Actualitate
Duminicii a XXVIII-a după Rusalii – Pilda celor poftiți la cină
În Duminica a XXVIII a după Rusalii, Biserica Ortodoxă a fixat ca pe data de astăzi 17 decembrie 2023, în cadrul Sfintei Liturghii să se citească Pilda celor poftiți la cină, pericopa din Evanghelia după Luca, capitolul XIV, versetele de la 16 la 24. Din aceasta Pildă aflăm că toți oamenii sunt chemați la mântuire.
Dacă vor fi oameni care nu se vor mântui , acest lucru va fi doar urmarea refuzului lor de a se uni cu Hristos. De aceea, să nu pierdem din vedere că Dumnezeu respectă libertatea omului de a raspunde sau nu chemării de a se uni cu El. Însă, cel care refuză chemarea, pierde bucuria de a fi veșnic împreună cu Dumnezeu.
Suntem chemați să ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos. „Iubindu-ne ca o mamă , Hristos ne hrănește cu propriul Său Trup”, deoarece din iubirea Sa de oameni, Hristos este mărturisit de către Sfinții Părinți ortodocși din toate timpurile și locurile.
Iisus Hristos Mantuitorul lumii ne cheamă pe toți la Cina Sa cea mare. Ne cheamă cu dragoste la ospățul credinței adevărate. Să nu ne împotrivim niciunul, nici să părăsim Biserica Ortodoxă care este mama noastra care ne hrănește din învățătura dreptei credințe (și să mergem la cina sectelor care se înmulțesc mereu și înșală pe mulți)
Trebuie să auzim glasul Stăpânului deoarece ne cheama Hristos la ospățul pocăinței, la masa mântuirii. Ideal ar fi ca să nu amânăm pocăința, spovedania, rugăciunea, milostenia, Sfânta Împărtășanie, grija pentru suflet, că în ceasul în care nu gândim, Fiul Omului va veni!
Ne cheamă Iisus Hristos la ospățul Sfintei Liturghii. În fiecare sărbătoare auzim toaca, clopotele bisericilor și preoții orașelor și ale satelor care ne cheamă la cina cea mare a Sfintei Liturghii. Oare de ce nu venim măcar duminica și la marile Sărbători cu toții la biserică?
Evanghelia Duminicii a XXVIII-a dupa Rusalii (Pilda celor poftiți la cină )
„Zis-a Domnul pilda aceasta: un om oarecare a făcut cină mare și a poftit pe mulți; sși a trimis el la ceasul cinei pe slujitorul său să zică celor poftiți: veniți, căci totul este acum gata. Dar toți au început să-și ceară iertăciune, ca și cum ar fi fost înțeleși. Cel dintâi a zis: am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă ierți. Un altul a zis: am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; te rog să mă ierți. Al treilea a zis: mi-am luat femeie, și pentru aceasta nu pot veni. Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis slujitorului său: ieși degrabă în piețele și în ulițele orașului: și săracii, și betegii, și orbii, si șchiopii adu-i aici. Și, întorcându-se , slujitorul a zis: stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc. Atunci stăpânul a zis către slujitor: ieși la drumuri și la garduri și silește-i pe toți să intre, ca să se umple casa mea. Căci vă spun: nici unul din oamenii aceia care au fost poftiți nu va gusta din cina mea.” (Sfântul Apostol și Evanghelist Luca Capitolul 14, versetele 16-24)
Sfânta Evanghelie rânduită de Sfinții Părinți pentru această duminică este plină de înțelesuri duhovnicești și ea privește atât mântuirea neamului omenesc, în general, cât și mântuirea sufletului nostru, a fiecăruia dintre noi. Această pildă, rostită de Mântuitorul, ne ajuta și în pregătirea noastră duhovnicească pentru întâmpinarea sărbătorii mari și sfinte a Nașterii Domnului Iisus Hristos.
Cine este acel „om oarecare“?
Din pericopa evanghelica a acestei duminici aflăm că „un om oarecare a facut cină mare“ și i-a invitat pe „cei poftiți“, adică pe cei care cunoșteau dinainte intenția aceluia de a pregăti o cină deosebită.
Sfinții Părinți ai Bisericii, talcuind Evanghelia, au arătat că acel „om oarecare“ este, de fapt, Dumnezeu Tatăl Care, în vremurile din urmă, adică la plinirea vremii, în amurgul istoriei, pregătește cina pentru oameni, în Împărăția Cerurilor.
Evanghelia ne spune că acest stăpân al casei și-a trimis slujitorul său de încredere să invite la cină pe prieteni și pe cunoscuți. Însă, cei pentru care fusese pregătită cina, „ca și cum ar fi fost înțeleși“, au refuzat cu toții invitația, prezentând fiecare scuze diferite.
Tot din interpretarea Sfinților Părinți, aflăm că slujitorul pe care stăpânul casei l-a trimis să facă invitațiile pentru cina este Însuși Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, Care „n-a venit să I se slujească, ci ca să slujeasca“ (Matei 20, 28) si Care a fost prevestit de profeții Vechiului Testament ca fiind „sluga Domnului“ (cf. Isaia 53, 11), venind în lume să împlinească voia Domnului. Asadar, slujitorul din această Evanghelie este Fiul Cel veșnic al Tatălui ceresc, Care Se face om, ia „chip de rob“ (cf. Filipeni 2, 7) și devine împlinitor al iubirii lui Dumnezeu Tatăl , pentru mântuirea oamenilor.
Hristos S-a născut în lume în mijlocul poporului evreu, chemând la mântuire sau comuniune cu Dumnezeu mai întâi căpeteniile și cărturarii poporului ales, pentru că ei, fiind cunoscători ai Legii, cunoșteau voința lui Dumnezeu. Insa tocmai cei care trebuiau să înțeleagă primii chemarea Evangheliei mântuirii refuză să răspundă chemării Lui.
Iubirea refuzată prin scuze abil formulate
Slujitorul din Evanghelia acestei duminci îi spune stăpânului casei că cei invitați la cină – adica la un eveniment unic, îndelung pregătit, de bucurie și comuniune – nu pot veni, preferând să se dedice unor activități și situații lumești care, deși importante, s-ar mai fi putut amâna.
Astfel, unul dintre cei chemați și-a declinat prezența la cină, spunând că „am cumparat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd “. Ogorul, în interpretarea Sfinților Părinți ai Bisericii, reprezintă grijile acestei lumi, dorința nemăsurată de avere, voința nesăturată de putere și tendința de a stăpâni cât mai mult din suprafața pământului.
Al doilea invitat a spus: „am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc “. Tot Sfinții Părinți ne spun că cele cinci perechi de boi reprezintă cele cinci simțuri ale noastre care, foarte adesea, îl fac pe om prizonierul biologicului, întunecându-i complet orizontul duhovnicesc. De asemenea, refuzul cinei pe motiv că cele cinci perechi de boi trebuie încercate arată cu câtă ușurință și seninătate ajunge să refuze întâlnirea cu Dumnezeu omul prins în jugul simțurilor, a cărui viață s-a redus și coborât la nivelul material, căutând doar comoditate, consum de bunuri și plăceri. Așadar, patimile rezultate din lipsa de credință și din subjugarea voinței de către simțuri conduc la amorțire duhovnicească și la nepăsare față de mântuire și viața veșnică.
Al treilea invitat spune: „mi-am luat femeie, și pentru aceasta nu pot veni“. Acest raspuns caracterizează grija exagerată pentru familie.
Sunt o mulțime de oameni care, datorită grijilor excesive față de nevoile familiei, nu mai găsesc timp nici duminica, nici în sărbători să vină la biserică, să se îngrijească de mântuirea sufletului. Grijile firești pentru întreținerea familiei, devenite griji obsesive, ajung să deformeze însăși valoarea familiei, aceasta transformându-se , din dar și binecuvântare de la Dumnezeu, în idol.
Viața de familie nu trebuie să fie trăită în uitare de Dumnezeu. Soțul, soția, copiii ori rudele sunt daruri de la Dumnezeu și , de aceea, aceștia trebuie iubiți și spiritual în așa modalitate încât să-i apropiem de Dumnezeu, să-i îndreptăm pe calea mântuirii și a sfințeniei.
Așadar, nu grija rațională și binecuvântată pentru familie este aici criticată, ci faptul că, uneori, grijile familiei ajung să înrobeascâ atât de mult pe om, încât uită că ea este o binecuvântare de la Dumnezeu. Familia conjugală trebuie pusă în legătură cu participarea la Sfânta Euharistie, cu Sfânta Biserică (adică familia duhovnicească a credinței).
Grijile pentru averi, împătimirea simțurilor și exclusiva și excesiva preocupare pentru treburile familiei sunt trei mari categorii de piedici care pot apărea între noi și Dumnezeu. Si, după cum observăm, aceste piedici pot avea chiar o înfățișare foarte politicoasă, de refuz categoric disimulat în scuze abil formulate.
Refuzul celor chemați a produs o invitație pentru alții
Când a vazut Stăpânul casei că invitații Săi – cei considerați cunoscuți și apropiați , pentru că erau cunoscători ai învățăturilor sfinte – au refuzat să participe la ospățul mântuirii, atunci, spune Evanghelia, s-a mâniat. Refuzul celor invitați este o expresie a libertății lor de a răspunde unei chemări generoase după cum le dictează inima și conștiința. Însă libertatea acelora de a refuza și de a-și urma propriul egoism, în loc să răspundă unei chemări de comuniune, a trezit în sufletul celui care a pregătit acea cină deosebită o mare supărare. Totuși, supărarea nu a condus la închiderea ușilor casei și anularea cinei, ci la o schimbare a planului inițial.
Stăpânul casei avea un plan pentru cină pe care o pregătise cu atâta atenție. Cum cei chemați nu au raspuns invitației, deși ei erau cei preferați, stăpânull acelei case s-a îndreptat spre alții, care niciodată nu s-ar fi așteptat să ajungă la demnitatea de a fi invitați la o cină atât de strălucită. Dacă în primul rând au fost invitate persoane alese, după primirea refuzului, invitația lui s-a îndreptat spre lumea necunoscută și fără pretenții de noblețe.
„Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis slujitorului său: ieși degrabă în piețele și în ulițele orașului: și săracii, și betegii, și orbii, și șchiopii adu-i aici“, adică mergi și cheamă pe acei oameni care nu sunt elite ale societății, care nu se consideră desăvârșiți sau superiori altora și care au multe lipsuri materiale trupești si spirituale.
Oamenii din al doilea val de invitați sunt, în talcuirea Sfinților Părinți , oamenii simpli din poporul evreu, mulțimile de oameni care veneau să asculte cuvântul lui Hristos și să se tămăduiască cu puterea Lui.
Nimeni nu poate zadarnici planul lui Dumnezeu de mântuire
După ce slujitorul i-a spus că i-a îndeplinit porunca de a-i aduce pe „săracii, și betegii, și orbii, și șchiopii“ din piețe și de pe ulițe și că tot mai sunt locuri, atunci stăpânul casei a zis: „ieși la drumuri și la garduri și silește-i pe toți să intre, ca să se umple casa mea“.
A treia categorie de invitați sunt neamurile, adică popoarele păgâne, care nu au primit de la Dumnezeu chemarea de popor ales. Oamenii găsiți „la drumuri și la garduri“ erau cei din neamurile păgâne, care înaintau în istorie pe drumuri contradictorii. Cei care stăteau la marginea lumii – în înțelesul că trăiau fără a avea conștiința demnității de popor ales al lui Dumnezeu, sunt și ei chemați la cina cea mare a Împărăției Cerurilor.
Dupa ce s-a umplut casa Stăpânului, acesta s-a bucurat, însă a mai adăugat : „nici unul din oamenii aceia care au fost poftiți nu va gusta din cina mea“.
În loc de … concluzie
Evanghelia acestei duminici este Evanghelia libertatii noastre, dar si a libertatii lui Dumnezeu. Noi avem libertatea de a spune „nu“ lui Dumnezeu, atunci cand ne cheama la mantuire si la viata vesnica, dar daca raspundem cu „nu“ sau „da“, consecintele nu sunt aceleasi. Cine raspunde „nu“ invitatiei la Cina de taina, la cina mantuirii din Împărăția Cerurilor acela pierde bucuria de a fi impreuna cu Stapanul casei, cu Dumnezeu, Izvorul vietii vesnice si al nemuririi.
Libertatea stapanului casei se vede in aceea ca atunci cand oamenii cei chemati dintai refuza, el are libertatea de a se indrepta spre altii. Nimeni nu poate zadarnici planul lui Dumnezeu de mantuire. El cheama pe cei care au prioritate sa fie chemati, pentru ca au o traditie sfanta a descoperirilor dumnezeiesti, dar daca invitatia Lui este refuzata, El cheama pe altii.
Evanghelia acestei duminici este, asadar, un rezumat al istoriei mantuirii, care incepe cu chemarea si pregatirea unui popor ales, adica poporul evreu, dar apoi chemarea la mantuire se extinde la toate popoarele lumii.
Scuze pentru a justifica nepăsarea
Evanghelia acestei duminici ne privește pe fiecare în parte, pentru că fiecare dintre noi poate repeta greșelile căpeteniilor poporului lui Israel. Și noi găsim foarte adesea scuze că nu avem timp pentru rugăciune, pentru pocăință , pentru spovedanie și împărtășanie, și aceasta tocmai pentru că suntem robiți de prea multe griji care devin atât de mari, încât ajungem să fim striviți de ele. Atât de mult suntem legați de cele materiale, încât nu mai avem timp pentru a oferi hrana sufletului și a-l înveșmânta în haina luminoasă a bucuriei împărăției cerurilor, a legăturii noastre cu Dumnezeu.
Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe arată că cina sau ospățul despre care se vorbește în această Evanghelie este o trimitere clară la Sfânta Euharistie. Iar aceasta pericopă a fost rânduită în mod special spre a fi citită acum, în perioada de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, ca o invitație adresată nouă, ca un îndemn la mai multă rugăciune, pentru o mai deasă participare la slujbele Bisericii, pentru vindecarea de păcate prin Spovedanie și împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos la Sfânta Liturghie.
Să nu răspundem cu refuz chemării lui Dumnezeu! Iar acest lucru îl intelegem
din pericopa evanghelică a acestei duminici (care mai este numită si Evanghelia celor chemați la cina). Aici vedem că Dumnezeu, în iubirea Lui milostivă și atotcuprinzătoare, deși manifestă , inițial, o anumită preferință , dovedește, în același timp, o preocupare pentru mântuirea întregii lumi, pentru că „voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină“ (I Timotei 2, 4).
Asadar, când noi ne gândim la mântuirea noastră, trebuie să ne gândim și la mântuirea altora, să invităm și să ajutăm cât mai mulți oameni să vină la biserică, indiferent că ei sunt tineri sau vârstnici, sănătoși sau bolnavi.
Pentru cea de-a treia categorie de invitați , stapanul casei îi spune slugii sale credincioase să-i silească pe toți să intre. Desigur, aici nu e vorba de forțare, ci de un îndemn de a-i invita cu stăruință, cu insistență. Deci noi, ca misionari creștini, trebuie să insistăm ,să stăruim ca lumea care umbla pe drumuri rătăcite să fie îndrumată către Casa Domnului, către Biserică . Lucrarea noastra misionară trebuie să fie întotdeauna fundamentată pe Evanghelia Mântuitorului Hristos, Care, asemenea slugii din pericopa acestei duminici, a venit în lume trimis de Dumnezeu Tatăl și, cu stăruință, i-a chemat pe oameni la mântuire. De aceea, si Biserica Ortodoxă, prin predici, prin posturile ei de radio și televiziune, prin publicații, cheamă stăruitor pe oameni la mântuire, îi invită să cunoască iubirea lui Dumnezeu pentru ei.
***
Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:
https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW
Această prezentare sintetizată a fost realizată după scrierile, vechile cazanii și cuvinte de folos creștin – ortodoxe acceptate, iar rolul redactorului platformei BPNews Daniel Mihai este acela de a aduce la lumină și conștiința publicului larg învățăturile ortodoxe
Actualitate
Lamine Yamal s-a accidentat și poate rata Cupa Mondială. Starul Barcelonei l-a învins pe Ionuț Radu din penalty
Barcelona a câștigat miercuri seară cu 1-0 împotriva Celtei Vigo, în etapa a 33-a din Spania, și are 9 puncte avans față de marea rivală, Real Madrid, cu 6 etape rămase de jucat.
Lamine Yamal, schimonosit de durere FOTO EPA
Lamine a marcat din penlaty în poarta lui Ionuț Radu, în minutul 40, și s-a accidentat la coapsa stângă (ruptură musculară). Sezon încheiat în La Liga și anxietate pentru echipa națională a Spaniei, în perspectiva Monddialului care începe pe 11 iunie. Între timp, El Clasico se dispută pe 10 mai.
Era o seară de sărbătorit pentru Lamine, premiat la Madrid la Premiile Laureus. El a ajuns la 30 de goluri în La Liga, cu trei luni înainte de a împlini 19 ani, un alt record luat de la Raul de la Madrid.
Actualitate
Detoxifiere tradițional românească ieftină, eficientă și super delicioasă. Preparatele românești și săsești demențiale care te pun instant pe picioare
Bucătăria tradițională românească deține un adevărat tezaur culinar în materie de detoxificare după sărbători. Evident, țăranul român nu cunoștea termenul, dar știa foarte bine să-și aline organismul după excesele de sărbători. Inclusiv cu mâncăruri care folosesc ingrediente absolut uimitoare.
Supă de măcriș FOTO informația-zilei.ro
Au trecut și sărbătorile pascale, iar organismul oricărui român cu rude multe și cu respect pentru tradiții de tot felul a suferit tot soiul de agresiuni. Mâncare multă, grasă și băutură de tot felul. Că doar nu are cum să refuze pe socri, părinți, mătuși, nași, fini sau prieteni. În plus, s-a consumat o cantitate impresionantă de ouă, fiindcă, nu-i așa, tradiția spune să ciocnim.
Cel mai puternic impact l-au simțit cei care au și ținut o perioadă mai mare de post. Trecerea bruscă de la alimente ușoare, vegetale, la friptura de miel, ouăle roșii, pască și alte delicatese sățioase de toate felurile se poate dovedi o piatră grea de încercare pentru organism.
Dacă astăzi suntem obișnuiți să dăm fuga la farmacie ca să ne calmăm stomacul, intestinele sau bila tulburate, în trecut românul tradițional, mai ales cel de la sat, știa cum să-și ogoiască pântecele și să-și fortifice organismul într-un mod natural, ieftin și eficient. Pe scurt, oprea excesele alimentare și bahice după a treia zi de Paște și se dădea pe trufandale. Este primăvară și un bun prilej de a ne vindeca singuri organismul cu ajutorul alimentației. Țăranul român folosea tot ce este verde și transforma în preparate absolut delicioase. Adică un medicament la care te lingi pe buze și o rogi pe gospodină să-ți mai umple o dată blidul. Iată câteva rețete vindecătoare post-pascale.
„Sântul măcriș”, balsamul românesc de vătămătură
După sărbători, medicii recomandă o detoxifiere cu plante verzi, multe fructe și legume. „Să mâncăm fructe și legume. Acestea ne oferă vitamine și fibre, lucruri de care avem nevoie pentru a ne restabili echilibrul organismului după alimente foarte grase, multă carne, maioneză și ce se consumă, în general, de sărbători. În plus, stomacul, ficatul și pancreasul iau o binemeritată pauză, după o suprasolicitare intensă”, precizează medicul Corneliu Saradan. „Mâncați în jur de 30 de grame de fibre pe zi, crescând cantitatea de alimente precum lintea, fasolea, verdețurile și cerealele integrale”, spune și specialistul Etosha Farmer pentru „Forbes”.
Ei bine, din instinct și din nevoie (că nu-l dădea bunăstarea afară din casă), țăranul român, după Paște, trecea pe vegetale. Iar printre cele mai la îndemână verdețuri era măcrișul. Adică o plantă perenă foarte comună, care crește spontan pe pajiști, câmpuri, fânețe, în zonele văilor râurilor, la marginea pădurilor și în locuri ierboase umede. Arată ca o tufă de frunze verzi, alungite, cu margini ușor crestate sau ondulate și prezintă un pețiol lung. Baza frunzei are adesea formă de „urechiușe” orientate spre tulpină.
Măcrișul este o plantă cu un profil nutrițional remarcabil, fiind apreciată atât pentru gustul său acrișor, cât și pentru proprietățile sale terapeutice. Datorită conținutului ridicat de vitamina A, măcrișul contribuie la menținerea vederii. Totodată, este o sursă excelentă de vitamina C și antioxidanți care ajută organismul să lupte împotriva radicalilor liberi și a infecțiilor. Și, dacă tot vorbim de detoxifierea după sărbători, măcrișul conține fibre care stimulează tranzitul intestinal, fiind util în prevenirea constipației, dar și mult potasiu și magneziu, care reglează tensiunea arterială și oxigenează sângele.
Mâncărică cu măcriș
Deci, iată câteva rețete țărănești cu măcriș, extrem de gustoase și, totodată, sănătoase. O variantă de mâncărică de măcriș din Reghin spune cam așa: avem nevoie de un kilogram de măcriș, câteva linguri de smântână, făină, unt, ouă și, evident, sare. După rețeta ardelencelor din Reghin, măcrișul se spală bine, se taie mărunt și se călește în unt. Între timp, se bat ouăle cu făina și smântâna și se toarnă peste măcrișul aflat la călit. Apoi se verifică de sare, se amestecă bine să se facă precum un sos gros și se pune la masă.
Pentru cei care vor o masă mai ușoară, se folosește smântână cu mai puțină grăsime, mai puține ouă și făină în cantitate mai mică sau deloc. Evident, sosul va ieși mai lichid, dar îl consumăm cu mămăliguță. Cea mai dietetică rețetă cu măcriș este supa făcută cu această plantă verde. Pur și simplu se curăță și se spală măcrișul, apoi se pune la fiert în apă cu puțină sare. Pentru un gust mai bun, se prepară un rântaș slab, cu unt și puțină făină. Când începe să fiarbă supa, se adaugă rântașul. La urmă, într-un vas punem iaurt sau sana, se temperează cu polonice luate din ciorba fierbinte și apoi se toarnă în oală. Se verifică de sare. Opțional, se pune și busuioc.
Miracolul verde, detoxifierea dintr-o plăcintă fabuloasă
Toată lumea știe că lucerna este una dintre cele mai valoroase plante furajere, fiind utilizată pe scară largă în hrana diverselor animale datorită conținutului ridicat de proteine, vitamine și minerale. Cu toate acestea, țăranul român tradițional o folosea și în alimentația proprie, în special ca umplutură de plăcinte. Și avea mare dreptate. Această plantă este un puternic fortifiant natural, ideal pentru revitalizarea organismului, mai ales după excese. Lucerna este recomandată expres pentru detoxifierea și stimularea funcției ficatului, pentru purificarea sângelui. Este o super-verdeață.
Țăranii din Sălaj o foloseau pentru a umple minunații lor „păstrăvași”. Deși denumirea vă duce cu gândul, cum este și firesc, la peștele cu acest nume, în realitate păstrăvașii sălăjeni sunt niște plăcinte. „Păstrăvașul este o plăcintă ciudată, aparent rudimentară, dar de o frăgezime și de o savoare seducătoare”, preciza Radu Anton Roman în „Poveștile Bucătăriei Românești”.
Alimentul preferat al unei cunoscute nutriționiste: Ajută foarte mult la detoxifierea ficatului și protejeză inima
Lucerna
Aluatul pentru plăcintă se face din făină, lapte, două ouă, drojdie și două linguri de unt. Se face o maia cu puțin lapte cald, făină și drojdie. Se frământă și se lasă la dospit. Trebuie să vă iasă un aluat moale (dar nu foarte) și elastic. Umplutura este diversă, de la brânză la ciuperci și cartofi cu legume. Dar, după excese alimentare, de obicei, țăranii folosesc ca umplutură lucerna. Mai precis, frunzele de lucernă (lăstărașii) se călesc cu ceapă. Apoi se fac pastă și se adaugă mărar, sare și boia.
Se ia aluatul și se rupe în bucăți cât un pumn. Se întind cu sucitorul, se pune umplutură serioasă, se împăturește și se sigilează bine pe la margini. Se mai trece o dată cu sucitorul peste, ca să fie plate, apoi se dau la cuptor în tava unsă cu untură sau unt. Există și rețete mai moderne cu lucernă, de exemplu salata de primăvară cu germeni de lucernă. Aveți nevoie de 50 de grame de germeni de lucernă, frunze de leurdă, germeni de chimen, rucola, ulei de măsline și lămâie. Se spală bine frunzele, se taie și se amestecă într-un bol. Se asezonează cu ulei de măsline și zeamă de lămâie. Evident, se pune și sare.
Minunile săsești care te pun pe picioare
Prin ținuturile săsești se află o bogăție de mâncăruri delicioase. Cu ingrediente locale și tradiții culinare germane, iese o adevărată minune. Iar după Paște, ceea ce putea face săsoaica în bucătărie chiar se numea minune. De exemplu, două ingrediente importante pentru revenire erau spanacul și chimenul.
Spanacul este un superaliment bogat în nutrienți esențiali (vitaminele K, A, C, folați, fier, calciu) și extrem de sărac în calorii. Consumul său susține sănătatea oaselor, întărește imunitatea, îmbunătățește vederea, ajută la reglarea tensiunii arteriale și a glicemiei. Deși fierul din spanac este non-hem (se absoarbe mai greu), cantitatea semnificativă, combinată cu vitamina C, ajută la creșterea nivelului de energie.
Supă de chimen
De cealaltă parte, chimenul este bogat în antioxidanți (flavonoide, terpene), vitamina A, fier și calciu. Principalele beneficii includ îmbunătățirea digestiei, reducerea spasmelor intestinale și ameliorarea colicilor. Are proprietăți antiinflamatoare, antibacteriene și contribuie la sănătatea cardiovasculară.
În ținutul săsesc, pe vremuri, se putea încropi un meniu de prânz cu aceste două super-ingrediente. Haideți să începem cu felul întâi. Nevasta sasului, plecat cu treburi prin gospodărie, se punea la făcut „zupă” de chimen. Simplă, dar un deliciu rar întâlnit.
Leacuri românești după festin: cum te pui pe picioare fără bani mulți și pastile
Ai nevoie de o lingură de untură de porc, un morcov, un păstârnac, o ceapă, un ardei gras și un cartof. Poți adăuga chiar și una-două roșii. Evident, vedeta acestui fel de mâncare este chimenul, deci pregătește o lingură plină. Nu uităm de sare și un vârf de făină. Toate legumele se pun la fiert în apă, întregi. După ce s-au înmuiat și au lăsat tot ce aveau de lăsat în zeamă, sunt scoase și puse deoparte.
Separat se pune la călit chimenul în untură de porc. Se aruncă și puțină făină. După ce s-a rumenit făina, se toarnă un pahar cu apă și se mai lasă un pic, să dea în clocot. Se pune apoi compoziția în supa de legume și se lasă să fiarbă un sfert de oră. Între timp, se pasează bine legumele fierte. Astăzi, un blender rezolvă totul în câteva secunde. Se pune și pasta de legume în supă și se amestecă mereu. La urmă se pun mărar și pătrunjel tocate.
spanac cremos
Vechii sași foloseau un fel de gogoșele sărate, pe care le puneau în „zupa” de chimen. Noi putem folosi astăzi crutoane. Nici nu vă imaginați ce gust incredibil poate avea.
Și, cum un bărbat vârtos nu se satură cu zeamă chioară, urmează și felul doi. Aici intră în scenă spanacul, tot după o rețetă săsească. Avem nevoie de spanac (cam un kilogram), 200 de grame de orez, smântână, untură, lapte, mărar și făină. Nu mai are rost să precizăm că ne trebuie piper și sare.
Începem cu spanacul. Îl spălăm, curățăm și îl opărim în apă cu sare. Îl strecurăm și îl punem deoparte. Imediat încingem într-un ceaun, tigaie de fontă sau vas de tuci untura de porc și călim bine orezul. Turnăm apă (ținând cont de proporția cunoscută apă-orez) și lăsăm la fiert. După ce orezul s-a umflat și a fiert, îl dăm deoparte.
Tot în untură călim rapid și spanacul bine tocat. Amestecăm laptele cu făina, tocăm mărarul și le punem toate laolaltă. Adică amestecăm spanacul călit cu orezul, mixul de lapte și făină și mărarul. Se mai lasă cam 15-20 de minute pe foc mic. Unii bagă, spre final, și la cuptor întreaga compoziție.
În orice caz, iese ceva de te lingi pe degete. Se servește cu șnițele făcute din ciuperci și varză, la care asortăm niște castraveciori murați (în saramură, nu în oțet). Sănătos și bun.
Actualitate
Ce este cancerul de pancreas și de ce e atât de periculos
Deși reprezintă doar 2%-3% din totalul diagnosticelor oncologice, cancerul de pancreas este una dintre cele mai dificile forme de cancer, pentru că e depistat de obicei târziu. Cauzele apariției bolii nu sunt cunoscute, iar simptomele sunt vagi și ușor de ignorat, spun medicii.
FOTO Shutterstock
Ce este cancerul de pancreas și cum apare
,,Cancerul de pancreas este una dintre cele mai dificile forme de cancer, în mare parte pentru că este descoperit prea târziu. Pancreasul este un organ situat profund în abdomen, iar modificările care apar la nivelul lui pot evolua mult timp fără semne specifice de boală”, explică dr. Irina Anghel, medic specialist oncolog.
Până acum, cercetătorii nu au reușit să identifice clar din ce cauză apare această boală, dar au identificat factori de risc.
,,Afecțiunea apare atunci când celulele pancreasului încep să se înmulțească necontrolat ca urmare a unor modificări genetice. Fumatul este considerat principalul factor de risc, alături de obezitate, diabet, pancreatita cronică, consumul cronic de alcool și înaintarea în vârstă. În unele cazuri, sau anumite boli genetice pot crește riscul de apariție a cancerului pancreatic. De asemenea, purtatorii de mutatii in genele BRCA1 sau BRCA2 au risc mai mare de a dezvolta cancer de pancreas in decursul vietii”, spune medicul.
,,Simptomele sunt vagi și ușor de ignorat”
Întrebată despre semnele apariției bolii, dr. Irina Anghel spune:
,,La început, simptomele sunt vagi și ușor de ignorat. Nu exista simptome specifice. Pot apărea dureri abdominale difuze (accentuate in partea superioara) sau dureri de spate, lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate și oboseală accentuata. Pe măsură ce boala avansează pot apărea: icterul, urina închisă la culoare și modificări ale scaunului (scaun moale, deschis la culoare), semne care determină de obicei prezentarea la medic”.
Tratamentele disponibile pentru boală
Tratamentul depinde de stadiul în care este descoperită boala, explică medicul oncolog:
,,Intervenția chirurgicală oferă cele mai mari șanse de supravietuire pe termen lung, dar este posibilă doar la un număr redus de pacienți. Chimioterapia și radioterapia sunt folosite frecvent pentru a încetini evoluția bolii și a prelungi supraviețuirea cu o calitate bună a vieții”.
Cercetările continuă însă pentru a oferi cât mai multe șanse pacienților diagnosticați cu aceasta boală.
,,În prezent, cercetările se concentrează pe terapii personalizate, precum tratamentele țintite și imunoterapia. În paralel, îngrijirea paliativă joacă un rol esențial, ajutând pacienții să își controleze simptomele și să își mențină o calitate cât mai bună a vieții”, spune dr. Irina Angel.
-
Breakingacum 2 zileKelemen Hunor pune punctul pe i, în plină criză guvernamentală: „Problema cea mai mare este cum se vor uita creditorii României la țara noastră”
-
Breakingacum 2 zileTim Cook a anunțat că se va retrage de la conducerea Apple. Care este ultima zi a acestuia la cârma companiei
-
Actualitateacum 3 zileDe ce durerile de spate nu trec singure – și ce poți face acum
-
Actualitateacum 3 zileCiolacu neagă că ar locui într-un penthouse de lux din Herăstrău, unde chiria ar ajunge la 15.000 de euro: „Nu voi fi deloc influențat de aceste minciuni”
-
Actualitateacum 2 zileDezbatere aprinsă în educație: Lipsa de transparență de la olimpiade ajunge pe masa Ministerului. Ce schimbări cer elevii
-
Breakingacum 3 zileTrecutul ascuns al lui Alex Bodi, dezvăluit la „Martorii”
-
Breakingacum 2 zileClotilde Armand: “PSD este o organizație teroristă”. Ce apel face către premierul Bolojan
-
Actualitateacum 2 zileCum îți repari telefonul fără să pleci de acasă: ghidul complet al reparațiilor la distanță




