Actualitate
România, Ucraina, limba și respectul reciproc
Atât noi, cât și reprezentanții Statului Român cu siguranță că am fi
amânat eventuale discuții despre nerespectarea drepturilor românilor din
Ucraina și a limbii române până după sfârșitul războiului, înțelegând întru
totul că acum nu este momentul oportun pentru a le aduce în discuție.
Foto: copii români din Ucraina. FOTO BucPress
Analiză realizată de Matei Blănaru
Dar iată
că cel care care le aduce în discuție în aceste momente dificile este tocmai
Kievul, adoptând și promulgând o lege
profund nedreaptă și la adresa minorității românești, așa că nu vedem motivul
pentru care noi am tăcea. Dacă Kievului nu i-a păsat suficient de mult încât să
le amâne, nici nu mai spunem să le rezolve pozitiv, atunci nici noi nu vedem un
motiv ca să o facem și le vom aduce în discuție.
Toate cele trei noțiuni enumerate primele în titlul analizei de mai sus,
respectiv geopolitica, securitatea și războiul par a oferi destule argumente Kievului pentru a implementa
o politică de deznaționalizare accentuată, care poate merge chiar și până la a interzice
a patra noțiune, respectiv limba română,
în bisericile din Ucraina. În școli se fac deja primii pași prin legea
minorităților naționale menționată mai sus.
Actualmente, se pare că în Ucraina se fac pași înspre interzicerea
Bisericii Ortodoxe Ucrainene, subordonată Moscovei, printre altele, pe multe
motive pe care le considerăm bine întemeiate. Nu este un secret pentru nimeni
felul în care Moscova instrumentalizează în scopuri politice/geopolitice
bisericile aflate în subordonarea Patriarhiei Moscovei, la fel cum o face și în
Republica Moldova de atâta timp prin așa-zisul Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove (de notat, se
dorește a fi „al Întregii Moldove”!),
sprijinit de stat, care duce o veritabilă luptă împotriva credincioșilor și
clerului Mitropoliei Basarabiei, care ține de Patriarhia Română. Dacă ar fi să
extrapolăm un pic, am putea lesne observa cum în Republica Moldova Patriarhia
Română duce o luptă disproporționată împotriva influențelor rusești sprijinite
de stat, nefiind ajutată politic sau strategic nici de Statul Român (doar
financiar, uneori), în timp ce reprezentanți ai Statului Român de multe ori au
ales să se alieze acolo la nivel politic, personal sau strategic chiar cu
exponenți ai intereselor rusești, cum au fost Vladimir Plahotniuc, Vlad Filat
sau alții.
Revenind, potrivit unei analize de pe Europa Liberă
semnată de Carmen Valică, în Ucraina există acum circa 100 de biserici în care
se slujește în limba română și toate sunt subordonate mitropoliei ucrainene
care ține de Patriarhia Moscovei și care este acum cercetată de autoritățile
ucrainene. De ce bisericile în care se slujește în limba română aparțin de
această mitropolie? Motivul este unul foarte simplu – <pentru că aici li s-a permis să se roage în limba maternă, ceea ce
a fost mai important pentru ei decât orice subordonare. Cealaltă biserică, cea
sprijinită de autoritățile de la Kiev, este mai „națională”>, spune
Marin Gherman, un jurnalist originar din Cernăuți.
Deși noi am arătat mai sus că unele motive pentru care Kievul ar dori
interzicerea acestei mitropolii sunt cât se poate de reale, de justificate, nu
putem să nu observăm, așa cum o face același jurnalist citat mai devreme, că „Dacă va fi interzisă aceasta, nu este clar
care va fi soarta celor 100 de biserici în care românii se roagă acum în limba
română.” Așadar, după pretextul luptei Kievului împotriva influenței
rusești care a generat legea minorităților naționale menționată mai sus, de pe
urma căreia vor suferi toți etnicii români din Ucraina, aflați în pragul încă
unei deznaționalizări forțate, iată că din nou în urma luptei dintre Kiev și
Moscova, de data aceasta prin intermediul bisericilor, primii care vor pierde
vor fi din nou românii din Ucraina și limba română. De exemplu, acum câteva
luni, un cunoscut ierarh de origine română din Ucraina a fost amendat pentru o
procesiune a românilor din zona Cernăuți, deși acest ierarh s-a pronunțat
public împotriva și și-a criticat superiorul său ierarhic, patriarhul Kiril al
Moscovei. Dar au fost mai multe astfel de tatonări și presiuni asupra românilor
din regiunea Cernăuți și nu numai.
Revenind, ce va face România în acest caz, dacă se va interzice
slujirea în biserici în limba română, cum va reacționa? Pentru că dacă va face
ceea ce a făcut până acum, adică să se prefacă în mod naiv că va crede toate
promisiunile neonorate ale Kievului, va fi încă o pată pe obrazul greu încercat
al diplomației și politicii externe a României, dar și a prestigiului regional
al său și, deloc în ultimul rând, încă o palmă dată propriilor conaționali
pentru care, teoretic, Statul Român este răspunzător și el. Sau, la fel, dacă
Statul Român va privi în continuare cu aceeași pasivitate cum credincioșii
aparținând de Mitropolia Basarabiei din Republica Moldova, subordonați
Patriarhiei Române, sunt discriminați acolo în favoarea Mitropoliei Chișinăului,
aflată sub Patriarhia Moscovei. Despre acestea s-a scris și în câteva analize
LARICS de aici sau de aici, unde se
punctează faptul că, deși financiar există ajutoare din România pentru
Mitropolia Basarabiei, la nivel politic sau strategic aceasta este inexistentă
pentru reprezentanții Statului Român.
În Ucraina, dincolo de lupta fizică din teren, asistăm și la o luptă
între limba rusă și cea ucraineană și între biserica supusă Kievului și cea
supusă Patriarhiei de la Moscova. În toate aceste lupte, pe bună dreptate,
România și românii au acordat și continuă să acorde ajutor Ucrainei și
ucrainenilor în fața invaziilor și nedreptăților rusești. Dar nu trebuie să
existe și un respect reciproc?
Bust al lui Mihai Eminescu din Chișinău
În anul 2013 trebuia inaugurat în regiunea Cernăuți un
bust al lui Mihai Eminescu și a fost decapitat
înainte de inaugurare.
Soluții. 1. Ar fi atât de ușor pentru Ucraina să rezolve această problemă a
apartenenței bisericilor românilor din Cernăuți la Patriarhia Moscovei, dacă
doar le-ar acorda libertatea de a folosi limba română în slujbele bisericești.
Pe românii din Ucraina nu îi interesează să aparțină canonic de Patriarhia
Moscovei, nu îi interesează această luptă dintre două identități străine lor,
care ambele le-au făcut rău, îndeosebi cea rusă, ci îi interesează să își poată
păstra preoții, bisericile și limba română, adică identitatea lor, după cum
afirma Marin Gherman în același articol Europa Liberă
menționat și mai devreme: „Oamenii care
sprijină încă această biserică îmi spun: îl criticăm pe Putin, sprijinim
refugiații ucraineni și armata ucraineană, oferim bani în sprijinul Ucrainei,
dar credem în preotul din biserica noastră și din comunitatea noastră”.
Dacă Patriarhia Ucrainei și Kievul le-ar garanta aceasta, atunci
problema ar fi fost de mult rezolvată. Dar, din păcate, unele mentalități de la
Kiev nu pot și nu vor să facă aceasta. Iar efectele nu au cum să fie pozitive
pe termen lung.
2. Sau,
ar mai exista o soluție – ca Statul Român să se implice pe lângă autoritățile
de la Kiev să permită Patriarhiei Române să deschide biserici în zonă sau să se
permită bisericilor românilor din Ucraina să revină sub Patriarhia Română, de
unde au fost în mod abuziv rupți după Al Doilea Război Mondial. Conform unui sondaj
despre românii din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa, prezentat de
BucPress, o agenție de știri a românilor din Ucraina, 61% dintre respondenți
cred că ar fi o idee bună să se deschidă biserici aparținând Patriarhiei
Române, unde să se poată vorbi și sluji în limba română. De notat că 35% nu au
spus că nu ar dori aceasta, ci nu au dorit să răspundă, probabil de teama unor
represalii din partea autorităților Kievului, ceea ce spune multe despre
atmosfera din zonă. Dar, reluând ceea ce am spus mai devreme, dacă
reprezentanții Statului Român vor interveni la fel cum au făcut-o și în
Republica Moldova în sprijinul Mitropoliei Basarabiei (adică practic deloc),
atunci nu se va face nimic.
Argument. Sigur că, după cum am menționat, înțelegem rațiunile care stau în
spatele acestor politici de la Kiev, sau cel puțin pretextele pentru ele, s-a
vorbit mult despre acestea și despre amenințările generate de identitatea
rusofonă din Ucraina și încercările acesteia de a le contracara. Pe bună
dreptate, considerăm și noi, din multe puncte de vedere. Dar credem că nu
aceasta este calea de a rezolva această problemă. Nu suprimarea oricăror
minorități din Ucraina este calea de rezolvare, pentru că aceasta seamănă
izbitor de mult cu modul rusesc de a rezolva astfel de probleme. Ci rezolvarea
poate că ar trebui să fie chiar opusul acestor metode, respectiv generarea de
strategii și metode prin care să faci ca identitatea ucraineană să fie mai
atrăgătoare decât cea rusofonă, să fie mai modernă, mai umană, mai liberă, mai
empatică, sunt atât de multe moduri în care poți să faci ca o identitate să fie
mai atrăgătoare decât cea arătată acum de Moscova prin război, violență, prin
crimă, prin restrângeri de libertăți, prin minciuni, propagandă sau amenințări.
Dar atunci când tu ai face același lucru, dacă ai avea aceleași metode de
abordare, atunci tu nu oferi o variantă reală unei minorități rusofone.
Desigur că noi realizăm și faptul că momentul actual nu este unul
oportun ca noi să vorbim despre astfel de lucruri, desigur că noi realizăm și
faptul că am putea fi, în mod intenționat sau accidental, greșit interpretați.
Dar la București și la Kiev oare nimeni nu se întreabă dacă momentul actual
chiar era cel mai potrivit pentru a călca din nou și mai tare drepturile tot
mai diafane ale românilor din Ucraina și limba română de acolo, în mod
incredibil încă împărțită în „limbă
română” și „limbă moldovenească”?
Nimeni nu s-a întrebat dacă aceste lucruri nu pot cumva dăuna relațiilor,
încrederii și respectului reciproc, mai ales acum, când România ajută din toate
punctele de vedere Ucraina? Deși Stalin a fost fără îndoială un călău pentru
poporul ucrainean, fie și menționând numai Holodomorul,
iată că unele elemente ucrainene se folosesc fără nicio problemă de așa-zisa identitate moldovenească inventată de
Stalin și Kotovski împotriva identității românești. Despre „limba moldovenească” din Ucraina se poate citi într-o analiză LARICS de aici.
În această situație, dacă nimănui la Kiev nu i-a păsat și nimeni nu s-a
întrebat acolo dacă acesta era chiar momentul oportun pentru a face toate
aceste lucruri împotriva minorității românești și a limbii române, a
bisericilor românești din Ucraina, pentru a le implementa, atunci probabil că
nici noi nu ar trebui să ne întrebăm dacă era sau nu momentul oportun ca noi să
luăm act de ele, ci ne vedem obligați să luăm act de ele, din unele puncte de
vedere.
Noi am susținut și susținem încă de la începutul războiului primirea ucrainenilor de către
România și români și despre cum este absolut esențial, deopotrivă
politic și uman, să primim refugiați ucraineni și să continuăm să ajutăm în
această direcție și în orice alte direcții posibile, politic, economic,
militar. Imperiile și mentalitățile imperialiste, ca cea de la Moscova, nu
trebuie să își mai aibă locul în societățile noastre de astăzi. Iar despre
mentalitatea imperialistă de la Moscova noi avertizam chiar și în preziua
începerii invaziei din Ucraina, analiză disponibilă aici,
dar și cu câteva săptămâni mai devreme, analiză disponibilă aici.
Dar pe de altă parte nu putem nici să închidem ochii și să ne prefacem
că nu vedem cum în lupta aceasta dintre limba ucraineană și cea rusă, cea care
pierde este limba română din regiunea Cernăuți, din Transcarpatia și din
Bugeac. Nu putem să ne prefacem că nu vedem cum în lupta dintre biserica
ucraineană și cea rusă, cele care pierd sunt bisericile românești din regiunea
Cernăuți.
Iar aici trebuie să recunoaștem și o vină a reprezentanților Statului
Român – fără a mai reaminti faptul că de 30 de ani toate guvernele din România
au neglijat și trădat minoritatea românească din Ucraina, trebuie să punctăm
recentele desfășurări de evenimente legate de legea minorităților naționale din
Ucraina și drepturile lor tot mai puține, tot mai restrânse pe an ce trece.
Este limpede că se dorește asimilarea completă sau dispariția lor prin orice
mijloace necesare și posibile în acest moment. Iar reacțiile Statului Român au
fost extrem de palide, de letargice, chiar dacă a existat un comunicat recent cu o notă de protest.
Probabil că, pentru ceea ce eram noi obișnuiți, acestea au părut drept reacții
energice, dar în mod real nu au fost nici măcar pe aproape pe lângă ceea ce ar
fi trebuit să fie și să denote o reală preocupare și interes pentru subiect.
Sinceri să fim, nici nu putem să ne mirăm că reacția Ucrainei la aceste
slabe note de protest a fost una de a le ignora complet, după atâtea alte promisiuni
neonorate cu alte ocazii, atâta timp cât Statul Român este dispus să ajute
necondiționat Ucraina. Atâta timp cât indiciile sunt clare pentru politicienii
de la Kiev că tirurile cu cereale ucrainene vor continua să circule
nestingherite pe șoselele României dinspre Ucraina, sau convoaiele cu armament
și diferite ajutoare militare și civile, generatoare electrice, plus multe
altele, nu vor întâmpina niciodată vreun blocaj rutier, politic, administrativ
sau de orice altă natură, ci vor circula nestingherite dinspre România înspre
Ucraina, este lesne de închipuit și de văzut cum Ucraina nu va lua în seamă
nicio notă de protest a României referitor la încălcarea oricăror norme de bună
vecinătate, de bun-simț și de respect reciproc referitor la minoritatea
românească din Ucraina, la bisericile lor și la limba română. Dar oare ar fi
mai atent Kievul dacă toate aceste indicii ar fi poate ușor confuze la un
moment dat? Desigur că nu vorbim despre întreruperea acestor ajutoare esențiale,
ci doar despre o punere ușor diferită a problemelor importante atât pentru
România, cât și pentru Ucraina, unde ar trebuie să ne înțelegem în mod reciproc
sensibilitățile și prioritățile și să ne ajutăm reciproc cu ele. Relația nu
poate fi deloc unilaterală.
Nu ne referim aici și la ajutorul pe care România îl acordă
refugiaților ucraineni, pentru că acesta ar trebuie să continue indiferent de
unele greșeli ale politicienilor de la Kiev sau ale politicienilor de la
București. Atunci când putem face ceva în această privință, atunci când putem
ajuta, oamenii simpli nu trebuie să sufere pentru greșelile și lipsa de viziune
a politicienilor lor, iar noi, în România, înțelegem aceasta foarte bine. Dar,
după cum am arătat mai sus, există și alte puncte pe agenda bilaterală unde
interesele României și românilor pot fi puse în balanță și susținute mult mai
ferm.
Copii ucraineni refugiați în România. Sursa: © UNHCR/Andrew McConnell
Această lipsă de viziune și de înțelegere de la Kiev este posibil să
afecteze pe termen mediu și lung relațiile dintre societatea românească și cea
ucraineană. Și ar fi păcat, pentru că în contextul acestui război există o
posibilitate reală de o apropiere fără precedent și o reconciliere istorică
definitivă între societățile noastre. Cu atât mai mult cu cât în aceste clipe
grele oamenii simpli din Ucraina, așadar o parte a societății ucrainene, pot să
vadă într-adevăr cum sunt românii, cum este societatea românească, iar
societatea românească poată să vadă într-adevăr cum ucrainenii obișnuiți sunt
și ei doar oameni simpli la fel ca și noi, care trec prin clipe grele. Umanitatea
ne apropie, în timp ce deciziile politice mai ales de la Kiev, dar și de la
București, fără viziune și fără o reală înțelegere a realităților societale,
pot să ne despartă.
Reacțiile societății românești la toate aceste evoluții de la Kiev au
fost și ele foarte palide, cu siguranță influențate și ele de teama ca unele
eventuale proteste să nu fie considerate atitudini „pro-ruse” în acest context extrem de sensibil. Sigur, este
adevărat că uneori chiar și în societatea noastră este greu de diferențiat
între atitudini reale „pro-ruse” ale
unora care au fost/sunt apropiați ai intereselor rusești de aici, despre care
și urmează să facem o analiză, și altfel de atitudini. După cum au dovedit-o
nenumărate analize de ale noastre, ca de exemplu și aceasta recentă de aici,
ca să folosim un eufemism, nu suntem sub nicio formă admiratori ai politicilor
sau societății ruse actuale. Dar nu este nimic „pro-rus” în a apăra interesele naționale ale României și ale
comunităților românești de peste granițe.
Astfel că putem spune explicit, ca să nu existe niciun fel de confuzii
– din nenumărate puncte de vedere, este normal, este obligatoriu chiar ca
România să ajute Ucraina prin absolut orice mijloace este posibil în acest
moment, până la sfârșitul conflictului și chiar și după. Dar pe de altă parte
și Ucraina trebuie să dea dovadă de reciprocitate în privința drepturilor
românilor de acolo și de respect reciproc. Nu se poate una fără cealaltă și,
din nou punctăm că, mai ales în acest context atât de dificil al războiului, nu
înțelegem de ce la Kiev există unii care vor să facă aceasta și care astfel
înțeleg să conducă relații bilaterale care ar putea/trebui fi chiar și mai
apropiate.
Concluzii. Atât la București, cât mai ales la Kiev, noi suntem preocupați să
căutăm, de cele mai multe multe ori pe bună dreptate, dar și uneori în mod
paranoic, „pro-rușii” dintre noi. În
timp ce uităm sau ignorăm că de fapt propriile mentalități de la Kiev fac de
multe ori mult mai mult rău relațiilor româno-ucrainene decât ar putea-o face
vreodată Moscova. Și lucrul acesta a fost vizibil atât pe timp de pace, cât și
pe timp de război.
Trebuie să fim conștienți că ura dintr-o societate, odată dezlănțuită,
nu mai face prea bine deosebirea dintre aliați și dușmani, dintre prieteni și
inamici. Câteodată este de ajuns doar să vorbești o altă limbă într-o biserică
pentru a o dezlănțui și nu vrem să ajungem până acolo.
Sperăm ca atât clasa politică de la Kiev, cât și societatea ucraineană,
în ansamblul ei, să nu meargă pe această cale și, chiar dacă este dificil de
văzut limpede printre bombardamente, în întuneric și frigul lăsat de
distrugerea infrastructurii critice din Ucraina, să înțeleagă bine cine le sunt
adevărații dușmani și cine ajută cu orice riscuri, așa cum o face România, deși
situația economică, socială sau politică nu este una neapărat de invidiat nici
aici. Sau cine își pierde viața deseori luptând pentru Ucraina, ca atâția
etnici români din regiunea Cernăuți, 80% dintre minoritarii români declarând că au
rude, prieteni sau cunoscuți care luptă sau au luptat pe front.
Ar trebui să se înțeleagă limpede la Kiev că, dacă ajutorul nostru
umanitar pentru refugiații ucraineni este și va fi necondiționat (nu suntem o societate care se răzbună pe
oamenii simpli dintr-o altă societate pentru lipsa de interes sau de viziune a
conducătorilor lor sau pentru frustrările din propria noastră societate),
celelalte tipuri de ajutor, începând de la cel politic, economic, militar pot
fi condiționate și de respectul reciproc. Iar respectul reciproc începe de la
felul în care ne tratăm unii altora minoritățile. Iar aici statul ucrainean ne
este dator. Nu credem că este cazul sa punctăm aici modul în care este tratată
minoritatea ucraineană în România și modul în care este tratată minoritatea
românească în Ucraina de 30 de ani.
Români din Ucraina
Atât la București, cât și la Kiev trebuie să se
înțeleagă faptul că „interesele
naționale” nu sunt o sumă de noțiuni abstracte care pot fi tranzacționate
după cum li se pare convenabil unora sau altora, ci se referă la oameni –
printre care inclusiv la ucraineni din România, cât și la români din Ucraina.
Astfel de acțiuni ale Kievului,
dublate de inacțiuni ale
Bucureștiului nu fac decât să lase loc liber răspândirii narațiunilor
dăunătoare nouă și prielnice Rusiei în societățile noastre, Rusie care astfel
nu mai are nevoie să facă nimic pentru a ne dezbina și a ne submina atât
încrederea reciprocă, dar și încrederea propriilor noastre societăți – prin
deciziile și politicile lor greșite, o fac unii factori de decizie singuri.
Matei Blănaru este doctorand al Universității din București și cercetător asociat la
CSSR din cadrul ISPRI – Academia Română.
Actualitate
Crin Antonescu îl descrie pe Iohannis drept „un preşedinte slab, nepregătit şi dăunător pentru România”: „Nicuşor Dan poate fi la fel”
Crin Antonescu, candidatul alianţei de guvernare la alegerile prezidenţiale, afirmă că Iohannis a fost un preşedinte „slab, nepregătit şi dăunător pentru România”.
Crin Antonescu și Klaus Iohannis Foto: Mediafax
Antonescu face o
comparaţie între Klaus Iohannis şi Nicuşor Dan, susținând că primarul general al Capitalei, actual candidat la prezidențiale, își trădează electoratul după ce a promis că nu va face acest lucru.
„Da, am curaj s-o spun pe şleau, Klaus Iohannis a fost un
preşedinte slab, nepregătit şi dăunător pentru România. Nicuşor Dan poate fi la
fel. Nu îmi face nicio plăcere să privesc înapoi, nici către un preşedinte care
a lipsit nemotivat când România a avut nevoie de el, nici către un primar
general care îşi trădează electoratul după ce a făgăduit apăsat că nu îl va
abandona. Este simplu. Nu ne mai permitem încă cinci ani irosiţi. Nici istoria,
nici vremurile nu mai sunt dispuse să ne aştepte. Există o singură direcţie:
România înainte!’, a afirmat Crin Antonescu într-un clip electoral.
De asemenea, Antonescu l-a acuzat pe Nicușor Dan, că s-a întors, împreună cu USR, împotriva Elenei Lasconi.
Între timp, USR a anunțat că va ataca în instanță decizia Biroului Electoral Central prin care i se interzice promovarea candidatului independent, acuzând un abuz.
„Uniunea Salvați România (USR) ia decizii politice în baza unor principii clare, în acest caz vorbim despre susținerea candidatului proeuropean care are cele mai multe șanse să intre în turul 2. Ca urmare, denunță public decizia fără precedent a Biroului Electoral Central (BEC), care interzice USR să își exprime sprijinul electoral pentru Nicușor Dan. Situația în care ne aflăm acum este una total aberantă și îngrădește libertatea de exprimare, precum și dreptul unui partid politic de a stabili în forurile interne strategia politică. USR ia decizii în baza unor principii clare și, oricât de nepopulare ar fi acestea, BEC nu poate să impună partidului direcția strategiilor politice pe care le pune în aplicare”, a transmis USR într-un comunicat de presă.
Creştin-ortodocşii intră luni în Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare (13-20 aprilie). Fiecare zi din acest interval care precede Paștele (20 aprilie) are o semnificaţie.
FOTO Seara de înviere la Cluj/2024
În ultima săptămână din Postul Paştelui, Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, care este anul acesta între 13 aprilie și 20 aprilie, se fac slujbele bisericeşti numite Denii, pentru pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe Pământ.
Această săptămână este cea a pioşeniei în sfintele lăcaşuri monahale, de aceea postul devine mai aspru.
Cele mai importante denii din Săptămâna Mare sunt cunoscute drept deniile din Joia Mare şi Vinerea Mare. Este vorba despre Denia celor 12 Evanghelii, slujba din ziua de joi și cele 12 citiri din Noul Testament vorbesc despre prinderea, judecata şi răstignirea lui Iisus Hristos.
În Vinerea Mare, în toate bisericile ortodoxe se desfăşoară denia Prohodului Domnului, o slujbă în care sunt cântate în imnuri, împărţite în trei „stări”, patimile, răstignirea, moartea şi îngroparea Mântuitorului.
În timpul acestei săptămâni, în Maramureş, oamenii poartă haine de doliu, iar mulți credincioşi încearcă chiar să ţină post negru.
Ultemele zile dinainte de Înviere aduc și curățenia generală în gospodării.
Semnificațiile zilelor din Săptămâna Mare
Luni
Ziua de luni ne aduce în faţă icoana tânărului Iosif care a fost vândut de fraţii săi în Egipt. Istorisirea vieţii sale în cultul liturgic este anticiparea Jertfei Mântuitorului Iisus Hristos care a fost vândut de Iuda.
Marți
Marţi are loc pomenirea Pildei celor zece fecioare. Marțea Mare din Săptămâna Patimilor, numită și Marțea Seacă. Aceasta este ziua în care Iisus Hristos le-a povestit celor 12 ucenici ai săi pilda celor 10 fecioare, care prezintă povestea a cinci fecioare „înțelepte” și cinci „neînțelepte” care se pregătesc pentru nuntă.
Miercuri
Tot o pomenire se face și în miercurea din Săptămâna Patimilor, cea a femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, simbol al pocăinţei adevărate şi al îndreptării omului păcătos.
Joi
Joi, slujba amintește de patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie; Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii; rugăciunea arhierească; începutul Pătimirilor, prin vinderea Domnului.
Vineri
Vineri sunt prăznuite „Sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Vinerea Mare reprezintă ziua în care Iisus a murit pe cruce.
Sâmbătă
La slujba din Sâmbăta Patimilor se prăznuiește îngroparea Mântuitorului Iisus Hristos. La miezul nopţii, credincioşii ascultă în faţă bisericilor, slujba de Înviere, la care se primește lumina şi vestea că Hristos a Înviat.
Sărbătoarea de Înviere – prima zi de Paște
Sărbătoarea de Paște se prăznuiește la o dată diferită în fiecare an, iar calculul exact al zilei în care pică sărbătoarea Învierii Domnului este făcut în funcție de două fenomene naturale: echinocțiul de primăvară și Luna plină. Anul acesta Paștele Ortodox și Paștele Catolic, la fel ca și Floriile, pică în aceeași zi. Ultima oară când ortodocșii și catolicii au sărbătorit Paștele în aceeași zi a fost în 2017.
Actualitate
FCSB scapă ca prin urechile acului și ține Craiova la distanță în lupta pentru titlul de campioană
Universitatea Craiova a terminat la egalitate cu FCSB, 0-0,
duminică seara, în Bănie, într-un meci din etapa a patra a a fazei play-off a
Superligii de fotbal.
Screciu – Cisotti, duel încheiat nedecis. Foto Facebook FCSB
Universitatea a avut prima mare ocazie de gol, dar Ștefan
Baiaram (5) a fost blocat de Siyabonga Ngezana. FCSB a fost periculoasă prin
Daniel Bîrligea (20), care a reluat cu capul de la 10 metri, dar peste poartă.
Octavian Popescu (28) a șutat pe lângă vinclu din marginea careului. Baiaram a
mai avut o ocazie mare de gol (29), dar a ratat singur cu portarul Ștefan
Târnovanu.
În repriza a doua, Alexandru Mitriță (50) a șutat din
întoarcere de la 16 metri, dar portarul a prins. Fundașul Gjoko Zajkov (59) a
trecut pe lângă gol, însă mingea trimisă de nord-macedonean cu capul s-a dus pe
lângă vinclu, la centrarea lui Mitriță. FCSB a avut și ea două situații mari de
gol, însă Juri Cisotti (65) a trimis cu capul pe lângă țintă la centrarea lui
Risto Radunovic, iar portarul Laurențiu Popescu (77) a apărat providențial în
fața lui Jordan Gele.
Universitatea, bară în prelungiri
Craiovenii au dominat finalul de partidă, ratând o ocazie
prin Carlos Mora (81), al cărui șut a respins de Târnovanu. Goal-keeperul
roș-albaștrilor a mai avut o paradă în ultimul minut al prelungirilor, la
mingea trimisă de Mitriță, dar și șansă, după ce reluarea lui Mora s-a dus în
încheietura barelor, spre disperarea celor 28.012 de spectatori.
FCSB rămâne neînvinsă de 18 etape, în care are 11 victorii
și 7 remize, și ține la distanță Universitatea Craiova, aflată la 3 ”lungimi”
în spatele campioanei en titre. De egalul din Bănie ar putea profita CFR Cluj,
luni seară. În cazul unei victorii contra Rapidului, elevii lui Dan Petrescu vor
urca pe primul loc în clasamentul din Superliga, la egalitate cu FCSB, dar cu un golaveraj mai
bun.
Universitatea Craiova – FCSB 0-0
Stadion ”Ion Oblemenco” – Craiova
Victor Ponta critică întârzierea burselor pentru elevi: „E rușinos. Nu mai e vorba doar despre bani, ci despre respect”
Fostul prim-ministru al României și actual candidat independent la alegerile prezidențiale din 2025, Victor Ponta, a reacționat ferm în urma...
Crin Antonescu îl descrie pe Iohannis drept „un preşedinte slab, nepregătit şi dăunător pentru România”: „Nicuşor Dan poate fi la fel”
Crin Antonescu, candidatul alianţei de guvernare la alegerile prezidenţiale, afirmă că Iohannis a fost un preşedinte „slab, nepregătit şi dăunător...
A început Săptămâna Mare: Ce semnifică fiecare zi până la Paște
Creştin-ortodocşii intră luni în Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare (13-20 aprilie). Fiecare zi din acest interval care precede Paștele (20...
FCSB scapă ca prin urechile acului și ține Craiova la distanță în lupta pentru titlul de campioană
Universitatea Craiova a terminat la egalitate cu FCSB, 0-0, duminică seara, în Bănie, într-un meci din etapa a patra a...
Trump are o „stare cognitivă şi fizică excelentă”, potrivit ultimului raport medical
Președintele Donald Trump, în vârstă de 78 de ani, este într-o „stare cognitivă şi fizică excelentă”, conform unui buletin de...
Reacția Maiei Sandu după ce armata lui Putin a atacat orașul Sumî din Duminica Floriilor: Rusia a ales să semene moarte
Lidera de la Chișinău, Maia Sandu, subliniază că Rusia a ales să semene moarte în Duminica Floriilor, când creștinii se...
Euro a profitat de pe urma tarifelor lui Trump. „Această tendinţă poate continua”
Euro este moneda care a beneficiat pe urma turbulențelor globale produse de impunerea tarifelor de președintele Donald Trump, având în...
-
Socialacum 2 zileNu mai astepta si apuca-te de cursuri engleza in Bucuresti, indiferent de locul in care te afli
-
Politicaacum 13 ore
Victor Ponta critică întârzierea burselor pentru elevi: „E rușinos. Nu mai e vorba doar despre bani, ci despre respect”
-
Uncategorizedacum 23 de ore
Preluarea unei companii: Provocări și oportunități
-
Uncategorizedacum 24 de ore
Beneficiile carții de munca
-
Uncategorizedacum 23 de oreImportanța verificării colaboratorilor în afaceri
-
Comunicateacum 7 oreSportul în România: o renaștere a activităților în aer liber și pe apă