Actualitate
Locurile interzise din România regimului comunist ascund istorii tragice. „O împușcaseră chiar în cap, din spate” VIDEO
Minele de uraniu din România și localitățile apropiate lor,
regiuni întinse de la frontierele țării cu Iugoslavia și unitățile militare
secrete s-au numărat printre locurile interzise, din România comunistă.
În zonele apropiate de fluviul Dunărea (video), la exploatările miniere de metale rare și zonele militarizate autoritățile comuniste au instituit un regim special, menit să descurajeze orice român neinvitat să se apropie de ele.
Cei care o făceau riscau închisoarea ori își puneau în
pericol viața. Fostele zone interzise au devenit în ultimii ani mai accesibile
ca oricând în ultima jumătate de secol și stârnesc curiozitatea turiștilor.
Dunărea, una dintre cele mai bine păzite frontiere ale României în comunism. Foto: Daniel Guță
Vechile unități militare din munți au fost dezafectate,
iar numeroase clădiri ale acestora s-au ruinat odată cu trecerea timpului și nu
au mai prezentat interes pentru statul român. În Hunedoara, un buncăr
semi-îngropat (video) folosit ca punct de comandă pentru cele patru divizioane de foc
ale unei unități antiaeriene, dotată cu rachete sovietice, a fost abandonat și
este ruinat, după ce localnicii l-au devastat.
În decembrie 1989, mai mulți
militari au murit aici, împușcați în împrejurări încă neelucidate. La Hunedoara,
în zilele de 22 – 24 decembrie 1989, cinci militari şi un civil au fost ucişi,
în împrejurări stranii, iar alte circa 20 de persoane au fost rănite,
majoritatea victimelor au fost tineri, militari la U.M. 01933 – unitatea
militară de pe Dealul Chizidului.
Fosta unitate militară antiaeriană din Vadu Dobrii (Munții
Poiana Ruscă), un loc inaccesibil civililor, ținut secret timp de mai mulți
ani, a funcţionat din anii ´50 până la începutul anilor 2000, dar singurele
rachete au fost activate, potrivit foştilor militari, în seara de 25 decembrie
1989, în timpul Revoluţiei.
Atunci, pe ecranele staţiilor de radiolocaţie au
apărut zeci de ţinte aeriene neidentificate, iar din Divizioanele de la
Sânpetru – Haţeg şi Vadul Dobrii – „Valea Ursului”, au fost lansate rachete,
care s-au autodistrus în aer, deoarece nu întâlniseră nicio „ţintă” dintre cele
vizualizate pe radar.
Fostele unități de
rachete din Hunedoara au fost dezafectate la mijlocul anilor 2000.
Mine de uraniu,
omise de pe harta României
Cele mai multe mine de uraniu, locuri despre care românii nici măcar nu
aveau voie să vorbească în public, înconjurate de colonii muncitorești care nu
apăreau pe harta țării, au fost și ele închise după 1990.
În anii ’50, sate ca Nucet (video), Vașcău și Ștei (județul
Bihor) și Ciudanovița și Rușchița (județul Caraș-Severin) s-au numărat printre
micile localități transformate în numai câțiva ani în colonii muncitorești, cu
până la 10.000 de locuitori fiecare, controlate de sovietici.
„În
vremurile noastre puţini s-ar mai apropia de o astfel de mină de uraniu, dar în
trecut lumea nu ţinea cont de radiaţii. Nici nu știa de uraniu. Mulţi mineri se
angajau aici, spre exemplu, doar pentru a avea un loc călduţ unde să stea iarna:
Întâi sovieticii și apoi Securitatea controlau totul aici”, relata Vasile
Voloca, un fost miner din Ciudanovița (video).
Autorităţile
comuniste au ţinut secrete activităţile din exploatările de uraniu, iar
relatările despre viaţa localnicilor din „orăşelele uraniului” au lipsit din
presa regimului comunist.
„La Băița Plai (video) s-a
lucrat cu soldaţi şi deţinuţi politici şi cu ţăranii din Apuseni, uluiţi de
salariile (pentru ei imense) oferite. În ce măsură ştiau ei cu ce substanţă
periculoasă lucrează? E greu de spus… Dat fiind că, după ani şi ani, au fost
găsite în fundaţiile caselor lor pietre cu un conţinut ridicat de uraniu, e de
presupus că nu li s-a spus nimic! Deţinuţii oricum nu contau – ei erau
“duşmanii poporului”, iar soldaţii oricum trebuiau să fie mândri că erau
“patrioţi” şi contribuiau la ”propăşirea patriei”. Au
fost ani în care s-a lucrat cu 20.000 – 30.000 oameni”, arăta un document despre
istoria exploatărilor de uraniu din România, prezentat de Federaţia
Naţională de Mine şi Energie.
Minele
de uraniu, înființate începând din anii ’50, s-au închis în ultimii ani, păstrând și în prezent secrete ale tragediilor pe care le-au
înșiruit în existența lor.
Fluviul Dunărea, cea mai bine păzită frontieră a României
Românii nu mai au nevoie să treacă fraudulos frontierele
ori să aventureze în fluviul Dunărea pentru a ajunge în Occident ori să își
justifice prezența în localitățile de frontieră, însă în trecut mii de oameni de
au plătit cu viața încercările temerare de a fugi din „lagărul comunist”.
Oraşele Orşova şi Drobeta
Turnul Severin, din Mehedinți, au fost adesea locurile de pornire ale aventurii
în necunoscut pentru românii care tânjeau după o viaţă mai bună în afara
României. Mulţi dintre ei au murit ucişi de gloanţele trase de grăniceri, în
timp ce alţii au plătit cu viaţa tributul Dunării.
Măsurile menite să împiedice trecerea Dunării în
Iugoslavia s-au înăsprit de la începutul anilor ’50. Autorităţile comuniste au
militarizat regiuni întinse de la frontierele României cu Iugoslavia și au
deportat în Câmpia Bărăganului peste 50.000 de oameni, care locuiau în satele
aflate pe o fâșie de circa 30 de kilometri a Dunării.
„Malurile Dunării de la graniţa dintre cele două ţări au
fost restricţionate populaţiei civile, la o distanţă de 30 – 40 de metri de
apă. Această zonă de graniţă a fost pusă sub paza Miliţiei şi a grănicerilor.
Turnuri de veghe şi faruri au fost instalate. În unele sectoare au fost puse
mine, iar oamenii care încercau să scape foloseau câini pentru detecţia lor.
Câinii ar fi urmat să găsească şi să activeze minele de pe calea de scăpare”,
se arăta într-un raport prezentat de CIA, în 1952.
Zona de la Porțile de Fier de pe fluviul Dunărea era patrulată continuu, iar sectoare
lungi erau protejate de garduri de sârmă ghimpată. Noaptea, grănicerii patrulau
pe malul Dunării însoţiţi de câini, iar cei care prindeau fugarii erau
premiaţi, iar dacă fugarii erau persoane importante, chiar promovaţi în grad.
În zona Drobeta Turnu
Severin, orice grănicer care prindea sau împuşca un fugar era promovat sau
primea o lună de permisie, arătau rapoarte secrete ale CIA.
Grănicerii, la vânătoare de români
Același lucru se întâmpla și localitățile de la frontiera
verde a României.
La Jimbolia, în fiecare noapte, localnicii auzeau din
direcţia frontierei împuşcături şi rafale de mitralieră, relatau unii
localnici.
„Nimeni nu ştia însă dacă
grănicerii trag după românii care încercau să evadeze sau doar pentru a
intimida populaţia Jimboliei, pentru a da impresia că graniţa este bine
păzită”, arăta o notă secretă a CIA.
Doar localnicii care îşi
procurau permise speciale de trecere puteau să se apropie de zona de frontieră,
pentru a-şi lucra pământul. Unii găseau pe terenurile lor mine cu explozibil,
folosite pentru a-i descuraja pe cei care voiau să fugă în Iugoslavia.
Graniţele erau păzite de regimentele militare, iar posturile de observaţie erau dese. Patrulele călare nu lipseau, iar autorităţile se bazau adesea pe
câinii-lup pentru a le inspira teamă românilor. Grănicerii erau instruiți să îi
considere pe cei prinși fugind din țară drept trădători care merită uciși.
Cadavrele femeilor erau uneori batjocorite de unii
soldați, relata John Pârva, amintind mărturia unui grănicer, în cartea sa
„Memoriile unui frontierist”.
„Rămăsesem înmărmurit de ceea ce-mi spunea soldatul ăsta
care practic îmi confesa la beţie actele lui de necrofilie ca să mă impresioneze…
Eram şocat de ceea ce auzeam şi nu puteam să reacţionez în niciun fel ca să nu
îi dau de bănuit, realizând totodată cât de reală, cruntă şi periculoasă era
situaţia asta în care mă adâncisem în mod progresiv”, scrie John Pârva, în cartea sa „Memoriile unui frontierist”.
Bărbatul, pe care autorul îl întâlnise la o serbare într-un sat din zona de frontieră, continuă cu
dezvăluirile lui macabre:
„-Acum câteva zile,
duceam cu maşina patru împuşcaţi care erau parcă din Bucureşti, trei bărbaţi şi
o gagică… O vedeam în oglinda retrovizoare, căzuse pătura de pe ea şi i se
dezveliseră pulpele, …mamă ce picioare avea aia!.. Am oprit maşina şi m-am
dus în spate să mă uit mai bine… Avea părul lung care-i acoperea faţa şi am
vrut să văd dacă-i şi frumoasă, dar ce crezi?… Când i-am dat părul la o
parte, în loc de faţă, avea o gaură mare…! Se uită la faţa mea nedumerită şi
izbucni într-un râs isteric:
– O împuşcaseră
chiar în cap, din spate, şi-i zburase toată faţa…, ce păcat… că în rest era
faină, faină…”, relata John Pârva, în cartea
sa „Memoriile unui frontierist”.
Autorităţile comuniste au instituit un regim sever de
control al celor care ajungeau la Jimbolia, însă condiţiile geografice le erau
defavorabile. Unii grăniceri, trupe aflate în subordinea Ministerului de Interne, aşteptau
oportunitatea să fugă chiar ei în Iugoslavia, iar dezertările în acest fel
erau frecvente, arătau unele mărturii.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 2 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o ziImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv




