Actualitate

„Multinaţionalele au închis multe puncte de procesare a laptelui”

Publicat

acum 6 ani

februarie 4, 2020

Nationalul

„Multinaţionalele au închis multe puncte de procesare a laptelui”

Într-adevăr, cele spuse de Frumosu sunt susţinute de statisticile Eurostat pentru anul 2018, potrivit cărora faţă de Germania, ţară membră a Uniunii Europene care a produs în anul 2018 o cantitate de brânză de nu mai puţin de 2,2 milioane tone, România s-a situat în mod curios în al doilea pluton al clasamentului, cu doar 96.000 de tone obţinute.

Spunem în mod curios şi total de neînţeles, în condiţiile în care ţara noastră s-a situat sub Lituania, un stat cu mult mai mic, care a totalizat 101.000 tone de brânză produsă în 2018, cât şi sub Cehia care a produs 130.000 tone, Austria care a fabricat 202.000 tone de brânză sau Grecia care a produs 219.000 tone.

De asemenea, ţara noastră s-a aflat pe un ruşinos ultim loc în ceea ce priveşte producţia de lapte pe cap de vacă la nivel european, cu un total obţinut de doar 3.279 kilograme, în condiţiile în care randamentul mediu în UE a continuat să crească în 2018, ajungând la 7.280 de kilograme pentru fiecare vacă.

Din păcate, atât reprezentantul industriei laptelui din România, cât şi secretarul de stat care se ocupă de industria alimentară din România nu au răspuns solicitărilor Gândul.info, fapt taxat de Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Industria Alimentară (SindAlimenta), care a şi acceptat să ne ofere un interviu despre această situaţie neplăcută.

Pe lângă cifrele deloc mulţumitoare de mai sus, statisticile Eurostat, date publicităţii la data de 31 ianuarie 2020, relevă că producţia de lapte brut a fermelor din UE a crescut cu 1,6 milioane tone în 2018 comparativ cu 2017, până la 172,2 milioane tone, marea majoritate (97%) fiind lapte de vacă.

Doar 12,2 milioane de tone de lapte a fost utilizată în ferme, iar 160 milioane de tone de lapte au fost livrate către fabricile de procesare, din care 156 milioane de tone lapte de vacă, restul fiind lapte de capră, oaie sau bivoliţă.

Din cele 156,8 milioane de tone de lapte procesate la nivel european, fabricile de lactate au produs 10,3 milioane tone de brânză şi 2,4 milioane tone de unt, aceste produse utilizând două treimi (67%) din cantitatea totală de lapte pusă la dispoziţia fabricilor de lactate.

Blocul comunitar (UE28 la acea oră) a mai produs şi 30,1 milioane lapte de băut, respectiv trei milioane tone de lapte praf.

Gândul.info: Aşa cum ştiţi, în 2018, România se afla undeva la jumătatea clasamentului producătorilor de brânză, inclusiv sub Lituania. Cum comentaţi această situaţie ruşinoasă pentru ţara noastră?

Dragoş Frumosu: Nu trebuie să uităm faptul că producţia de lapte – cea care a fost conform convenţiilor cu Uniunea Europeană, acreditată, în ceea ce priveşte colectarea – merge, în general, către fabricile private. Avem câteva multinaţionale în România care deţin aproape întreaga capacitate de procesare a laptelui. Sunt doar câteva companii de talie mică spre medie care mai produc, în afara multinaţionalelor, iar în rest o mare parte din lapte se prelucrează în gospodăriile particulare.

Curios totuşi, există foarte multă brânză pe piaţă. Să ne gândim doar la brânza de oaie pe care dacă am lua-o în calcul că ar fi din zona Sibiului, ar trebui să mai luăm oi şi de la vecini, astfel încât să acoperim necesarul de lapte pentru procesare.

Revenind, sunt multe companii multinaţionale care au închis în ultima vreme puncte de procesare a laptelui. Spre exemplu, o companie de lactate din Franţa care, în 2018, deţinea în portofoliul său şase procesatori de lapte din România, a închis una dintre cele mai mari secţii de procesare a laptelui de oaie, de producţie a brânzei, din Kogălniceanu, unde sunt inclusiv şi multe oi.

În momentul de faţă se şi importă foarte mult, iar concurenţa este foarte acerbă. Este adevărat că în absenţa unor forme asociative puternice din sectorul laptelui, unele care să promoveze produsele, este greu să faci concurenţă multinaţionalelor care au pătruns în România. Acestea deţin un procent de 90 la sută din tot ceea ce înseamnă procesarea laptelui pe piaţa românească şi care aduc şi produse pe care le fabrică în ţările de unde provin sau din alte state.

Gândul.info: Care ar fi soluţia de redresare a acestui handicap?

Dragoş Frumosu: Asocierea fermierilor, celor care cresc bovine şi care procesează laptele, ar însemna apariţia inclusiv a punctelor de procesare, ar însemna şi depozite de păstrare şi de prelungire a perioadei de valabilitate. Este exact ca la legume şi fructe.

Noi nu am fost îndrumaţi nicio clipă, nu am fost sprijiniţi de statul român. Sigur, când vorbim de sprijin, s-ar putea înţelege greşit şi oricine ar putea să vină şi să mă contrazică, să spună că nu-i putem susţine pe fermieri, pentru că avem de respectat nişte norme şi cerinţe europene. Ba da! Peste tot se găsesc tot felul de forme de sprijin şi de încurajare. Pe noi asta ne-ar interesa, ca fermierii să fie încurajaţi să facă parte din asociaţii, care să producă şi să iasă pe piaţă cu produsele lor, astfel încât să concureze mărfii importate sau chiar monopolului marilor companii multinaţionale.

Tot ca exemplificare, în judeţele Covasna şi Harghita s-au dezvoltat mult fermele de procesare a laptelui fie de vacă, fie de oaie, dar cu precădere de vacă şi care au mai multe sortimente de produse, însemnând lapte, iaurturi, unt, brânză. Vorbim de un lanţ al micilor producători din zonă care şi-au făcut asociaţii şi care fac orice ca să-şi mărească producţia şi să intre pe piaţă.

Gândul.info: Lanţ închis, cu alte cuvinte, de la fermă la furculiţă, cum spun cei de la Bruxelles.

Dragoş Frumosu: Exact. Nu poţi să stai în faţa marilor companii multinaţionale şi a retailerilor care reprezintă, până la urmă, statele puternic dezvoltate. Dacă luăm ca exemplu Franţa şi discutăm despre compania care activează pe piaţa lactatelor din România, spunem tot. Tot ceea ce înseamnă produsele firmei în cauză există pe rafturile noastre, în condiţiile în care compania aceasta deţinea în portofoliul propriu, la noi în ţară, la nivelul anului 2018, nu mai puţin de şase procesatori români, adică o mare parte din fostele fabrici foarte bune de procesare a laptelui şi cu notorietate.

Pe lângă fabrica de brânză din Kogălniceanu care a fost închisă, sursele mele mi-au comunicat că firma din Franţa ar putea închide şi fabrica producătorului din Târgu Neamţ, aflată tot în portofoliul său.

Gândul.info: Este trist. Pe 3 februarie s-au împlinit 205 ani de atestare documentară a primei fabrici elveţiene de brânză. Elveţienii fac istorie, iar noi reuşim să închidem facilităţile de producţie care au făcut istorie la noi.

Dragoş Frumosu: Este foarte adevărat şi vreau să vă spun că sunt convins că ceea ce se vinde pe piaţa liberă, produse ale procesatorilor români de nivel mic, nu există inventariat în momentul de faţă, la nivel naţional.

Dacă aş fi urmat exemplul fostului ministru al Agriculturii, Petre Daea, pornind de la programul Tomata, eu l-aş fi extins şi pentru acest sector al laptelui şi lactatelor şi aş fi condiţionat acordarea banilor de înscrierea producătorilor în asociaţii.

Astfel, îi determinam pe aceşti oameni (care au fost furaţi zeci de ani şi care nu au încredere în mediul asociativ) să vină în asociaţii şi să înţeleagă că, astfel, produsele lor sunt controlate, produsele lor pot fi fiscalizate, ca să lucrăm într-un mediu economic curat. De asemenea, produsele lor ar putea concura cu orice alt produs de la raft şi ar putea deveni inclusiv o concurenţă pentru marile companii care produc şi care „stau” pe rafturile retailerilor. Este o metodă de încurajare şi soluţii se găsesc.

Nu dai bani asociaţiei respective, nu dai subvenţii, dar oferi un utilaj, o mulgătoare, iar entitatea să presteze servicii pentru micii producători, membri ai asociaţiei. Nu în ultimul rând, aceştia din urmă ar fi trebuit să fie inclusiv acţionari ai asociaţiei respective, cum este şi în Olanda; nu am inventat noi soluţiile, dar le putem copia cu succes.

Gândul.info: Trebuie să recunoaştem că, imediat după Revoluţie, românii mai mult au distrus decât să construiască şi nu au ţinut cont de expertiza dobândite anterior, respectiv de facilităţile de producţie deja existente în sectorul agroalimentar.

Dragoş Frumosu: Problema mea este, dacă vreţi personal şi din punct de vedere al spiritului patriotic, timp de trei decenii am distrus, n-am păstrat ceea ce a fost bun, iar acum încercăm să refacem, dar este târziu şi destul de greu. Şi asta în condiţiile în care vorbim constant despre potenţialul României, cu posibilitatea de a hrăni 80 de milioane de guri. Noi am distrus un sistem de irigaţii foarte competitiv pe partea de sud, n-am mai pus nimic în locul său, n-am dezvoltat irigaţiile pe partea de Moldova, de est, de Siret. Ne plângem, stăm la mila lui Dumnezeu şi discutăm despre preţul cerealelor mâine, constatând că este o secetă foarte periculoasă, astăzi.

Aici este o problemă pe care trebuie s-o explice, mai devreme sau mai târziu, cei care au condus destinele economice şi Minsiterul Agriculturii în ultimii 30 de ani.

Gândul.info: Licitaţiile Fonterra de la începutul lunii ianuarie au generat preţuri mari pe piaţa mondială a lactatelor. Incendiile din Australia şi coronavirusul din China probabil că vor pune presiune şi mai mare pe preţuri. Care sunt şansele României de a se redresa şi de a fi furnizor măcar pentru piaţa autohtonă, dacă nu cumva şi jucător la export?

Dragoş Frumosu: Din punctul meu de vedere, şansele sunt foarte mici. Aproape întreaga capacitate de procesare a laptelui de la noi din ţară este deţinută multinaţionale. Ca atare, şansa de dezvoltare este dificilă în momentul de faţă, dacă ţinem cont şi de faptul că aproape 20-25 la sută din cantitatea de lapte necesară în procesare este importată.

Aici avem o altă problemă – laptele din fermele noastre este mai scump decât cel pe care aceste companii îl aduc din import. Dacă este aşa, atunci trebuie să căutăm problema.

Ca soluţie, ar trebui să umblăm la preţul laptelui la poarta fermelor româneşti şi să vedem dacă prin toate formele de sprijin acordate de UE şi de noi, pe cap de vacă, pe litrul de lapte etc., acoperim tot ceea ce înseamnă costuri, astfel încât la nivelul preţului să fim competitivi în comparaţie cu celelalte state.

Dacă luăm subvenţiile, în general, cele acordate în sectorul agrozootehnic, constatăm că noi avem subvenţii mai mici decât multe alte state membre ale UE. Dacă subvenţiile sunt mai mici, este logic ca materia primă să aibă un preţ mai mare în România şi, ca atare, se apelează la importuri.

Aici ar trebui să umblăm prima dată, să vedem care este nivelul preţului, să „batem” cu pumnul în masă la Bruxelles, astfel încât să avem aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi membri UE şi, mai departe, să începem să construim.

Trebuie să avem dialog la nivelul Ministerului Agriculturii, cu fermierii crescători de animale şi cu procesarea din zona micilor societăţi comerciale, astfel încât să cunoaştem problemele cu care toţi aceştia se confruntă şi să venim cu o legislaţie coerentă, în concordanţă cu cea europeană. Astfel, le creăm acestor oameni posibilitatea de a produce şi de a vinde pe piaţă.

Mai departe, trebuie să venim cu acele forme de încurajare pentru micii producători, pe care să-i convingem, acordându-le tot felul de forme de sprijin astfel încât să se asocieze, să creeze aceste forme asociative puternice, să acceseze fonduri europene pentru a dezvolta depozite şi mici puncte de procesare, pentru ca laptele, de la poarta fermei până la raft, să aibă un singur preţ. În ceea ce priveşte adaosul comercial, acesta ar trebui să fie pus numai la raft.

În acest fel vom avea numai produse în cantitate mai mare, de o calitate sporită şi la un preţ mai mic, dacă toţi ceilalţi de pe fluxul tehnologic, plecând de la crescătorul de vită şi până la cel care procesează, ajungând la comerciant, se înţeleg.

Mai mult decât atât, este foarte important ca aceste reţele de mici producători să aibă câteva magazine proprii sau câteva relaţii comerciale cu magazine mai mici din zona unde funcţionează, pentru promovarea produselor lor.

Aşa ajung să producă o cantitate pe care o solicită marii retaileri s-o aibă pe raft.

Marii retaileri sunt o formă de comerţ civilizată şi decentă, dar pentru alimente la nivel mondial. Discutăm de o industrie mare a producţiei de alimente, care se îndreaptă către consumatorul de oriunde din lume.

Micii producători nu-i putem dezvolta decât pentru noi, să-i încurajăm, pentru că în acest fel vom mânca produse mai sănătoase şi mai ieftine.

Gândul.info: Nu vă ascund că am încercat să-i contactăm telefonic atât pe reprezentantul industriei laptelui din România, cât şi pe secretarul de stat din cadrul MADR care se ocupă de industria alimentară, pentru a afla şi opinia lor în această privinţă, dar nu au răspuns solicitărilor noastre.

Dragoş Frumosu: Asta-i viaţa. Foarte mulţi dintre cei care conduc destinele subsectoarelor din sectorul industriei alimentare, pentru că discutăm despre lapte şi despre lactate, sunt subordonaţi marilor companii multinaţionale, pentru că de acolo îşi primesc cotizaţia. De aceea, este foarte greu să vă spună adevărul.

Sursă foto: Dragoş Frumosu/arhivă/Pixabay

Comentarii Facebook

Articole pe aceiasi tema:au de închis laptelui multe Multinaţionalele prima procesare puncte

Urmatorul

Caz revoltător! Câine din rasa rottweiler, ucis în bătaie într-o comună din Ialomiţa: Voi depune plângere penală

Nu ratati

„E frig, atât de frig încât fără foc simte că nu o mai scoate la capăt”

Nationalul

Comenteaza si tu

Actualitate

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 30, 2026

1SEO

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.

Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.

Reducerea dezordinii și a distragerilor

Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.

Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.

De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.

Creșterea productivității angajaților

Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.

Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.

În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.

Un spațiu de lucru mai curat și sigur

Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.

Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.

Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.

Concluzie

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.

Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 30, 2026

1SEO

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.

Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.

Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.

Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)

Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.

Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:

Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
Creșterea confortului interior;
Prevenirea condensului pe margini.

Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.

Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul

O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.

Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:

Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.

Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.

Măsurarea performanței înainte și după schimbare

O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.

Evaluarea performanței se poate face prin:

Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).

După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.

Concluzie

Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.

Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 29, 2026

1SEO

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.

Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.

Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?

O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.

Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.

Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile

Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.

Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.

Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer

Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.

Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:

Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.

Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.

Concluzie

Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.

În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare