 25 lei și la cât se ridică amenzile
Companiile de curierat sunt obligate ca până la 25 februarie să declare la ANAF coletele extracomunitare livrate în luna ianuarie...
Crimă incredibilă în Texas: o tânără de 23 de ani a fost împușcată de tatăl său după o ceartă legată de Donald Trump
O dispută într-o familie din Texas a degenerat tragic după ce tatăl și fiica sa, venită în vizită din Marea...
Român arestat în cazul exploziilor la bancomate din Austria. Cum a aruncat gruparea sa în aer ușa unui seif, chiar lângă un agent de securitate
Unul dintre cele mai spectaculoase atacuri din valul recent de explozii asupra bancomatelor din Austria a ajuns în fața instanței....
Mituri despre „dinți ficși” și ce este posibil în realitate
Termenul „dinți ficși” este folosit tot mai des în conversațiile despre implantologie și protetică, însă pentru mulți pacienți înseamnă ceva...
-
Actualitateacum o ziCe îi preocupă pe părinți când vine vorba despre învățarea englezei? Novakid răspunde curiozităților frecvente
-
Actualitateacum o zi
Crimă incredibilă în Texas: o tânără de 23 de ani a fost împușcată de tatăl său după o ceartă legată de Donald Trump
-
Actualitateacum o ziCFD explicat simplu: cum funcționează, costuri și riscuri
-
Actualitateacum 3 zileUK: Școlile cer ajutor în „lupta solitară” împotriva țigărilor electronice
-
Actualitateacum 3 zileRacheta „Oreșnik” a lui Putin și tunurile lui Ivan cel Groaznic: cum folosește Moscova mitul armelor-minune
-
Actualitateacum o zi„Remarcăm pentru a n-a oară impostura”. De ce refuză România să-și privatizeze marile companii de stat
-
Actualitateacum o zi
Mituri despre „dinți ficși” și ce este posibil în realitate
-
Actualitateacum o ziStrategii prin care companiile își reduc costurile fără riscuri inutile