4 martie 1977. Mărturia sfâșietoare a unui criminalist: „Din cauza mirosului îngrozitor al cadavrelor unii au ajuns chiar să bea spirt medicinal ca să-și revină” (EXCLUSIV)

0
88

4 martie 1977. În urmă cu 44 de ani, într-o seară de  primăvară, un cutremur de 56 de secunde a distrus vieți și orașe. Urmările au fost devastatoare: peste 1.500 de victime, 11.300 de răniţi şi aproape 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. După mai bine de patru decenii, cutremurul din martie 1977 continuă să fie unul dintre coșmarurile care îi bântuie pe locuitorii Bucureștiului, dar și pe cei care au contribuit la salvarea victimelor: „Mulți dintre aceștia, datorită mirosului îngrozitor al cadavrelor și scenelor văzute acolo au leșinat, unii ajungând chiar să bea spirt medicinal ca să-și revină”, își amintește președintele A.N.C.M.R.R. – M.A.I., Ioan Hurdubaie. 

4 martie 1977: „Am mers însă la geam și am văzut cum vine către noi blocul vecin”

Ioan Hurdubaie era un tânăr căpitan la Institutul de Criminalistică din Inspectoratul General al Miliției. În următoarele săptămâni de la producerea cutremurului, criminalistul a fost în diferite misiuni pentru a asigura ordinea publică: „Mulți dormeau noaptea prin parcuri, de teama unui nou cutremuri”, povestește acesta pentru GÂNDUL.RO.

Ca pe majoritatea cetățenilor Bucureștiului, cutremurul, care s-a produs în seara zilei de 4 martie, pe la ora 21.30, în timp ce toată lumea urmărea la televizor un film bulgăresc, și pe mine m-a prins acasă, la etajul 9 al unui bloc din Drumul Taberei. Eram în bucătărie, la o bere, cu un vecin de la etajul 8, și el militar, prieten cu mine, și când a început să se miște blocul, nu prea ne-am dat seama ce se întâmplă. Când am mers însă la geam și am văzut cum vine către noi blocul vecin ne-am revenit imediat, mărturisește Ioan Hurdubaie.

 ”Eram un tânăr căpitan”

„Soția mea a alergat în sufragerie unde, pe o canapea, dormea fetița de șase săptămâni, chiar sub un tablou înrămat, cu dimensiunile de 1m/1,5 m, prins în perete. Soția a luat fetița în brațe și, în clipa următoare, tabloul s-a desprins de pe perete și i-a căzut în cap. Dacă nu ar fi fost acolo probabil că fiica mea cea mică ar fi suferit răni groaznice sau chiar mai rău.După ce s-a terminat cutremurul, deși replici au urmat multe, am plecat spre serviciu cu mașina unei vecine, pentru că așa eram instruiți la acea vreme ca, în caz de catastrofe, să ne prezentăm imediat la slujbă. Eram un tânăr căpitan la Institutul de Criminalistică din Inspectoratul General al Miliției și, în următoarele 2-3 săptămâni, am fost trimiși în Capitală, în diferite misiuni de asigurare a ordinii publice, pentru că lumea era foarte speriată, mulți dormeau noaptea prin parcuri, de teama unui nou cutremur”, spune Ioan Hurdubaie, președintele Asociației Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne .

4 martie 1977: ”Au fost aduse în jur de 300 trupuri ale unor victime ale cutremurului”

La 44 de ani distanță imaginea cadrevrelor și a mirosului încă îl bântuie: „Cam după vreo trei săptămâni de la cutremur, nu mai rețin exact data, toți criminaliștii de la Institut am fost mobilizați într-o după amiază și trimiși la Cimitirul Domnești civil, unde au fost aduse în jur de 300 trupuri ale unor victime ale cutremurului, care au fost ținute până atunci la Institutul Medico-Legal în vederea identificării lor, ca urmare a rănilor suferite în urma catastrofei. Întrucât în acea perioadă de timp nu au putut fi identificați s-a decis înhumarea lor în acest cimitir”, spune Ioan Hurdubaie, general-locotenent (în retragere).

Am petrecut toată noaptea respectivă, împreună cu procurori și medici legiști,  pregătind cadavrele pentru înhumare, în sensul că le-am luat amprentele, mostre de îmbrăcăminte, am efectuat fotografii ale corpurilor și obiectelor aflate asupra lor, operațiuni având ca scop identificarea ulterioară a acestora. Nu știu ce s-a întâmplat ulterior deoarece procesele verbale întocmite și probele ridicate cu această ocazie au fost preluate de procurori”, își mai amintește Ioan Hurdubaie.

 „Unii ajungând chiar să bea spirt medicinal ca să-și revină”

În următoarele zile, sicriele cu corpurile victimelor au fost aduse la cimitir. Din cauza mirosului puternic, mulți dintre cei care interveneau pentru salvarea victimelor au leșinat și au fost nevoiți să bea spirt medicinal.

„Sicriele cu corpurile neînsuflețite ale victimelor cutremurului au fost aduse la cimitir de către militari din armată care ne-au ajutat toată noaptea la operațiunile efectuate de noi și au procedat și la îngroparea acestora. Mulți dintre aceștia, din cauza mirosului îngrozitor al cadavrelor și scenelor văzute acolo au leșinat, unii ajungând chiar să bea spirt medicinal ca să-și revină. A fost o noapte îngrozitoare pentru toți participanții. Știu ca a doua zi dimineață, când am ajuns acasă, a trebuit să arunc costumul purtat în timpul nopții, deoarece nu mai putea fi îmbrăcat”, a mai spus acesta.

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here