Actualitate
INTERVIU INTEGRAL „Gândurile lui Cristoiu”. Prezidenţiabilul Viorel Cataramă: Programul lui Orban este identic, dacă nu mai rău decât al PSD-ului, pentru că nu au curaj să-şi taie propriile privilegii
Candidatul DL a explicat de ce toate partidele care s-au perindat la putere după Revoluţie încoace nu au luat măsuri pentru întărirea sectorului privat.
„E vorba de interesul personal al celor care fac politică. Timp de treizeci de ani oamenii s-au învăţat să stea cu mâna întinsă la stat, oficial, sau să mai şi fure. Şi ei şi familiile lor şi membrii tuturor partidelor s-au angajat la stat şi şi-au dat privilegii. (…) în acest moment, 85% din membrii partidelor politice existente, toate partidele sunt angajaţi la stat şi îşi primesc beneficiile şi fac parte din clasa de mijloc din România, având venituri de patru ori, cinci ori mai mari decât cei de la privat pentru că sunt angajaţi la stat. Păi şi atunci cum să-şi taie ei singuri privilegiile?”, a afirmat Viorel Cataramă.
În opinia sa, există un interes pentru slăbirea sectorului privat prin crearea unei imagini negative.
“Cei care sunt la butoane nu doresc sector privat puternic şi dacă nu ne putem întoarce la anii 90 să-i arătăm cu degetul că sunt chiaburi şi aşa mai departe, acum îi arătăm <uite, mă, nu vă dau bani de salarii, bagă totul pentru ei, fură> şi aşa mai departe, pentru că în momentul în care ai interesul să ai o aristocraţie bugetară atât de puternică şi umflată de privilegii, nu poţi avea asta decât dacă sectorul privat e slab. (…) Dacă ei vor să-şi continue şi să-şi menţină privilegiile, trebuie întotdeauna să arate către sectorul privat, că este ceva incorect, în neregulă şi uşor, uşor venim cu teorii, uitaţi că în ultimul timp, în baza globalizării venim şi spunem, trebuie să începem să facem analizări că nu merge, începem să luăm nişte măsuri restrictive pentru unii care nu plătesc taxe la bugetul statului, trebuie să luăm măsuri, deci, trebuie să îi pedepseşti pe ăia care muncesc, singurii care muncesc cu profit şi care alimentează cu bani bugetul statului (…) Aceste generaţii de politicieni îşi împart cele patru, cinci milioane de voturi ale bugetarilor, iar cei care sunt în sectorul privat, diaspora şi în România sunt descurajaţi pe toate căile şi mijloacele să voteze. Asta e propaganda globalistă”, a susţinut candidatul DL.
Fost membru al PNL, Viorel Cataramă nu crede că programul prezentat de premierul desemnat Ludovic Orban este un program de dreapta, ci unul de sânga, în care sunt menţinute privilegiile.
„Şi astăzi de fapt îl auzim pe Ludovic Orban spunând că e de dreapta. Dar dacă te uiţi la programul lui este identic dacă nu mai rău decât al PSD-ului pentru că nu au curaj să-şi taie propriile privilegii. Vorbesc frumos, că sunt parteneri ai sectorului privat, dar trag în sectorul privat, îl controlează, îl amendează, îl distrug, îi alungă din ţară pentru că nu au nevoie de un sector privat puternic, ei sunt exponenţii globalizării. Ei vor globalizare, globalizare înseamnă să te deschizi la importuri, la împrumuturi, să fi dependent de străinătate şi să accepţi în interiorul ţării rezultatele globalizării care sunt la fel de rele ca şi rezultatele din comunism. Adică monopoluri şi pe cale de consecinţă lipsirea cetăţenilor de anumite libertăţi fundamentale”, a explicat candidatul Dreptei Liberale.
Viorel Cataramă a explicat mecanismul şi efectele creşterii importurilor asupra economiei româneşti şi a criticat şi lipsa de implicare a preşedintelui Iohannis, candidat susţinut de PNL pentru un nou mandat la Cotroceni.
“În fiecare zi le cresc veniturile şi pot cumpăra mai multă marfă din import. Ce-i interesează pe ei că România se prăbuşeşte? Ce problemă au ei? Nu, ei şi familiile lor şi rudele lor şi amantele lor şi aşa mai departe şi prietenii o duc bine. (…) Deci, din acest motiv reformarea actualelor partide politice, în sensul adoptării unor politici de dreapta este imposibilă. Pentru că adoptarea unei politici de dreapta îi taie privilegiul. Păi l-aţi auzit pe Klaus Iohannis sau pe oricine altcineva din Parlament să ţipe pentru pensiile speciale, pentru ajutoarele sociale date aristocraţiei bugetare, pentru salariile de patru, cinci ori mai mari, pentru nenorocirea din sectorul privat? Nici vorbă, nici vorbă, toată lumea tace chitic, nicio problemă”, a acuzat prezidenţiabilul DL.
Viorel Cataramă a explicat, totodată, şi de ce ţări precum Polonia Ungaria şi Cehia şi-au protejat economia, capitalul autohton şi exportă foarte mult, şi a susţinut că noi, românii, spre deosebire de cele trei popoare, suntem rupţi în fund şi nerespectaţi în lume.
“Noi am avut ghinionul să fin îndreptaţi către un socialism cu faţă umană care s-a transformat în ce s-a transformat. Aceste trei ţări şi-au protejat capitalul autohton şi economia, şi-au blocat pe cât posibil importurile şi au crescut exporturile. În Polonia e aproape imposibil să vinzi, dar din Polonia vine foarte multă marfă, mult mai ieftină decât în România. Aceste trei ţări, crescându-şi sectorul privat, economia şi exporturile, sunt independente, nu sunt dependente, nu au împrumuturi, nu depind de importuri şi atunci, ca şi Turcia, poate să bată cu pumnul în masă ca să-şi apere interesele, bunăoară preşedintele Poloniei s-a dus la Donald Trump, a negociat şi a obţinut ridicarea vizelor, iar al nostru preşedinte pentru că noi suntem rupţi în fund a obţinut o şapcă de doi bani”, a acuzat Viorel Cataramă.
Redăm interviul integral:
Monica Mihai: Bună seara şi bine v-am găsit la o nouă ediţie ”Gândurile lui Cristoiu”, aşa cum v-am obişnuit deja în fiecare seară, avem invitat unul dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale. În această seară îl avem pe domnul Viorel Cataramă. Bine aţi venit.
Viorel Cataramă: Bună seara.
Monica Mihai: Şi domnul Ion Cristoiu, analist politic şi jurnalist împreună cu care vom adresa întrebări pentru a afla cât mai multe despre ce propune domnul Viorel Cataramă ca proiect de ţară. Domnule Viorel Cataramă, v-am citit programul electoral, dar înainte să ajungem la proiectul de ţară aş vrea să vă întreb ce v-a determinat să vă înscrieţi în această cursă prezidenţială şi ce vă recomandă pentru această funcţie?
M-am înscris din disperarea unui om care de 30 de ani lucrează în sectorul privat, tamponat sub o formă sau alta de statul socialist român. Mă recomandă ce-l recomandă şi pe Donald Trump
Viorel Cataramă: M-am înscris din disperare. Din disperarea unui om care de 30 de ani lucrează în sectorul privat, sector care de 30 de ani este tamponat sub o formă sau alta de statul socialist român. Exporturile sunt descurajate, importurile sunt încurajate, societăţile private dau faliment şi pe cale de consecinţă cinci milioane de români au plecat în străinătate iar zilnic, în acest moment, 200 de români pleacă în străinătate prin închiderea unor societăţi din sectorul privat. Activitatea economică este în scădere, producătorii români nu mai au piaţă de desfacere nici la export nici pe piaţa internă afacerile sunt în pericol şi este evident că în condiţiile în care toate partidele politice sunt de stânga, sunt socialiste, neomarxiste sau neocomuniste şi toate, dar absolut toate, umflă statul până plezneşte şi dau privilegii nenumărate şi ajutoare sociale celor care sunt angajaţi la stat, cineva trebuie să apere şi sectorul privat şi nu poţi apăra din tribună, trebuie să intri în arenă şi să joci. Deci, disperarea m-a făcut să încerc să lupt pentru interesele economiei româneşti şi ale sectorului privat. Ce mă recomandă? Ce-l recomandă şi pe Donald Trump. Experienţa de om de afaceri care timp de 30 de ani, cu bune şi cu rele, controversat, dar a reuşit să supravieţuiască tuturor problemelor, ştie să conducă o societate şi este cel mai calificat dintre toţi să conducă o ţară pentru că şi o ţară se conduce după următorul principiu: trebuie să faci profit ţara ta şi pentru cetăţenii ei şi profitul se face prin negocieri şi prin relaţii economice şi printr-o economie puternică bazată pe un sector privat puternic.
Monica Mihai: Proiectul dumneavoastră de ţară pe care l-aţi propus este unul capitalist aproape întru totul. Voiam să vă întreb cum veţi pune în aplicare tot ceea ce aţi scris aici în programul electoral, având în vedere că clasele din România este puţin probabil să vă voteze în contextul dat, adică susţinerea puternică a sectorului privat, salariul minim stabilit prin negocieri între patronate, eliminarea privilegiilor aristocraţiei bugetare, anularea tuturor ajutoarelor sociale pentru persoanele apte de muncă?
Viorel Cataramă: Da, ce e cu asta?
Monica Mihai: Sunt nişte propuneri destul de radicale poate pentru…
Ion Cristoiu: Păi, cine vă votează?
Monica Mihai: Cine vă votează, asta este…
Ion Cristoiu: Nu în sensul negativ, în sensul…
Viorel Cataramă: Păi hai să luăm, maestre Cristoiu, avem două milioane de pensionari cu pensia sub 1000 de lei. Principalul punct al programului nostru este pensia minimă, legată de salariul minim, 80% dar nu mai puţin de 1000 de lei. Sunt două milioane de pensionari care au pensia minimă sub 1000 de lei. Între 650 şi 950. Noi legăm pensiile de salarii, adică în momentul în care creşte salariul minim creşte automat şi pensia. O dată, doi, sunt patru milioane de angajaţi în sectorul privat din România care au salarii de patru ori mai mici decât cei care sunt angajaţi la stat şi care consideră asta o mare nedreptate şi e firesc să fie aşa pentru că sectorul privat este singurul sector care alimentează cu impozite şi taxe, prin munca lor, pe cei care primesc avantaje nemeritate. Deci doi şi cu patru fac şase milioane de români. Mai sunt cinci milioane de români în diaspora care toţi muncesc de dimineaţă până seara, oameni care au plecat din România pentru că munca lor nu a fost apreciată. Am ajuns la unsprezece milioane, contra, domnul maestru Cristoiu, contra a patru milioane de bugetari, adică 1,5 milioane angajaţi la stat plus familiile, rudele, amantele şi prietenii.
Ion Cristoiu: Reformulăm întrebarea. Chestiunea… ştiu foarte bine, v-am citit şi eu programul, sunteţi unul, că nu pot sa spun chiar singurul candidat, care aveţi chiar lucruri foarte limpezi din punctul de vedere al proiectului.
Viorel Cataramă: Nu greşiţi, sunt singurul.
E vorba de interesul personal al celor care fac politică. Timp de treizeci de ani oamenii s-au învăţat să stea cu mâna întinsă la stat, oficial, sau să mai şi fure.
Ion Cristoiu: De treizeci de ani avem această chestiune, întrebare, o cunosc foarte bine, de ce totuşi, dumneavoastră aveţi dreptate când spuneţi că ar trebui… de ce totuşi partidele nu au implementat până acum un program de dreapta, măcar un sfert din ce spuneţi dumneavoastră, adică (?) … ele erau proaste şi dumneavoastră sunteţi bun? Vreau ca analize, ce s-a întâmplat 30 de ani?
Viorel Cataramă: E vorba de interesul personal al celor care fac politică. Timp de treizeci de ani oamenii s-au învăţat să stea cu mâna întinsă la stat, oficial, sau să mai şi fure. Şi ei şi familiile lor şi membrii tuturor partidelor s-au angajat la stat şi şi-au dat privilegii. Din 90 până astăzi. Campioni au fost liberalii, domnul Tăriceanu a crescut cu 400 de mii angajaţii la stat, Adrian Năstase la fel, astfel încât, în acest moment, 85% din membrii partidelor politice existente, toate partidele sunt angajaţi la stat şi îşi primesc beneficiile şi fac parte din clasa de mijloc din România, având venituri de patru ori, cinci ori mai mari decât cei de la privat pentru că sunt angajaţi la stat. Păi şi atunci cum să-şi taie ei singuri privilegiile? Îşi împart cei patru… 4,5 milioane de voturi ale bugetarilor şi forţează pe cei care sunt în sectorul privat să meargă în diasporă pentru că dacă avem un sector privat puternic acel sector privat votează o forţă politică de dreapta autentică, nu una care e vopsită. Simplu.
Ion Cristoiu: Asta e o ştire interesată, asta că ei, marea majoritate, clientela partidelor care lucrează la bugetari. Încă o dată, amândoi ştim că totuşi nu reuşeşte să se creeze în România o stare de spirit pro capitalistă. Mă înşel eu? Care să vă voteze pe dumneavoastră. Nu de altceva, nu pe mine.
Viorel Cataramă: Păi dacă nimeni nu o încurajează. Până la apariţia Dreptei Liberale, nimeni nu a vorbit de capitalism pe scena publică din România. Suntem singurul partid care vorbim, suntem singurul care spunem că tăiem toate privilegiile aristocraţiei bugetare şi concediem 500 de mii de bugetari suntem singurul partid care spunem cum vom creşte salariile în mod natural în sectorul privat, cum vom dezvolta economia. Păi atunci oamenii au fost disperaţi foarte mulţi ani pentru că cei care erau anti-PSD se vopseau în culorile dreptei. Spuneau că, dacă sunt anti-PSD, ei sunt de dreapta. Şi astăzi de fapt îl auzim pe Ludovic Orban spunând că e de dreapta. Dar dacă te uiţi la programul lui este identic dacă nu mai rău decât al PSD-ului pentru că nu au curaj să-şi taie propriile privilegii. Vorbesc frumos, că sunt parteneri ai sectorului privat, dar trag în sectorul privat, îl controlează, îl amendează, îl distrug, îi alungă din ţară pentru că nu au nevoie de un sector privat puternic, ei sunt exponenţii globalizării. Ei vor globalizare, globalizare înseamnă să te deschizi la importuri, la împrumuturi, să fi dependent de străinătate şi să accepţi în interiorul ţării rezultatele globalizării care sunt la fel de rele ca şi rezultatele din comunism. Adică monopoluri şi pe cale de consecinţă lipsirea cetăţenilor de anumite libertăţi fundamentale.
Ion Cristoiu: În 1990-1991, dumneavoastră eraţi şi sunteţi un brav om politic, era o spaimă de spune cuvântul patron, mai ţineţi minte? Spuneam investitor. Acum aveţi curajul să spuneţi că sunteţi patron?
Viorel Cataramă: Dar cum să nu, eu am spus tot timpul…
Ion Cristoiu: În 90 nu erai, erau investitor, nu ţineţi minte?
Viorel Cataramă: Nu, nu. Nu.
Ion Cristoiu: Nu dumneavoastră, erau anumiţi…
Viorel Cataramă: Deci, de 30 de ani, domnule Cristoiu, clasa politică socialistă alimentează această idee că cei care lucrează în sectorul privat, fiind proprietari, acţionari şi aşa mai departe sunt elemente negative care fură, fac evaziune fiscală şi aşa mai departe şi în mentalul colectiv, până astăzi, lumea spune da, suntem partenerii sectorului privat în general, dar când vorbim de un om de afaceri să intre în scena publică, imediat e controversat, are probleme, cutare şi aşa mai departe. Deci, prin urmare, la nivel declarativ, cu toţii susţinem sectorul privat, dar în fapt, în tot ce adoptăm în parlament, prin codul fiscal, prin creşterea aristocraţiei bugetare, prin măsurile întreprinse de diverse instituţii şi ministere lovim cât putem de mult în sectorul privat.
Ion Cristoiu: În 1990, 1991, 1992 explica spaima faţă de patron prin conotaţiile negative din perioada comunistă ale cuvântului patron. Patronul era exact ce ziceţi dumneavoastră acum, adică era chiabur, gras, exploatator, bea sângele poporului, nu, pe bune. Dar acum au trecut 30 de ani, au venit numeroase generaţii, de ce rămâne în continuare cuvântul patron, cum spuneţi dumneavoastră, în imaginea publică…?
Viorel Cataramă: Pentru că s-a transformat, întrucât salariile din sectorul privat sunt de patru ori mai mici decât la stat, se arată cu degetul către patroni că ei nu dau, că îşi bagă banii în buzunar, că din cauza asta n-au oamenii, sectorul privat, salarii mai mari pentru că patronii sunt hrăpăreţi. Asta e simplu.
Ion Cristoiu: Păi şi de ce dumneavoastră, patronii, sunteţi controversaţi şi bugetarii nu? Ca imagine publică mă preocupă, nu v-a preocupat asta? Eu nu am auzit un ziar lăudând un patron. Uite, spuneţi-mi, presa de ce nu zice ce bun e patronul cutare?
Viorel Cataramă: Uite, eu îmi aduc aminte că atunci când conduceaţi cu mare succes Evenimentul Zilei dumneavoastră lăudaţi reprezentanţi ai sectorului privat.
Ion Cristoiu: Probabil, eram inconştient. Bun, dar sunteţi de acord că e o stare de spirit pe care noi nu reuşim să o dăm peste cap. De ce?
Viorel Cataramă: Pentru că cei care sunt la butoane nu doresc sector privat puternic şi dacă nu ne putem întoarce la anii 90 să-i arătăm cu degetul că sunt chiaburi şi aşa mai departe, acum îi arătăm ”uite, mă, nu vă dau bani de salarii, bagă totul pentru ei, fură” şi aşa mai departe, pentru că în momentul în care ai interesul să ai o aristocraţie bugetară atât de puternică şi umflată de privilegii, nu poţi avea asta decât dacă sectorul privat e slab. În momentul în care sectorul privat începe să crească, atunci el se încolonează în spatele unui partid cu adevărat de dreapta. Cum e partidul Republican în Statele Unite, cum e partidul Conservator în Anglia, cum e partidul Liberal în Australia, Liberal-democraţii în Japonia, Creştin-Liberalii în Chile şi aşa mai departe. Deci, dacă ei vor să-şi continue şi să-şi menţină privilegiile trebuie întotdeauna să arate către sectorul privat că este ceva incorect, în neregulă şi uşor, uşor venim cu teorii, uitaţi că în ultimul timp, în baza globalizării venim şi spunem, trebuie să începem să facem analizări că nu merge, începem să luăm nişte măsuri restrictive pentru unii care nu plătesc taxe la bugetul statului, trebuie să luăm măsuri, deci, trebuie să îi pedepseşti pe ăia care muncesc, singurii care muncesc cu profit şi care alimentează cu bani bugetul statului. Sigur că cu cât banii la sectorul privat sunt mai puţini, cu atât împrumuturile sunt mai mari şi avem suficiente exemple. Dar asta nu contează, nu-i aşa, că până intră România în incapacitate de plată, aceste generaţii de politicieni îşi împart cele patru, cinci milioane de voturi ale bugetarilor, iar cei care sunt în sectorul privat, diaspora şi în România sunt descurajaţi pe toate căile şi mijloacele să voteze. Asta e propaganda globalistă, noi suntem singurul partid care milităm pentru stat naţiune, România stat-naţiune.
Monica Mihai: Aţi vorbit despre concedierea a 25% dintre funcţionarii de stat, adică…
Viorel Cataramă: Disponibilizarea şi relocarea lor în sectorul privat.
Monica Mihai: Cum aveţi de gând să implementaţi acest lucru pentru că 500 de mii de locuri de muncă este greu de crezut că vor apărea peste noapte în sectorul privat?
Viorel Cataramă: Sunt astăzi. 500 de mii de locuri de muncă. Doamnă, noi astăzi aducem asiatici, srilankezi, pakistanezi şi statul român îi plăteşte cu 1000 de euro. 1000 de euro.
Nu mai există forţă de muncă pentru că producătorii români nu mai au piaţă de desfacere, nu mai pot vinde la export, nu mai vinde la intern.
Monica Mihai: Da, dar e domeniu diferit, adică îi aduc în construcţii, dar vorbim de funcţionari publici care totuşi au altă specializare, adică…
Viorel Cataramă: Bun. Deci astăzi în România, chiar venind încoace am auzit o ştire, au scos la concurs 200 de posturi şi s-au înscris 40 de oameni pentru că, nu-i aşa, am alungat forţa de muncă din România şi nu mai există forţă de muncă în România. Dar nu mai există forţă de muncă pentru că producătorii români nu mai au piaţă de desfacere, nu mai pot vinde la export, nu mai vinde la intern. Pentru că dacă tu vinzi cu 30% mai scump, de aia nu avem noi roşii româneşti în magazine, cartofi şi aşa mai departe pentru că ce vine din import e cu 30-40% mai ieftin decât produce românul. Şi atunci, sigur degeaba produci dacă nu ai unde să vinzi. Eu vă întreb următorul lucru şi după aia răspund. Timp de 30 de ani cinci milioane de români au fost forţaţi să plece din sectorul privat în străinătate. A interesat pe cineva, a pus cineva vreodată în cazul acestor cinci milioane de români întrebarea pe care mi-o puneţi dumneavoastră mie? Nu. Nu a interesat pe nimeni. Hai, plecaţi, să scăpăm de voi. Eu vă răspund, locurile în economie se creează sprijinind economia, producţia, exporturile şi piaţa internă, cum face Donald Trump în America.
Monica Mihai: Ceea ce propuneţi dumneavoastră nu cred că e un lucru care se poate transforma peste noapte, adică în momentul în care scoateţi 500 de mii de oameni din locurile de muncă pe care le au nu cred că vor apărea în secunda următoare celelalte locuri de muncă.
Viorel Cataramă: Ba da. Sunt locuri de muncă numai să vrei să munceşti. Problema la noi în România este că aproape nimeni nu vrea să muncească, toată lumea stă cu mâna întinsă la stat, acolo vin avantajele, nu? Cu cât bei mai multe cafele, cu cât citeşti mai mult presa online cu cât joci jocuri pe calculator mai mult, cu atât mai multe beneficii primeşti, cu cât lucrezi mai mult în sectorul privat, cu atât primeşti lovituri. Asta este mentalitatea astăzi în România. Vor exista şi există suficiente locuri de muncă prin creşterea activităţii economice dacă oamenii vor să muncească, dacă nu vor să muncească asta e altceva. Noi nu vrem ca vreo persoană aptă de muncă să mai fie sprijinită de stat cu niciun ajutor social. Fie că se cheamă ajutor social direct, fie că este tichet de masă, fie că e voucher de vacanţă nimic. Trebuie ca toată lumea să-şi câştige bunăstarea prin muncă, iar statul să se ocupe numai de persoanele care nu pot muncii, bătrânii, şi v-am spus cu pensiile, copiii, şi o să dezvolt subiectul, şi bolnavii, asta e tot. Restul la muncă, toată lumea. Câştigi din muncă.
Monica Mihai: Aţi vorbit de deficit bugetar 0, cum aveţi de gând să ajungeţi la această performanţă?
Viorel Cataramă: Tăind cheltuielile inutile vă dau un exemplu ca să înţelegem, să înţeleagă şi telespectatorii şi dumneavoastră. Avem astăzi 40 de judeţe, în programul nostru sunt numai 15 judeţe, pe structura aproximativă a Curţilor de Apel. Gândiţi-vă că de aici se disponibilizează 200 de mii de angajaţi. 200 de mii de angajaţi dispărând, direcţia judeţeană de agricultură, direcţia judeţeană de sănătate, direcţia judeţeană de stat degeaba, direcţia judeţeană, direcţia judeţeană. 200 de mii de oameni se disponibilizează numai de aici. Doamnă, astăzi, vă dau un exemplu, Bistriţa Năsăud. Primăria Bistriţa Năsăud avea în 1989 90 de angajaţi. Astăzi are 1480. Au apărut telefoanele mobile, internetul, calculatoarele şi noi am crescut de 14 ori. Ca să înţelegem ce se întâmplă astăzi în România. este o dramă absolută, oamenii sunt atât de mulţi încât nu au ce face. Funcţionarii, unii funcţionari, nu spun toţi, nu au de lucru, se plictisesc şi sunt umflaţi de beneficii. Deci 200 de mii de oameni pleacă în sectorul privat şi muncesc, să lucreze, îşi fac firme, că sunt deştepţi, nu-i aşa? Pentru că statul va încuraja sectorul privat şi producţia, îşi fac firme, se angajează, îşi găsesc activităţi. Dacă vrei poţi, problema e să vrei. Că dacă nu vrei, nu poţi.
Monica Mihai: Cum veţi implementa toate aceste lucruri cu un guvern potrivnic, pentru că dacă veţi ajunge preşedinte nu este garantat că veţi avea un guvern care să vă susţină ideile şi programul.
Viorel Cataramă: Voi lupta pe viaţă şi pe moarte, aşa cum face Boris Johnson aşa cum face Netanyahu în Israel şi voi organiza alegeri anticipate până când se va constitui un guvern care sprijină programul politic al preşedintelui. În acele ţări nu există preşedinte ales de popor. La noi, avem un preşedinte ales de popor. Sigur că niciunul dintre contracandidaţii mei nu au program. Că ei spun, toată lumea spune că preşedintele nu are niciun fel de posibilitate de a influenţa politica economică, i s-au luat atribuţiuni, vrăjeală. Nici vorbă de aşa ceva. Preşedintele are toate armele şi eu vă spun cum aş face eu. Prima vacantare a postului de prim-ministru, indiferent cu ce propunere vin partidele, dacă acel om nu împărtăşeşte programul meu politic pe care l-aţi citit dumneavoastră aici nu-l numesc şi numesc o persoană care-mi împărtăşeşte programul politic. N-are decât Parlamentul să-l respingă o dată şi de două ori, după care organizez alegeri anticipate, fac alegeri anticipate şi de două ori într-un an. Care e problema? Până când pot să nominalizez un prim-ministru care este ataşat programului meu politic, pentru că dacă 7-8 milioane de români te votează preşedinte pe baza unui program, tu trebuie să lupţi ca să pui în aplicare acel program. Că alţii până acum, timp de 30 de ani, n-au făcut-o e o altă chestiune. Modelul meu e Donald Trump, e Boris Johnson care luptă pe viaţă şi pe moarte cu socialiştii, cu globaliştii ca să-şi impună programul politic, da? În Anglia, unde discutăm de patria democraţiei a suspendat Parlamentul organizează alegeri anticipate, nu s-a lăsat până nu a organizat alegeri anticipate. Luni i-au respins proiectul, marţi i l-au votat. Asta înseamnă să lupţi pentru programul tău. Aşa voi face eu. Şi vă spun eu, la cât sunt de laşi, şi la cât nu vor să renunţe la privilegii, din a doua încercare votează şi o păpuşă gonflabilă Parlamentul.
Ion Cristoiu: Domnul Cataramă, vă ştiu din anii 90, dar deja nu mai am firul evoluţiei dumneavoastră în calitate de om de afaceri. Facem o scurtă recapitulare. Nu mai ţin minte, de ce nu sunteţi miliardar? O să spună votanţii dumneavoastră.
Viorel Cataramă: Dar ce sunt?
Ion Cristoiu: Nu ştiu, sunteţi miliardar?
Viorel Cataramă: Sunt rupt în fund sau cum?
Ion Cristoiu: Nu, păi sunteţi miliardar? Vă întreb?
Viorel Cataramă: Sunt om de afaceri din 90 până astăzi, cu afaceri solide în domeniul producţiei, cu sute şi mii de angajaţi, tot timpul am figurat în top 300 sau top 500 cu mai mulţi sau mai puţini bani, deci, domnule Cristoiu…
Ion Cristoiu: N-am vrut să vă jignesc…
Viorel Cataramă: Nu, staţi puţin, că nu e o jignire, Doamne fereşte
Ion Cristoiu: Eu, de exemplu, nu sunt miliardar şi nu mă simt deloc complexat.
Viorel Cataramă: Doamne fereşte, nu sunt, altceva vreau să spun. Nici vorbă, eu nu mă duc în politică pentru salariu de preşedinte, veniturile mele personale sunt oricum peste orice salariu mi-ar putea da statul român. Eu în acest moment lupt în arena politică pentru că sectorul privat moare, pentru că exporturile mor şi pentru că România se desface şi se deschide către importuri şi împrumuturi şi asta înseamnă moartea României lentă dar sigură.
Ion Cristoiu: Două întrebări. A fost vreun moment în acest destin postdecembrist când aţi fost pe marginea prăpastiei din punct de vedere economic?
Viorel Cataramă: Nu.
Ion Cristoiu: Trump a fost, dacă nu mă înşel, un moment din ăsta în care a trebuit să vă revigoraţi, şi de ce dacă a fost? Un moment greu, hai să spunem.
Viorel Cataramă: Da, au fost momente grele, multe.
Ion Cristoiu: Care a fost cauza momentului ăla greu? Legislaţia…
Viorel Cataramă: În acest moment e un moment greu, astăzi e un moment foarte greu. Situaţia economică, politica dusă de statul socialist care distruge sectorul privat şi exportul.
Ion Cristoiu: Care e principala problemă a dumneavoastră în calitate de capitalist?
Viorel Cataramă: Că sunt în pericol să închid unităţile de producţie.
Ion Cristoiu: De ce?
Viorel Cataramă: Pentru că nu mai am unde să vând.
Ion Cristoiu: Păi şi ce nu mai cumpără românii mobilă?
Viorel Cataramă: Da, dar cumpără importuri cu 40% mai ieftine.
În ultimii trei ani au crescut salariile din pix da, prin decizii ale guvernului. Consecinţa creşterii salariilor este creşterea preţului la energie, la materii prime, la utilităţi, la tot. În final, peste trei ani, preţurile sunt cu 30 de procente mai mari
Ion Cristoiu: Uitaţi, asta e o problemă.
Viorel Cataramă: Păi v-am explicat, e aceeaşi situaţie cu roşiile sau cartofii.
Ion Cristoiu: Dumneavoastră aţi explicat în calitate de politician, dar eu v-am întrebat în calitate de…
Viorel Cataramă: Dar eu vă spun ca om de afaceri. Domnule Cristoiu, în ultimii trei ani au crescut salariile din pix da, prin decizii ale guvernului. Consecinţa creşterii salariilor…
Ion Cristoiu: Care au crescut şi la privat că cauza salariului minim.
Viorel Cataramă: Consecinţa înseamnă creşterea preţului la energie, la materii prime, la utilităţi, la tot. În final, peste trei ani, preţurile sunt cu 30 de procente mai mari. Sunt statistici oficiale. Însă avem o singură marfă care e foarte ieftină şi anume se cheamă euro, care a rămas constant acelaşi timp de trei ani. Asta înseamnă că exporturile mele sunt mai scumpe acum cu 30 de procente şi nimeni nu-mi plăteşte 30 de procente în plus, iar eu nu am profit la export mai mare de 5, 6, 10%, nu mai pot să export că nu mai am marjă, iar la intern, dacă vreau să vând mobila cu 30 de procente mai mult decât o vindeam acum trei ani, mă tamponează importurile care sunt cu 40% mai ieftine şi nu mai pot să vând nici la intern. Din cauza asta.
Ion Cristoiu: De ce? La ei este mai ieftină forţa de muncă? Acolo de unde vine. De ce importurile… o mobilă de import e mai ieftină decât… la aceeaşi calitate, explicaţi-mi şi mie?
Viorel Cataramă: Păi vă explic dându-vă un citat din Donald Trump la Davos. Ce-a spus Donald Trump la Davos, „europenilor, noi putem face mâine un dolar 1,5 euro, dar noi nu facem asta pentru că ţinem un dolar slab ca să facem exporturi şi să blocăm importurile” şi în baza acestei teorii America a relansat economic, la fel a făcut Turcia, acum trei ani un euro era 2,5 lire astăzi e 7-8. Turcia bubuie economic pentru că şi-a crescut exporturile şi are aproape zero importuri. Deci, ce vreau să vă spun eu dumneavoastră domnule Cristoiu este că în momentul în care tu creezi în ţara ta condiţii să blochezi activitatea economică…
Ion Cristoiu: Deci euro e ţinut la noi sub preţ?
Viorel Cataramă: Datorită intervenţiei Băncii Naţionale care susţine… pe zi ce trece presa spune „domnule sunt tot mai puţine exporturi, tot mai multe importuri”, vine Banca Naţională şi pompează bani ca să nu cumva, vezi Doamne, să-i supărăm pe cei care deţin carteluri bancare în România sau monopoluri în domeniul combustibilului, gazului şi energiei. Şi atunci ajungem la un rezultat excepţional pe înţelesul tuturor, de ce avem noi astăzi, patru milioane de români dobânzi bancare cu două-trei procente mai mari decât media europeană? Pentru că se permite existenţa cartelurilor bancare în România. Cine o permite? Toată clasa politică în frunte cu Banca Naţională. Ca să înţelegeţi despre ce e vorba, foarte puţine momente când parlamentul votează în unanimitate. Una din aceste decizii a fost nominalizarea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale. Aici s-a dovedit că toţi sunt socialişti şi globalişti. Când au votat în unanimitate o instituţie care distruge economia românească şi sectorul privat şi exporturile şi încurajează monopolurile şi cartelurile bancare. Asta este rezultatul unei astfel de politici pentru că nu ar trebui să existe niciun fel de justificare pentru ca patru milioane de români să plătească dobânzi mai mari decât în Europa. Şi asta este o statistică. Nu este niciun fel de justificare ca toţi românii să plătească preţul la gaz, la energie şi la combustibili mai mult decât se plăteşte în Europa. Asta este primul rezultat al globalizării. Domnule Cristoiu, acum 100 de ani Carl Marx a scos pe piaţă capitalul. Principiile din capital au fost foarte atrăgătoare pentru foarte mulţi oameni, sunau frumos. Consecinţa principiilor socialiste a fost comunismul, o dramă pentru multe ţări şi popoare. Astăzi, în anii 80, hai să ne întoarcem puţin, Ronald Reagan şi Margaret Thatcher au scos pe piaţă în condiţiile în care se prefigura deja căderea cortinei de fier conceptul de globalizare care, însemna atunci, nişte principii excepţionale. Libera circulaţie a forţei de muncă, a mărfurilor şi liberalizarea pieţelor financiare. Această teorie frumoasă se transformă astăzi, pe zi ce trece, într-o catastrofă de dimensiunile comunismului. Ce înseamnă asta, că peste câţiva ani, ca urmare a acestui fenomen, noi vom avea, dacă discutăm la nivel de media, vom avea online numai Facebook şi Google fără niciun fel de competiţie. Şi atunci, pe dumneavoastră vă acceptă că sunteţi maestru, pe mine mă dă afară că sunt capitalist şi vreau România stat-naţiune. Şi eu nu am unde să mă duc, nu mai am competiţie. Trebuie să înţelegeţi de ce. Donald Trump este atacat de Wall Street şi de marile companii americane. Pot să înţeleg de ce îl atacă Hollywood-ul dar nu pot să înţeleg de ce îl atacă marile companii. De ce? Pentru că el se opune monopolurilor, nu vrea să lase nici pe Facebook şi nici pe Google, chiar dacă sunt societăţi americane, să deţină monopol mondial pentru că după aia îl termină şi pe el. de aia el luptă şi cu Google şi cu Facebook şi cu alte mari concerne care visează să deţină monopolul în cât mai multe ţări din lume şi el spune „nu domnule, pentru că America era să o păţească”. A fost socialistul Obama care a deschis piaţa americană către importuri am început să avem şomaj americanii nu mai aveau de lucru, economia se prăbuşea, ia stai, stop, terminăm noi cu globalizarea şi venim cu conceptul Statele Unite e stat-naţiune. Asta este speranţa mea că dacă nu începea acolo degeaba vorbeam eu aici cu dumneavoastră despre stat-naţiune, numai că sunt câteva ţări în lume care se luptă pe viaţă şi pe moarte cu globaliştii ca să menţină un puternic sector economic. Şi ca să venim în Europa, trebuie să înţelegem de ce Polonia, Cehia şi Ungaria sunt atât de puternice, atât de forţoase. Pentru că timp de 30 de ani sau la început acum 30 de ani au avut conducători cu vederi capitaliste, Vaclav Havel care venea… Lech Walesa care ura socialismul. Noi am avut ghinionul să fin îndreptaţi către un socialism cu faţă umană care s-a transformat în ce s-a transformat. Aceste trei ţări şi-au protejat capitalul autohton şi economia, şi-au blocat pe cât posibil importurile şi au crescut exporturile. În Polonia e aproape imposibil să vinzi, dar din Polonia vine foarte multă marfă, mult mai ieftină decât în România. Aceste trei ţări, crescându-şi sectorul privat, economia şi exporturile, sunt independente, nu sunt dependente, nu au împrumuturi, nu depind de importuri şi atunci, ca şi Turcia, poate să bată cu pumnul în masă ca să-şi apere interesele, bunăoară preşedintele Poloniei s-a dus la Donald Trump, a negociat şi a obţinut ridicarea vizelor, iar al nostru preşedinte pentru că noi suntem rupţi în fund a obţinut o şapcă de doi bani. De ce Turcia îşi permite să sfideze Uniunea Europeană inclusiv Statele Unite în acest moment? Pentru că şi-a întărit economia atât de puternic încât nu mai este dependentă de nimeni. Este puternică.
Ion Cristoiu: Economia capitalistă, e importantă această precizare.
Viorel Cataramă: Da. Economia capitalistă. Toţi despre care vorbesc şi-au crescut sectorul privat capitalismul propriu şi sunt puternici. Şi atunci pot să vină la masă şi să spună, domnule, stai puţin, interesul meu, al României, este următorul. Mă duc înapoi. Donald Trump a spus, băi românilor, ştii ce ia las-o mai uşor cu licenţa 5G pentru China sigur, e partenerul nostru. Ai noştri ce-au spus, da, să trăiţi, am înţeles, aşa facem. Păi nu, te duci şi spui, domnule, dacă eu renunţ la licenţa 5G, România pierde 100 de milioane sau 100 de miliarde. Dă-mi o compensaţie să câştig 101 miliarde şi atunci o facă, dacă nu, o fac cu el. Păi nu poţi să-mi ceri mie să pierd bani numai pentru că sunt prieten cu tine, maestre.
Ion Cristoiu: Am înţeles.
Viorel Cataramă: Deci noi trebuie să negociem o economie puternică în aşa fel încât să ne ducem în toate ţările din lume, să vindem produsele româneşti cât mai mult şi să facem profit pentru România.
Ion Cristoiu: Dumneavoastră capitaliştii de ce nu reprezentaţi o forţă? De ce bugetarii impun presă, preşedinte, premier şi dumneavoastră nu impuneţi? Dumneavoastră, vorbiţi în numele lor?
Viorel Cataramă: Păi eu încerc acum să impun. Nu vedeţi că nu reuşesc să vă conving nici pe dumneavoastră?
Ion Cristoiu: Păi, nu. Pe mine m-aţi convins, e vorba de oamenii care sunt în spatele dumneavoastră, da? ştiu, aceste probleme de care spuneţi dumneavoastră chiar sunt reale, cunosc… De ce nu reuşiţi de 30 de ani dumneavoastră, capitaliştii, să vă uniţi, nu ştiu, să faceţi grevă, spuneţi de ce?
Viorel Cataramă: Pentru că socialiştii care conduc de 30 de ani au găsit toate mijloacele să ne slăbească aşa cum au găsit şi sindicatele păi ce, există sindicate cu adevărat serioase şi puternice azi?
Ion Cristoiu: Nu. Nu mai sunt, asta am observat.
Actualitate
Puya, nervos după ce i-a fost întrerupt concertul pentru un fan urcat pe un stâlp: „Ești de la Poliție? Treaba lui dacă vrea să stea acolo”
Un moment tensionat
din timpul unui concert susținut de Puya a ajuns viral pe TikTok. Artistul a
fost rugat să oprească show-ul şi să convingă un spectator cocoţat pe un stâlp
să coboare, însă reacția rapperului nu a fost cea așteptată.
Incidentul a avut loc sâmbătă, 4 iulie, în timpul concertui susținut de Puya în cadrul evenimentelor organizate cu prilejul Zilelor Orașului Ghimbav, județul Brașov.
Imaginile, surprinse
în timpul show-lui lui Puya, au fost publicate pe TikTok și îl arată pe
artist în timp ce un bărbat din apropierea scenei îi tot face semn din mâini să
întrerupă muzica. Iniţial, artistul se întrerupe şi se apropie de cel care îi
solicitase asta, încercând să afle ce se întâmplă.
Puya, chemat la marginea scenei. FOTO: captură video
Însă, imediat ce află ce
anume vrea spectatotul de la el, adică să convingă un un fan cocoţat pe un
stâlp să coboare de acolo, rapperul se enervează.
„Ești de la poliție? De la scenă? Păi, și îmi
oprești mie concertul ca să îi spun ăluia să se dea jos de pe stâlp? Ferească
Dumnezeu!
Băi, fraților, hai ca
să înțelegeți: aici, când se suie lumea pe scenă, face un spectacol. Mă oprești
din spectacol… este treaba lui dacă vrea să stea acolo”, se aude Puya
comentând.
Scena surprinsă în
videoclipul devenit viral a generat reacții diferite în rândul celor care au
urmărit imaginile. O parte dintre cei care au comentat i-au dat dreptate lui
Puya, considerând că nu era rolul lui să oprească un concert pentru a rezolva
problema unui spectator, în timp ce alții au susținut că ar trebui ca siguranţa
spectatorilor să fie prioritară pentru organizatori şi artişti.
În ciuda criticilor, Puya,
pe numele său real Dragoș Gărdescu, este unul dintre cei mai cunoscuți rapperi
români și unul dintre artiștii care au pus bazele scenei hip-hop autohtone.
El a devenit cunoscut
în special ca membru al trupei La Familia, care a avut un rol important în
dezvoltarea rapului românesc. După perioada La Familia, Puya a continuat pe
cont propriu și a lansat numeroase piese care au ajuns cunoscute publicului
larg.
Stilul său combină
rapul de stradă cu teme sociale, povești personale și influențe mai comerciale,
iar printre piesele sale cele mai cunoscute se numără „Undeva-n Balkani”,
„Change” și „Americandrim”.
Un semn că artistul
are încă mulţi fani şi este apreciat este faptul că şi în 2026 Puya se află pe
lista artiștilor români care vor urca pe scena Festivalului Beach, Please!,
eveniment dedicat în special zonei hip-hop, rap și muzicii urbane.
Actualitate
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
O tânără din Statele Unite, care plănuia să renoveze complet o casă colonială construită în 1905, și-a schimbat radical planurile după ce a descoperit o scară ascunsă, veche de peste un secol. Folosită odinioară de personalul locuinței, aceasta a convins-o să renunțe, cel puțin deocamdată, la demolările pe care le avea în vedere.
Casa veche de 120 de ani care ascundea un detaliu istoric foto:captura tiktok
Nina Becht, în vârstă de 27 de ani, și-a documentat prima săptămână în casa veche de 120 de ani într-un videoclip publicat pe TikTok, care a devenit viral în rândul proprietarilor de locuințe istorice.
La momentul cumpărării imobilului, Becht și soțul ei aveau în vedere un proiect de renovare de amploare. Planul prevedea unirea sufrageriei, bucătăriei și a camerei de serviciu într-o singură bucătărie spațioasă, precum și combinarea mai multor dormitoare pentru a crea un dormitor matrimonial mai mare, potrivit People.
„Când am cumpărat casa, intenționam să începem imediat o renovare mult mai amplă”, a declarat Nina Becht pentru People.
Casa și-a spus propria poveste
Totul s-a schimbat însă imediat după mutare. În loc să înceapă demolările, tânăra și-a petrecut prima săptămână curățând geamurile, transportând cutii și explorând fiecare încăpere.
Pe măsură ce locuiau în casă, cei doi au început să descopere numeroase detalii originale care rezistaseră mai bine de un secol. „Sincer, schimbarea de perspectivă a venit aproape imediat ce am intrat și am început să locuim aici. Pe măsură ce făceam curățenie și începeam să trăim cu adevărat în casă, descopeream tot mai multe detalii originale care supraviețuiseră mai bine de un secol”, a spus ea.
Scara ascunsă care i-a făcut să renunțe la demolare
Momentul decisiv a venit odată cu descoperirea unei scări ascunse, amplasată lângă bucătărie. În urmă cu peste 100 de ani, aceasta era utilizată în principal de personalul care lucra în locuință.
„Extinderea bucătăriei, așa cum plănuiserăm, ar însemna, cel mai probabil, eliminarea acelei scări. Nu am putut să o distrug. Discuția despre demolarea ei m-a făcut să realizez că unele elemente merită apreciate înainte de a fi schimbate pentru totdeauna”, a explicat Becht.
În prezent, Nina Becht spune că încearcă să găsească un echilibru între confortul unei locuințe moderne și păstrarea identității istorice a casei.
Tânăra mărturisește că avea și o altă idee preconcepută despre viața într-o casă veche de peste un secol.
„Mă așteptam ca locuința să pară puțin bântuită. Dar este surprinzător de luminoasă, caldă și plină de viață, așa că nu am simțit nici măcar o clipă vreo atmosferă ciudată”, a spus ea.
Deși proiectul de renovare a fost regândit, Becht afirmă că nu exclude posibilitatea extinderii bucătăriei în viitor, deoarece atât ea, cât și soțul ei, sunt pasionați de gătit și le place să primească prieteni și rude.
Totuși, după numai o săptămână petrecută în locuință, anumite idei au fost deja abandonate.
„Inițial vorbeam despre transformarea casei într-un spațiu complet deschis, dar acum nu-mi mai pot imagina să renunț la sufragerie”, a declarat ea.
Actualitate
Chinezii promovează ideea că „energia verde” va rămâne determinată în dinamica pieței. China la zi
În
materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a
unui interviu publicat în presa chineză, care analizează evoluția politicilor
climatice globale și tensiunea tot mai vizibilă dintre tranziția energetică și
securitatea energetică, pe fondul revenirii Președintelui Trump la Casa Albă,
al crizelor geopolitice și al expansiunii inteligenței artificiale.
Foto: Kelly Sims Gallagher, cercetătoare americană specializată în politici climatice și energetice
Cercetătoarea
americană Kelly Sims Gallagher susține că, în pofida volatilității politice,
expansiunea energiei curate este determinată într-o măsură tot mai mare de
mecanismele pieței și de opțiunile consumatorilor, mai degrabă decât de
alternanța administrațiilor politice. În același timp, ea identifică domenii de
cooperare climatică mai puțin afectate de tensiunile geopolitice dintre China
și Statele Unite, într-un context global marcat de competiție tehnologică și de
fragilizarea multilateralismului.
Redăm în continuare traducerea din
limba chineză a articolului menționat mai sus:
După revenirea Președintelui Donald Trump la Casa
Albă în 2025, politica federală privind clima din Statele Unite a cunoscut din
nou oscilații puternice; de la începutul acestui an, anxietatea legată de
securitatea aprovizionării cu energie, generată de criza iraniană, a readus în
prim-plan tensiunea dintre „independența energetică” și „tranziția energetică”.
Într-un asemenea context marcat de incertitudine, comunitatea internațională se
întreabă dacă acțiunea globală în domeniul climei își pierde direcția.
În același timp, valul accelerat de construcție a
centrelor de date, alimentat de expansiunea inteligenței artificiale, a
întâmpinat opoziție din partea comunităților locale în mai multe regiuni ale
Statelor Unite, iar țările din Sudul Global devin din ce în ce mai atente la
costurile de mediu din spatele progresului tehnologic. Pe fondul acestor
întrebări-cheie, publicația chineză The Paper (www.thepaper.cn) a
realizat recent un interviu cu Kelly Sims Gallagher, decan al Școlii de Drept
și Diplomație Fletcher din cadrul Universității Tufts din Statele Unite și
profesor specializat în politici energetice și de mediu, aflată în China pentru
a participa la Forumul Economic Mondial. Ca specialist de renume internațional
în politici climatice și energetice, fost consilier pe probleme climatice în
guvernul SUA și martor direct al diplomației climatice sino-americane,
Gallagher a studiat îndelung modul în care politicile publice pot stimula
difuzarea tehnologiilor de energie curată și a urmărit timp de peste două
decenii tranziția energetică a Chinei, precum și interacțiunea dintre
politicile climatice ale Chinei și Statelor Unite. În perioada administrației
Obama, ea a fost consilier principal în cadrul Biroului pentru Politici
Științifice și Tehnologice al Casei Albe și consilier principal pentru China în
cadrul Biroului Emisarului Special al Departamentului de Stat al SUA,
participând în mod direct la negocierile climatice sino-americane din jurul
adoptării Acordului de la Paris.
În cadrul interviului, Gallagher a analizat
evoluția politicilor globale de răspuns la criza climatică începând din anii
1990, de când IPCC (Panelul Interguvernamental privind Schimbările Climatice al
ONU) a confirmat că schimbările climatice sunt cauzate de activitatea umană, și
a afirmat că impactul actual al schimbărilor climatice „se manifestă mai rapid
și mai intens decât anticipaseră inițial oamenii de știință”. Ea consideră că,
deși administrația Trump încearcă să inverseze moștenirea politicilor verzi ale
administrației Biden, expansiunea energiei curate în Statele Unite este
determinată în mare măsură de forțele pieței, susținând că „forțele pieței au
depășit rezistența politică”. În același timp, în contextul intensificării
tensiunilor geopolitice, crizele de securitate energetică pot determina pe
termen scurt o revenire parțială la cărbune, dar pot, în mod paradoxal, să
accelereze tranziția către surse locale de energie curată.
„Am fost, de fapt, avertizați”
The Paper: Din
anii ’90 până în prezent, ce parcurs a avut lumea în răspunsul la criza
climatică?
Gallagher: Când
eram studentă la începutul anilor ’90, m-am interesat de problema schimbărilor
climatice. La acel moment, foarte puțini oameni acordau atenție acestui
domeniu. În 1995, IPCC a publicat al doilea raport de evaluare, iar eu am mers
la o prezentare la Baltimore. Acea conferință a avut un impact extrem de
important asupra mea. A fost prima dată când IPCC a confirmat că schimbările
climatice observate pot fi atribuite, în mod clar, emisiilor antropice de gaze
cu efect de seră.
În timp ce stăteam acolo și ascultam acele
proiecții, am avut o senzație foarte puternică: am fost, de fapt, avertizați.
Publicul larg fusese deja informat, încă din 1995, într-un mod foarte
convingător, despre aceste realități științifice.
Cele mai multe dintre efectele pe care le vedem
astăzi, de exemplu valurile extreme de căldură din Europa, fuseseră deja
prezise la acel moment. Singurul lucru pe care vreau să-l subliniez este că
impactul schimbărilor climatice de astăzi este mai puternic și a apărut mai
devreme decât au anticipat oamenii de știință. Cu alte cuvinte, schimbările
climatice par să fie mai grave decât se estimase inițial. Consider cu adevărat
că lumea a așteptat prea mult pentru a acționa serios.
The Paper: Din
perspectiva acțiunii politice, cine a performat cel mai bine? Unde se situează
Europa, Statele Unite și China?
Gallagher: Dacă
vorbim despre acțiune, aș acorda cel mai mare credit Europei. În mod real,
Europa a realizat cele mai mari reduceri de emisii. Per ansamblu, emisiile
europene sunt acum cu aproximativ între 35% și 40% mai mici decât în 1990. Este
o reducere semnificativă.
În comparație, Statele Unite au urmat un tipar
diferit: au participat la negocieri, au semnat acorduri, dar apoi, în funcție
de partidul aflat la putere, s-au retras din unele dintre ele. Din acest motiv,
progresul american în reducerea emisiilor a fost mai limitat, deși nu
inexistent. Actualmente, emisiile SUA sunt cu aproximativ între 6% și 10% mai
mici decât în 1990, iar atingerea nivelului maxim al emisiilor de carbon a fost
în jurul anului 2005.
În momentul de față, întreaga lume așteaptă ca
China să atingă nivelului maxim al emisiilor de carbon. Mulți se întreabă dacă
China a atins deja nivelul maxim al emisiilor de carbon sau dacă acestea au
intrat într-o perioadă de stabilizare. Pentru mine însă, o întrebare mai
importantă este ce se va întâmpla după atingerea acestui nivel maxim: va urma
China un traseu similar cu cel al Statelor Unite, cu fluctuații, dar o tendință
general descendentă? Sau va urma mai degrabă modelul european, cu o scădere
rapidă și abruptă după nivelul maxim? Acest lucru va fi esențial.
The Paper: Deși
Europa este adesea considerată un pionier în combaterea schimbărilor climatice,
în ultimii ani, în fața valurilor tot mai frecvente de fenomene extreme,
pregătirea Europei și, mai larg, a lumii occidentale în ceea ce privește „adaptarea
la schimbările climatice” pare insuficientă. De ce?
Gallagher: Este o
întrebare foarte bună și sunt pe deplin de acord cu observația dumneavoastră.
Aproape în fiecare vară călătoresc în Europa și mă surprinde mereu același
lucru: de ce aparatele de aer condiționat nu sunt încă atât de răspândite? De
ce nivelul de pregătire este atât de scăzut? Dar acest lucru nu este exclusiv o
problemă europeană; cred că majoritatea țărilor se confruntă cu situații
similare.
Am câteva explicații. În primul rând, în fazele
timpurii ale politicilor climatice globale a existat o preferință puternică
pentru „atenuarea schimbărilor climatice” (mitigation). Mulți refuzau chiar să
discute despre „adaptarea la schimbările climatice”, considerând că, dacă ne
concentrăm pe modul de adaptare, înseamnă că am eșuat în reducerea emisiilor, o
formă de înfrângere. Și eu, în tinerețe, am avut o astfel de perspectivă.
Ulterior, studenții mei m-au convins că această abordare este limitată:
schimbările climatice se produc deja, iar pe lângă reducerea emisiilor trebuie
să începem și adaptarea la schimbările climatice.
În al doilea rând, se ignoră adesea sinergia dintre
reducere și adaptarea la schimbările climatice. De exemplu, în cazul unor
furtuni sau uragane puternice, dacă o comunitate dispune de surse regenerabile
de energie și sisteme de stocare (cum ar fi panouri fotovoltaice distribuite,
microrețele și baterii), rețeaua electrică se poate restabili rapid, iar
reziliența crește semnificativ. În prezent, multe gospodării din SUA își
instalează panouri solare pe acoperiș și sisteme de stocare.
Sincer vorbind, la nivel global, nu pot indica încă
o țară care să fi implementat perfect politicile de adaptare la schimbările
climatice. Totuși, multe țări în curs de dezvoltare, precum Etiopia, cu emisii
foarte reduse, dar extrem de vulnerabilă la secetă, își concentrează în mod
firesc eforturile mai ales pe adaptare.
„Revenirea la cărbune” versus „pariul pe energia
verde”
The Paper: În
contextul conflictului SUA–Iran și al anxietății privind securitatea energetică,
mulți discută dacă o criză majoră a energiei fosile va accelera tranziția
globală sau va forța unele state să revină la dependența de cărbune. Cum vedeți
această situație?
Gallagher: Sincer,
cred că se vor întâmpla ambele lucruri.
Strâmtoarea Hormuz este un punct strategic esențial
pentru transportul global de petrol și gaze, acest lucru este bine cunoscut. Însă,
memoria colectivă este scurtă: atunci când prețul petrolului scade, oamenii
uită cât de vulnerabili sunt; doar atunci când prețurile cresc brusc sau
aprovizionarea este întreruptă, vulnerabilitatea devine din nou evidentă.
Cu toate acestea, spre deosebire de perioada
Revoluției Islamice din Iran din 1979 și provocările energetice de atunci,
astăzi există alternative reale, competitive din punct de vedere al costurilor:
energia eoliană, solară, hidroenergia, geotermia, bateriile și vehiculele
electrice. În multe cazuri, acestea sunt deja competitive pe piață sau chiar
mai ieftine decât combustibilii fosili. Din acest motiv, pe termen mediu și lung,
acest context va determina multe țări din Asia și Europa să își intensifice
investițiile în tranziția energetică.
Totuși, pe termen foarte scurt, există într-adevăr
riscul creșterii consumului de cărbune. În Asia, de exemplu, China, India,
Indonezia și Vietnam dispun de resurse semnificative de cărbune. În condiții de
presiune energetică, redeschiderea unei centrale pe cărbune deja închise este
adesea mai ușoară și mai ieftină decât construirea unui întreg sistem nou de
energie curată, ceea ce poate fi foarte tentant. În plus, mulți decidenți din
sectorul energetic se tem că integrarea masivă a surselor regenerabile ar putea
destabiliza rețelele electrice. Este un moment delicat, în care totul depinde
de capacitatea guvernelor de a echilibra supraviețuirea pe termen scurt cu
strategia verde pe termen lung.
Foto: Dambad, India: un miner lucrând într-o
mină la suprafață de la periferia orașului. Foto de arhivă: Visual China
The Paper: Dacă ar
fi să evitați acest tip de regres și să sprijiniți o tranziție globală mai
stabilă către energia curată, ce recomandări ați avea pentru state?
Gallagher: Am
considerat întotdeauna că politica energetică nu are niciodată un singur
obiectiv.
Inițial, accentul era pus pe securitatea
energetică. Multe state acordă o importanță majoră și accesibilității
economice, deoarece aceasta afectează direct capacitatea oamenilor de a-și
asigura răcirea, încălzirea și mobilitatea. Ulterior, au apărut și alte obiective:
schimbările climatice, poluarea aerului și poluarea apei. Problema multor țări
este că nu reușesc să echilibreze aceste obiective și nici să elaboreze o
strategie coerentă pe termen lung.
Cred că China a înțeles relativ devreme o
dimensiune importantă: energia curată nu este doar o problemă de mediu, ci și o
oportunitate economică, capabilă să stimuleze creșterea și să creeze locuri de
muncă.
Prin urmare, recomandarea mea este ca toate statele
să adopte o abordare mai integrată a politicii energetice, care să includă
simultan securitatea, costurile, mediul și dezvoltarea economică în
planificarea pe termen lung. Dacă acest lucru este realizat, pe termen lung cea
mai sigură, cea mai economică și cea mai curată cale este combinația dintre
energie curată, stocare și electrificarea transporturilor.
Al doilea mandat al Președintelui Trump: „forțele
pieței au depășit rezistența politică”
The Paper: Cum
evaluați actuala politică energetică și climatică a Statelor Unite în al doilea
mandat al Președintelui Donald Trump?
Gallagher: Ne
aflăm într-o perioadă haotică și plină de contradicții. Președintele Trump reia
în mare parte tiparul primului său mandat, încearcă, prin litigii și ordine
executive, să inverseze reglementările de mediu adoptate de administrațiile
anterioare. La prima vedere, acest lucru pare foarte negativ pentru climă.
Însă, ceea ce este interesant este că, în Statele
Unite, forțele pieței par să fi depășit rezistența politică. Conform
proiecțiilor U.S. Energy Information Administration (EIA) pentru 2026, 93% din
noile capacități de generare a energiei electrice vor proveni din „energie curată
+ stocare”. Este o cifră remarcabilă.
The Paper:
Într-adevăr, chiar și în contextul noilor politici ale administrației Trump,
producția de energie solară din SUA a depășit recent pentru prima dată energia
pe bază de cărbune. Cum interpretați acest fenomen al „pieței care învinge
vântul politic”?
Gallagher: Cel mai
clar exemplu este statul Texas. Texas este unul dintre cele mai „republicane”
state din SUA. Totuși, dispune de o piață electrică complet competitivă, în
care piața alege pur și simplu sursa cea mai ieftină. În prezent, Texas se
numără printre statele americane cu cea mai mare capacitate instalată de
energie eoliană și solară. Acest lucru se întâmplă într-un stat bogat în gaze
naturale și puternic dependent de combustibili fosili, pur și simplu pentru că
tehnologiile verzi au devenit mult mai ieftine, iar piața a favorizat această
opțiune.
Foto: 24 februarie 2025, Andrews, statul
Texas, SUA: vehicule circulând spre est pe autostrada 176, cu turbine eoliene
clar vizibile. Foto de arhivă: Visual China
Și în partea de consum lucrurile se desfășoară
similar. După venirea la putere a Președintelui Trump, creditul fiscal pentru
achiziția de vehicule electrice a fost eliminat, ceea ce a dus inițial la o
scădere a vânzărilor de vehicule electrice. Însă creșterea prețului petrolului,
generată de criza din Strâmtoarea Hormuz, i-a afectat din nou pe consumatorii
americani, ceea ce a determinat o revenire a cererii pentru vehicule electrice.
Forțele pieței și alegerile individuale ale consumatorilor par să depășească
semnalele politice.
The Paper: În
afară de piață, pe care ați menționat-o deja, guvernele statale, companiile și
actorii sociali contribuie de asemenea la tranziția energetică curată din
Statele Unite. Care este cea mai eficientă cale?
Gallagher: În Statele
Unite, unul dintre avantajele unice ale sistemului federal este faptul că
fiecare stat are o autonomie semnificativă în elaborarea politicilor
energetice. Veți observa că multe dintre regiunile cu cea mai rapidă penetrare
a energiei regenerabile nu sunt motivate în primul rând de considerente
„ecologice”.
Luând ca exemplu statele cu resurse abundente de
energie eoliană și solară — Iowa, Dakota de Nord, Dakota de Sud, Texas și
statul meu natal, Colorado, tranziția lor rapidă către energie curată se bazează
în principal pe factori care nu țin de climă:
Primul este piața și infrastructura rețelei.
Piețele electrice competitive tind în mod natural să aleagă sursa de energie cu
cel mai mic cost, iar state precum Texas, care au investit masiv în
infrastructura de rețea, au o capacitate mai mare de a integra și absorbi
aceste surse regenerabile.
Al doilea este logica economică a „statelor
producătoare de energie”. Colorado și alte state similare au fost în trecut
puternic dependente de minerit sau de industria petrolului și gazelor. Fostul
guvernator al Texasului a spus chiar „susținem toate tipurile de energie”.
Pentru aceste regiuni, narațiunea centrală nu este „eliminăm energia veche
pentru climă”, ci „ca regiune producătoare de energie, trebuie să dezvoltăm
toate sursele care pot genera creștere economică”.
Al treilea este aspirația culturală pentru
independență și reziliență. Odată cu creșterea importanței adaptării climatice
și a rezilienței, interesul americanilor pentru „autosuficiență energetică” a
crescut semnificativ. Mulți conservatori, chiar dacă nu sunt interesați de
agenda climatică, cumpără totuși Tesla, instalează panouri solare pe acoperiș
și baterii de stocare, deoarece își doresc o viață independentă de rețeaua
electrică centralizată, un stil de viață „off-grid” flexibil și autonom,
perfect aliniat cu individualismul american.
Al patrulea este beneficiul economic direct la
nivel local. În state agricole precum Iowa, faptul că fermierii pot închiria
terenuri pentru instalarea turbinelor eoliene le oferă un al doilea venit
stabil, ceea ce este extrem de eficient atât politic, cât și economic.
Prin urmare, în multe „state roșii” (cu orientare
republicană), succesul energiei curate nu este construit pe discursul
schimbărilor climatice, ci pe argumente de tip „creștere economică, securitate
energetică, independență individuală și reziliență”. Spre deosebire de „statele
albastre” precum California sau New York, care promovează un discurs centrat pe
protecția mediului, narațiunile sunt diferite, dar rezultatul final este
convergent: o tranziție verde similară.
Se estimează că centrele de date AI se vor
confrunta cu o opoziție locală tot mai puternică
The Paper: Odată
cu valul de inteligență artificială, giganții tehnologici construiesc masiv
centre de date în Statele Unite, ceea ce a generat și o reacție locală
puternică. Cum priviți această opoziție a comunităților?
Gallagher: Mă
aștept ca acest tip de reacție comunitară să devină tot mai frecventă și mai
intensă.
Pentru orice proiect major de infrastructură,
bunele practici presupun consultare extinsă cu comunitatea, crearea de locuri
de muncă locale pe termen lung și creșterea veniturilor fiscale locale, în
beneficiul școlilor și spitalelor. Însă, în momentul de față, cererea pentru
centre de date AI crește atât de rapid încât companiile de tehnologie încearcă
să accelereze procesele și omit adesea aceste etape de consultare. Ca urmare,
atunci când locuitorii descoperă brusc structuri uriașe construite lângă casele
lor, reacția de respingere devine foarte puternică.
The Paper: În
contextul competiției geopolitice tehnologice, cum ar trebui să echilibreze
guvernele locale și companiile tensiunea dintre urgența „cursei pentru
supremație în AI” și capacitatea reală a comunităților?
Gallagher:
Comunitățile locale și autoritățile locale nu se gândesc, în general, la
„competiția geopolitică” sau dacă Statele Unite vor rămâne lider global în AI.
Ele se concentrează pe întrebări foarte practice și locale: câte locuri de
muncă stabile vor fi create? cât vor crește veniturile fiscale? și, pe partea
negativă, dacă proiectul este inestetic, dacă produce zgomot semnificativ,
poluare luminoasă pe timp de noapte și dacă resursele locale de apă și energie
sunt suficiente.
Acest lucru este ceea ce în SUA se numește fenomenul
NIMBY („Not In My Backyard” – „nu în curtea mea”). În era AI, acest
fenomen a evoluat chiar într-o altă formulare: „BANANA” (Build Absolutely
Nothing Anywhere Near Anyone – „să nu se construiască absolut nimic în
apropierea nimănui”).
Dacă fiecare comunitate spune „nu”, atunci nu vei
putea construi centre de date nicăieri.
The Paper: Din
perspectiva întregului ciclu de viață, consumul energetic al AI și amprenta sa
de mediu (inclusiv producția de cipuri, extracția de metale rare, deșeurile
electronice și consumul centrelor de date) ridică îngrijorări majore în țările
din Sudul Global. Acestea consideră că nu beneficiază semnificativ de pe urma
AI, dar suportă o mare parte din costurile de mediu. Cum evaluați impactul
general al AI asupra obiectivelor globale de reducere a emisiilor?
Gallagher: În
acest moment ne aflăm încă în faza foarte timpurie a dezvoltării AI. Cred că,
în timp, algoritmii, cipurile și proiectarea centrelor de date vor deveni
inevitabil mai eficiente prin inovație.
Pe de altă parte, explozia actuală a cererii este
îngrijorătoare. Ea amplifică de fapt tendința deja existentă de „electrificare
a tuturor lucrurilor” la nivel global (transport, încălzire), putem vorbi
despre o „electrificare a informației”. Aproape nimeni nu a anticipat că
această creștere a consumului energetic va fi atât de rapidă și va deveni, în
multe țări, o constrângere fizică majoră pentru dezvoltarea AI.
Îngrijorările țărilor din Sudul Global sunt complet
legitime. Ele au motive întemeiate să fie preocupate.
Foto: 31 mai 2026, ora locală, Sterling,
statul Virginia, SUA – un centru de date Amazon Web Services. Foto de arhivă:
Visual China
Căutarea unor „domenii de cooperare mai puțin
afectate de tensiunile geopolitice” în competiția verde sino-americană
The Paper: În
acest an se împlinesc zece ani de la semnarea Acordului de la Paris. Ați fost
implicată în lucrările din jurul acestui acord. În contextul actualei realități
geopolitice complexe, considerați că mai există domenii specifice sau relativ mai
puțin afectate de tensiunile geopolitice în care China și Statele Unite pot
menține contacte pe tema climei?
Gallagher: Cred cu
adevărat că există încă anumite domenii mai restrânse în care cooperarea poate
fi productivă.
De exemplu, în domeniul adaptării la schimbările
climatice, cele două părți pot face schimb de cunoștințe despre ce tipuri de
măsuri de adaptare funcționează eficient. De asemenea, pot coopera în
sprijinirea altor țări în curs de dezvoltare pentru a realiza o creștere mai
curată, mai puțin intensă în carbon și mai rezilientă.
În plus, dacă China va începe în viitor să
contribuie mai mult la unele fonduri climatice globale, acest lucru ar putea
deveni o formă de sprijin comun sino-american pentru dezvoltarea verde în
cadrul multilateral.
În domeniul tehnologic, China și Statele Unite se
vor afla din ce în ce mai mult într-o poziție de competiție. Totuși, consider
că această competiție nu este neapărat negativă; dimpotrivă, poate fi una
sănătoasă. China deține în prezent un avantaj semnificativ pe multe piețe
globale ale tehnologiilor curate. Știu că în interiorul Chinei concurența este
foarte intensă, dar pe piața internațională China domină în mai multe domenii.
Cred că o anumită presiune competitivă asupra Chinei este benefică. În același
timp, îmi doresc ca și Statele Unite să devină, în viitor, „un concurent
credibil” în domeniul tehnologiilor curate.
Desigur, sub actuala administrație Trump acest
lucru este puțin probabil, dar într-o viitoare administrație americană consider
că, în calitate de cei mai mari doi emițători globali, China și Statele Unite
au responsabilitatea de a explora forme productive de cooperare multilaterală.
Schimbările climatice sunt o problemă colectivă, iar aceste două țări trebuie
să joace un rol de lideri comuni. Forma exactă a acestei cooperări rămâne însă
incertă.
The Paper: Anul
trecut, Statele Unite au lipsit pentru prima dată de la conferința COP, iar
unele state occidentale au considerat că absența unui lider a creat un vid de
direcție. Există și apeluri pentru reformarea mecanismului COP. Care sunt
așteptările dumneavoastră pentru mecanismul COP și guvernanța climatică
multilaterală în următorii ani?
Gallagher: Este
adevărat că impulsul COP s-a diminuat vizibil, dar nu trebuie să renunțăm la
acest proces. Ne apropiem de „al doilea bilanț global” (Global Stocktake) în
cadrul Acordului de la Paris. Acest mecanism ne permite să evaluăm colectiv:
cât progres am făcut și cât mai avem de parcurs.
Chiar dacă în ultimii doi-trei ani, în absența
Statelor Unite, este dificil să vedem la COP obiective noi extrem de
ambițioase, iar unele progrese majore vor avea loc mai degrabă la nivel
național și de piață (de exemplu, ajustări ale politicilor energetice în urma
crizelor geopolitice), COP rămâne aproape singurul mecanism internațional cu
participare largă și aproape universală. Este esențial să menținem funcțional
acest mecanism și să-i consolidăm reziliența instituțională, deoarece el va
rămâne indispensabil eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice.
Sursa: aici.
Material
realizat de Diana Ghinea, cercetătoare la Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR) al FUMN „Mircea Malița”.
Puya, nervos după ce i-a fost întrerupt concertul pentru un fan urcat pe un stâlp: „Ești de la Poliție? Treaba lui dacă vrea să stea acolo”
Un moment tensionat din timpul unui concert susținut de Puya a ajuns viral pe TikTok. Artistul a fost rugat să...
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
O tânără din Statele Unite, care plănuia să renoveze complet o casă colonială construită în 1905, și-a schimbat radical planurile...
Chinezii promovează ideea că „energia verde” va rămâne determinată în dinamica pieței. China la zi
În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a unui interviu publicat în presa chineză,...
Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi
Pentru cei mai mulți oameni, concediul este perioada în care ar trebui să se relaxeze și să se desprindă de...
Presa din Italia scrie că Radu Drăgușin va pleca de la Tottenham Hotspur
Perioada petrecută de internaționalul român Radu Drăgușin în prima ligă de fotbal din Anglia se apropie de sfârșit. Potrivit presei...
Peste 550 de lideri ai mediului de afaceri, diplomației și societății civile au celebrat la Grădina Snagov 250 de ani de Independență a Statelor Unite
Evenimentul a transmis un puternic mesaj de încredere afirmând forța parteneriatului strategic România – SUA Peste 550 de invitați au...
Cristian Ghinea îl atacă pe Nicușor Dan: „Un personaj greșit pentru România. Un tăntălău ajuns în locuri greșite”
Senatorul USR Cristian Ghinea a lansat atacuri dure la adresa președintelui Nicușor Dan, pe care îl acuză de o „strategie...
-
Actualitateacum 3 zile
Ce se întâmplă când depresia devine „contagioasă” între adolescenți
-
Breakingacum 3 zileBilanțul cutremurelor din Venezuela a ajuns la aproape 3.000 de morți și 17.000 de răniți
-
Actualitateacum 3 zile
Ca de la naș la fin sau cum a vrut România să impună un rege în Albania. Aventura uitată care ne-a oferit o ieșire la Marea Mediterană
-
Breakingacum 3 zileRăzboi în Ucraina, ziua 1.592. Rusia anunță că loviturile ucrainene asupra Sankt Petersburgului nu vor rămâne „fără răspuns”
-
Actualitateacum 2 zile
Mâncărurile delicioase pe care le poți face cu numai două ingrediente. Printre acestea se numără și un desert italian legendar
-
Actualitateacum 2 zile
Se știe data la care Soarele va distruge Planeta Pământ. Ce au descoperit oamenii de știință
-
Actualitateacum 2 zile
Avertismentul medicilor privind pastilele banale din farmacii care pot deveni toxice sau își pierd efectul din cauza caniculei
-
Breakingacum 18 oreEmmanuel Macron și-a luat cu el faimoșii ochelari de soare la cina cu președintele sirian Ahmed al-Sharaa