Actualitate
Scriitoarea Mălina Anițoaei: „Pentru mine scriitura fără onestitate nu are valoare”
Mălina Anițoaei este născută în Iași și este jurnalistă, om de televiziune și prozator din Rădăuți. Activează în lumea presei încă din 1993 și a colaborat cu un număr mare de reviste literare și culturale, printre care „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Bucovina Literară”, „Banatul”, „Plai Românesc”, „Curierul de Bucovina” (Suceava), „Nord Press” (Suceava), „Evenimentul de Suceava”, „Scriptum” (Suceava), „Casa Artiştilor” (Bucureşti), „Curierul ucrainean” (Bucureşti), „Clopotul Bucovinei” (Rădăuţi-Cernăuţi), „Săptămânalul de Rădăuţi”, „Analele Bucovinei” (Rădăuţi), „Septentrion” (Rădăuţi), „Verhovina” (revistă de cultură a Uniunii Democrate a Ucrainenilor), „Glare – revista adevăratelor valori”- Prima revistă de business şi lifestyle din Moldova.
Gândul.ro: Bine v-am găsit și mulțumim pentru timpul acordat. Ca o mică introducere, ce ne puteți spune despre dumneavoastră și parcursul literar?
Mălina Anițoaei: Am debutat cu poezie în revista Opinia Studențească din Iași, în 1980, exista o rubrică dedicată elevilor. Activam în cenaclul Columna. Peste ani, am debutat în volum, cu proză scurtă, la Editura RoBasarabia Bucovina Press. Volumul se intitulează Șerpii surâd și mușcă (1996). Am mai publicat cărțile de proză – Inocența în stare de sclavie, Ed Ion Prelipcean, Horodnic de Sus (2016) și Când tata avea tată (2018), la aceeași editură. Mai am două cărți de publicistică. Am semnat proză în Convorbiri literare, Luceafărul, Bucovina literară, Cronica, Banatul etc.
Am avut și câteva întâmpinări critice foarte bune, pe care însă Uniunea Scriitorilor nu mi le-a luat în considerare. Regret că mi-am depus dosarul, nu voi mai face niciodată acest lucru. Vreau să mă citească lumea, nu îmi doresc onoruri sau comitete. A fost o opțiune greșită. Consider că am fost respinsă pe nedrept, asta pe raționamentul fatidic al cărților apărute la edituri marginale. Dar cu recenziile criticilor ce-ați avut? E retorică pură.
Gândul.ro: Aveți o experiență vastă în lumea presei. Ce v-a determinat să vă îndreptați și spre sfera cărților?
Mălina Anițoaei: Nu am ieșit niciodată din lumea cărților. Sunt de profesie bibliotecar. Am făcut publicistică simultan. Chiar scriam cândva. Mă culcam gazetar și mă trezeam bibliotecar. Ieșeam din bibliotecă și traversam granița spre Ucraina, scriam despre românii din zona Cernăuți. E cea mai interesantă perioadă din viața mea, cu multă adrenalină.
Gândul.ro: Cu ce carte ați debutat? Ce gen de scriere abordați?
Mălina Anițoaei: Am debutat în volum cu proză scurtă și am rămas la acest gen. Cum spunea Miron Radu Paraschivescu – din nervi și oase, nu poți scoate un roman.
Gândul.ro: Ce vă inspiră și vă motivează, totodată, să scrieți?
Mălina Anițoaei: Eu sondez în mine, eu nu cred în literatura chinuită, nici în scriitorul burghez, să zic așa, cu viață tihnită, care stă la masa de scris și juisează cu vorbele. Ai nevoie de un cutremur, trebuie să fi trăit la extreme. Eu transfigurez realitatea, dar esența e vie, de multe ori dureroasă.
Gândul.ro: Ce subiecte sau teme întâlnesc cititorii în cărțile dumneavoastră?
Mălina Anițoaei: Pentru mine scriitura fără onestitate nu are valoare. Personajele mele sunt eu și asta nu e o noutate în scris. Apoi, personajele mele sunt oamenii pe care îi întâlnesc, pentru că fiecare om are în el ceva excepțional. Personajele mele sunt bătrânii din satul în care m-am născut, modele de credință, duioșie, empatie, curaj, cinste. Satul se numește Pietrărie, se află în Iași, e o așezare fascinantă, cu scoici fosilizate după retragerea Mării Sarmatice.
Gândul.ro: Ce doriți să transmiteți prin cărțile pe care le-ați scris? Cu ce sentimente și imagini vă doriți să rămână cititorul la finalul lecturii?
Mălina Anițoaei: Vi s-a întâmplat vreodată să aveți sentimentul că dumneavoastră ați scris o carte pe care o citiți? Așa mi s-a întâmplat mie, cu cartea Foamea de Knut Hamsun. Ei, bine, vreau ca cititorii să se regăsească. Să trăiască acel sentiment de rescriere a cărții care îți dă o stare de catharsis, fabuloasă.
Gândul.ro: Ce a însemnat publicarea cărților pentru dumneavoastră? Care a fost cea mai mare împlinire sau poate ce v-ați fi dorit și nu s-a realizat?
Mălina Anițoaei: Hm, poate până la urmă găsesc o editură care să mă scoată mai la vedere, cum s-ar spune. Altminteri, publicarea cărților a însemnat recompunerea familiei mele. Vedeți dumneavoastră, toți ai mei au murit. Într-un fel sau altul, îi țin în viață, plâng pe umărul lor, ne bucurăm alteori. Marea împlinire nu a venit. Ea s-ar traduce cam așa – Ajută-mă să pot crede în tine, Doamne!
Gândul.ro: Care este impresia dumneavoastră despre literatura română contemporană?
Mălina Anițoaei: De data aceasta am să vă răspund în calitate de barometru cultural. Există o mulțime de nume frumos conturate pe piața de carte, de care însă nu întreabă niciun cititor în bibliotecă. Dacă nu te citește nimeni, degeaba te laudă criticii.
Gândul.ro: Ce înseamnă, în viziunea dumneavoastră, să fii scriitor în România?
Mălina Anițoaei: Din nefericire, scriitorii din România nu se prea iubesc între ei și nu coboară de pe divan. Ar trebui ca scriitorul să fie deschizător de drumuri. Un exemplu de astfel de scriitor este Matei Vișniec, născut în Rădăuțiul care m-a adoptat pe mine. Însă Matei Vișniec e deja universal.
Gândul.ro: Aveți în plan să publicați o carte nouă? Dacă da, ce ne puteți spune despre aceasta?
Mălina Anițoaei: Lucrez la o carte de proză, care are ca personaj central un refugiat din Siria. E despre valori, despre puterea de a izbândi, cu mâinile goale. E despre firul de argint, care te ține agățat de cer, când ai trecut prin cele mai mari dureri. E despre omenie.
Gândul.ro: Pe final, ce mesaj doriți să transmiteți cititorilor?
Mălina Anițoaei: Dacă ar fi să le transmit tuturor cititorilor un mesaj , celor care nu mă cunosc, mesajul ar fi acela de întoarcere la clasici. Recitiți apoi literatura dintre cele două războaie mondiale! Cititorilor mei ce le pot spune? Eu aș vrea să fiu un fel de Francois Villon, un fel de trubadur izgonit, care să lase o rază în inimile lor. Ar fi un semn că viețile noastre se întâlnesc, așa cum noi am fi vrut să fie și nu s-a putut. La urma urmei, cărțile sunt niște iubiri ratate. Prefer să fiu, prin ceea ce scriu, o iubire care nu durează. E mai mult decât nimic.
Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.
Actualitate
Un tigru a sărit în mijlocul spectatorilor la un circ din Rusia. „Copiii țipau, adulții fugeau panicați”
Un spectacol de
circ din regiunea rusă Rostov-pe-Don s-a transformat într-un moment de panică
generală şi haos, după ce un tigru a sărit în zona spectatorilor, în urma
prăbușirii unei plase de siguranță.
Sursa video: Instagram
Un spectacol de
circ desfășurat duminică, 19 aprilie, în regiunea rusă Rostov-pe-Don s-a
transformat în momente de panică generală, după ce un tigru a reușit să sară în
zona destinată spectatorilor, în timpul unei reprezentații care implica doi
dresori și trei feline.
Potrivit dailystar, animalele erau separate de
public printr-o plasă de protecție suspendată deasupra arenei circulare. În
timpul spectacolului, însă, structura de siguranță s-a prăbușit brusc,
declanșând haosul: tigrii au început să se agite şi să se lupte între ei, iar
unul dintre ei a sărit din arenă printre scaunele pe care stăteau spectatorii.
„Copiii țipau, adulții fugeau panicați”, a fost descris momentul.
Martorii spun că în
sală s-a declanșat o reacție în lanț de panică, în special în rândul familiilor
cu copii, care au început să părăsească în grabă zona din apropierea arenei, în
timp ce organizatorii încercau să calmeze situația și le cereau spectatorilor
să rămână pe loc, pentru a nu agita şi mai mult animalul.
Imaginile surprinse
la fața locului arată momentul în care plasa de protecție cedează, iar unul
dintre tigri ajunge printre spectatori, în timp ce dresorii încearcă să recâștige
controlul asupra situației.
„Oamenii au intrat în panică, așa că personalul a început
să îi liniștească și a evacuat locurile cele mai apropiate de tigru”, a declarat o sursă citată de presa rusă, povestind că
animalul a alergat printre rânduri, în zone în care nu se aflau spectatori, iar
ulterior a fost readus sub control.
În mod
surprinzător, potrivit relatărilor, o parte dintre cei prezenți ar fi rămas
relativ calmi în anumite momente ale incidentului, în ciuda apropierii
animalului de tribune.
În cele din urmă,
tigrul a fost capturat de dresori și readus în zona de siguranță.
Reacțiile nu au
întârziat să apară. Un spectator a descris momentul drept extrem de periculos.
„A fost un miracol că nimeni nu a fost rănit de acest
tigru scăpat. Ar fi putut fi un adevărat masacru provocat de un animal sălbatic
speriat”, a spus acesta.
De cealaltă parte,
directorul circului, Nikolai Dovgaluk, a insistat că nu a existat un pericol
real pentru public, explicând că animalele sunt dresate.
„Nu putem spune că
nu a existat absolut niciun risc pentru public, dar aceștia sunt tigri dresați,
adică animale antrenate”, a susținut acesta, minimalizând incidentul şi spunând
că „important este că nu s-a creat panică”.
Cu puțin timp
înainte de incident, spectatorii fuseseră invitați la „un spectacol grandios în care forța și grația prădătorilor se îmbină
cu magia unui adevărat circ”.
Actualitate
Planul ingenios prin care doi frați au reușit să fugă din Coreea de Nord: O evadare aproape miraculoasă, urmată de tragedie
CNN a relatat o poveste rară despre supraviețuire, risc extrem și pierdere în care protagoniștii sunt doi frați nord-coreeni – aceștia au reușit să fugă în Coreea de Sud, în 2023, împreună cu întreaga lor familie, o evadare planificată atent vreme de un deceniu.
FOTO SHUTTERSTOCK
Kim Il-hyeok și Kim Yi-hyeok au dus la îndeplinire ani un plan de evadare minuțios gândit de tatăl lor, decedat între timp; acesta a lăsat în urmă nu doar o moștenire materială, ci și speranța unei vieți în afara regimului nord-coreean. Frații au ajuns în Coreea de Sud după o fugă pe mare, în noaptea de 6 mai 2023, sub acoperirea unei furtuni puternice în Marea Galbenă.
„Nu există speranță în societatea asta… nu există nicio modalitate de a o schimba”, își amintește Kim Il-hyeok cuvintele tatălui său, cel care a venit cu ideea evadării. „Există o lume mare, liberă. Hai să mergem în Coreea de Sud.”
O familie care a învățat să joace un rol
Frații nu proveneau dintr-o familie de pescari. Locuiau departe de coastă, într-un sistem în care orice greșeală putea costa libertatea sau viața. Și totuși, treptat, familia și-a construit o dublă existență.
Unul dintre frați a fost trimis să lucreze pe litoral, unde a învățat meseria de pescar, și-a cumpărat o barcă și a câștigat încrederea autorităților locale, prin construirea de relații și mită.
Pentru a ieși din Coreea de Nord, fugarii trebuiau să traverseze ceea ce este cunoscută drept Linia Limitei Nordice (NLL) – o graniță maritimă tensionată și disputată între Coreea de Nord și Coreea de Sud.
Apele de lângă graniță sunt bogate în viață marină, dar puțini îndrăznesc să pescuiască acolo, întrucât zona este puternic restricționată și atent supravegheată.
Frații au început să pescuiască aproape de linia de frontieră. „Ne întrebam: dacă ne urmăresc, cât de repede ne prind?”, povestește Kim Il-hyeok.
Astfel, acele incursiuni au devenit repetiții pentru evadare.
„Când eram prinși de patrule, ne tratau ca și cum am fi fost cei mai mari infractori.”
Câțiva ani familia a ieșit pe mare sub pretextul pescuitului, simulând rutine care le-au permis să studieze patrulele și reacțiile armatei nord-coreene.
Astfel au detectat un tipar: în timpul zilei, patrulele reacționau rapid, noaptea sau când era avertizare de vreme rea însă, timpii de reacție erau lenți.
Când Kim și fratele său au fost interogați de-a lungul anilor, au repetat de fiecare dată aceeași poveste: mituiseră paznici, implorându-i să-i lase să pescuiască în apropierea zonei NLL, unde captura de pește promitea să fie abundentă.
Familia Kim era considerată înstărită în Coreea de Nord, unde organizațiile umanitare internaționale estimează că peste jumătate din populație trăiește în sărăcie.
„Tatăl meu obișnuia să facă comerț cu antichități, aur și chiar să vândă cărbune transportat cu trenul”, a declarat Kim Il-hyeok pentru CNN.
Familia avea astfel acces la bunuri considerate un lux în Coreea de Nord, precum un televizor cu ecran mare, înregistrat oficial la autoritățile nord-coreene. Dar aveau și unul cumpărat în secret din China, pe care îl țineau ascuns.
Kim povestește că aveau o antenă improvizată din sârmă de cupru pe care o întindeau și o mișcau prin casă până prindeau semnal.
Din locuința lor de lângă granița cu Coreea de Sud, soții Kim puteau urmări 10 canale care transmiteau din Seul, își amintește Kim.
Pe ecran, vedeau o lume care părea ireală: case luminate noaptea, mâncare din abundență, libertate de mișcare.
Tatăl lui Kim a murit înainte ca visul evadării să devină realitate. El le-a lăsat banii copiilor săi, o moștenire care a sporit averea familiei Kim și le-a oferit un scut în fața vremurilor grele.
„Din 2015 până în 2020, am condus o afacere care se ocupa în principal de electrocasnice”, a spus el.
Apoi a venit pandemia.
„Am început să vând legume, fructe și produse agricole de bază. În acea perioadă, mulți oameni au murit de foame”, a relatat Kim.
„În fiecare zi auzeam povești despre cineva care murea, era jefuit sau era agresat. Odată am cumpărat orez cu 4.000 de woni (aproximativ 4,44 dolari) pe kilogram și, după o singură noapte, puteam să-l vând cu 8.000 de woni (8,89 dolari) sau chiar 10.000 de woni (11,11 dolari). Afacerea mea a prosperat. Nu am fost singurul. Alți negustori ca mine au câștigat mult mai mulți bani, în timp ce cei care nu aveau nimic au fost încă și mai înfometați”.
Raport: Mii de
femei nord-coreene, vândute ca sclave sexuale în China
Noaptea evadării
În mai 2023, condițiile meteorologice au oferit oportunitatea ideală. Sub acoperirea unei furtuni, nouă membri ai familiei au pornit spre libertate.
Femeile și copiii au fost nevoiți să traverseze inclusiv zone minate, urmând trasee sigure planificate dinainte. Printre ei se afla și soția însărcinată în cinci luni a lui Kim Il-hyeok, alături cei doi copii ai fratelui său, Kim Yi-hyeok care au fost ascunși în saci de pânză.
„Îi spuneam că trebuie să plecăm pentru copil”, povestește Kim despre perioada în care încerca să-și convingă soția să plece. „O întrebam dacă vrea ca ei să crească aici.”
Odată ajunși la barcă, familia a navigat cu motorul modificat pentru a reduce zgomotul, încercând să evite detectarea de către patrulele maritime nord-coreene. În timpul traversării, copiii au fost complet tăcuți, într-o atmosferă de tensiune palpabilă.
„În Coreea de Nord, bărbații se pot îmbarca pe o navă, dar femeile nu”, a explicat Kim. „Din punct de vedere legal, dacă o femeie se îmbarcă pe o navă, este imediat suspectată că are intenții necurate, presupunându-se că încearcă să dezerteze.”
„Mergeam încet, în ritmul unui pas alert pe jos”, spune Kim. „La viteza aceea, radarul ne vedea doar ca pe niște resturi plutitoare.”
„Se auzea doar motorul. Și bătăile inimii mele erau mai puternice decât el”, își amintește el. „Era o liniște pe care nu o pot descrie.”
Când au ajuns în apropierea Coreei de Sud, au văzut luminile insulei Yeonpyeong.
Strălucea ca ziua, deși era noapte, își amintește Kim.
După aproximativ două ore pe mare, au trecut linia de demarcație maritimă și au fost interceptați de forțele navale sud-coreene.
Un vas al marinei sud-coreene s-a apropiat și a întrebat prin difuzor dacă au probleme la motor.
„Am răspuns: «Nu, motorul nostru nu este stricat. Suntem pescari nord-coreeni și vrem să dezertăm în Coreea de Sud».”
„Am simțit ca și cum o greutate uriașă mi s-a luat de pe umeri”, a mărturisit Kim.
Libertatea și prețul ei
În Coreea de Sud, familia a început o nouă viață. Totuși, adaptarea la libertate nu a fost ușoară. Unii membri au descris un sentiment de confuzie și chiar senzația persistentă că încă trăiesc în Coreea de Nord.
Dezertorii nord-coreeni, despre viața sub regimul lui Kim Jong-un: „Mai bine mori”
La doar câteva luni după ce au început o nouă viață, familia fost marcată de o tragedie: unul dintre frați a murit într-un accident de scufundări.
„Vreau să muncesc din greu pentru a câștiga bani, astfel încât să pot susține educația copiilor mei și să mă asigur că aceștia primesc un nivel ridicat de educație”, spunea Kim Yi-hyeok la aniversarea de un an a nepoatei sale, ultimul său interviu.
Pentru Kim Il-hyeok, evadarea rămâne în același timp o realizare și o rană deschisă. Fratele său a trăit doar 10 luni în libertate, iar contrastul dintre planul atent construit și finalul tragic este greu de procesat.
„Nu pare real”, spune Kim.
Și totuși, chiar și în mijlocul pierderii profunde, Kim a ajuns să vadă călătoria în sine ca pe un miracol – o dovadă că supraviețuirea poate duce către noi orizonturi.
Astăzi, el încearcă să își reconstruiască viața, învățând noi meserii și vorbind public despre realitatea din Coreea de Nord. El continuă să-și împărtășească povestea, sperând să aducă lumină asupra unei țări pe care puțini o înțeleg cu adevărat.
„Mă consider unul dintre cei norocoși”, a spus el după nașterea celei de-a doua sa fiice în libertate, în Coreea de Sud.
Actualitate
Iranul menține închisă Strâmtoarea Ormuz și cere ca SUA să ridice blocada
Iranul a revenit
asupra redeschiderii Strâmtorii Ormuz și a reintrodus restricții, invocând
menținerea blocadei americane. Decizia este însoțită de incidente maritime și
de un șir de declarații de la Teheran și Washington.
Imagine din satelit a Strâmtorii Ormuz. FOTO: NASA
Iranul a anunțat că
a reintrodus restricțiile în Strâmtoarea Ormuz, la scurt timp după ce declarase
redeschiderea acesteia, într-un context marcat de tensiuni crescute cu Statele
Unite. Decizia vine după ce Washingtonul a transmis că nu intenționează să
ridice blocada asupra porturilor iraniene, ceea ce Teheranul consideră o
condiție esențială pentru libertatea de navigație.
Situația din zonă a
fost amplificată și de incidente maritime raportate în cursul zilei de sâmbătă,
18 aprilie. O agenție britanică de monitorizare maritimă a transmis că nave ale
Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) au deschis focul asupra unui
petrolier care încerca să traverseze strâmtoarea Ormuz. În același timp,
Reuters a relatat că și o navă sub pavilion indian, încărcată cu țiței, ar fi
fost atacată în aceeași zonă maritimă sensibilă.
Autoritățile
iraniene au confirmat ulterior că strâmtoarea a revenit la „statutul său
anterior” și se află din nou „sub administrarea și controlul strict al forțelor
armate”, potrivit comandamentului militar Khatam al-Anbiya.
Teheranul a legat
menținerea acestor restricții de faptul că Washingtonului menţine blocada în
zonă şi a cerut „garantarea libertății
depline de navigație pentru navele care călătoresc din Iran spre alte
destinații și din alte destinații spre Iran”, notează The Guardian.
Într-o intervenție
făcută în Antalya, în marja unui forum diplomatic, ministrul adjunct iranian de
Externe, Saeed Khatibzadeh, a acuzat Statele Unite că „nu pot să-și impună voința de a asedia Iranul, în timp ce Iranul, cu
bună credință, încearcă să faciliteze trecerea în siguranță prin strâmtoarea
Ormuz”.
Iranul cere ca SUA
să facă un pas înapoi în strâmtoare
Pe linie militară,
comandamentul naval al IRGC a transmis, într-un mesaj publicat pe platforma X,
că situația din Ormuz rămâne condiționată de decizia Statelor Unite de a
menține blocada.
„Atât timp cât mișcarea navelor din Iran și spre Iran
este amenințată, statutul strâmtorii Ormuz va rămâne așa cum a fost anterior.
Orice încălcare a angajamentelor de către Statele Unite va primi un răspuns
adecvat”, a transmis Iranul
Se anunță progrese
în negocieri, dar rezultatele întârzie
În paralel,
negocierile dintre Teheran și Washington continuă într-un climat fragil.
Principalul negociator iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a declarat că
discuțiile recente au adus unele progrese, însă diferențele de opinie rămân
semnificative, în special în privința dosarului nuclear și a Strâmtorii Ormuz.
„Am făcut progrese, dar încă există o distanță mare între
noi”, a spus el pentru
presa de stat, adăugând că „există unele
chestiuni asupra cărora insistăm… Și ei au linii roșii. Dar aceste probleme
ar putea fi doar una sau două”.
De cealaltă parte,
președintele american Donald Trump a afirmat că Statele Unite poartă „conversații foarte bune” cu Iranul, dar
a avertizat împotriva oricărui „șantaj”
legat de canalul maritim strategic. Ulterior, el a lăudat Israelul, aliat al
SUA, susținând că „alți aliați și-au
arătat adevărata față într-un moment de conflict și tensiune”.
Niciuna dintre părți
nu a oferit detalii clare despre stadiul negocierilor, în contextul în care
armistițiul fragil se apropie de expirare.
Donald Trump a
declarat că blocada americană va „rămâne pe deplin în vigoare” până la un acord
de pace permanent și a sugerat că armistițiul intermediat de Pakistan, cu
termen de expirare miercuri, ar putea să nu fie prelungit.
-
Actualitateacum 3 zileDonald Trump minimalizează durata războiului cu Iranul: „Au trecut doar două luni”
-
Actualitateacum 2 zileTraduceri engleză română online: când sunt suficiente și când aveți nevoie de un traducător autorizat
-
Actualitateacum 2 zileCele două momente în care Adrian Mutu a fost aproape să devină selecționerul României: a fost „sabotat” de Mircea Lucescu
-
Actualitateacum 2 zileUiți lucruri importante? Soluția e mai simplă decât crezi
-
Actualitateacum 3 zileIluzia iubirii la un „swipe” distanță. Cum a crescut apariția aplicațiilor de dating rata divorțurilor
-
Actualitateacum 2 zileNIBIRU: 90 de artiști și festivaluri noi, în cel mai mare anunț de până acum, dezvăluit într-un live-maraton de 5 ore
-
Actualitateacum 2 zileVânt de schimbare la Sofia. Mișcarea care amenință vechea clasă politică: „Programul este centrat pe lupta împotriva oligarhiei”
-
Actualitateacum o zi„Factură” uriașă pentru Lionel Messi. Copiii l-au băgat la o cheltuială de 600.000 de euro




