Ziua Unirii Principatelor Române – 24 ianuarie 1859

0
966

Astãzi 24 ianuarie 2018 se împlinesc 159 de ani de la Unirea Principatelor Române. Cunoscut şi sub numele de „Unirea Mică”, acest eveniment deosebit de important este considerat primul pas important pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român. Evenimentul istoric survine momentului de la 5/17 ianuarie 1859, atunci când Alexandru Ioan Cuza este ales în unanimitate domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie/5 februarie este ales şi domn al Munteniei.

Ţelul comun de unire a românilor într-un singur stat a fost atins la 1 decembrie 1918, când a avut loc Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

La Braşov, la 12/24 mai 1848, revoluţionarii moldoveni emigraţi au elaborat programul, în şase puncte, „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei”, care cuprindea, în mod special, obiectivul fundamental românesc, acela al unirii Moldovei şi Ţării Româneşti „într-un singur stat neatârnat românesc”. În iunie 1848, muntenii adresau Porţii un memoriu, în care îşi exprimau dorinţa firească a românilor „de a se reuni într-un singur stat”, potrivit lucrării „Istoria României în date” (Ed. Enciclopedică, 2003). Problema regimului politic al Moldovei şi Ţării Româneşti a fost dezbătută pentru prima dată în cadrul unui for internaţional cu prilejul lucrărilor Conferinţei internaţionale de la Viena (3/15 martie-23 mai/4 iunie 1848), la care au participat Imperiul Otoman, Marea Britanie, Franţa, Austria şi Rusia. Cu această ocazie, reprezentanţii Franţei şi Rusiei s-au pronunţat în favoarea unui astfel de proces, în timp ce reprezentanţii Austriei şi Imperiului Otoman s-au declarat hotărât împotriva acestuia.

Context politic

Înfrângerea Revoluţiei de la 1848 a readus în Transilvania regimul absolutist habsburgic, iar în Moldova şi Ţara Românească, Convenţia ruso-turcă de la Balta Liman (19 aprilie/1 mai 1849) a reinstaurat controlul politic al celor două puteri, notează volumul „O istorie a românilor” (Ion Bulei, Eb. Meronia, 2007). În aceste împrejurări, mişcarea naţională a fost constrânsă să se manifeste în afara ţării, prin activitatea emigranţilor români.

Rusia a fost înfrântă în războiul Crimeii (1853-1856) şi, după Congresul de la Paris din 1856 (13/25 februarie-18/30 martie), protectoratul ei asupra Principatelor a încetat. În tratatul semnat la 18/30 martie 1856, se prevedea ca în Principatele Române locul protectoratului să fie luat de garanţia colectivă a Marilor Puteri europene (Franţa, Marea Britanie, Austria, Rusia, Prusia, Imperiul Otoman şi Regatul Sardiniei), cu menţinerea suzeranităţii otomane. Totodată, Poarta se obliga să respecte administraţia independentă şi naţională a Principatelor, precum şi deplina libertate a cultului, a legislaţiei, a comerţului şi navigaţiei. S-a hotărât, totodată, convocarea de Adunări (divanuri) ad-hoc, care să se pronunţe asupra organizării viitoare a celor două ţări.

 

Evenimentul propriu-zis

Lucrările Adunării elective s-au deschis în ziua de 22 ianuarie/3 februarie 1859 într-o atmosferă incendiară. Sediul reprezentanţei naţionale era înconjurat de mii de oameni. În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei naţionale s-au reunit la hotelul „Concordia” din Bucureşti unde, atât deputaţii majorităţii conservatoare, cât şi cei ai Partidei naţionale căutau o soluţie. În cele din urmă, la propunerea lui Dimitrie Gr. Ghica, a fost adoptată soluţia dublei alegeri, reprezentând cea mai bună cale de depăşire a impasului.

În dimineaţa zilei de 24 ianuarie/5 februarie 1859, la ora 11.00, când lucrările Adunării s-au reluat, Vasile Boerescu a cerut o şedinţă secretă în cadrul căreia a pledat în favoarea principiului Unirii şi subliniind legalitatea actului, în conformitate cu „spiritul Convenţiei”, a propus alegerea lui Alexandru Ioan Cuza şi ca domn al Ţării Româneşti. Deputaţii au jurat că vor vota în unanimitate pe domnul Moldovei. Reveniţi în sala de şedinţe au trecut la vot, cei 64 de deputaţi consacrându-l pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Ţării Româneşti.

S-a realizat astfel unirea de fapt a celor două Principate. Prin acest act politic al dublei alegeri, fără a se încălca formal prevederile Convenţiei de la Paris, naţiunea română a obţinut o victorie importantă în realizarea statului modern român.

Sursa foto : BOGDAN BĂRBULESCU / AGERPRES FOTO

Sursa documentare :

1.Istoria românilor, Constituirea României moderne”, volumul VII, tom I, Ed. Enciclopedică, 2003)

Sinteza acestui material a fost realizatã de cãtre Prof.Dr.Daniel Mihai,redactor sef al ziarului Criteriul National

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here