Iran (sau Persia) a existat între anii 550 și 330 î.Hr. ca Imperiul Ahemenid, care controla o suprafață teritorială de circa 5,5 -7 milioane de kilometri pătrați pe fața planetei. Nici parții sau sasanizii n-au reușit să readucă gloria de altădată a vastului imperiu. Teritoriul de azi al Persiei a fost ocupat în mod succesiv de arabi și de mongoli.  Perșii au revenit la putere abia din secolul al 16-lea sub safeizi, iar moșternirea acestora a dusă mai departe de qajari.  De-a lungul secolului al 19-lea, Iranul a fost copleșit de două puteri imperiale în  ascensiune, Imperiul Rus și Imperiul Britanic. Țelul lor: controlul asupra zăcămintelor de petrol.Astăzi este un stat instabil 1,6 milioane de kilometri pătrați. Problemele cu care se confruntă Republica Islamică nu sunt tocmai noi.

În 1892, diplomatul britanic George Curzon a descris Iranul ca fiind „o  tablă de șah pe care se joacă o partidă pentru dominația lumii”. În Al Doilea Război Mondial, pentru a preveni expansiunea Germaniei naziste în Orientul Mijlociu, de a asigura liniile de aprovizionare a URSS și de a securiza câmpurile petroliere, britanicii și sovieticii au invadat și ocupat Iranul în 1941. Ocupația anglo-sovietică a durat până în 1946.  Reza Shah Pahlavi a fost constrâns să abdice. În 1953, CIA a orchestrat o lovitură de stat împotriva premierului ales democratic Mohammad Mossaddegh pentru că a optat să naționalizeze petrolul împotriva intereselor companiilor petroliere britanice.

Șahul Muhammad Reza Pahlavi și-a consolidat puterea sa și a familiei regale cu sprijinul acordat din partea Statelor Unite. În ciuda reformelor și eforturilor sale de a moderniza Iranul, șahul a abdicat în urma Revoluției Islamice în 1979, iar la conducere a venit ayatollahul Rullolah Khomeini, liderul suprem al Iranului.

Cauzele Revoluției Islamice din 1979

Cauzele revoluției declanșate în 1979 împotriva șahului sunt multiple și au rădăcini adânci în îndelungata istorie a Iranului.  În 1905, grupuri de clerici, proprietari de terenuri, intelectuali și negustori au declanșat Revoluția Constituțională din 1905. Tensiunile sociale au fost amplificate de intervențiile străine ale Rusiei, Marii Britanii și ale Statelor Unite. Imperiul Britanic l-a sprijinit pe Reza Shah Pahlavi să instaureze monarhia în 1921. Același Imperiu Britanic l-a constrâns să abdice în 1941 în favoarea fiului său Mohammad Reza Pahlavi, iar timp de cinci ani, Iranul a rămas sub ocupație anglo-sovietică.

Înlăturarea lui Mosaddegh din funcția de premier prin lovitura de stat din 1953, orchestrată de CIA și MI6 au făcut ca Iranul să rămână în continuare în sfera de influență a lumii libere la începutul Războiului Rece prin consolidarea domniei lui Muhammad Reza Pahlavi. Șahul a dizolvat Parlamentul iranian și a lansat Revoluția Albă, un program de modernizare forțată a țării. Averile și influența clericilor și a proprietarilor au fost grav afectate. Șahul se afișa la televizor ca un rege persan din antichitate, organizând parade cu soldații perși și preocupat pentru a spori puterea militară a țării. Intenționa să clădească un program de înarmare nucleară.

Economia rurală a fost grav perturbată. Șahul a impus un proces rapid de urbanizare și occidentalizare (în maniera lui Ataturk în Turcia). Însă, toate acestea au fost realizate în mod forțat, încălcând principiile democratice și drepturile omului. De pe urma programului economic beneficiau doar cei puțini și bogați, cei din anturajul familiei regale, precum și investitorii străini din SUA și Marea Britanie. Cei mulți și săraci, de la fermieri până la negustorii care își câștigau existența din producția agricolă, erau marginalizați. Arestările, persecuția și tortura deveniseră practici obișnuite practicate de poliția secretă SAVAK, care număra 5.000 de angajați.  Partidele naționaliste, socialiste și clericale care au alcătuit o coaliție a Frontului Național și partidul pro-sovietic Tudeh au fost marginalizate sau interzise.

Două realități paralele în Iranul pre-1979, exact ca-n Franța pre-1789 sau Rusia pre-1917

Șahul a realizat reforme majore în infrastructura urbană a marișor orașe, a acordat subvenții și împrumuturi populațiilor rurale, a distribuit profitul lucrătorilor industriali, constructorilor de centrale nucleare, a naționalizat resursele naturale și a implementat cel mai eficient program de alfabetizare în masă. Iranul fabrica automobile.

De-a lungul domniei sale, Iranul a avut parte de un salt uriaș în modernizare. Mulți iranieni din clasa de mijloc și cea bogată îmbrăcau haine occidentale. Inclusiv femeile  purtau blugi, fuste mini și se duceau la plajă în bikini, coafându-și părul după moda occidentală.

Iranienii își cumpărau mașini de mărci străine, televizoare color, electrocasnice și își petreceau timpul liber în cafenele, restaurante, cinema și teatre. La fel ca în Franța din timpul domniei regelui Ludovic al XVI-lea sau Rusia în timpul țarului Nicolae al II-lea, existau două realități paralele: oamenii bogați și o parte a păturii sociale a clasei de mijloc trăiau la standarde ridicate sau peste nivelul decent, pe când masa săracă a populației era neglijată și chiar oprimată.

Revoluția Islamică n-a diferit cu mult față de Revoluția Franceză din 1789 sau Revoluția Bolșevică din 1917. Așa cum iacobinii lui Maximilien Robespierre și bolșevicii lui Vladimir Lenin au ajuns în postura de a instala regimuri mai opresive decât regimurile monarhice de dinainte,  la fel au procedat și clericii ayatollahului Khomeini. Singura diferență este că familia regală a reușit să scape în viață.

Revoluția Islamică din 1979

În ianuarie 1978, mii de tineri studenți madrash de la școlile religioase au ieșit în stradă, ofensați de remarcile scrise de ziarul Teheran la adresa lui Khomeini, aflat în exil în Franța.  Alți câteva mii de tineri, inclusiv imigranții care erau șomeri, au ieșit să protesteze. Șahul era slăbit de cancerul în fază terminală și incapabil să ia decizii înțelepte și a recurs la represiuni. În septembrie, regimul a impus legea marțială. Pe 31 octombrie, lucrătorii din industria petrolieră au intrat în grevă și au încetat să mai lucreze.

Numai în Teheran, numărul protestatarilor crescuse la sute de mii, în timp ce Khomeini a solicitat abdicarea Șahului. În ianuarie 1979, Șahul și familia sa au comunicat către populație că au plecat într-o vacanță.  De fapt, familia regală fugise din Iran, lăsând Consiliul de Regență să se preocupe de conducerea țării în absența Șahului. Prim-ministrul Shahpur Bakhtiar n-a fost capabilă să soluționeze criza cu partidele din opoziție și nici să găsească un compromis cu Khomeini.

Numărul protestarilor a crescut la 1 milion în Teheran. La 1 februarie 1979, Khomeini a sosit în Iran. Pe 11 februarie, forțele armate ale Iranului și-au declarat neutralitatea. Monarhia fusese oficial abolită în Persia după 2.500 de ani de existență. Dinastia Pahlavi s-a prăbușit după 54 de ani. Statul Imperial al Persiei s-a transformat în Republica Islamică Iran, un regim clerical – o republică teocratică.   Guvernanții islamiști susțin că 60.000 de revoluționari au fost uciși în ciocnirile violente cu forțele de ordine ale Șahului pe durata revoluției ,deși istorici ca Spencer C. Tucker estimează că n-ar fi mai mare numărul morților de 3.000.

Tucker estimează că între 1980 și 1985, între 25.000 și 40.000 de iranieni au fost arestați, iar alți 9.500 au fost executați de noul regim. Din 1980, Iranul intră într-un război sângeros cu Irakul, iar din 1985 începe războiul proxy cu Israel care durează și azi, culminând cu atacurile aeriene și balistice dintre anii 2024 și 2025. Iranul a supraviețuit economic după ce a exportat petrol către  China și a vândut drone Sahed către Rusia, din agricultura de bază, producția petrolieră și servicii. Însă, regimul s-a confruntat cu inflație, pene de curent electric și criză de apă potabilă.  Contrabanda și corupția au fost omniprezente în timp ce regimul a investit masiv în programe de înarmare balistică și nucleară.

Cauzele revoltelor din 2022-2026

Regimul clerical din Iran a confruntat mai multe revolte regionale, mișcări separatiste din partea minorităților kurde și proteste studențești. Prostele anti-hijab din 2017 au fost primele demonstrații sociale de mare amploare. În septembrie 2022, după uciderea lui Masha Amini, o tânără bătută cu brutalitate de Poliția Morală pentru că nu purtase hijab,  au izbucnit proteste la scară largă în care peste 500 de persoane și-au pierdut viața.

Economia iraniană a început să dea semne de prăbușire din 2024 din cauza devalorizării monedei, deficitului energetic, întreruperilor de electricitate și gaz și creșterea inflației cu 48% în decembrie 2025. Mâncarea s-a scumpit cu 72%, iar produsele medicale și îngrijire cu 50% la fiecare an. Pe 29 decembrie, rialul iranian a ajuns la cea mai scăzută valoare. Un dolar american a ajuns să fie echivalent cu 1,45 de milioane de riali iranieni.  Sancțiunile internaționale și pagubele suferite de pe urma Războiului de 12 zile cu Israelul au avut un impact major în înrăutățirea condițiilor de trai pentru iranienii de rând.

Comercianții au început să iasă să protesteze, strigând Moarte Dictatorului la adresa liderului suprem iranian Ali Khamenei. Protestele au luat amploare după ce autoritățile au blocat în totalitate accesul la internet în toată țara. Mulți protestatari cer acum întoarcerea la monarhie, iar prințul Reza Pahlavi și-a intensificat eforturile politice pentru a îndemna nu doar populația, dar și comunitatea internațională să contribuie la înlăturarea dictaturii clericale a ayatollahului Ali Khamenei.

Sursa Foto: Wikipedia Commons

Autorul recomandă: Proteste în Iran. Khamenei îi spune lui Trump să se concentreze pe problemele din țara sa. „Are mâinile pătate cu sângele iranienilor”