Breaking
Moscova & Teheran, o alianță care se destramă? „Nu are rost să se mai împartă pumni după ce partida s-a încheiat”
Faza intensă a războiului Iran-Israel pare să se fi încheiat. După două săptămâni, a devenit clar că, în ciuda unei întâlniri între Putin ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, Moscova s-a distanțat de conflict. Liderul de la Kremlin a fost reticent în a oferi Iranului sprijin militar – o mișcare care ar fi riscat să înrăutățească și mai mult relațiile Rusiei atât cu Israelul, cât și cu Statele Unite. Dar a căutat, în același timp, să mențină proiecte comune cu Teheranul.
În cele din urmă, Moscova s-a mulțumit cu câteva întâlniri oficiale și declarații controversate din partea lui Dmitri Medvedev, care a fost mustrat – prompt și aspru – de Donald Trump.
Pe tot parcursul războiului scurt, dar intens, dintre Iran și adversarii săi occidentali, răspunsul Rusiei a rămas rezervat, notează jurnalistul Nikita Smagin pentru The Insider.
„În orice caz, Rusia nu avea pârghii reale de influență. Inițiativa militară aparținea în întregime Israelului, iar Rusia, la fel ca multe alte state aflate în astfel de situații, nu putea decât să solicite dezescaladarea tensiunilor, evacuându-și în același timp ce cetățenii săi de pe teritoriul iranian”, scrie Nikita Smagin în analiza sa.
„Putin a preferat să păstreze linia adoptată de Ministerul rus de Externe”
Declarația lui Putin, înainte de întâlnirea sa cu ministrul iranian de externe, a avut un ton similar. El a subliniat că acordul strategic semnat recent între Rusia și Iran nu conținea „nicio prevedere legată de domeniul apărării”.
Cu alte cuvinte, Rusia nu avea nicio obligație să intre în război de partea Iranului. Mai mult, Putin a sugerat, subtil, că Teheranul era parțial vinovat pentru deficiențele rețelei sale de apărare aeriană.
„Le-am oferit odată prietenilor noștri iranieni cooperare în domeniul apărării aeriene”, a spus Putin. „Partenerii noștri nu au arătat prea mult interes la momentul respectiv”, a continuat președintele Federației Ruse.
Totuși, nu a specificat când anume a făcut Rusia această ofertă și nici ce ar fi putut implica prevederile sale specifice.
„Declarațiile lui Putin conțineau semne clare că acesta se simțea inconfortabil în legătură cu ceea ce se întâmpla în legătură cu Iranul, refuzând categoric să discute măcar despre posibilitatea ca Israelul să-l asasineze pe liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei.
Putin a remarcat, de asemenea, că Teheranul nu a cerut încă asistență militară Moscovei – un comentariu care, în teorie, lăsa deschisă ușa pentru o schimbare a poziției Rusiei în cazul în care s-ar formula o astfel de cerere.
Putin a preferat, evident, să păstreze linia adoptată de Ministerul rus de Externe, făcând referire la declarația propriului serviciu diplomatic de la începutul întâlnirii sale cu ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, la Kremlin.
În ciuda relatărilor din presă conform cărora Araghchi ar fi adus cu el o scrisoare personală de la ayatollahul Khamenei, în care ar fi îndemnat îndeamnă Kremlinulsă își asume un rol mai activ, Putin le-a oferit partenerilor săi de la Teheran puțin mai mult decât cuvinte”, punctează Nikita Smagin.
Strategia Rusiei pentru Orientul Mijlociu, pusă la îndoială
Per total, continuă Smagin, situația din jurul Iranului prezintă riscuri serioase, pe termen lung, pentru Rusia. Din 2022, Moscova a investit resurse semnificative în dezvoltarea legăturilor sale cu Teheranul.
Chiar înainte de începerea atacurilor Israelului, ambasadorul iranian în Rusia a dezvăluit că, în 2024, Moscova devenise cel mai mare investitor străin al Republicii Islamice – deși nu a specificat amploarea acestor investiții.
„Cu un an înainte, Rusia investise 2,7 miliarde de dolari în economia Iranului și promisese alte 8 miliarde de dolari special pentru proiecte de petrol și gaze.
- Rusia operează, de asemenea, o centrală nucleară în Bushehr, unde este în curs de construcție o a doua unitate. În plus, Moscova construiește centrala termică Sirik în provincia Hormozgan.
- Compania petrolieră rusă ZN Vostok este, de asemenea, activă în Iran.
- Pe lângă acestea, există planuri de infrastructură la scară largă în lucru, inclusiv construcția căii ferate Rasht-Astara și a unei conducte de gaze propuse din Rusia către Iran prin Azerbaidjan.
- Toate aceste inițiative sunt acum în pericol – cu atât mai mult dacă războiul se prelungește sau dacă un nou regim ajunge la putere în Republica Islamică.
Iranul, la rândul său, fusese un partener de încredere – unul care, din cauza sancțiunilor și a izolării internaționale, a fost efectiv obligat să-și aprofundeze relația cu Rusia.
- Volumul comerțului dintre cele două țări nu se putea compara, de exemplu, cu comerțul ruso-turc, dar cooperarea s-a extins la eforturi de integrare, cum ar fi conectarea sistemelor de plăți și stabilirea unei zone de liber schimb cu Uniunea Economică Eurasiatică.
- De asemenea, a inclus inițiative de infrastructură la scară largă, cum ar fi Coridorul de Transport Nord-Sud.
Cu toate acestea, riscul prăbușirii sau fracturării regimului iranian — în special în urma recentei răsturnări a lui Bashar al-Assad în Siria — a pus la îndoială întreaga strategie a Rusiei pentru Orientul Mijlociu. Damasc a servit drept punct cheie de intrare al Moscovei în regiune, iar prezența militară a Rusiei în Siria a permis logistica în tot Orientul Mijlociu și nu numai, consolidând totodată imaginea sa de superputere regională.
Acum, odată cu înlocuirea conducerii Siriei, toate investițiile rusești în această țară au fost, practic, îngropate în nisip, iar viitorul bazelor sale militare este din ce în ce mai incert . Dacă Teheranul ar urma exemplul Damascului pe aceeași cale, ar da o lovitură profundă și dureroasă nu doar poziției Moscovei în Orientul Mijlociu, ci și influenței sale globale în general”, consideră Nikita Smagin.
„Pe termen scurt, războiul din Orientul Mijlociu este benefic pentru Moscova”
Marile puteri nu privesc pasiv cum aliații și partenerii lor sunt eliminați unul câte unul. Dacă războiul dintre Iran și adversarii săi occidentali se prelungește, este posibili ca mulți membri ai clasei conducătoare din Rusia să înceapă să facă presiuni pentru o eventuală intervenție pentru a preveni prăbușirea completă a regimului de la Teheran.
„Astfel de sentimente s-au intensificat, probabil, după atacul SUA asupra instalațiilor nucleare iraniene, deoarece intrarea Washingtonului în conflict – chiar dacă doar pentru câteva zile – l-a transformat într-un război global.
Atacurile americane i-au obligat pe mulți din cercurile patriotice rusești la o concluzie logică – Rusia ar putea fi următoarea țintă.
Pe termen scurt, războiul din Orientul Mijlociu este benefic pentru Moscova. Prețurile petrolului cresc, iar cu cât conflictul devine mai periculos, cu atât este probabil să crească. Acest lucru stimulează veniturile bugetare ale Rusiei și elimină potențial un competitor, deoarece atât Iranul, cât și Rusia furnizau hidrocarburi Chinei.
În al doilea rând, Occidentul și-a mutat temporar atenția de la Ucraina către Orientul Mijlociu. Chiar și acum, există o posibilitate reală ca schimburile de focuri dintre Iran și Israel să se transforme într-un impas permanent, care ar paraliza întreaga regiune.
În acest caz, Israelul ar avea nevoie de sprijin militar suplimentar din partea SUA. Și este clar că, dacă ar fi forțat să aleagă, Trump ar acorda întotdeauna prioritate Israelului în detrimentul Ucrainei.
Mai mult, acțiunile americano-israeliene au fost deja valorificate de Moscova pentru a-și justifica retoric agresiunea împotriva Ucrainei: «Dacă lor li se permite să o facă, de ce nu putem face asta și noi?»”, mai scrie Nikita Smagin.
„Cele două escadrile promise Teheranului nu ar fi înclinat echilibrul puterii”
Cu alte cuvinte, notează Smagin, decizia Rusiei de a rămâne în afara conflictului i-a adus cel puțin unele beneficii pe termen scurt, chiar dacă riscă să piardă banii și efortul deja investite în Iran.
Există, însă, o altă dimensiune în joc pentru Rusia lui Putin, și anume amenințarea că și-ar putea pierde statutul de jucător cheie în Orientul Mijlociu, plus teama de a fi următoarea țară în rândul „schimbării de regim”.
În consecință, Rusia ar fi putut interveni direct, chiar și militar, pentru a împiedica Israelul și SUA să împingă războiul până la finalul său logic, respectiv dezmembrarea regimului ayatollahilor.
„O astfel de intervenție, însă, nu putea fi decât directă. Livrările de sisteme de armament, precum avionul de vânătoare Su-35 ar fi făcut doar o mică diferență în condițiile actuale, deoarece cele două escadrile promise Teheranului nu ar fi înclinat echilibrul puterii.
Nu ar fi supraviețuit împotriva a sute de avioane israeliene, iar rezultatul atacurilor în curs ar fi rămas exact același.
SU – 35 | Foto – Profimedia Images
Mai mult, transporturile de arme către Iran s-au confruntat cu o opoziție puternică nu doar din partea statelor din Golf și a Turciei, ci și chiar din Rusia.
Cererea internă de echipamente militare a crescut brusc din cauza războiului din Ucraina, motiv pentru care avioanele Su-35 nu au ajuns niciodată în Iran (chiar dacă avioanele de antrenament, în special Yak-130, au ajuns în cele din urmă). Situația a fost cam aceeași în ceea ce privește sistemele de apărare aeriană”, explică Nikita Smagin în analiza publicată de The Insider.
Yak-130 | Foto – Profimedia Images
„Moscova s-a abținut, asumându-și riscuri minime și evitând implicarea directă”
Raționamentul Moscovei este clar. În acest moment, furnizarea de arme avansate Iranului este inutilă, deoarece nu are rost să se dea cu pumnii după ce partida s-a terminat.
„În plus, forțele iraniene ar trebui să urmeze luni de antrenament înainte de a fi pregătite să utilizeze eficient aeronavele și sistemele de apărare aeriană, iar în acest timp, Israelul ar distruge aproape sigur echipamentul, acordând puțină atenție cine l-a furnizat.
Cu toate acestea, înainte de începerea atacurilor, exista un risc mic, dar real, de intervenție directă a Rusiei – poate chiar ceva în spiritul avertismentului criptic al lui Dmitri Medvedev, conform căruia o țară anonimă ar putea furniza Iranului arme nucleare pe care acesta le-ar putea folosi pentru autoapărare.
Israelul și Statele Unite ar fi putut ezita să confrunte o putere nucleară, iar insinuând o potențială implicare a acesteia, Moscova s-ar fi putut poziționa ca intermediar – intenția de a menține regimul iranian intact, oferind în același timp Israelului și SUA garanții că programul nuclear al Teheranului va fi demontat definitiv. Acest lucru, la rândul său, ar fi putut atenua teama Rusiei de a deveni următoarea țintă.
Dar nu s-a întâmplat. Moscova s-a abținut și a așteptat sfârșitul războiului, asumându-și riscuri minime și evitând implicarea directă. Kremlinul susține că totul s-a încheiat exact așa cum propusese – cu un armistițiu. Cel puțin deocamdată, Moscova nu dă semne că se pregătește să se implice într-un alt conflict”, încheie Nikita Smagin.
Foto main – Profimedia Images
Citește și:
Mentalitatea epocii SOVIETICE, „greu de ucis” la Kiev? Gen. Drapatyi: „Armata în care nimeni nu este responsabil pentru înfrângere moare din interior”
Moscova și campania anti-LGBTQ+. „Rusia a mers mai departe decât Iranul” / Cum au dispărut 4 ore din „Game of Thrones”
Tribunal Special pentru Ucraina. Zelenski cere ca toți criminalii de război, „inclusiv Putin”, să fie JUDECAȚI
„De ce naiba am venit aici?” | Concluzii după Forumul Economic de la Sankt Petersburg, „Davosul” lui Putin: „TALIBANI, nepo babies și state paria”
Trump vs. Khamenei. „Mulți vor spune că Statele Unite riscă un război amplu și dezastruos” / „Cea mai puternică pârghie a Iranului, PETROLUL”
Breaking
Politico: Criză de eficiență în UE. Cum au ajuns summiturile liderilor europeni să fie tot mai greu de gestionat, mai ales în situații critice
Consiliul European, format din liderii UE, este tot mai des acuzat, chiar și din din interior, că nu poate răspunde rapid la crize globale tot mai numeroase în ulțimii ani. Într-o lume instabilă, deciziile lente și blocajele interne macină tot mai mult viitorul mecanismelor europene de control.
Este Consiliul European inadecvat scopului său? Aceasta este întrebarea pe buzele tuturor în ultima vreme. Mulți dintre cei care s-au așezat la masa negocierilor consideră că noua ordine mondială impune schimbări în cadrul UE, în contextul în care summiturile Uniunii Europene devin tot mai frecvent scena unor blocaje și negocieri interminabile, se arată într-o analiză Politico.eu.
Când UE a fost înființată în umbra celui de-al Doilea Război Mondial, ea a fost concepută pentru integrare economică, nu pentru putere militară securitatea sa fiind externalizată către SUA, iar politica și instituțiile sale fiind create pentru a ajunge la consens. Dar lumea care a dat naștere blocului nu mai există. Și la Bruxelles, dar și dincolo de granițele sale, crește nemulțumirea față de viteza și urgența, sau lipsa acestora cu care cei 27 de lideri, cunoscuți colectiv sub numele de Consiliul European, fac față provocărilor și iau decizii, în special în materie de securitate și politică externă.
„Europa de astăzi se află într-o stare permanentă de criză, iar arhitectura sa decizională pur și simplu nu a fost concepută pentru asta. Nu poți aștepta ca Consiliul să ajungă la un acord asupra unei declarații în timp ce lumea arde”, a declarat Anders Fogh Rasmussen.
Decizii întârziate și crize nerezolvate
În ultimele luni, UE a eșuat în repetate rânduri să adopte poziții comune cu privire la chestiuni de importanță geopolitică majoră, de la deblocarea unei tranșe de fonduri de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, la impunerea de sancțiuni împotriva Rusiei și a coloniștilor violenți din Cisiordania, până la o reacție coerentă la războiul din Iran.
La cel mai recent summit al liderilor UE din martie, aceștia au petrecut ore întregi certându-se pe detaliile schemei de permise de carbon ETS a blocului, chiar în timp ce Teheranul lovea aprovizionarea cu energie a Europei din Orientul Mijlociu.
„A spune că ETS este cea mai importantă problemă atunci când marile zăcăminte de gaze ard este puțin ciudat”, a declarat un oficial european sub protecția anonimatului.
O mare parte din agenda summiturilor din octombrie, decembrie și martie a fost dedicată problemelor nerezolvate de la întâlnirile anterioare, revenind asupra unor chestiuni care nu au fost niciodată soluționate: de la pregătirea apărării la finanțarea Kievului și planurile de redresare a economiei UE.
Ideea că Europa este prea lentă în luarea deciziilor a devenit aproape un clișeu. Prim-ministrul olandez Rob Jetten a profitat de prima sa vizită la Bruxelles în această funcție, luna trecută, pentru a îndemna UE să se grăbească.
„Nu putem explica alegătorilor noștri că Europa este uneori mult prea lentă în a reacționa la problemele majore care ne afectează pe toți”, a spus el.
Rob Jetten – Foto: Robin/ABACAPRESS.COM
Sistemul bazat pe consens, greu de adaptat noii realități
Problema principală este chiar mecanismul de funcționare al Uniunii Europene, construit pe ideea de consens între statele membre, într-o perioadă în care prioritățile erau economice, nu militare sau de securitate.
La Forumul Economic Mondial de la Davos, din ianuarie, președintele francez Emmanuel Macron a declarat că UE „uneori este prea lentă, cu siguranță, și trebuie reformată, cu siguranță”.
La rândul său, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a criticat regula unanimității, despre care spune că generează „blocaje sistemice”.
În cadrul structurii sale greoaie, toți cei 27 de lideri europeni se reunesc periodic pentru a discuta prioritățile blocului, a stabili direcția politică și, după ore de negocieri, certuri și compromisuri, a conveni asupra unor declarații colective. O mare parte din ceea ce se decide este negociat în prealabil de diplomații naționali în cadrul unor foruri precum Coreper, comitetul ambasadorilor UE.
„Ar putea fi mai eficient?”, a întrebat retoric un oficial al UE pentru Politico.
„Probabil. Înțeleg criticile.Există unele probleme care pot fi puțin mai dificil de abordat la nivelul Consiliului European. În prezent, se pune un accent enorm pe modul în care aceste acorduri politice pot fi transformate în acțiuni concrete, deoarece Europa se află sub o presiune enormă în acest moment.”, a adăugat oficialul.
Rasmussen a susținut că UE trebuie să renunțe la discuțiile interminabile de noapte și să-și accelereze capacitatea de a răspunde amenințărilor la adresa securității „cu structuri agile, pe care această eră le impune”.
Organismul are cu siguranță apărători, printre care fostul prim-ministru belgian și șeful Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Alexander De Croo.
„Construcția europeană are uneori nevoie de timp pentru a ajunge la decizii. Dar am fost martor la momente în care au fost foarte decisivi.”, a declarat el.
De Croo, care a făcut parte din Consiliul UE între 2020 și 2025, a subliniat, de asemenea, răspunsul UE la pandemia de Covid-19 din 2020, care a inclus un fond masiv de redresare și cooperarea în domeniul vaccinurilor.
„Viteza de luare a deciziilor și de execuție a fost, de fapt, destul de mare. Iar eficacitatea răspunsului la nivel european a fost ridicată. Așadar, nu cred că este o problemă structurală.”, a spus el.
Alexander De Croo – Foto: Profimedia images
De ce reforme are nevoie Europa
Chiar dacă UE este previzibilă, lumea este din ce în ce mai imprevizibilă. În ultimul deceniu, ordinea internațională s-a schimbat radical, vechile alianțe s-au destrămat și crizele s-au înmulțit. Vechile metode europene de luare a deciziilor pur și simplu nu mai sunt suficiente, a spus Rasmussen.
„Când am participat la Consiliul European între 2001 și 2009, lumea era un loc fundamental diferit. Rusia era încă partener al G8. America era un aliat fără echivoc. Am avut partea noastră de crize, dar și spațiul necesar pentru deliberare. Acea lume nu mai există”, a spus el.
Printre ideile care au fost avansate, pe lângă eliminarea dreptului de veto în chestiuni de politică externă, se numără crearea unui Consiliu European de Securitate, un organism de nivel înalt cu mandatul de a lua decizii de apărare pentru continent, și consolidarea puterilor Comisiei Europene.
„Desigur, dacă spui că trebuie să reformăm UE pentru a o face mai rapidă, atunci întrebarea este: bine, dar cum? Ai putea, de exemplu, să introduci votul cu majoritate calificată (QMV) în Consiliul European pentru aceste chestiuni de politică externă. Dar asta ridică o problemă democratică uriașă”, a spus Gilles Pittoors, lector de științe politice la KU Leuven.
„Crearea de noi organisme nu ar rezolva nimic. Cred că cea mai bună cale de urmat aici, dacă ești cu adevărat serios în privința reformării UE pentru a o face mai agilă, pentru a o face să răspundă mai rapid, este să consolidezi, practic, puterile Comisiei”, a susținut el.
Totuși, și acest lucru se confruntă cu scepticismul țărilor membre, care se tem să acorde executivului UE prea multă putere, a recunoscut el.
Când liderii se vor reuni pentru un summit în această săptămână, va exista o absență notabilă: premierul ungar Viktor Orbán, care, după ce a suferit o înfrângere zdrobitoare la alegerile din această lună, a declarat că nu va participa. Fără cel care blochează cronic consensul în sală, a spus un oficial, Consiliul ar putea depăși diviziunile și ajunge la compromisuri mai repede.
Recomandarea autorului
UE ia în calcul măsuri extreme în criza kerosenului: statele ar putea fi obligate să împartă combustibilul destinat avioanelor, în caz de penurie
Spania cere UE să rupă acordul cu Israelul. Acuzații grave la adresa lui Netanyahu din cauza războiului din Orient
Breaking
După 12 ore de chin politic, ziua de ieri se închide fără nicio concluzie. Nicușor Dan îndeamnă la răbdare, partidele se bat pentru putere
Președintele Nicușor Dan a avut, miercuri, consultări cu liderii coaliției de guvernare, la Palatul Cotroceni, pe fondul deciziei PSD de a-i retrage sprijinul premierului liberal Ilie Bolojan. După 10 ore de discuții, șeful statului a transmis că a cerut partidelor să „dezescaladeze” retorica publică.
Nicușor Dan a avut astăzi, la Palatul Cotroceni, discuții cu liderii coaliției de guvernare. Cum s-au desfășurat evenimentele
În jurul orei 09:00, Delegația PSD, formată din președintele formațiunii, Sorin Grindeanu, vicepremierul Marian Neașcu și secretarul general al partidului, europarlamentarul Claudiu Manda, a fost primită la Palatul Cotroceni de către președintele Nicușor Dan și consilierii săi.
Sorin Grindeanu a reiterat că PSD vrea schimbarea lui Ilie Bolojan sau trece în opoziție fără a susține un guvern minoritar.
„Tocmai ce am încheiat consultarea cu președintele Nicușor Dan. Noi am informat, urmare a deciziei luate luni, punctele noastre de vedere. Am spus soluțiile pe care le vedem a fi viabile. Am expus în continuare ca una din soluții să fie continuarea acestei coaliții pro-europene, dar cu alt prim-ministru. Dacă nu se ajunge la o armonizare a punctelor de vedere evident PSD poate să treacă în opoziție nesusținând un guvern minoritar”, a declarat Sorin Grindeanu.
Premierul Bolojan, după discuțiile cu Nicușor Dan: ”Îmi asum în continuare mandatul de premier”
La doar o oră și jumătate, delegația PNL, formată din Ilie Bolojan, Dan Motreanu, Adrian Vestea, Cătălin Predoiu, Nicoleta Pauliuc și Ciprian Ciucu au purtat discuții cu șeful statului, iar, la finalul acestora, premierul României a declarat că l-a informat pe Nicușor Dan că își va asuma în continuare fincția de prim-ministru al țării.
„Am încheiat consultările cu domnul președinte în care am prezentat poziția PNL. Această poziție reflectă deciziile pe care Biroul Politic le-a decis ieri. Îmi asum în continuare mandatul de premier. PNL va susține în plan guvernamental activitatea Guvernului astfel încăt să putem desfășura o activitate de administrare a țării în aceste situații diferite”, a declarat Ilie Bolojan.
Premierul Ilie Bolojan | Foto – Mediafax
Simion, nemulțumit de decizia lui Nicușor Dan de a nu chema partidul său la consultări
De altfel, George Simion, liderul partidului car nu a fost chemat la consultări, a criticat, într-o declarație de presă, decizia șefului statului de a nu consulta toate partidele.
„Nicușor Dan a organizat ceva consultări, nu am fost invitați noi sau cei de la alte forțe de opoziție”, a spus George Simion. „Este o jignire la adresa votanților noștri”.
„Nu considerăm ca PSD va depune o moțiune și care va duce la bun sfârșit ceea ce a zis. (…) Noi votam orice moțiune împotriva acestui guvern”, a spus Simion.
George Simion, liderul AUR, sustine o declaratie de presa, la Palatul Parlamentului, miercuri, 18 martie 2026. ALEXANDRU DOBRE / MEDIAFAX FOTO
Hunor: ”Responsabilitatea politică trebuie dată unui om care răspunde în fața electoratului”
În jurul orei 15:00, UDMR a fost primit la Palatul Cotroceni pentru discuțiile cu șeful statului, la finalul acestora, Kelemen Hunor a dezvăluit că în discuția cu președintele Dan nu au fost identificate soluții.
El a subliniat că nu a fost făcută o listă a miniștrilor care vor prelua interimar ministerelor deținute până acum de PSD. „Nu am discutat portofolii dar am stabilit că, daca într-adevăr miniștrii PSD se retrag, vom discuta. Suntem pregătiți să preluăm. Nu am discutat nici măcar câte vom prelua”, a declarat președintele UDMR.
„Responsabilitatea politică trebuie dată unui om care răspunde în fața electoratului. Atunci partidele vor intra într-un blocaj decizional”, a spus Kelemen Hunor.
Nicușor Dan a primit la Palatul Cotroceni și 8 deputați din grupul minorităților naționale, în frunte cu liderul de grup Varujan Pambuccian.
Ultimul partid cu care șeful statului a purtat discuții a fost USR, cu care acesta a petrecut mai bine de două ore. Delegația a fost formață din Dominic Fritz, Oana Țoiu, Diana Buzoianu, Radu Miruță , Diana Stoica și Oana Murariu.
Dominic Fritz a concluzionat că discuția cu șeful statului a fost una ”lungă și extrem de sincer, deschisă”. În cadrul consultărilor, partidul i-a explicat președintelui viziunea și princiile pe baza cărora va lua decizii în zilele următoare.
„I-am explicat viziunea noastră, principiile noastre, pe baza cărora luăm decizii în aceste zile. L-am asigurat că îl susținem pe premierul Ilie Bolojan și am spus că o să continuăm prezența noastră în acest guvern, tocmai pentru că suntem îngrijorați de pierderea celor 10 miliarde de euro din PNRR, de pierderea celor 16 miliarde de euro din programul SAFE și suntem îngrijorați ca reformele pe care le-a început acest guvern, curățenia, dreptatea pe care a început să le facă acest guvern (…), ca aceste reforme să fie acum șterse cu buretele”, a spus Dominic Fritz.
Concluziile lui Nicușor Dan, după 10 ore de consultare cu partidele din coaliție
La finalul zilei, după 10 ore de consultări, șeful statului a transmis că le-a cerut partidelor, în cadrul discuțiilor de azi, ”dezescaladarea conflictelor”.
”Au fost consultări informale.
Suntem, evident, într-o criză politică; nu a început azi. De luni de zile, neînțelegerile și diferențele de opinie dintre partide s-au amplificat. Ce am cerut eu partidelor este să dezescaladeze retorica publică, să se uite la viitor mai mult decât la trecut, să se uite la soluții mai mult decât la probleme. În orice formulă politică, majoritară sau minoritară, vom avea nevoie de dialog. Dincolo de criza politică, trebuie să asigurăm românii că avem instituții ale statului care funcționează, cu o diferență de opinie la nivel politic. Fiecare dintre partidele care au venit azi au afirmat expres că exclud o guvernare cu forțe antioccidentale și fiecare dintre ele și-a exprimat disponibilitatea de cooperare pe proiectele pe care România le are în perioada următoare, deci calm și vom trece prin asta”, a declarat Nicușor Dan.
Breaking
Dan Dungaciu: „Germania își învălui tancurile în steagul UE pentru a ascunde intenția de înarmare care va declanșa toate alarmele la nivel mondial”
Într-o ediție transmisă live de Gândul a emisiunii „Marius Tucă Show”, prof. univ. dr. Dan Dungaciu, sociolog, geopolitician și analist, a vorbit despre cum europenii sunt îngroziți de puterea pe care ar căpăta-o Germania într-o cursă de înarmare. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.
Dan Dungaciu: „Nu vom cuceri Europa în numele Germaniei, dacă eram cu Alternative Fur Deutschland. Ci vom cuceri Europa în numele Europei. Ăsta e mesajul lui Merz. Și atunci lăsați-ne să ne dezvoltăm, pentru că punem totul la pachet. Industria noastră nu o ținem pentru noi, că asta era groaza. Pentru că ei știu că în orice competiție de dezvoltare industrială câștigă Germania, indiferent ce-i face. Nemții vor lucra acuma pentru Europa.”
Invitat la Marius Tucă Show, Dan Dungaciu a vorbit despre cum europenii sunt îngroziți de puterea pe care ar căpăta-o Germania într-o cursă de înarmare. Acesta a început prin a spune că Merz tocmai a votat o lege privind emigrarea, împreună cu opoziție – AFD. După această lege, Parlamentul German a aprobat o lege pentru înarmare. Sociologul susține că Germania își învăluie tancurile în drapelul UE pentru a-și putea continua înarmarea.
„În Parlamentul German, Merz a votat, împreună cu Alternative Fur Deutschland, o lege privind emigrarea. Toată lumea s-a întrebat ce se întâmplă acolo. După aceea au început proiectul de înarmare. Deci au votat cu partidul din opoziție pe care voiau să-l scoată în afara. Lumea a spus ce se întâmplă cu partidul suveranist, partidul de protest. A început industria să bubuie. Reindustrializarea germană se face prin industria de apărare, industria de armament. Toată lumea a zis ce se întâmplă cu Germania? Ce se întâmplă cu Germania? Și Merz a adus-o pe Angela Merkel public, lângă el, pe care o detestă personal la nivelul maxim și a zis nu vom face alianță cu Alternative Fur Deutschland. În Europa e al doilea mare sacrificiu al Germaniei după căderea comunismului. Primul sacrificiu al Germaniei în favoarea comunității a fost renunțarea la moneda. Al doilea mare sacrificiu al Germaniei, pentru că lumea se teme de puterea ei… Le spune așa, nu vom cuceri Europa în numele Germaniei, dacă eram cu Alternative Fur Deutschland. Ci vom cuceri Europa în numele Europei. Ăsta e mesajul lui Merz. Și atunci lăsați-ne să ne dezvoltăm, pentru că punem totul la pachet. Industria noastră nu o ținem pentru noi, că asta era groaza. Pentru că ei știu că în orice competiție de dezvoltare industrială câștigă Germania, indiferent ce-i face. Nemții vor lucra acuma pentru Europa. Ce înseamnă asta? Federalizarea. Ai o carcasă pentru că toată lumea se îngrozește. Dar dacă după războiul din Iran încep unii să se gândească… Trei lideri care au cochetat cu proiectul nuclear și toți sunt morți, singurii care rămân în picioare sunt cei care au arma nucleară. Ce se va întâmpla dacă Turcia vrea arma nucleară? Ce se întâmplă dacă Emiratele sau Arabia Saudită vor armă nucleară? Ce se întâmplă dacă Germania vrea arma nucleară? Și toată lumea spune, domnule, avem o problemă că nemții când se înarmează, nu poți să-i oprești. Și atunci zicem carcasa Germania și învelim tancurile în drapelul Uniunii Europene. Și zice este vorba despre Europa și atunci nu se împiedică în cioturi, gen România, că oricum i-a încurcat un pic Ungaria, dar negociază.”, a explicat sociologul.
-
Breakingacum 2 zileKelemen Hunor pune punctul pe i, în plină criză guvernamentală: „Problema cea mai mare este cum se vor uita creditorii României la țara noastră”
-
Breakingacum 2 zileTim Cook a anunțat că se va retrage de la conducerea Apple. Care este ultima zi a acestuia la cârma companiei
-
Actualitateacum 3 zileDe ce durerile de spate nu trec singure – și ce poți face acum
-
Actualitateacum 3 zileCiolacu neagă că ar locui într-un penthouse de lux din Herăstrău, unde chiria ar ajunge la 15.000 de euro: „Nu voi fi deloc influențat de aceste minciuni”
-
Actualitateacum 2 zileDezbatere aprinsă în educație: Lipsa de transparență de la olimpiade ajunge pe masa Ministerului. Ce schimbări cer elevii
-
Actualitateacum 2 zileCum îți repari telefonul fără să pleci de acasă: ghidul complet al reparațiilor la distanță
-
Breakingacum 2 zileClotilde Armand: “PSD este o organizație teroristă”. Ce apel face către premierul Bolojan
-
Actualitateacum 3 zileNoua termocentrală Mintia, construită în trei ani. Investiția de 1,7 GW aduce aproape 1.000 de locuri de muncă




