Actualitate
Serghei Jirnov, fost ofițer KGB: „KGB-ul a fost depășit de evenimentele din România din decembrie 1989“ EXCLUSIV
Serghei Jirnov, fost înalt ofițer în KGB în serviciul clandestin, spune că serviciul sovietic de securitate nu a avut vreo implicare în căderea comunismului în România, fiind concentrat pe problemele interne ale Uniunii Sovietice.
Serghei Jirnov a lucrat opt ani în KGB FOTO arhiva personală
Născut la Moscova
în 1961, Serghei Jirnov a fost coleg de generație cu Vladimir Putin
la Institutul Andropov al KGB, ambii fiind admiși în 1984. Un
excelent vorbitor de limbi străine și un student eminent, Serghei
Jirnov s-a infiltrat inclusiv în prestigioasa Școală de
Administrație Națională (ENA) de la Paris.
Înainte de 1980,
rezultatele sale excelente la învățătură și activitățile
politice i-au adus recomandarea oficială a Partidului Comunist
pentru a intra la Institutul de Stat pentru Relații Internaționale
de la Moscova, pe care l-a urmat între 1978 și 1983. Apoi, în
1984, Jirnov a devenit ofițer KGB și a intrat la Institutul
Andropov, o instituție secretă a KGB pentru pregătirea în studii
superioare pentru informații externe, trei ani mai târziu obținând
diploma de licență în relații internaționale.
În 1988, datorită
performanțelor sale, Jirnov a fost avansat în gradul de căpitan,
iar în 1991 a primit gradul militar de comandant în cadrul KGB. Tot
în același an, el a devenit primul sovietic admis la Școala
Națională de Administrație (ENA) de la Paris, unde a urmat timp de
16 luni studii postuniversitare.
După lichidarea
oficială a KGB, în noiembrie 1991, Jirnov și-a dat demisia,
devenind ofițer superior în rezervă, atașat Ministerului
Apărării. Din decembrie 1992, Serghei Jirnov a intrat în viața
civilă, lucrând ca jurnalist, profesor și consultant
internațional. Serghei Jirnov a devenit cunoscut și pentru că în
1999 a dat în judecată Serviciul de Informații Externe al
Federației Ruse pentru că nu i-a remis diploma de spion obținută
la Institutul Andropov al KGB. Deoarece a dezvăluit secrete de stat
în mai multe articole pe internet, a trebuit să se exileze în
Franța începând din 2001, obținând statutul de refugiat.
Într-un interviu
exclusiv pentru „Weekend Adevărul“,
Jirnov a povestit despre viața de KGB-ist
și sacrificiile pe care a trebuit să le facă, despre momentul de
confruntare cu Vladimir Putin, dar și despre motivul pentru care
serviciile sovietice nu au intervenit în evenimentele din decembrie
1989.
„Weekend
Adevărul“: Cum
s-a schimbat strategia KGB în ceea ce privește România după
venirea la putere a lui Gorbaciov?
Serghei Jirnov:
Nu s-a schimbat deloc. KGB a continuat să facă ceea ce făcea
înainte. Partidul decidea și KGB executa. Erau atât de multe
probleme interne în Uniunea Sovietică încât pe cei din KGB îi
interesa mai puțin ce se petrecea în România.
În decembrie
1989, când erați ofițer în cadrul KGB, regimul comunist al lui
Ceaușescu a căzut. Care a fost rolul KGB-ului în căderea lui
Ceaușescu?
Cred că KGB nu a
avut vreun rol în căderea lui Ceaușescu. Singurul rol în acest
sens a fost acela că nu a vrut să joace vreun rol în căderea
comunismului în România. KGB nu a vrut să facă în România ceea
ce a făcut în 1956 în Ungaria și 1968 în Cehoslovacia. Nu s-a
intervenit deloc în România, iar asta a permis militarilor români
să aresteze familia Ceaușescu. Dacă KGB ar fi vrut să protejeze
cuplul Ceaușescu, i-ar fi extras cu multe săptămâni înainte și
i-ar fi dus în Uniunea Sovietică. În realitate, cred că KGB-ul a
fost depășit de evenimentele din România din decembrie 1989.
Lucrurile s-au petrecut prea repede, în doar câteva zile.
KGB-ist
pe filieră franceză
Cum v-a ales KGB
pentru a intra în serviciul clandestin?
Ați spus foarte
bine, nu eu am ales să intru în KGB, ci KGB m-a ales. Asta se
întâmpla în toate cazurile de recrutări, era principiul de lucru
al KGB. În general, studiile privind viitoarele recrutări se făceau
în universitățile din URSS, unde durata studiilor era de cinci
ani, începând cu primul an de facultate. KGB îi contacta pe
viitorii recruți în general în anul IV de facultate, iar lucrul
efectiv începea din anul V. După terminarea facultății, agenții
KGB intrau într-o instituție superioară specială, la Institutul
Andropov, unde erau formați viitorii spioni. În cazul meu,
procedura nu a fost una normală. De altfel, toată viața mea nu a
fost una normală (râde).
Au fost două episoade legate de viitoarea mea carieră. În 1980,
după ce am vorbit cu un francez la Jocurile Olimpice de la Moscova,
am fost interogat de KGB. Astfel, am intrat în vizorul lor. După
patru ani, am participat la un concurs lingvistic organizat de Radio
France Internationale. Și am trimis răspunsurile de la Moscova, iar
asta a atras atenția KGB-ului din nou. Ulterior, m-au contactat și
mi-au propus să lucrez cu ei.
Care a fost cel
mai dificil moment din cariera dumneavoastră?
Cel mai dificil a
fost în august 1991, când KGB a participat la puciul împotriva
președintelui Gorbaciov. Timp de câteva zile, noi, cei din
interiorul KGB, nu am știut ce să facem. A fost un moment în care
trebuia să alegi. Fie rămâneam în continuare alături de
comandantul nostru și participam la o represiune politică în
interiorul țării, fie deveneam disidenți. A fost un moment cu
multe îndoieli. În acea perioadă plecam în Franța. Puciul a
început pe 18 august 1991. Eu trebuia să plec peste câteva zile
pentru misiunea mea de lungă durată la Paris. Nu știam ce să fac.
În cele din urmă, superiorii mei mi-au spus că pot pleca pentru că
totul era pregătit. După ce am ajuns în Franța, am fost invitat
la postul TV France 3 și am condamnat puciul și drept urmare
propria mea instituție – KGB. Și cum puciul a eșuat, Gorbaciov a
decis să lichideze KGB-ul. Eu eram la Paris, în misiune secretă,
și am aflat că nu mai există KGB.
Imaginea 1/6:
Serghei Jirnov in KGB foto arhiva personala jpg
Ați publicat
cinci cărți și sunteți expert în politica rusă. Care au fost
paginile cel mai greu de scris?
Paginile personale
au fost cel mai greu de scris, pentru că KGB-ul mi-a distrus viața
personală. Când ești ofițer KGB și nu ești căsătorit și vrei
să te căsătorești, trebuie să consulți KGB înainte de a te
însura. Trebuie să prezinți informații despre persoana cu care
vrei să îți petreci restul vieții. Iar când am prezentat
KGB-ului date despre aleasa inimii mele, KGB a refuzat. M-au pus să
aleg între KGB și viața privată – și am ales KGB. A fost
foarte dur.
„Când Rusia va
pierde războiul, se va dezmembra precum URSS“
L-ați întâlnit
prima oară pe Vladimir Putin în 1980 la Jocurile Olimpice de la
Moscova. Cum a fost acea întâlnire și care a fost prima impresie
despre el?
Era o atmosferă
foarte specială la Moscova în acea perioadă, mai multe țări
boicotaseră Jocurile Olimpice, chiar se simțea Războiul Rece. Eu
aveam 19 ani, eram student și voluntar la eveniment. Am fost
repartizat la serviciul de call-center în franceză – doar că mă
plictiseam, deoarece nu suna nimeni. La un moment dat, a sunat un
francez. Mi-a cerut câteva detalii simple, iar în cele din urmă am
vorbit cu acel francez timp de două ore. Era pasionant să vorbesc
cu un nativ francez. Însă KGB a considerat suspectă conversația
și am fost dus la interogatoriu chiar la sediul central. Culmea e că
interogatoriul a durat tot două ore și a fost condus chiar de către
Vladimir Putin. Era foarte dur și rece.
Cum s-a
desfășurat interogatoriul?
Printre colegii mei
și prietenii mei de la facultate se număra și Andrei Brejnev,
nepotul lui Leonid Brejnev, președintele de atunci al Uniunii
Sovietice. Și l-am atras într-o capcană pe Putin, pentru că la un
moment dat mă săturasem pur și simplu de interogatoriul său și
am simțit că vrea să facă din mine fie disident, fie spion. El mă
suspecta că sunt spion pentru francezi. Eram un pic nervos și i-am
spus că modul în care conducea conversația îmi amintea de cel al
unui judecător din celebra carte „Arhipelagul Gulag“
al lui Soljenițîn, carte interzisă în URSS. Să deții o asemenea
carte putea să îți aducă o condamnare de cinci ani de închisoare.
În acel moment, Putin a crezut că sunt în mâinile lui. Și a
dorit să afle de unde am cartea. I-am spus că Andrei Brejnev mi-a
dat cartea. Iar Putin a rămas mască, nu mai avea ce să îmi facă.
Am aflat ulterior că dacă un membru al Comitetului Central apărea
într-o anchetă, acea anchetă trebuia închisă imediat. Iar Putin
m-a lăsat să plec. Însă nu am uitat acel interogatoriu.
Putin,
un lider gelos
Când l-ați
întâlnit ultima oară pe Vladimir Putin?
În februarie 1990,
când eram în misiune la Sankt Petersburg cu partenerii mei
francezi, cu ocazia turneului celebrului compozitor și dirijorul
Pierre Boulez. Evenimentul s-a desfășurat la primărie, iar apoi a
fost o recepție. Acolo, printre invitați, l-am văzut pe Vladimir
Putin. M-a recunoscut, dar nu a avut curajul să mă abordeze, pentru
că a realizat că eram în misiune. În schimb, l-am abordat eu, am
stat puțin de vorbă și i-am spus printre altele că în scurt timp
urma să plec în Franța, fără să îi dau detalii suplimentare.
Care sunt
impresiile dumneavoastră actuale despre Vladimir Putin comparativ cu
cele pe care le aveați în anii ’80?
În 1980, Putin era
o persoană fără mare influență și fără un rol important în
KGB, dar care era ahtiat după putere. Când m-a interogat, am simțit
o plăcere bizară din partea lui, considera că are cumva putere
asupra mea. Avea o plăcere sadică în a pune întrebări la
interogatorii. Am simțit și o gelozie din partea lui față de
oamenii care sunt mai buni decât el, care au un parcurs mai bun în
studii și în carieră. Iar gelozia asta s-a acutizat pe parcursul
anilor.
Este războiul
din Ucraina cea mai mare greșeală a președintelui rus?
Da,
cred că da. De fapt, războiul din Ucraina a început încă din
2014, cu anexarea Crimeei și anexarea regiunii Donbass. 24 februarie
2022 a reprezentat o nouă etapă a războiului. Putin a vrut să
invadeze toată Ucraina și a comis o eroare militară. Însă mai
cred că cea mai mare eroare a lui Putin a fost pe 21 februarie 2022,
când a recunoscut independența republicilor Lugansk și Donețk și
a deschis practic cutia Pandorei: practic, a recunoscut că Rusia nu
e un monolit. Iar asta e mai rău decât războiul din Ucraina.
Pentru că atunci când Rusia va pierde războiul, se va dezmembra
precum Uniunea Sovietică.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 2 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 2 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv




