Actualitate
România, Ucraina, limba și respectul reciproc
Atât noi, cât și reprezentanții Statului Român cu siguranță că am fi
amânat eventuale discuții despre nerespectarea drepturilor românilor din
Ucraina și a limbii române până după sfârșitul războiului, înțelegând întru
totul că acum nu este momentul oportun pentru a le aduce în discuție.
Foto: copii români din Ucraina. FOTO BucPress
Analiză realizată de Matei Blănaru
Dar iată
că cel care care le aduce în discuție în aceste momente dificile este tocmai
Kievul, adoptând și promulgând o lege
profund nedreaptă și la adresa minorității românești, așa că nu vedem motivul
pentru care noi am tăcea. Dacă Kievului nu i-a păsat suficient de mult încât să
le amâne, nici nu mai spunem să le rezolve pozitiv, atunci nici noi nu vedem un
motiv ca să o facem și le vom aduce în discuție.
Toate cele trei noțiuni enumerate primele în titlul analizei de mai sus,
respectiv geopolitica, securitatea și războiul par a oferi destule argumente Kievului pentru a implementa
o politică de deznaționalizare accentuată, care poate merge chiar și până la a interzice
a patra noțiune, respectiv limba română,
în bisericile din Ucraina. În școli se fac deja primii pași prin legea
minorităților naționale menționată mai sus.
Actualmente, se pare că în Ucraina se fac pași înspre interzicerea
Bisericii Ortodoxe Ucrainene, subordonată Moscovei, printre altele, pe multe
motive pe care le considerăm bine întemeiate. Nu este un secret pentru nimeni
felul în care Moscova instrumentalizează în scopuri politice/geopolitice
bisericile aflate în subordonarea Patriarhiei Moscovei, la fel cum o face și în
Republica Moldova de atâta timp prin așa-zisul Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove (de notat, se
dorește a fi „al Întregii Moldove”!),
sprijinit de stat, care duce o veritabilă luptă împotriva credincioșilor și
clerului Mitropoliei Basarabiei, care ține de Patriarhia Română. Dacă ar fi să
extrapolăm un pic, am putea lesne observa cum în Republica Moldova Patriarhia
Română duce o luptă disproporționată împotriva influențelor rusești sprijinite
de stat, nefiind ajutată politic sau strategic nici de Statul Român (doar
financiar, uneori), în timp ce reprezentanți ai Statului Român de multe ori au
ales să se alieze acolo la nivel politic, personal sau strategic chiar cu
exponenți ai intereselor rusești, cum au fost Vladimir Plahotniuc, Vlad Filat
sau alții.
Revenind, potrivit unei analize de pe Europa Liberă
semnată de Carmen Valică, în Ucraina există acum circa 100 de biserici în care
se slujește în limba română și toate sunt subordonate mitropoliei ucrainene
care ține de Patriarhia Moscovei și care este acum cercetată de autoritățile
ucrainene. De ce bisericile în care se slujește în limba română aparțin de
această mitropolie? Motivul este unul foarte simplu – <pentru că aici li s-a permis să se roage în limba maternă, ceea ce
a fost mai important pentru ei decât orice subordonare. Cealaltă biserică, cea
sprijinită de autoritățile de la Kiev, este mai „națională”>, spune
Marin Gherman, un jurnalist originar din Cernăuți.
Deși noi am arătat mai sus că unele motive pentru care Kievul ar dori
interzicerea acestei mitropolii sunt cât se poate de reale, de justificate, nu
putem să nu observăm, așa cum o face același jurnalist citat mai devreme, că „Dacă va fi interzisă aceasta, nu este clar
care va fi soarta celor 100 de biserici în care românii se roagă acum în limba
română.” Așadar, după pretextul luptei Kievului împotriva influenței
rusești care a generat legea minorităților naționale menționată mai sus, de pe
urma căreia vor suferi toți etnicii români din Ucraina, aflați în pragul încă
unei deznaționalizări forțate, iată că din nou în urma luptei dintre Kiev și
Moscova, de data aceasta prin intermediul bisericilor, primii care vor pierde
vor fi din nou românii din Ucraina și limba română. De exemplu, acum câteva
luni, un cunoscut ierarh de origine română din Ucraina a fost amendat pentru o
procesiune a românilor din zona Cernăuți, deși acest ierarh s-a pronunțat
public împotriva și și-a criticat superiorul său ierarhic, patriarhul Kiril al
Moscovei. Dar au fost mai multe astfel de tatonări și presiuni asupra românilor
din regiunea Cernăuți și nu numai.
Revenind, ce va face România în acest caz, dacă se va interzice
slujirea în biserici în limba română, cum va reacționa? Pentru că dacă va face
ceea ce a făcut până acum, adică să se prefacă în mod naiv că va crede toate
promisiunile neonorate ale Kievului, va fi încă o pată pe obrazul greu încercat
al diplomației și politicii externe a României, dar și a prestigiului regional
al său și, deloc în ultimul rând, încă o palmă dată propriilor conaționali
pentru care, teoretic, Statul Român este răspunzător și el. Sau, la fel, dacă
Statul Român va privi în continuare cu aceeași pasivitate cum credincioșii
aparținând de Mitropolia Basarabiei din Republica Moldova, subordonați
Patriarhiei Române, sunt discriminați acolo în favoarea Mitropoliei Chișinăului,
aflată sub Patriarhia Moscovei. Despre acestea s-a scris și în câteva analize
LARICS de aici sau de aici, unde se
punctează faptul că, deși financiar există ajutoare din România pentru
Mitropolia Basarabiei, la nivel politic sau strategic aceasta este inexistentă
pentru reprezentanții Statului Român.
În Ucraina, dincolo de lupta fizică din teren, asistăm și la o luptă
între limba rusă și cea ucraineană și între biserica supusă Kievului și cea
supusă Patriarhiei de la Moscova. În toate aceste lupte, pe bună dreptate,
România și românii au acordat și continuă să acorde ajutor Ucrainei și
ucrainenilor în fața invaziilor și nedreptăților rusești. Dar nu trebuie să
existe și un respect reciproc?
Bust al lui Mihai Eminescu din Chișinău
În anul 2013 trebuia inaugurat în regiunea Cernăuți un
bust al lui Mihai Eminescu și a fost decapitat
înainte de inaugurare.
Soluții. 1. Ar fi atât de ușor pentru Ucraina să rezolve această problemă a
apartenenței bisericilor românilor din Cernăuți la Patriarhia Moscovei, dacă
doar le-ar acorda libertatea de a folosi limba română în slujbele bisericești.
Pe românii din Ucraina nu îi interesează să aparțină canonic de Patriarhia
Moscovei, nu îi interesează această luptă dintre două identități străine lor,
care ambele le-au făcut rău, îndeosebi cea rusă, ci îi interesează să își poată
păstra preoții, bisericile și limba română, adică identitatea lor, după cum
afirma Marin Gherman în același articol Europa Liberă
menționat și mai devreme: „Oamenii care
sprijină încă această biserică îmi spun: îl criticăm pe Putin, sprijinim
refugiații ucraineni și armata ucraineană, oferim bani în sprijinul Ucrainei,
dar credem în preotul din biserica noastră și din comunitatea noastră”.
Dacă Patriarhia Ucrainei și Kievul le-ar garanta aceasta, atunci
problema ar fi fost de mult rezolvată. Dar, din păcate, unele mentalități de la
Kiev nu pot și nu vor să facă aceasta. Iar efectele nu au cum să fie pozitive
pe termen lung.
2. Sau,
ar mai exista o soluție – ca Statul Român să se implice pe lângă autoritățile
de la Kiev să permită Patriarhiei Române să deschide biserici în zonă sau să se
permită bisericilor românilor din Ucraina să revină sub Patriarhia Română, de
unde au fost în mod abuziv rupți după Al Doilea Război Mondial. Conform unui sondaj
despre românii din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa, prezentat de
BucPress, o agenție de știri a românilor din Ucraina, 61% dintre respondenți
cred că ar fi o idee bună să se deschidă biserici aparținând Patriarhiei
Române, unde să se poată vorbi și sluji în limba română. De notat că 35% nu au
spus că nu ar dori aceasta, ci nu au dorit să răspundă, probabil de teama unor
represalii din partea autorităților Kievului, ceea ce spune multe despre
atmosfera din zonă. Dar, reluând ceea ce am spus mai devreme, dacă
reprezentanții Statului Român vor interveni la fel cum au făcut-o și în
Republica Moldova în sprijinul Mitropoliei Basarabiei (adică practic deloc),
atunci nu se va face nimic.
Argument. Sigur că, după cum am menționat, înțelegem rațiunile care stau în
spatele acestor politici de la Kiev, sau cel puțin pretextele pentru ele, s-a
vorbit mult despre acestea și despre amenințările generate de identitatea
rusofonă din Ucraina și încercările acesteia de a le contracara. Pe bună
dreptate, considerăm și noi, din multe puncte de vedere. Dar credem că nu
aceasta este calea de a rezolva această problemă. Nu suprimarea oricăror
minorități din Ucraina este calea de rezolvare, pentru că aceasta seamănă
izbitor de mult cu modul rusesc de a rezolva astfel de probleme. Ci rezolvarea
poate că ar trebui să fie chiar opusul acestor metode, respectiv generarea de
strategii și metode prin care să faci ca identitatea ucraineană să fie mai
atrăgătoare decât cea rusofonă, să fie mai modernă, mai umană, mai liberă, mai
empatică, sunt atât de multe moduri în care poți să faci ca o identitate să fie
mai atrăgătoare decât cea arătată acum de Moscova prin război, violență, prin
crimă, prin restrângeri de libertăți, prin minciuni, propagandă sau amenințări.
Dar atunci când tu ai face același lucru, dacă ai avea aceleași metode de
abordare, atunci tu nu oferi o variantă reală unei minorități rusofone.
Desigur că noi realizăm și faptul că momentul actual nu este unul
oportun ca noi să vorbim despre astfel de lucruri, desigur că noi realizăm și
faptul că am putea fi, în mod intenționat sau accidental, greșit interpretați.
Dar la București și la Kiev oare nimeni nu se întreabă dacă momentul actual
chiar era cel mai potrivit pentru a călca din nou și mai tare drepturile tot
mai diafane ale românilor din Ucraina și limba română de acolo, în mod
incredibil încă împărțită în „limbă
română” și „limbă moldovenească”?
Nimeni nu s-a întrebat dacă aceste lucruri nu pot cumva dăuna relațiilor,
încrederii și respectului reciproc, mai ales acum, când România ajută din toate
punctele de vedere Ucraina? Deși Stalin a fost fără îndoială un călău pentru
poporul ucrainean, fie și menționând numai Holodomorul,
iată că unele elemente ucrainene se folosesc fără nicio problemă de așa-zisa identitate moldovenească inventată de
Stalin și Kotovski împotriva identității românești. Despre „limba moldovenească” din Ucraina se poate citi într-o analiză LARICS de aici.
În această situație, dacă nimănui la Kiev nu i-a păsat și nimeni nu s-a
întrebat acolo dacă acesta era chiar momentul oportun pentru a face toate
aceste lucruri împotriva minorității românești și a limbii române, a
bisericilor românești din Ucraina, pentru a le implementa, atunci probabil că
nici noi nu ar trebui să ne întrebăm dacă era sau nu momentul oportun ca noi să
luăm act de ele, ci ne vedem obligați să luăm act de ele, din unele puncte de
vedere.
Noi am susținut și susținem încă de la începutul războiului primirea ucrainenilor de către
România și români și despre cum este absolut esențial, deopotrivă
politic și uman, să primim refugiați ucraineni și să continuăm să ajutăm în
această direcție și în orice alte direcții posibile, politic, economic,
militar. Imperiile și mentalitățile imperialiste, ca cea de la Moscova, nu
trebuie să își mai aibă locul în societățile noastre de astăzi. Iar despre
mentalitatea imperialistă de la Moscova noi avertizam chiar și în preziua
începerii invaziei din Ucraina, analiză disponibilă aici,
dar și cu câteva săptămâni mai devreme, analiză disponibilă aici.
Dar pe de altă parte nu putem nici să închidem ochii și să ne prefacem
că nu vedem cum în lupta aceasta dintre limba ucraineană și cea rusă, cea care
pierde este limba română din regiunea Cernăuți, din Transcarpatia și din
Bugeac. Nu putem să ne prefacem că nu vedem cum în lupta dintre biserica
ucraineană și cea rusă, cele care pierd sunt bisericile românești din regiunea
Cernăuți.
Iar aici trebuie să recunoaștem și o vină a reprezentanților Statului
Român – fără a mai reaminti faptul că de 30 de ani toate guvernele din România
au neglijat și trădat minoritatea românească din Ucraina, trebuie să punctăm
recentele desfășurări de evenimente legate de legea minorităților naționale din
Ucraina și drepturile lor tot mai puține, tot mai restrânse pe an ce trece.
Este limpede că se dorește asimilarea completă sau dispariția lor prin orice
mijloace necesare și posibile în acest moment. Iar reacțiile Statului Român au
fost extrem de palide, de letargice, chiar dacă a existat un comunicat recent cu o notă de protest.
Probabil că, pentru ceea ce eram noi obișnuiți, acestea au părut drept reacții
energice, dar în mod real nu au fost nici măcar pe aproape pe lângă ceea ce ar
fi trebuit să fie și să denote o reală preocupare și interes pentru subiect.
Sinceri să fim, nici nu putem să ne mirăm că reacția Ucrainei la aceste
slabe note de protest a fost una de a le ignora complet, după atâtea alte promisiuni
neonorate cu alte ocazii, atâta timp cât Statul Român este dispus să ajute
necondiționat Ucraina. Atâta timp cât indiciile sunt clare pentru politicienii
de la Kiev că tirurile cu cereale ucrainene vor continua să circule
nestingherite pe șoselele României dinspre Ucraina, sau convoaiele cu armament
și diferite ajutoare militare și civile, generatoare electrice, plus multe
altele, nu vor întâmpina niciodată vreun blocaj rutier, politic, administrativ
sau de orice altă natură, ci vor circula nestingherite dinspre România înspre
Ucraina, este lesne de închipuit și de văzut cum Ucraina nu va lua în seamă
nicio notă de protest a României referitor la încălcarea oricăror norme de bună
vecinătate, de bun-simț și de respect reciproc referitor la minoritatea
românească din Ucraina, la bisericile lor și la limba română. Dar oare ar fi
mai atent Kievul dacă toate aceste indicii ar fi poate ușor confuze la un
moment dat? Desigur că nu vorbim despre întreruperea acestor ajutoare esențiale,
ci doar despre o punere ușor diferită a problemelor importante atât pentru
România, cât și pentru Ucraina, unde ar trebuie să ne înțelegem în mod reciproc
sensibilitățile și prioritățile și să ne ajutăm reciproc cu ele. Relația nu
poate fi deloc unilaterală.
Nu ne referim aici și la ajutorul pe care România îl acordă
refugiaților ucraineni, pentru că acesta ar trebuie să continue indiferent de
unele greșeli ale politicienilor de la Kiev sau ale politicienilor de la
București. Atunci când putem face ceva în această privință, atunci când putem
ajuta, oamenii simpli nu trebuie să sufere pentru greșelile și lipsa de viziune
a politicienilor lor, iar noi, în România, înțelegem aceasta foarte bine. Dar,
după cum am arătat mai sus, există și alte puncte pe agenda bilaterală unde
interesele României și românilor pot fi puse în balanță și susținute mult mai
ferm.
Copii ucraineni refugiați în România. Sursa: © UNHCR/Andrew McConnell
Această lipsă de viziune și de înțelegere de la Kiev este posibil să
afecteze pe termen mediu și lung relațiile dintre societatea românească și cea
ucraineană. Și ar fi păcat, pentru că în contextul acestui război există o
posibilitate reală de o apropiere fără precedent și o reconciliere istorică
definitivă între societățile noastre. Cu atât mai mult cu cât în aceste clipe
grele oamenii simpli din Ucraina, așadar o parte a societății ucrainene, pot să
vadă într-adevăr cum sunt românii, cum este societatea românească, iar
societatea românească poată să vadă într-adevăr cum ucrainenii obișnuiți sunt
și ei doar oameni simpli la fel ca și noi, care trec prin clipe grele. Umanitatea
ne apropie, în timp ce deciziile politice mai ales de la Kiev, dar și de la
București, fără viziune și fără o reală înțelegere a realităților societale,
pot să ne despartă.
Reacțiile societății românești la toate aceste evoluții de la Kiev au
fost și ele foarte palide, cu siguranță influențate și ele de teama ca unele
eventuale proteste să nu fie considerate atitudini „pro-ruse” în acest context extrem de sensibil. Sigur, este
adevărat că uneori chiar și în societatea noastră este greu de diferențiat
între atitudini reale „pro-ruse” ale
unora care au fost/sunt apropiați ai intereselor rusești de aici, despre care
și urmează să facem o analiză, și altfel de atitudini. După cum au dovedit-o
nenumărate analize de ale noastre, ca de exemplu și aceasta recentă de aici,
ca să folosim un eufemism, nu suntem sub nicio formă admiratori ai politicilor
sau societății ruse actuale. Dar nu este nimic „pro-rus” în a apăra interesele naționale ale României și ale
comunităților românești de peste granițe.
Astfel că putem spune explicit, ca să nu existe niciun fel de confuzii
– din nenumărate puncte de vedere, este normal, este obligatoriu chiar ca
România să ajute Ucraina prin absolut orice mijloace este posibil în acest
moment, până la sfârșitul conflictului și chiar și după. Dar pe de altă parte
și Ucraina trebuie să dea dovadă de reciprocitate în privința drepturilor
românilor de acolo și de respect reciproc. Nu se poate una fără cealaltă și,
din nou punctăm că, mai ales în acest context atât de dificil al războiului, nu
înțelegem de ce la Kiev există unii care vor să facă aceasta și care astfel
înțeleg să conducă relații bilaterale care ar putea/trebui fi chiar și mai
apropiate.
Concluzii. Atât la București, cât mai ales la Kiev, noi suntem preocupați să
căutăm, de cele mai multe multe ori pe bună dreptate, dar și uneori în mod
paranoic, „pro-rușii” dintre noi. În
timp ce uităm sau ignorăm că de fapt propriile mentalități de la Kiev fac de
multe ori mult mai mult rău relațiilor româno-ucrainene decât ar putea-o face
vreodată Moscova. Și lucrul acesta a fost vizibil atât pe timp de pace, cât și
pe timp de război.
Trebuie să fim conștienți că ura dintr-o societate, odată dezlănțuită,
nu mai face prea bine deosebirea dintre aliați și dușmani, dintre prieteni și
inamici. Câteodată este de ajuns doar să vorbești o altă limbă într-o biserică
pentru a o dezlănțui și nu vrem să ajungem până acolo.
Sperăm ca atât clasa politică de la Kiev, cât și societatea ucraineană,
în ansamblul ei, să nu meargă pe această cale și, chiar dacă este dificil de
văzut limpede printre bombardamente, în întuneric și frigul lăsat de
distrugerea infrastructurii critice din Ucraina, să înțeleagă bine cine le sunt
adevărații dușmani și cine ajută cu orice riscuri, așa cum o face România, deși
situația economică, socială sau politică nu este una neapărat de invidiat nici
aici. Sau cine își pierde viața deseori luptând pentru Ucraina, ca atâția
etnici români din regiunea Cernăuți, 80% dintre minoritarii români declarând că au
rude, prieteni sau cunoscuți care luptă sau au luptat pe front.
Ar trebui să se înțeleagă limpede la Kiev că, dacă ajutorul nostru
umanitar pentru refugiații ucraineni este și va fi necondiționat (nu suntem o societate care se răzbună pe
oamenii simpli dintr-o altă societate pentru lipsa de interes sau de viziune a
conducătorilor lor sau pentru frustrările din propria noastră societate),
celelalte tipuri de ajutor, începând de la cel politic, economic, militar pot
fi condiționate și de respectul reciproc. Iar respectul reciproc începe de la
felul în care ne tratăm unii altora minoritățile. Iar aici statul ucrainean ne
este dator. Nu credem că este cazul sa punctăm aici modul în care este tratată
minoritatea ucraineană în România și modul în care este tratată minoritatea
românească în Ucraina de 30 de ani.
Români din Ucraina
Atât la București, cât și la Kiev trebuie să se
înțeleagă faptul că „interesele
naționale” nu sunt o sumă de noțiuni abstracte care pot fi tranzacționate
după cum li se pare convenabil unora sau altora, ci se referă la oameni –
printre care inclusiv la ucraineni din România, cât și la români din Ucraina.
Astfel de acțiuni ale Kievului,
dublate de inacțiuni ale
Bucureștiului nu fac decât să lase loc liber răspândirii narațiunilor
dăunătoare nouă și prielnice Rusiei în societățile noastre, Rusie care astfel
nu mai are nevoie să facă nimic pentru a ne dezbina și a ne submina atât
încrederea reciprocă, dar și încrederea propriilor noastre societăți – prin
deciziile și politicile lor greșite, o fac unii factori de decizie singuri.
Matei Blănaru este doctorand al Universității din București și cercetător asociat la
CSSR din cadrul ISPRI – Academia Română.
Ai observat, probabil, că apa de la robinet nu are același gust peste tot. Într-un oraș nu remarci un gust deosebit, în altul simți o notă ușor metalică sau un iz discret de clor. Diferențele apar chiar și între cartiere ale aceluiași oraș.
Apa potabilă respectă standardele legale. Gustul diferit nu indică automat un risc pentru sănătate, ci reflectă compoziția minerală, sursa apei, modul de tratare și instalațiile prin care aceasta circulă până la tine acasă. Iată ce trebuie să știi!
Apa nu este doar H₂O – ce îi influențează gustul?
Apa pe care o bei conține minerale și urme de substanțe dizolvate în mod natural. Pe traseul ei prin sol și rocă, apa dizolvă calciu, magneziu, sodiu sau fier. Stațiile de tratare adaugă dezinfectanți, iar conductele pot contribui și ele la profilul final.
Câțiva factori care influențează gustul:
- Mineralizarea – cantitatea totală de săruri dizolvate în apă.
- Duritatea – conținutul de calciu și magneziu.
- pH-ul – nivelul de aciditate sau alcalinitate.
- Dezinfectanții – în special clorul.
- Materialele instalațiilor – țevi, baterii, racorduri.
Apa complet lipsită de minerale, cum este apa distilată, are un gust plat. Majoritatea oamenilor preferă un anumit nivel de mineralizare, care oferă o senzație plăcută. Totuși, preferințele diferă.
Geologia zonei și compoziția minerală
Apa dură vs. apa moale
Duritatea descrie concentrația de calciu și magneziu.
- Apa dură apare frecvent în zonele cu sol calcaros. Are gust ușor mineral sau amar pentru unele persoane. Produce depuneri de calcar pe baterii și în aparate electrocasnice.
- Apa moale conține mai puține minerale. Este întâlnită adesea în zone montane. Mulți o percep ca fiind mai „ușoară”, dar unii o consideră neutră.
Duritatea nu afectează, în mod obișnuit, siguranța apei pentru consum. Ea influențează gustul și modul în care apa reacționează cu săpunul sau detergentul.
Mineralizarea și gustul asociat
Pe lângă calciu și magneziu, apa poate conține:
- Sodiu – oferă o notă ușor sărată.
- Fier – poate genera un gust metalic.
- Sulfați – pot da un gust ușor amar.
Sursa apei și sistemul de distribuție
Apă de suprafață vs. apă subterană
Furnizorii folosesc două surse principale:
- Apă de suprafață – râuri, lacuri, acumulări.
- Apă subterană – puțuri și izvoare.
Apa subterană trece prin straturi de sol și rocă, ceea ce îi crește conținutul de minerale. De aceea, are adesea un gust mai pronunțat. Apa de suprafață este, în general, mai puțin mineralizată, dar poate conține mai multe substanțe organice naturale. Stațiile de tratare ajustează procesul în funcție de sezon și de nivelul acestor substanțe.
Rețeaua de conducte
După tratare, apa circulă prin kilometri de conducte. Vechimea rețelei influențează experiența finală.
- Conductele vechi pot elibera urme de fier, ceea ce duce la gust metalic.
- Apa care stagnează peste noapte în țevi capătă un gust mai intens.
De ce simți uneori gust de clor?
Clorul este principalul dezinfectant folosit în tratarea apei potabile. El distruge bacteriile și menține apa sigură pe tot traseul până la robinet.
Gustul de clor depinde de:
- Distanța față de stația de tratare.
- Temperatură (vara se ajustează dozajul).
- Timpul petrecut în rețea.
Dacă locuiești aproape de stație, este posibil să percepi un gust mai intens. De regulă, nivelul rămâne în limitele admise.
De ce apa îmbuteliată este diferită?
Apa îmbuteliată are un profil mineral stabil, specific sursei sau stabilit prin procesare. De aceea, gustul rămâne constant de la o sticlă la alta. Apa de la robinet reflectă variațiile locale.
Dacă preferi un gust uniform, dar vrei să reduci numărul de sticle mici și costurile asociate, poți alege varianta cu bidoane reutilizabile. Descoperă oferta H2On și poți beneficia de bidoane de 19 litri, livrate direct la domiciliu, fără contract și cu livrare proprie.
Această opțiune oferă:
- Cost per litru mai redus comparativ cu apa îmbuteliată la 2L.
- Mai puțin plastic de unică folosință.
- Aprovizionare planificată, fără drumuri repetate la magazin.
Ce poți face pentru un gust mai plăcut al apei?
Dacă vrei să îți îmbunătățești experiența zilnică, urmează acești pași:
Verifică informațiile oficiale
Intră pe site-ul operatorului local și citește valorile pentru duritate, pH și mineralizare. Astfel, vei înțelege de unde provin diferențele.
Aplică soluții simple
- Lasă apa să curgă după perioade de stagnare.
- Curăță periodic aeratorul robinetului.
- Păstrează apa la frigider pentru consum.
Alege un sistem de filtrare potrivit
Pentru rezultate optime, instalează un filtru certificat conform standardelor europene. Respectă intervalele de schimbare a cartușelor.
Evaluează alternativele
Dacă îți dorești gust constant și control mai bun asupra aprovizionării, analizează opțiunile de apă livrată la bidon. Compară costul per litru, condițiile de livrare și posibilitatea de a comanda fără contract pe termen lung.
Nu există un singur tip de apă potrivit pentru toată lumea. Important este ca apa să respecte standardele de potabilitate și să îți ofere confort în consumul zilnic. Dacă vrei să înțelegi mai bine ce bei, informează-te, testează soluții simple și discută deschis cu furnizorul. Astfel, poți lua decizii bazate pe date clare.
Actualitate
Un baschetbalist este singurul elev din Sibiu care a obținut media 10 la Bac. „Mă așteptam să iau o notă mare, dar nu la 10 curat”
Un sportiv din Sibiu este singurul din județ care a obținut nota 10 la examenul de Bacalaureat. Acesta absolvent al Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, dar și jucător de baschet.
Paul Itu FOTO: Facebook Mesagerul de Sibiu
Paul Itu joacă la CSU Sibiu, încă de la 7 ani. De acum, planurile sale se vor axa pe facultate.
„Sunt foarte fericit. Mă așteptam să iau o notă mare, dar nu mă așteptam la 10 curat. M-am trezit, am verificat telefonul și am rămas destul de surprins. Chiar nu mă așteptam la o notă atât de mare”, a declarat Paul.
El a mai adăugat că părinții lui au fost surprinși plăcut de notă și sunt foarte mândri de el.
Pregătirea pentru examen a fost diferită în funcție de disciplină. Procesul de învățare a început chiar din clasa a IX-a, când abia pășea pe băncile liceului.
„La matematică m-am pregătit pentru Bacalaureat încă din clasa a IX-a. La biologie și la limba română am început pregătirea cu aproximativ o lună înainte de examen, dar foarte intens”, a mărturisit absolventul.
Paul va studia Business Management la universitatea prestigioasă din Bruxelles, KU Leuven, alegere despre care spune că i se potrivește și îi oferă mai multe oportunități de dezvoltare.
„Am găsit o facultate care îmi place, într-un domeniu care mă pasionează. În străinătate cred că mă pot dezvolta mai mult și pe plan personal”, explică Paul.
De asemenea, doi elevi din județul Hunedoara au obținut media 10 la sesiunea din iulie a examenului de Bacalaureat, Ana Maria Chirițoiu din Hunedoara și Victor Buble din Simeria fiind felicitați de autorități și conducerile școlilor de unde provin
„Ana-Maria Chirițoiu de la Colegiul Național Iancu de Hunedoara este singura absolventă din municipiul Hunedoara care a obținut media 10 la Bacalaureat, în această sesiune. Practic, ea și-a confirmat statutul de șefă de promoție.
Ana-Maria a fost timp de 4 ani o liceană doar de nota 10, la profilul Matematică – Informatică. (…) Felicitări, Ana-Maria! Hunedoara se mândrește cu tine! Mult succes!”, a transmis Primăria Hunedoara.
Citește mai departe pe Click!
Actualitate
„Dacă-l vezi, omoară-l”. Un deputat rus cere exterminarea a jumătate din populația Ucrainei
Discursul public din Federația Rusă atinge noi culmi ale extremismului și violenței verbale, depășind granițele propagandei clasice de război și intrând direct în zona instigării deschise la genocid.
Aleksei Juravliov, liderul partidului ultranaționalist Patria FOTO: X
Deputatul Dumei de Stat a Rusiei, AleKsei Juravliov, a făcut o altă declarație scandaloasă despre Ucraina. Într-un interviu, el a declarat deschis că până la jumătate din populația țării ar putea fi distrusă pentru a combate așa-numitul „nazism”.
Politicianul rus și-a explicat cuvintele spunând că, în opinia sa, unii ucraineni nu își vor schimba opiniile. De asemenea, a afirmat că cei care nu „își schimbă hainele” ar trebui fie expulzați, fie uciși, potrivit ua.news.
„Toți naziștii trebuie exterminați. Toți! Vedeți, chiar dacă este vorba de 50% – chiar 50% – cu toții trebuie să exterminați. Pentru ca această infecție să nu existe acolo, pentru ca nimeni să nu ne amenințe”, a declarat Juravliov.
Această dinamică a cifrelor arată cum mașinăria de propagandă își modifică justificările pe măsură ce conflictul se prelungește. Dacă la debutul invaziei declanșate de Vladimir Putin ponderea elementelor catalogate de Moscova drept periculoase era estimată de deputat la doar două procente, prelungirea rezistenței ucrainene l-a determinat pe acesta să declare că procentul celor care manifestă o atitudine ostilă a urcat artificial la 20-30%, considerând că aplicarea măsurilor extreme este o opțiune de preferat.
Mitraliera ca singur criteriu de departajare între viață și moarte
Sistemul de clasificare propus de deputatul rus elimină orice nuanță juridică sau investigație specifică, reducând identificarea inamicului la un singur element factual: deținerea unui mijloc de protecție sau a unei arme de foc în fața trupelor de ocupație. Întrebat cum ar trebui să se facă distincția clară în teren între combatanți și civili, oficialul de la Moscova a oferit o soluție simplistă și violentă.
„Dacă are o mitralieră, da, trebuie ucis. Ce este de distins? Dacă îl vezi, omoară-l”, a spus el.
Analiștii politici și experții în relații internaționale avertizează că această alunecare ideologică a Moscovei, vizibilă accentuat după anul 2012 și consolidată prin anexarea Crimeei în 2014, poartă numele de „ruscism”.
Acest curent totalitar contemporan se manifestă prin cultul liderului absolut, imperialism agresiv, revizionism istoric și o subjugare strictă a societății civile prin intermediul legilor abuzive și al aparatului administrativ de represiune.
Utilizarea obsesivă a etichetelor de tip „fascism” sau „nazism” la adresa criticilor externi servește doar ca paravan menit să ascundă propriile practici totalitare și să legitimeze epurarea etnică în fața publicului intern.
De ce gustul apei de la chiuvetă diferă de la o zonă la alta?
Ai observat, probabil, că apa de la robinet nu are același gust peste tot. Într-un oraș nu remarci un gust...
Un baschetbalist este singurul elev din Sibiu care a obținut media 10 la Bac. „Mă așteptam să iau o notă mare, dar nu la 10 curat”
Un sportiv din Sibiu este singurul din județ care a obținut nota 10 la examenul de Bacalaureat. Acesta absolvent al...
„Dacă-l vezi, omoară-l”. Un deputat rus cere exterminarea a jumătate din populația Ucrainei
Discursul public din Federația Rusă atinge noi culmi ale extremismului și violenței verbale, depășind granițele propagandei clasice de război...
Piața auto din România își revine. Dacia ajunge la un pas de BMW, iar BYD urcă puternic în top
Piața auto din România începe să dea semne de revenire după un început de an dificil. În primul semestru din...
Puya, nervos după ce i-a fost întrerupt concertul pentru un fan urcat pe un stâlp: „Ești de la Poliție? Treaba lui dacă vrea să stea acolo”
Un moment tensionat din timpul unui concert susținut de Puya a ajuns viral pe TikTok. Artistul a fost rugat să...
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
O tânără din Statele Unite, care plănuia să renoveze complet o casă colonială construită în 1905, și-a schimbat radical planurile...
Chinezii promovează ideea că „energia verde” va rămâne determinată în dinamica pieței. China la zi
În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a unui interviu publicat în presa chineză,...
-
Actualitateacum 3 zile
Avertismentul medicilor privind pastilele banale din farmacii care pot deveni toxice sau își pierd efectul din cauza caniculei
-
Actualitateacum 2 zile
Mâncărurile delicioase pe care le poți face cu numai două ingrediente. Printre acestea se numără și un desert italian legendar
-
Actualitateacum 2 zilePeste 550 de lideri ai mediului de afaceri, diplomației și societății civile au celebrat la Grădina Snagov 250 de ani de Independență a Statelor Unite
-
Breakingacum 2 zileEmmanuel Macron și-a luat cu el faimoșii ochelari de soare la cina cu președintele sirian Ahmed al-Sharaa
-
Actualitateacum 3 zile
Cea mai frumoasă poveste din fotbalul românesc: dubla lui Răducioiu și cele cinci minute până la visul semifinalei
-
Actualitateacum 2 zile
Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi
-
Actualitateacum o zi
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
-
Actualitateacum 2 zile
Presa din Italia scrie că Radu Drăgușin va pleca de la Tottenham Hotspur