Demisia lui Andrii Yermak, șeful cabinetului președintelui Volodimir Zelenski, a fost un eveniment seismic pentru conducerea de la Kiev. De la haoticii ani `90, când mita era un mecanism de supraviețuire pentru elitele politice și de afaceri, până la lunga și inegală tranziție de astăzi către standardele europene de guvernare, Ucraina a continuat să se confrunte cu aceleași tipare înrădăcinate.

În toți indicii internaționali, Ucraina a devenit mult mai puțin coruptă decât foștii săi stăpâni de la Kremlin, dar cultura endemică a mitei și comisioanelor care a caracterizat Uniunea Sovietică și urmările acesteia au lăsat o lungă „mahmureală”, se arată într-o analiză publicată de Centrul de Analiză a Politici Europene (CEPA).

• În raportul Transparency International, Ucraina este a 105-a cea mai „curată” țară din cele 180 evaluate.
• Rusia ocupă locul 154.

În anul 2014, când Rusia lui Putin a început, de fapt, războiul împotriva Ucrainei și a anexat Peninsula Crimeea, Rusia era puțin mai „curată”, clasându-se pe locul 136, iar Ucraina pe locul 142.

Organismele anticorupție au voie să acționeze liber în Ucraina condusă de Zelenski?

Însă „curat” nu înseamnă neapărat „curat”, precizează Kateryna Odarchenko în analiza publicată de CEPA.

Perchezițiile efectuate de Biroul Național Anticorupție din Ucraina (NABU) și de Procuratura Specială Anticorupție (SAPO) la domiciliile lui Yermak, ale ministrului Justiției, Herman Halushchenko, și ale omului de afaceri și asociat prezidențial de lungă durată, Timur Mindich, au plasat din nou problema în centrul dezbaterii controversate.

De asemenea, perchezițiile au ridicat întrebări incomode despre rețelele de protecție politică din Ucraina și, mai mult, s-a pus și o întrebare esențială. Organismele anticorupție au voie să acționeze liber în Ucraina condusă de Zelenski?

„Deși mai multe persoane au fost reținute sau notificate oficial cu privire la acuzațiile aduse împotriva lor, Yermak, Halushchenko și Mindich nu s-au numărat printre ele.

Acest lucru se poate datora, desigur, faptului că nu au încălcat nicio lege, dar a întărit convingerea larg răspândită că acțiunile anticorupție ale Ucrainei rămân selective, constrânse politic și adesea încep doar atunci când un scandal devine imposibil de ignorat.

• Ucraina a adoptat prima sa lege privind combaterea corupției în 1995, la scurt timp după aderarea la Consiliul Europei, însă aceste cadre timpurii au fost în mare parte simbolice.
• Adevărata luptă a început abia după Revoluția Demnității din 2014, când Ucraina a semnat un Acord de Asociere la Uniunea Europeană (în mijlocul unei opoziții acerbe a Rusiei, care a dus – în cele din urmă – la prima invazie) și s-a angajat să respecte reformele juridice și instituționale cerute de bloc.

Una dintre cele mai importante condiții stabilite atât de UE, cât și de SUA a fost înființarea unor organisme anticorupție independente, izolate de interferențele politice”, explică Kateryna Odarchenko în analiza sa.

„Instanțele ordinare au amânat ani întregi cazurile investigate de NABU”

Ucraina a creat un sistem instituțional care includea NABU, SAPO, Agenția Națională pentru Prevenirea Corupției (NACP) și Agenția pentru Recuperarea și Gestionarea Activelor (ARMA), continuă Odarchenko.

Declarațiile electronice de avere au devenit obligatorii pentru toți funcționarii publici și au fost introduse mecanisme de verificare pentru a identifica îmbogățirea ilicită și discrepanțele în activele raportate.

„Totuși, traiectoria anticorupției – din 2014 încoace – nu a fost una simplă. Pentru fiecare progres major, a existat un regres la fel de descurajant.

Înainte ca Înalta Curte Anticorupție (HACC) să înceapă să funcționeze, în 2019, instanțele ordinare au amânat ani întregi cazurile investigate de NABU, refuzând adesea chiar și să programeze audieri.

• La începutul anului 2019, Curtea Constituțională a anulat articolul penal privind îmbogățirea ilicită, anulând peste 60 de anchete în curs și acordând o amnistie de facto funcționarilor cu averi îndoielnice.
• În anul următor, aceeași instanță a declarat răspunderea pentru declarații false de avere neconstituțională, provocând o reacție negativă din partea grupurilor societății civile și a partenerilor internaționali.

Agențiile de aplicare a legii au obstrucționat, de asemenea, activitatea NABU. Pentru mulți oficiali, probabilitatea de a evita anchetele NABU rămâne mare, perpetuând imaginea corupției ca o activitate cu risc scăzut și profitabil”, avertizează Kateryna Odarchenko.

„Absența unui lobby transparent și reglementat”

Chiar și atunci când cazurile ajung în instanță, impunitatea rămâne un lucru frecvent. O mică parte dintre cei condamnați pentru corupție execută pedepse cu închisoarea, potrivit OpenDataBot, care a constatat că 98% dintre cei 6.877 de infractori condamnați de la invazia Rusiei au primit doar amenzi. În 2024, doar 27 de infractori au fost închiși.

„Această percepție a impunității este înrădăcinată în caracteristici structurale profunde ale guvernării ucrainene, unele dintre ele neschimbate de la începutul perioadei post-sovietice.

• Una dintre problemele centrale este absența unui lobby transparent și reglementat. Deoarece nu există mecanisme formale de lobby, influența asupra politicilor este adesea exercitată informal – prin rețele personale, intermediari sau sponsorizări politice.
• În loc de structuri de susținere deschisă, tipice sistemelor UE și SUA, modelul Ucrainei s-a bazat adesea pe canale netransparente, cum ar fi intermediari de încredere, consilieri informali sau grupuri de afaceri integrate în cadrul ministerelor. Iar aceste metode prosperă tocmai pentru că sunt invizibile.
• Jurnaliștii de investigație au descoperit în repetate rânduri cazuri de propuneri legislative redactate de asociații de afaceri cu interese materiale directe, de exemplu, pe piața tutunului sau în construcții.
• Fără un cadru legal care să reglementeze cine poate face lobby, cum și în ce condiții, o astfel de influență ascunsă rămâne netransparentă.

Aceasta se intersectează cu problema persistentă a clientelismului și nepotismului — un model de guvernare apărut în anii 1990 și care nu a fost niciodată demontat în mod corespunzător.

Numirile politice prioritizează adesea loialitatea personală în detrimentul competenței profesionale, în special în administrațiile regionale și în întreprinderile de stat”, mai scrie Kateryna Odarchenko.

Rețele de loialitate politică, oficialii ucraineni sunt devotați sponsorilor

Operațiunea Midas, principala anchetă a NABU și SAPO care a dus la înlăturarea lui Halușcenko, a descoperit un grup de intermediari cu legături politice la Energoatom, operatorul nuclear de stat, care exercitau un control informal asupra numirilor și deciziilor de achiziții și presau contractorii să plătească mită.

„Tiparele de numiri determinate politic, procesul decizional opac și extragerea de rente au fost consolidate de calitatea inegală a administrației publice într-un moment în care reformele funcției publice din Ucraina, deși ambițioase, rămân incomplete.

• Multe ministere au personal insuficient, sunt prost plătite și supraîncărcate cu funcții moștenite din modelul administrativ sovietic.
• În timp ce ministerele aliniate la UE — cum ar fi finanțele, transformarea digitală, economia și justiția — au făcut progrese substanțiale, altele nu au capacitatea analitică, controalele interne și sistemele de personal necesare pentru a menține standarde profesionale.

Ucraina duce lipsă de o cultură puternică a donațiilor transparente către partidele politice, iar campaniile se bazează frecvent pe averea personală a candidaților sau pe resursele marilor grupuri de afaceri, ceea ce consolidează rețelele de loialitate politică și îi face pe oficiali să fie devotați sponsorilor, mai degrabă decât alegătorilor”, explică Odarchenko în analiza publicată de CEPA.

78,2% dintre adulții ucraineni consideră că nivelul corupției a crescut de la începutul invaziei

Conform unui sondaj Sociopolis din 2025, 78,2% dintre adulții ucraineni consideră că nivelul corupției a crescut de la începutul invaziei, în timp ce doar 4,5% cred că a scăzut.

• Îngrijorarea publică reflectă această urgență. În majoritatea sondajelor naționale efectuate din 2023, corupția se clasează în mod constant ca una dintre cele două amenințări principale cu care se confruntă țara, adesea imediat după războiul cu Rusia.
• Conform studiului prezentat de Agenția Națională pentru Prevenirea Corupției (ANPC), corupția este percepută ca a doua cea mai gravă problemă pentru Ucraina: 71,6% dintre respondenți o identifică drept o problemă națională majoră, depășită doar de agresiunea la scară largă a Rusiei, cu 89,7%.
• Acest lucru subliniază un punct cheie: corupția este considerată o problemă centrală, în ciuda faptului că națiunea luptă pentru supraviețuirea sa.
• Ucrainenii nu consideră corupția o problemă secundară care trebuie abordată după victorie; o văd ca pe o amenințare centrală la adresa securității naționale, care afectează în mod direct efortul de război.

Societatea ucraineană cere adesea „pedepse rapide” și umilire publică, ceea ce alimentează campanii politice centrate pe sloganuri anticorupție, dar rareori duce la schimbări instituționale.

Astfel de cicluri de mobilizare populistă pot reproduce în mod neintenționat același sistem, deoarece noii actori politici revin rapid la o guvernare bazată pe patronaj.

„Șoc mediatic, câteva arestări, responsabilitate selectivă și scădere treptată a atenției”

Anchetele actuale, mai scrie Kateryna Odarchenko în analiza publicată de CEPA, deși produc titluri negative la nivel global pentru Ucraina, într-o perioadă crucială a războiului, ar putea demonstra că instituțiile anticorupție sunt capabile să acționeze independent.

„Sau totul ar putea deveni un alt episod din ciclul familiar de șoc mediatic, câteva arestări, responsabilitate selectivă și scădere treptată a atenției.

• Ucraina a construit instituțiile necesare pentru transparență și responsabilitate, implementând în același timp reforme de neconceput în urmă cu un deceniu.
• Însă instituțiile singure nu pot câștiga lupta.
• Slăbiciunile structurale continuă să limiteze eficacitatea reformelor formale și, fără voință politică susținută, reformă judiciară și garanții ireversibile de independență pentru organismele anticorupție, progresul va rămâne fragil.

Testul, acum, nu este dacă Kievul poate lansa anchete, ci dacă le poate finaliza, nu dacă poate expune corupția, ci dacă poate asigura consecințe pentru cei responsabili.

Măsura succesului va fi dată, în ultimă instanță, de numărul de persoane puternice care vor ajunge la închisoare”, încheie Kateryna Odarchenko.

RECOMANDAREA AUTORULUI: