Actualitate

Drumul românului de la grătarul cu mici la biserică SPECIAL

Publicat

acum 2 ani

mai 4, 2024

Nationalul

Drumul românului de la grătarul cu mici la biserică SPECIAL

Învierea Domnului este una dintre sărbătorile de căpătâi ale creștinilor, fiind încărcată de o simbolistică profundă. Cu toate acestea, unii români preferă să sărbătorească cel mai des în natură, cu grătarele încinse. De multe ori, așa cum se întâmplă în acest an, petrecerea începe de pe 1 Mai, cu o „dezlegare“ la mici şi bere. Însă lucrurile nu au stat mereu așa: în comunism, oamenii ciocneau ouă pe ascuns, iar în perioada interbelică, la Slujba de Înviere era necesară o ținută obligatorie.

Picnicul anual de Paște. FOTO: Getty Images

O vacanță la munte, un city-break în țări exotice sau un weekend prelungit la bunicii de la țară. Așa arată pentru unii dintre noi minicavanța de Paște care, în 2024, poate fi conectată cu cea de 1 Mai, însumându-se astfel şase zile libere. Însă astfel de situații au apărut mai degrabă după anii ’90, căci înainte rare erau ocaziile în care românii se puteau bucura de câteva zile libere de la stat în întreg anul.

Dacă în 2024, românii beneficiază de 17 zile libere oficial (unele coincid cu zilele de weekend, printre care și sărbători religioase), iar bugetarii chiar și de câteva zile libere în plus, în perioada comunistă a avut loc un fenomen de reprimare a unor zile religioase, de asemenea nelucrătoare, precum a doua zi de Paște și de Crăciun moștenite din perioada interbelică. „Comuniştii ar fi vrut să scoată din mintea oamenilor sărbătorile creştine. Oamenii trebuiau să creadă în partid, nu în Dumnezeu. De altfel, reminiscenţele acestei politici de tâmpire a maselor se văd şi în zilele noastre, în vehemenţa cu care Dumnezeu a devenit prilej de contestare, de scandal, în loc să fie simbol al toleranţei şi al iertării. În fine, comuniştii amplificau intenţionat sărbătorile laice, pentru a îndepărta oamenii de Biserică“, povestea profesorul de istorie Mihai Toma pentru „Adevărul“.

Totodată, să ne amintim că în acea perioadă muncitorii aveau o singură zi liberă pe săptămână – duminica. De cealaltă parte, în timpul regimului comunist, 1 și 2 Mai (Ziua Muncii și Ziua Tineretului) erau în general libere, chiar dacă o parte din populație trebuia să participe la diverse manifestații în cinstea conducătorului și socialismului. De exemplu, la ședința Biroului Politic din 20 decembrie 1952 se discuta despre un proiect de hotărâre care prevedea ca zile nelucrătoare: 1 ianuarie, 1-2 mai, 23-24 august, 7-8 noiembrie. Însă, în cele din urmă, 25 decembrie a fost acceptată ca zi liberă, dar 26 rămânea zi lucrătoare.

Ziua Muncii, acaparată de comuniști

Regimul comunist încerca să deturneze atenția românilor de la sărbătorile religioase către cele de stat, astfel că, pe parcursul anului, 1 și 2 mai, precum și 23 august primeau o atenție sporită din partea autorităților. Pregătirile începeau cu săptămâni bune înainte. Dincolo de stresul muncii de zi cu zi, românii se regăseau într-o situație și mai obositoare: trebuiau să exerseze tot felul de mișcări, „dansuri“ și alte coregrafii pentru celebrele parade, astfel încât manifestațiile finale să iasă fără greșeală. Cea mai mare parte din aceste zile se consumau participând sau privind manifestațiile, strigând lozinci, purtând pancarte, mărșăluind pe străzi… Clipele de răgaz care le mai rămâneau oamenilor muncii erau cele de după-amiază, când încercau să se bucure de timpul petrecut alături de familie și de prieteni. Chiar dacă, de exemplu, 1 și 2 mai erau zile libere, acestea erau acaparate de regim, cel care dicta într-o măsură sau alta cum să se petreacă de fapt timpul liber. „Elevii sau angajații se adunau, iar de la centru se primea o expunere-cadru, care nu suporta creativitate. Ulterior, urma un program artistic“, declara istoricul Lavinia Betea într-un articol marca „Weekend Adevărul“.

Ziua Muncii, în perioada comunistă. FOTO: fototeca online a comunismului românesc

După terminarea acestui program dictat de autoritățile comuniste, orășenii care nu mai apucau să iasă la iarbă verde participau la târguri și iarmaroace, mergeau la teatre de varieteu sau chiar la cluburile fabricilor, iar uneori mergeau și la biliard. Cei tineri încercau să profite de cele două zile făcând excursii în jurul orașelor, participând la întreceri sportive sau mergând la cinematograf. Uneori se distrau mergând la așa-numitele baluri, devenite, după anii ’70, discoteci. Prin intermediul acestor adunări ale muncitorilor pentru celebrarea forțată a „conducătorului preamărit“ au început să apară și spațiile special amenajate – locuri de agrement cu circuit deschis publicului în care se găseau câteva zone de luat masa, de stat la iarbă verde sau la plajă. De exemplu, la Galați au apărut plajele Brateș și Cocuța, lacul partidului sau locurile amenajate în Pădurea Gârboavele. În fiecare an, de 1 Mai și alte zile libere de la stat, dar și în acea singură zi liberă pe săptămână – duminica, oamenii veneau aici și se bucurau de natură, beau suc sau bere de la tonete, făceau grătare, iar la plajă puteau face chiar și canotaj sau mișcare jucând diverse sporturi de pajiști. Așa își petreceau muncitorii timpul așa-zis liber în perioada comunistă.

De la sat la mare

În lumea satului, 1 Mai-ul era sărbătorit la căminele culturale, de unde erau nelipsiți primarii și milițienii. De cealaltă parte, la reuniunile câmpenești „nu se vorbea despre patrie, partid sau Ceaușescu, ci pur și simplu se stătea la bere și mici, se povestea, te întâlneai cu rudele și prietenii. Cum să nu te bucuri? Te îmbrăcai cu hainele noi de la Paște, mergeai pe câmp, era muzică, petrecere, vremea era frumoasă. (…) Nu te obliga nimeni să dansezi sau să strigi «Sus Ceaușescu» sau altceva. Strigai doar dacă voiai să te afirmi, altfel, nu te împingea nimeni să faci asta“, mai explica Lavinia Betea.

Ziua Muncii coincidea și cu deschiderea sezonului pe litoral, iar tinerii încercau să profite de ea mai ales când cădea în weekend, înaintea lui sau după el, urmată fiind de 2 Mai – Ziua Tineretului. Chiar dacă și ei trebuiau să celebreze aceste zile potrivit directivelor de partid – participarea la parade și competiții sportive–, reușeau să dea o fugă la iarbă verde, să facă mici excursii la munte sau chiar să își facă o minivacanță de două zile pe litoral. Cei care rămâneau în oraș se puteau bucura de o serată cu muzică folk, de câteva ore de dans la discotecă și chiar de spectacolele diverselor brigăzi artistice ale vremii, toate acestea având loc la Casa de Cultură a Studenților, Casa Tineretului și la Cluburile de Tineret.

Paștele, o sărbătoare sub pecetea tăcerii

Directiva partidului era clară în privința sărbătorilor religioasă: omul muncii n-are Dumnezeu! Însă regimul nu putea să smulgă credința din sufletul omului, singura care poate îl mai ținea pe picioare în vremurile acelea tulburi, când munca dicta tonul vieții. Chiar dacă au încercat să anihileze Crăciunul, în prima zi de Paște nu puteau interveni prea mult căci este sărbătorit întotdeauna duminica, care și atunci era zi liberă. Bineînțeles, inventivitatea regimului se dovedea a fi roditoare. „Aveau un obicei prost să ne cheme în Duminica Paştelui la şcoală. Le venea mereu o idee pentru a ne strica vacanţa. Ba ne puneau la muncă voluntară, strângeam hârtii de pe stradă, ba diverse activităţi extraşcolare, numai să nu mergem la slujbe. Dar cu cât treceau anii, cu atât era şi mai permisibil Paştele“, povestea istoricul bănățean Mircea Rusnac pentru „Adevărul“. În privința tinerilor, se încerca extragerea lor din cele religioase prin prelungirea programelor la discoteci astfel încât aceștia să nu mai meargă la slujba de Înviere.

Defilarea anuală de 1 Mai. FOTO: Azopan

Toți românii credincioși încercau să se pregătească de Paște așa cum puteau, norocoșii fiind mai degrabă cei care aveau rude la țară și le facilitau procurarea alimentelor și ingredientele pentru pregătirea bucatelor tradiționale. Paștele rămânea o sărbătoare de familie, încununată și luminată de credința în Învierea Domnului, un mod de a fi împreună liberi în spirit. Chiar dacă a fi credincios și a merge la biserică erau de tăinuit, oamenii mergeau la slujba de Înviere, chiar și unii dintre mai-marii partidului. „Problema era că oamenii se fereau unii de alţii. La şedinţele de partid fiecare spunea că nu se duce la biserică, dar pe ascuns foarte mulţi se duceau. Cei care nu mergeau erau membri de partid aduşi de regulă din alte zone ale ţării. Ei îşi mai supravegheau colegii. Însă oamenii simpli mergeau fără probleme la biserică, chiar dacă li se spunea că nu e bine. Să nu uităm că mulţi dintre conducătorii şi activiştii comunişti îşi botezau copiii. Asta cu toate că se dădeau atei. Ţin minte, când eram copil sau mai târziu adolescent, mergem la biserică fără să ştiu că este interzis“, mai declara istoricul Mircea Rusnac.

Prima zi de Paște era celebrată de obicei cu familia apropiată, cu rudele, prietenii, fie la domiciliu, fie la iarbă verde. A doua zi de Paște era consacrată muncii, regimul nu putea concepe ziua liberă dedicată unei sărbători religioase. Nu de puține ori oamenii se întâlneau în fabrici și ciocneau un ou pe ascuns, poate beau și un păhărel, glumeau, povesteau și spuneau „Hristos a Înviat!“, bineînțeles, doar dacă aveau încredere unii în ceilalți și șefii nu le dădeau dureri de cap.

Minivacanța transformată în concediu

În 2024, ne bucurăm de mai multe zile libere legale, iar cu ocazia 1 Mai-ului și Paștelui (5 mai și 6 mai), bugetarii, dar nu numai, se pot bucura de o minivacanță de şase zile, mai ales că din 2018 și Vinerea Mare este declarată zi liberă. Dacă înainte regimul îți cam dicta cum să îți petreci zilele libere și încerca să își arate influența și asupra celor religioase, în prezent libertatea se simte și la acest capitol.

Mici și bere înainte de Paște. FOTO: Mediafax

Unii români petrec în continuare Sărbătorile Pascale alături de familie (chiar și cea extinsă), fiind o ocazie și de reuniune. De asemenea, oamenii mai păstrează și astăzi obiceiul de a merge în vizită la rude în a doua zi de Paște, de a ciocni ouă, a sta la povești și a se bucura de compania lor. Alții au început să prefere vacanțele în țară sau în străinătate – 1 Mai-ul și Paștele devin prilej mai degrabă de concediu. Excursiile pe munte, ieșitul la iarbă verde, vacanțele pe litoral, city-breakurile sau nopțile de dans în cluburi până la ivirea zorilor sunt doar câteva dintre modurile în care ne petrecem astăzi zilele libere legale. Chiar și statisticile arată că ieșitul în oraș la terase, restaurante, cafenele rămâne una dintre metodele preferate de petrecere a timpului liber în rândul românilor – 40%, iar 55% preferă mersul în vizită, potrivit studiului Reveal Marketing Research realizat în 2023.

De asemenea, în ultimii ani, din ce în ce mai mulți preferă să călătorească cu ocazia minivacanțelor, inclusiv cea de Paște. Se pare că agențiile de turism au cu până la 50% mai multe rezervări pentru această perioadă față de anii precedenți datorită faptului că cele două sărbători sunt aproape consecutive. Dincolo de destinațiile obișnuite precum Bulgaria, Grecia, Spania sau Italia, cele exotice precum Maldive, Thailanda sau Mauritius încep să câștige teren.

Pe plan local

Cei care preferă să rămână în țară și să își facă vacanța la munte sau la mare se confruntă deseori cu prețuri destul de ridicate, însă au și alternative, precum stațiunile balneare, unde de asemenea se observă creșteri ale tarifelor, totuși sunt mai accesibile. Pe de altă parte, și petrecerea timpului liber la iarbă verde poate deveni o corvoadă financiară. Puține sunt locurile în care mai poți merge cu familia și prietenii fără să plătești intrarea în spațiul amenajat, închirierea meselor și a grătarelor, deși unele îți permit să vii cu grătarul de acasă și nu te obligă să închiriezi și masă. Totuși, chiar dacă nu vrei să mergi într-un spațiu amenajat care presupune plata unei taxe pentru acces, trebuie să ai în vedere că începând din 2012 a intrat în vigoarea așa-numita „Lege a grătarelor“ care permite organizarea grătarelor în aer liber doar în zone desemnate special pentru această activitate.

Anul acesta se pare că vremea este capricioasă în unele regiuni ale țării, fiind semnalate condiții de ploaie și descărcări electrice, astfel că în stațiunile de pe litoral încă nu a fost atins gradul maxim de ocupare. Mulți tineri preferă să plece în city-breakuri sau să petreacă 1 Mai în cluburi, dansând și distrându-se alături de prieteni. De asemenea, în această minivacanță se organizează diverse festivaluri și concerte de muzică, atât în marile orașe ale țării, cât și pe litoral.

Perioada interbelică, între reuniunile socialiste și prăjiturile de la Capșa

Ziua Muncii a început să fie celebrată și în România încă din 1890, însă amploarea fenomenului era atât de restrânsă încât nici presa nu publica prea multe despre ea. În acele vremuri, 1 Mai era mai degrabă „o sărbătoare tolerată“, așa cum o numea la vremea respectivă publicația „Adevărul“. Avem totuși mărturii chiar și de la sfârșitul secolului XIX, însă nu despre modul în care era celebrată Ziua Muncii în țara noastră, ci în străinătate: „În Englitera manifestația de 1 Maiu a avut loc în dumineca următoare a acestei zile. Peste tot manifestațiunea a avut un caracter foarte impozant. La Londra au luat parte la manifestație 60.000 de muncitori. La Hyde Park, unde s-a ținut întrunirea, 24 de tribune au fost rădicate de pe care 24 de oratori au vorbit în același timp. La un semnal convenit, resoluțiuni în favoarea zilei de 8 ceasuri au fost puse la vot și aprobate prin uriașe aclamațiuni“, se relata în ziarul „Adevărul“ în 1893. Despre ce se întâmpla în România, nicio informație nu era distribuită la nivel național.

Între lupa presei și ignoranța autorităților

Totuși, câțiva ani mai târziu, aceeași publicație își apleacă lentila către muncitorii români și modul în care celebrau această zi, recent intrată în cultura de masă. „Anul acesta, muncitorimea serbează întâi Maiu, în împrejurări cu totul deosebite. Războiul mondial, revoluțiunea cea mare, cum i-a zis un scriitor socialist, s-a terminat și la Paris, unde se zămislește pacea, lumea cea veche cu politica ei de echilibru între popoare se luptă cu lumea cea nouă, care bate cu pumnii vânjoși la poarte vieței, lumea păcei de dreptate și armonie între popoare“, se relata în articolul „1 Maiu și muncitorimea română“ publicat în „Adevărul“ din 2 mai 1919.

În lumea credinței de la sat. FOTO: Wikipedia

Treptat, mai ales după încheierea Primului Război Mondial, Ziua Muncii capătă atenția presei datorită caracterului ei socialist, fiind de fapt o zi „tolerată“ de autorități și nu acceptată în totalitate. În 1920, mai multe fabrici din țară organizau diverse evenimente și adunări prin care să celebreze această zi care era liberă de la stat, dar nu neapărat oficial: „Organizațiunile socialiste muncitorești din țară au hotărât să sărbătorească și anul acesta ziua de 1 Mai. Această zi a fost întotdeauna tolerată ca zi de repaus și manifestație socialistă, așa că sărbătorirea ei va fi lăsată liberă și anul acesta, a se face în limitele în care ordinea publică nu va fi turburată. (…) Ar fi de dorit ca (…) serbarea să înceapă de dimineață și să se termine cel târziu la orele șase seara“, se anunța într-un articol din 30 aprilie 1920 publicat de „Adevărul“.

Chiar de Ziua Muncii, publicația menționată preciza în articolul „1 Maiu și cenzura preventivă“: „Spre a scăpa de încurcătură, guvernul a declarat ziua de 1 Maiu zi de sărbătoare legală. Deși Conferința Păcei a înscris reducerea orelor de muncă la opt ca măsură internațională, totuși guvernul nostru nu a recunoscut ziua de 1 Maiu ca o serbare internațională a muncei, ba din contră, circulara ministerului de interne către autoritățile administrative se referă la «tolerarea» anterioară a acestei serbări pentru a anunța că ea va fi lăsată liberă și anul acesta. Guvernul se ferește a-și lua răspunderea «tolerărei» zilei de 1 Maiu și de aceea invocă precedentele“. Doi ani mai târziu, autoritățile erau în continuare prinse între patronii care voiau continuitatea muncii și muncitorii care voiau ca ziua de 1 Mai să fie liberă – departe gândul românilor muncitori din acea perioadă să celebreze Ziua Muncii cu mici și grătare. Ei încercau să lupte pentru drepturile lor, să se reunească pentru a putea adopta rezoluții comune menite să le îmbunătățească viața.

În acele vremuri, muncitorii se reuneau la Grădina Trocadero de pe Dealul Filaretului, Grădina Băicoianu, Cișmigiu, Grădina „Puțul cu apă rece“, Grădina Bordei, Pădurea Băneasa și Mogoșoaia. Bucureștenii ieșeau la iarbă verde alături de familiile lor nu doar pentru a se relaxa, ci pentru a-i asculta și pe oratorii din tribunele improvizate, de a striga lozinci precum „Ajung 8 ore de muncă“, „Repaos duminical“, „Libertate și dreptate“, pentru a-și cere drepturile. Fiind vorba doar de o zi liberă, mai toți oamenii ieșeau în principal la iarbă verde, cu bucate și băuturi aduse de acasă.

Ținuta de Paște: frac și cravată

Tot în perioada interbelică, un prilej care se accepta în unanimitate ca fiind zi liberă de la stat era Paștele. Toți românii, fie de la sate sau din orașe, își îmbrăcau hainele noi sau pe cele mai bune și mergea la biserică să sărbătorească Învierea Domnului. Chiar dacă astăzi rigorile vestimentare în biserică sunt destul de puține, în perioada interbelică erau clar definite și chiar anunțate în presa vremii: „În sâmbăta Paştilor se va oficia la ora 24 Sfânta Înviere. La această ceremonie vor asista persoane oficiale, civile şi militare. Momentul când P.S. Episcopul Gherontie al Tomisului exclamă «Hristos a înviat!» se va anunţa prin 21 de lovituri de tun. În tot timpul ceremoniei Sfintei Învieri, o gardă de onoare, muzică şi drapel va da onorurile militare. Ţinuta pentru persoanele ce vor asista la această ceremonie va fi: pentru civili: frak, cravată albă şi mănuşi albe, decoraţiuni; Mari Cruci cu cordon. Pentru militari: ţinuta de ceremonie“, nota publicația „Dobrogea Jună“ în 11 aprilie 1936.

Petrecere în interbelic – reinterpretare

Doi ani mai târziu, regăsim din nou cupletul biserică-autorități de stat și la Constanța, unde și civilii trebuiau să poarte o anumită ținută. „Paştele reprezenta o sărbătoare a comunităţii la care participau şi autorităţile de stat. Ca şi pentru celelalte serbări religioase, se trimiteau invitaţii şi se afişa în oraş programul oficial. Spre deosebire de celelalte sărbători, trebuie subliniat faptul că oficialităţile nu luau parte numai la slujba Învierii, ci şi la slujba Prohodului, arătând astfel că momentul Învierii îl trăiau nu numai ca simpli actori sau organizatori, ci şi alături de credincioşi sau de electorat, empatizând cu aceştia sentimentele de reculegere şi de purificare spirituală“, se arată în lucrarea cercetătorului Bogdan Moșneagu „Biserica Ortodoxă, putere politică şi viaţă publică. Iaşi, 1930-1937“, publicată în „Xenopoliana. Buletinul Fundaţiei Academice «A.D. Xenopol»“. Se pare că civilii care participau la Prohod trebuiau să poarte ținuta de ceremonie cu mănuși negre și decorații, în timp ce militarii purtau uniforma de serviciu și decorațiile dobândite.

Dincolo de participarea la slujbă, românii petreceau Paștele în perioada Micului Paris făcând acte de caritate, plimbări în parc sau participând la petreceri cu lăutari. Prima zi de Paște era de obicei consacrată familiei, meselor îmbelșugate și ciocnirii ouălor, dar nu lipseau nici plimbările de după-amiază pe domeniul personal sau în parcuri și grădini publice. De asemenea, în acele zile de sărbătoare, în perioada interbelică, bucureștenii au început să se plimbe și în afara orașului, ieșind la iarbă verde în pădurile din apropierea Capitalei. Cei care preferau orașul ieșeau la plimbare în Cișmigiu, se bucurau de o prăjitură gustoasă la Casa Capșa, la Cofetăria Nestor sau de bucate la Terasa Oteteleșanu sau la Caru’ cu Bere. Seara venea pe ritmuri de muzică populară sau lăutărească și îi purta pe oameni către terase, cârciumi, bodegi sau saloane de dans, în funcție de posibilități și „chefuri“.

Comentarii Facebook

Articole pe aceiasi tema:Biserica cu de drumul grătarul la mici prima românului special

Urmatorul

Locul din România unde țăranii s-au răsculat primii împotriva regimului comunist. Ce a aprins scânteia revoltelor

Nu ratati

Știința și religia, reunite pe o temă comună: viața și moartea. Ce și-au propus viitorii medici și preoți din România

Nationalul

Comenteaza si tu

Actualitate

Traficul din AI crește rapid în România: ce arată datele reale din 799 de site-uri, într-un dashboard public trafic.dwf.ro lansat de DWF

Publicat

acum 4 zile

august 13, 2026

Sorin Draghici

Traficul din AI crește rapid în România: ce arată datele reale din 799 de site-uri, într-un dashboard public trafic.dwf.ro lansat de DWF

București, 6 august 2026 – Agenția DWF lansează trafic.dwf.ro, un dashboard public și gratuit, actualizat lunar, care oferă o imagine asupra evoluției traficului online din România. Platforma agregă anonim date din 799 de proprietăți Google Analytics 4, însumând 156,8 milioane de sesiuni și 824.000 de tranzacții pe lună. Datele sunt updatate în fiecare lună, oferind o perspectivă permanent actualizată asupra pieței digitale din România.

Proiectul este primul rezultat al Centrului de Excelență în SEO & GEO al DWF și a fost coordonat de Radu Mărcușu, Search Director DWF, împreună cu echipele de Data Analytics, SEO și Paid Media, susținut de DAVID AI, sistemul agentic care conectează agențiile din grup.

AI crește cel mai rapid, dar reprezintă încă o pondere mică din trafic

Traficul provenit din asistenții AI a crescut cu 47,6% față de anul trecut și de 360 de ori în ultimii doi ani. Este singurul canal de trafic aflat pe creștere în datele analizate.

În prezent, AI reprezintă însă doar 1,43% din traficul de search și aproximativ 0,37% din traficul total. AI nu înlocuiește încă canalele tradiționale, dar este canalul cu cea mai clară dinamică de creștere.

De avut în vedere: Dashboardul evidențiază și existența fenomenului de „Dark AI Traffic”. Estimările indică faptul că aproximativ 70% din traficul AI rămâne invizibil, atribuit canalelor Direct sau Organic sursa: studiul Loamly.ai, feb 2026.

„Cea mai periculoasă cifră nu e cifra mică din rapoarte, e traficul AI pe care nu-l vezi deloc: două treimi sosește mascat ca Direct sau Organic.” Radu Mărcușu, Search Director DWF

AI este mic ca volum, dar mare ca valoare comercială

În e-commerce, vizitatorul venit din AI cumpără de cca 1,5× mai des decât cel din Google organic (rata de conversie de 2,7% vs 1,82%) și are coș cu 28% mai mare (370 vs 289 lei).

Veniturile generate de traficul AI au ajuns la 1,3 milioane de lei în ultimele 30 de zile pe magazinele online din cohortă, în creștere cu 331% față de anul trecut, demonstrând o intenție de cumpărare mai ridicată.

Concentrarea traficului este foarte mare: 97,1% din traficul AI identificabil provine din ChatGPT, urmat de Claude (1,5%), Gemini (0,9%), Copilot (0,4%) și Perplexity (0,2%). La venituri, concentrarea e și mai mare: 97,8% din revenue-ul atribuit AI trece tot prin ChatGPT.

Combinația dintre creșterea rapidă, valoarea comercială ridicată și concentrarea pe o singură platformă, ChatGPT, face ca investiția în vizibilitatea AI să fie eficientă în acest moment. Canalul este încă mic, dar direcția este clară.

În SEO se pierde trafic, dar se păstrează aproape integral veniturile

Una dintre cele mai relevante diferențe dintre trafic și business apare în SEO.

În ultimele 12 luni, sesiunile organice ale magazinelor online au scăzut cu 16,4%, însă veniturile din organic au scăzut cu doar 0,7%. În plus, veniturile organice sunt încă cu 35,7% peste nivelul de acum doi ani.

Datele indică faptul că scade zona de trafic informațional, în timp ce vizitele cu intenție de cumpărare au rămas mult mai stabile.

Astfel, o evaluare a SEO exclusiv prin numărul de sesiuni poate crea impresia unei deteriorări, care însă nu se reflectă și în business.

Paid crește ca business, dar și ca investiție

Traficul paid a scăzut cu doar 1,7% în ultimul an. Bugetele paid au crescut cu 56,7%, iar veniturile cu 74,2%. În aceeași perioadă, CPC-ul mediu a crescut cu 19,5%, până la 0,77 lei.

Pe întreaga cohortă, traficul paid a scăzut cu doar 1,7% în ultimul an, cea mai mică scădere dintre canalele clasice. Pe magazinele online analizate (proprietățile cu Google Ads conectat în GA4) însă, paid-ul a crescut: cu 22,4% mai multe sesiuni și cu 19,5% mai multe venituri decât acum un an.

În ultimii doi ani, pe proprietățile cu Google Ads conectat, bugetele au crescut cu 56,7%, iar veniturile din paid cu 74,2%. CPC-ul mediu a crescut cu 19,5%, până la 0,77 lei.

Datele arată că Paid continuă să producă valoare și să susțină creșterea, dar într-un context în care și investițiile, și costul per click sunt mai mari. În e-commerce, piața plătește mai mult și pentru că se cumpără mai mult, nu doar pentru că s-a scumpit click-ul.

Piața nu pierde business, ci trafic pe canalele tradiționale

În ultimele 12 luni, traficul total analizat a scăzut cu 10,7%, iar traficul din search cu 20,0%. În același timp, magazinele online din cohortă au înregistrat 12,2% mai multe sesiuni și 9.8% mai multe venituri.

Datele indică o redistribuire a traficului: scade în special volumul informațional, în timp ce traficul cu intenție comercială și veniturile rezistă mai bine. „Mai mult trafic” devine astfel un obiectiv mai greu de atins și mai puțin relevant pentru business.

„Toată piața vorbește despre AI. Noi am deschis conturile de Analytics și am publicat cifrele. Iar ce vedem schimbă întrebarea de la care pornim: nu mai este «cum aducem mai mult trafic», ci «cum rămânem vizibili indiferent unde începe căutarea». Nu mai concurezi doar pentru prima poziție în Google.” Radu Mărcușu, Search Director DWF

De reținut pentru marketeri:

SEO: de evaluat prin valoarea comercială pe care o generează, nu doar prin trafic. Scăderea sesiunilor organice nu înseamnă scăderea performanței, atât timp cât veniturile se mențin.
Paid: continuă să fie un motor de business, cu mențiunea ca aceasta creștere a veniturilor vine într-un context în care și bugetele, și costul per click au crescut.
AI: de adăugat în mix de acum. Este încă mic, dar este singurul canal în creștere și are deja o valoare comercială ridicată.

Despre DWF

DWF este o agenție de digital marketing construită în jurul performanței, tehnologiei și datelor. Agenția reunește specialiști din SEO, Paid Media, Social Media, Content și AI pentru a dezvolta strategii integrate și a transforma obiectivele de business în rezultate măsurabile.

trafic.dwf.roeste disponibil gratuit și este actualizat lunar.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

„PFA-ul se închide singur dacă nu facturezi” și alte 6 mituri în care încă se crede în 2026

Publicat

acum 7 zile

august 10, 2026

Sorin Draghici

„PFA-ul se închide singur dacă nu facturezi” și alte 6 mituri în care încă se crede în 2026

✔ Un PFA fără activitate nu se închide singur și nu dispare: rămâne activ, cu obligații declarative, până îl suspenzi sau îl radiezi

✔ La venit zero sau pierdere, CASS nu se datorează; la venit mic, dar pozitiv, sub 24.300 lei, se aplică însă minimul de 2.430 lei

✔ Majorarea salariului minim din 1 iulie 2026 nu a crescut plafoanele fiscale: ele rămân calculate la valoarea din 1 ianuarie

✔ TVA-ul la depășirea plafonului se aplică din chiar tranzacția care îl sparge, nu de la data înregistrării

Despre PFA circulă mai multe „reguli” auzite de la un prieten decât reguli citite dintr-o sursă oficială. Unele mituri doar sperie degeaba. Altele costă bani reali, pentru că deciziile luate pe baza lor se lovesc, mai devreme sau mai târziu, de un calcul ANAF care nu ține cont de folclor.

Am strâns șapte dintre cele mai persistente, cu realitatea de partea cealaltă, pe regulile valabile în 2026.

Ce vei afla din acest articol:

Ce se întâmplă de fapt cu un PFA care nu facturează
Care mituri despre taxe și contribuții pică la un calcul simplu
Cum verifici o „regulă” auzită, înainte să iei decizii după ea

Miturile despre viața PFA-ului

Mit 1: „PFA-ul se închide singur dacă nu facturezi.” Realitatea: inactivitatea simplă nu închide nimic. PFA-ul rămâne înregistrat la ONRC, cu obligațiile lui declarative, până când tu îl suspenzi sau îl radiezi. Există o singură excepție, care face demontarea și mai clară: dacă îl suspenzi și uiți de el, la expirarea termenului maxim de 3 ani ONRC îl radiază din oficiu. Deci nu nefacturarea închide PFA-ul, ci suspendarea uitată. Pauza corectă se cere la ONRC, pe maximum 3 ani (un minim legal de durată nu există), și se anunță apoi și la ANAF, prin formularul 070, ca suspendarea să existe și fiscal, nu doar în registru.

Mit 2: „Dacă n-am venituri, tot plătesc contribuții degeaba.” Realitatea: la venit zero sau la pierdere fiscală, CASS nu se datorează (rămâne opțională, pentru cine vrea asigurarea), iar CAS e oricum legat de un prag de venit, nu de simpla existență a PFA-ului. Atenție însă la zona imediat vecină, unde mitul invers e la fel de păgubos: la venit net mic, dar pozitiv, sub 24.300 lei, CASS-ul se datorează la minimul bazei de 6 salarii minime, adică 2.430 lei, dacă nu ești și salariat sau în altă categorie exceptată. Zero înseamnă zero; puțin nu înseamnă proporțional de puțin. Costul unui PFA cu adevărat inactiv rămâne cel administrativ: declarații și evidență.

Mit 3: „Ca angajat, n-am voie să am și PFA.” Realitatea: cumulul e perfect legal, fără acordul obligatoriu al angajatorului. Singura frână reală stă în contractul tău de muncă, la clauzele de neconcurență și conflict de interese, nu în vreo lege care interzice combinația.

Miturile despre taxe, apărute chiar în 2026

Mit 4: „Salariul minim a crescut în iulie, deci au crescut și plafoanele.” Realitatea: majorarea la 4.325 lei din 1 iulie 2026 nu modifică plafoanele contribuțiilor. La calculul CAS și CASS se folosește salariul minim în vigoare la 1 ianuarie, adică 4.050 lei, deci pragul de CAS rămâne 48.600 lei, nu 12 × 4.325. E cel mai proaspăt mit al anului și cel mai ușor de crezut.

Mit 5: „Dacă depășesc plafonul de TVA, plătesc TVA abia după ce mă înregistrez.” Realitatea: regula s-a înăsprit din septembrie 2025. Regimul de taxare se aplică de la data depășirii, începând cu chiar tranzacția care duce cifra de afaceri peste 395.000 lei, iar înregistrarea se solicită cel târziu în ziua depășirii. Amânarea nu amână taxa: ANAF o stabilește din oficiu, cu penalități.

Mit 6: „Radiez PFA-ul și scap de datorii.” Realitatea: radierea închide forma juridică, nu obligațiile. Datoriile către ANAF nu dispar, iar titularul răspunde cu patrimoniul personal. Ordinea sănătoasă e inversă: întâi cureți obligațiile, apoi radiezi.

Mit 7: „Sunt pe firmă, pot să-mi trec orice pe cheltuieli.” Realitatea: cheltuielile personale, cu vacanțele în frunte, sunt explicit nedeductibile, la fel și amenzile. Regula de aur are două condiții: cheltuiala să servească activitatea și să fie documentată. Restul e material de control fiscal.

De unde vin miturile și cum le verifici

Aproape toate au aceeași rădăcină: o regulă veche, o regulă din alt context (SRL, angajați) sau o simplificare care a circulat mai repede decât corecția ei. Testul practic e mereu același: ceri sursa și anul. „Mi-a zis cineva anul trecut” pică testul din start, pentru că regulile fiscale se schimbă des, iar 2025–2026 au adus exact schimbările care au generat miturile 4 și 5.

A doua variantă e să ai pe cineva plătit să știe. SOLO este platforma digitală de contabilitate completă pentru PFA și PFI din România, cu 18.000+ PFA-uri în gestiune, construită pentru freelanceri și liber-profesioniști cu activitate de servicii. Concret, prin SOLO poți:

Să întrebi, pe limba ta, dacă o „regulă” auzită ți se aplică sau nu, cu consultanță inclusă în abonament
Să fii anunțat de modificările legislative care chiar te privesc, în loc să le afli din discuții
Să lași declarațiile să plece la termen, calculate pe reguli la zi, nu pe folclor
Să vezi în dashboard cât ai de plată, ca cifra să vină din evidență, nu din presupuneri

Abonamentul e 139 lei/lună (preț valabil în 2026), cu totul inclus, iar declarațiile vin cu un angajament pe care puține servicii îl formalizează: dacă platforma greșește o declarație din vina ei, SOLO plătește amenda, angajament scris în termenii serviciului.

Checklist: pe ce stau deciziile PFA-ului tău?

Poți numi sursa oficială pentru ultimele trei „reguli” pe care le-ai aplicat?
Știi anul din care e informația pe care te bazezi la contribuții?
Ai verificat regula plafoanelor după majorarea salariului minim din iulie?
Știi exact ce se întâmplă cu PFA-ul tău dacă iei o pauză de câteva luni?
Ai un canal de întrebat înainte de decizie, nu doar de reparat după?

Dacă vrei ca deciziile PFA-ului tău să stea pe reguli verificate, nu pe mituri, îți poți înființa PFA-ul cu SOLO aici, iar dacă îl ai deja, te poți porta aici. Consultanța e inclusă în abonament, în ambele cazuri.

Întrebări frecvente despre miturile PFA

Ce pățesc dacă PFA-ul meu nu facturează nimic un an întreg?

Nimic automat: PFA-ul rămâne activ, iar tu rămâi cu obligațiile declarative, chiar și pe zero. Dacă pauza e planificată, suspendarea se înscrie la ONRC (pe maximum 3 ani), apoi se anunță separat la ANAF prin formularul 070 — mențiunea de la Registrul Comerțului nu ajunge singură în evidența fiscală. Iar pentru anul în care ai avut activitate înainte de suspendare, Declarația Unică tot se depune.

Chiar nu plătesc nimic la stat dacă PFA-ul are venit zero?

La venit zero sau pierdere fiscală, CASS nu se datorează, iar CAS nu se declanșează, fiind legat de pragul de venit. Capcana e venitul mic, dar pozitiv: sub 24.300 lei net, CASS-ul se datorează la minimul de 2.430 lei, dacă nu ești și salariat. Și, în orice scenariu, declarațiile tot se depun, deci „zero taxe” nu înseamnă „zero administrație”.

De unde știu dacă o regulă fiscală auzită mai e valabilă în 2026?

Caută anul și actul normativ din spatele ei sau întreab-o pe o sursă care răspunde în scris și la zi. Regulile despre TVA la depășirea plafonului și despre plafoanele contribuțiilor s-au schimbat recent, exact în zonele unde circulă cele mai multe versiuni învechite.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Valea Sâmbetei, poarta feerică spre Făgărașul secret. Trecutul tulburător al locului ascuns în inima munților

Publicat

acum 2 săptămâni

august 4, 2026

Nationalul

Valea Sâmbetei, poarta feerică spre Făgărașul secret. Trecutul tulburător al locului ascuns în inima munților

Valea Sâmbetei, una dintre cele mai spectaculoase porți de intrare în Munții Făgăraș, a păstrat amintirea evenimentelor tulburătoare din vremea în care era un loc de refugiu al partizanilor anticomuniști, dar și despre spionii parașutați în munți și chilia lui Arsenie Boca.

Valea Sâmbetei a fost în trecut un loc de refugiu pentru partizanii anticomuniști. Foto: Daniel Guță

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Munții Făgăraș, dominați de cele mai înalte vârfuri ale Carpaților Românești, Vârful Moldoveanu având 2.544 metri, au devenit una dintre marile destinații turistice ale țării. Sunt explorați pentru peisajele spectaculoase, natura sălbatică, puțin alterată de intervențiile umane, și așezările pitorești de la poalele versanților nordici. Aici, în ținutul traversat de Valea Oltului vizitatorii găsesc

Cetatea medievală a Făgărașului, Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, orașul Victoria, Palatul Brukenthal din Avrig, satele săsești din zona Sibiului, parcurile de distracții, păstrăvăriile, cabanele și zonele de agrement și, cea mai spectaculoasă șosea montană din România: Transfăgărășanul.

Ascunzătorile partizanilor din Făgăraș

În primii ani ai instaurării regimului comunist, începută în 1945 și consolidată după 1947, mii de români s-au ascuns în munți, fie pentru a se opune noii puteri, fie pentru a scăpa de arestări și de condamnări grele. Grupurile de partizani și fugarii s-au răspândit în Carpați, din Banat și Apuseni până în Bucovina și Carpații Orientali, dar și în Dobrogea, alegând locuri greu accesibile. În Munții Făgăraș au acționat unele dintre cele mai cunoscute grupări ale rezistenței armate anticomuniste din România, care au reușit să se ascundă aici ani în șir.

În Munții Făgăraș au acționat unele dintre cele mai cunoscute grupări ale rezistenței armate anticomuniste din România, ai căror membri au reușit să se ascundă aici ani în șir. Ion Gavrilă Ogoranu (1923–2006), liderul grupului de partizani care a acționat pe versantul nordic al Munților Făgăraș, arăta în volumul „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” că lupta anticomunistă s-a extins în aproape toate regiunile muntoase ale țării.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

El explica faptul că grupările mici, formate din tineri, studenți, elevi și ofițeri, au adoptat tactica de gherilă, prin care câțiva oameni hotărâți puteau ține în alertă forțe mult mai numeroase, fără a fi ușor învinși.

„Rezistența noastră, de aproape opt ani, poate fi explicată în parte: eram un grup de tineri care ne cunoșteam de mici, crescuserăm într-o sfântă frăție. Infiltrarea dușmanului între noi era exclusă. Aveam la îndemână cel mai compact masiv muntos al țării, Munții Făgărașului, lung de 100 de kilometri și lat de 60 de kilometri, care ne-a apărat. Ne împărțeam în grupe mici, mobile; nu aveam un punct fix de rezistență, puteam să fim peste tot și nicăieri”, relata Ogoranu.

Fostul lider al partizanilor din Făgăraș amintea că aceștia primeau hrană, informații și sprijin de la localnicii satelor de la poalele munților, lucru care îngreuna operațiunile militare organizate pentru capturarea lor.

„Ca o simplă curiozitate – deși, în afară de trei, au murit toți luptătorii –, în munți n-a murit niciunul dintre noi. Răniți am fost, dar morți, niciunul”, scria acesta.

Valea Sâmbetei și chilia lui Arsenie Boca

Unul dintre locurile-cheie ale rezistenței anticomuniste de la începutul anilor ’50 a fost Valea Sâmbetei, devenită cu timpul una dintre cele mai populare zone de drumeție din Munții Făgăraș.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Traseul turistic de pe Valea Sâmbetei începe în apropierea Mănăstirii Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, cunoscută pentru arhitectura sa și ca locul în care, în anii ’40, a slujit duhovnicul Arsenie Boca (1910–1989). Drumul forestier urcă aproximativ șapte-opt kilometri prin pădure, însoțind cursul învolburat al râului Sâmbăta spre izvoarele sale.

În partea superioară a văii, călătorii ajung sub creasta Munților Făgăraș, în zona unde se află cabana Valea Sâmbetei și un schit. De aici, poteca urcă prin căldarea glaciară până în creasta principală. Drumeții pot continua spre vest, către Gălășescu, Viștea Mare și Moldoveanu, sau spre est, în direcția vârfurilor Dara și Hârtopul Darei și a Curmăturii Zârnei.

O altă potecă abruptă urcă spre chilia lui Arsenie Boca, o amenajare săpată în stâncă în perioada în care acesta slujea la Mănăstirea Brâncoveanu. Mărturiile unor localnici și cunoscuți ai duhovnicului arătau că acesta a început lucrarea cu ajutorul mai multor oameni, însă nu există dovezi că ar fi locuit aici.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

„În 1946 începuse lucrarea la chilia din munte și am lucrat acolo o săptămână, dormind pe jos, pe cetină de brad. Dintr-un perete de stâncă curgea un mic pârâiaș de apă. Nu l-am întrebat pe Părintele, dar am înțeles că, pentru rugăciunea lui, Dumnezeu a lăsat acest pârâiaș pentru trebuințele noastre. Autoritățile au interzis apoi lucrarea”, relata preotul Nicolae Streza, unul dintre cei care susțineau că au participat la amenajarea locului.

Locul cunoscut drept chilia părintelui Arsenie Boca a devenit tot mai popular în ultimii ani, fiind vizitat de mulți români care ajung la Mănăstirea Brâncoveanu.

Fereastra Sâmbetei, trecătoarea vitală din Făgăraș

În anii ’50, Valea Sâmbetei era atent supravegheată de trupele Securității, care încercau să îi captureze pe partizanii ascunși în Munții Făgăraș. Unul dintre reperele importante ale zonei era Fereastra Mare a Sâmbetei, o șa montană aflată la aproximativ 2.188 de metri altitudine, care permite trecerea dintre versantul nordic al masivului și văile care coboară spre sudul Carpaților.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

„De la Sâmbăta spre apus îs munții cei mai înalți și cei mai prăpăstioși din tot masivul Făgăraș. Că erau mai accidentați nu era un lucru rău pentru noi, erau însă două inconveniente mari care ne-au făcut să nu-i preferăm de la început. Mai întâi, creasta se putea traversa doar prin câteva puncte obligatorii, trecerea nefăcându-se decât cu lanterna. Dacă aceste puncte erau ocupate de Securitate, la creastă nu mai aveai scăpare. Or, de la Fereastra Sâmbetei spre răsărit se putea trece creasta aproape peste tot. Reușeai asta noaptea, fără frică de a cădea în prăpastie”, scria Ion Gavrilă Ogoranu.

Documentele legate de operațiunile desfășurate împotriva grupului Gavrilă arătau că militarii și milițienii supravegheau Valea Sâmbetei, cabanele și trecerile din creastă.

„Se propune: milițieni îmbrăcați în uniforme de turist, bine echipați, să nu fie cunoscuți nici de ciobani, nici de cabanieri, să facă naveta în special pe versantul «Ferestre», unde deseori legitimează și jefuiesc turiști. Această navetă să se facă zilnic, până la atingerea scopului”, se arăta într-o notă informativă din 26 august 1950.

Povestea arestării celui mai căutat partizan din România. Cum s-a ascuns Ion Gavrilă Ogoranu timp de 28 de ani de Securitate FOTO VIDEO

Potrivit documentului păstrat în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, actele de identitate purtate de milițieni nu trebuiau să fie reale, pentru ca aceștia să nu fie demascați atunci când se legitimau și se înscriau în registrele cabanelor.

Deasupra Văii Sâmbetei, în apropierea traseului care urcă spre Fereastra Mare, un monument amintește de grupurile de rezistență anticomunistă care au acționat în Munții Făgăraș și de localnicii care le-au sprijinit. Un alt monument dedicat luptătorilor anticomuniști se află în fața Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

Episodul tulburător cu parașutiștii capturați în Munții Făgăraș

Munții Făgăraș au fost locul mai multor confruntări între forțele de represiune și grupările de partizani anticomuniști. Un episod memorabil s-a petrecut în toamna anului 1951, când cinci români pregătiți în Occident au fost parașutați pe versantul nordic al masivului, cu misiunea de a lua legătura cu rezistența din țară.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

1/18

Valea Sambetei din Fagaras Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (8) jpg

Grupul era condus de Constantin Săplăcan și îi mai cuprindea pe Wilhelm Spindler, Gheorghe Bârsan, Mathias Bohm și Ilie Puiu. Cei cinci au fost lansați în noaptea de 18 spre 19 octombrie 1951, însă operațiunea a fost rapid compromisă.

Ion Gavrilă Ogoranu amintea că veștile despre soarta grupului parașutat la Sărata erau puține și nesigure. Oamenii rezistenței aflaseră că unul dintre tineri s-ar fi sinucis în momentul arestării, iar satul de la poalele Munților Făgăraș fusese încercuit de trupele Securității.

„Se știa că în tren s-a sinucis un tânăr, în momentul arestării, că satul Sărata a fost înconjurat de Securitate cu mitraliere și controlat casă cu casă, că au fost arestați mulți oameni, că un om în vârstă, Gheorghe Serafim, a fost ridicat cu întreaga familie”, relata Ogoranu în „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”.

El amintea că în zonă circulau numeroase zvonuri, unele lansate chiar de Securitate, pentru compromiterea morală a celor prezentați de propaganda regimului drept „spioni și trădători”.

Presa vremii îi prezenta drept „spioni, teroriști și diversioniști americani”. În decembrie 1951, ziarul Scînteia relata că aceștia fuseseră trimiși în Munții Făgăraș dintr-un avion american decolat din Grecia.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

„Spionii diversioniști fuseseră parașutați pe teritoriul RPR de către serviciul de spionaj al Statelor Unite ale Americii, de pe un avion american decolat din Grecia. Parașutarea lor a avut loc la 18 octombrie, noaptea, în regiunea Munților Făgăraș”, informa publicația.

Potrivit relatării oficiale, Constantin Săplăcan, Wilhelm Spindler, Mathias Bohm și Ilie Puiu au fost capturați de Securitate, iar Gheorghe Bârsan s-ar fi sinucis înghițind o capsulă cu cianură. Autoritățile susțineau că asupra grupului au fost găsite pistoale, arme automate, grenade, aparate de emisie-recepție, hărți militare, acte false, bani și capsule cu otravă.

Cei patru prizonieri au fost acuzați că fuseseră instruiți în Italia și Germania Occidentală pentru a culege informații despre armată, aerodromuri, uzine militare, poduri feroviare și obiective petroliere. Tribunalul Militar București i-a condamnat la moarte pentru trădare și spionaj. Cererile lor de grațiere au fost respinse, iar cei patru au fost executați prin împușcare la sfârșitul anului 1951.

Zona strategică de la poalele Făgărașului

De la începutul anilor ’50, numeroase așezări de la poalele Munților Făgăraș au trecut prin transformări ample. Regiunea din centrul României a fost militarizată și industrializată, în timp ce rezistența anticomunistă din munți a fost slăbită treptat prin operațiunile Securității.

Victoria, fostul oraș muncitoresc din umbra Făgărașului, așteaptă autostrada: „A ajuns atât de liniștit, că îți auzi pașii”

Orașul Făgăraș a devenit unul dintre centrele strategice ale noii industrii de apărare. În apropierea sa au funcționat importante uzine de explozibili și substanțe chimice, iar armata a înființat aici un centru pentru pregătirea în domeniul războiului chimic. Unele rapoarte secrete din anii ’50 , ale Agenției Centrale de Informații (CIA) din SUA susțineau că în zonă s-ar fi aflat și depozite subterane de uraniu și instalații cu destinație atomică.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

În aceeași perioadă s-a dezvoltat orașul Victoria, ridicat aproape de la zero în jurul platformei chimice ascunse în pădurile de la poalele muntelui. Uzinele Ucea, deschise în 1938 pentru producerea pulberilor explozive, au fost extinse după război, iar în jurul lor au apărut cartiere muncitorești construite după modelul orașelor monoindustriale sovietice. Localitatea a fost declarată oraș în 1949, iar combinatul cunoscut ulterior sub numele Viromet a produs metanol și alte substanțe chimice.

Tot la poalele Făgărașului, mai aproape de Sibiu, la Mârșa, a fost extinsă una dintre marile uzine mecanice ale României comuniste. Întreprinderea a produs basculante și utilaje grele pentru șantierele naționale, dar și tancuri, turele pentru blindate și alte componente militare. În anii ’80, aproape 10.000 de oameni lucrau pe platforma industrială și în sectoarele sale speciale, iar în vecinătate a fost ridicată o colonie muncitorească de aproximativ 4.000 de locuitori.

După 1990, cele trei centre industriale au intrat în declin. Numeroase secții au fost închise sau abandonate, iar orașele și coloniile muncitorești ridicate în jurul lor au pierdut o mare parte din populație. Ruinele uzinelor, clădirile ascunse de pădure și vechile instalații militare au rămas printre locurile mai puțin cunoscute de turiștii care ajung la poalele Făgărașului.

\n const _iprc = performance.now();\n\u003C/script>\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\”>\nconsole.log(\”*** cookieconsent done:\”, Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000);\n gtag(‘event’, ‘cookieconsent’, {\n name: ‘load’,\n value: Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000\n });\n\u003C/script>\n\u003C!– END PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”//a.teads.tv/page/99553/tag\” async=\”true\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cdiv data-ad=\”adevarul.ro_728x90_sticky_display_bottom_adevarul_bottom_center_leaderboard\” data-devices=\”m:0,t:1,d:1\” class=\”demand-supply\”>\u003C/div>\n\n{{#if context.content}}\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”https://cnt.trvdp.com/js/1544/6545.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\n{{/if}}\n\n\n”,”html_mobile”:”\n\n\n\u003C!– CHECK PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\u003Cscript>\n const _iprc = performance.now();\n\u003C/script>\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\”>\nconsole.log(\”*** cookieconsent done:\”, Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000);\n gtag(‘event’, ‘cookieconsent’, {\n name: ‘load’,\n value: Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000\n });\n\u003C/script>\n\u003C!– END PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\n\u003Cscript\n class=\”optanon-category-C0004\”\n type=\”text/plain\”\n src=\”//a.teads.tv/page/99553/tag\”\n async=\”true\”\n>\u003C/script>\n\n{{/unless}} \n\n\u003Cdiv\n data-ad=\”adevarul.ro_sticky_mobile_bottom\”\n data-devices=\”m:1,t:0,d:0\”\n class=\”demand-supply\”\n>\u003C/div>\n\n{{#if context.content}} \n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”https://cnt.trvdp.com/js/1544/6545.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n{{/if}}\n\n”},”updated_at”:”2025-11-01T11:31:21.462Z”},”AdPosition_head”:{„data”:{„custom_fields”:{},”for_desktop”:true,”for_mobile”:true,”html_desktop”:”\u003Cmeta name=\”profitshareid\” content=\”934cd37887433d585a2a227ef0576fcc\” />\n\n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\n{{#if context.content}}\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://jsc.mgid.com/site/960965.js\” async>\u003C/script>\n\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\”>\n (function () {\n if (document.location.pathname.indexOf(„https://adevarul.ro/ghid-de-cumparaturi”) === 0) {\n return;\n }\n\n const s = document.createElement(\”script\”);\n s.src = \”https://srv.divee.ai/storage/v1/object/public/sdk/divee.sdk.latest.js\”;\n s.setAttribute(\”data-project-id\”, \”4428864e-2da6-4fef-a83c-c16c2dfe86d9\”);\n s.async = true;\n document.head.appendChild(s);\n })();\n\u003C/script>\n\n\n\n\n\n{{/if}}\n\n\u003Cscript>\n window.teads_analytics = window.teads_analytics || {};\n window.teads_analytics.analytics_tag_id = \”PUB_26459\”;\n window.teads_analytics.share = window.teads_analytics.share || function() {\n ;(window.teads_analytics.shared_data = window.teads_analytics.shared_data || []).push(arguments)\n };\n\u003C/script>\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://a.teads.tv/analytics/tag.js\”>\u003C/script>\n\n\n{{#unless context.features.nolivesupply}}\n\u003Cscript async data-cfasync=\”false\” type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://live.demand.supply/up.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js?client=ca-pub-3345426167175409\” crossorigin=\”anonymous\”>\u003C/script>\n\n \u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://terrific.live/terrific-sdk.js\” storeid=\”iN6X0VPTDIicsVPKX6p0\”>\u003C/script>\n\n{{/unless}}\n\n\u003Cstyle>\n.google-adposition > div {\n flex-grow: 1;\n}\n\n.google-adposition:has(iframe) {\n background-image: none !important;\n}\n\n.menu-fixed .menu .headContainer .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\narticle header .title .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\n#onetrust-banner-sdk #onetrust-accept-btn-handler {\n margin-bottom: 10px;\n }\n\n #onetrust-banner-sdk #onetrust-reject-all-handler {\n visibility: hidden;\n }\n\n\u003C/style>\n\n \u003C!– Facebook Pixel Code –>\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0002\”>!function(f,b,e,v,n,t,s){if(f.fbq)return;n=f.fbq=function(){n.callMethod?n.callMethod.apply(n,arguments):n.queue.push(arguments)};if(!f._fbq)f._fbq=n;n.push=n;n.loaded=!0;n.version=’2.0′;n.queue=[];t=b.createElement(e);t.async=!0;t.src=v;s=b.getElementsByTagName(e)[0];s.parentNode.insertBefore(t,s)}(window,document,’script’,’https://connect.facebook.net/en_US/fbevents.js’); fbq(‘init’, ‘1346397800155390’); fbq(‘track’, ‘PageView’);\u003C/script>\u003Cnoscript> \u003Cimg height=\”1\” width=\”1\” src=\”https://www.facebook.com/tr?id=1346397800155390&ev=PageView&noscript=1\”/>\u003C/noscript>\u003C!– End Facebook Pixel Code –>\n\n\u003C!– alternativeAds –>\n”,”html_mobile”:”\u003Cmeta name=\”profitshareid\” content=\”934cd37887433d585a2a227ef0576fcc\” />\n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n{{#if context.content}}\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://jsc.mgid.com/site/960965.js\” async>\u003C/script>\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\”>\n (function () {\n if (document.location.pathname.indexOf(„https://adevarul.ro/ghid-de-cumparaturi”) === 0) {\n return;\n }\n\n const s = document.createElement(\”script\”);\n s.src = \”https://srv.divee.ai/storage/v1/object/public/sdk/divee.sdk.latest.js\”;\n s.setAttribute(\”data-project-id\”, \”4428864e-2da6-4fef-a83c-c16c2dfe86d9\”);\n s.async = true;\n document.head.appendChild(s);\n })();\n\u003C/script>\n\n{{/if}}\n\n\u003Cscript>\n window.teads_analytics = window.teads_analytics || {};\n window.teads_analytics.analytics_tag_id = \”PUB_26459\”;\n window.teads_analytics.share = window.teads_analytics.share || function() {\n ;(window.teads_analytics.shared_data = window.teads_analytics.shared_data || []).push(arguments)\n };\n\u003C/script>\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://a.teads.tv/analytics/tag.js\”>\u003C/script>\n\n{{#unless context.features.nolivesupply}}\n\u003Cscript async data-cfasync=\”false\” type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://live.demand.supply/up.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://terrific.live/terrific-sdk.js\” storeid=\”iN6X0VPTDIicsVPKX6p0\”>\u003C/script>\n\n{{/unless}}\n\u003Cstyle>\n\n.google-adposition:has(iframe) {\n background-image: none !important;\n}\n\n.menu-fixed .menu .headContainer .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\narticle header .title .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\n#onetrust-banner-sdk #onetrust-accept-btn-handler {\n margin-bottom: 10px;\n }\n\n #onetrust-banner-sdk #onetrust-reject-all-handler {\n visibility: hidden;\n }\n\u003C/style>\n”},”updated_at”:”2026-07-22T15:44:05.196Z”}},”last_changed”:”2026-08-04T00:31:18.452Z”,”page”:{„created_at”:”2025-11-07T07:21:20.397Z”,”created_by”:1,”custom_fields”:{},”domain”:”adevarul.ro”,”id”:99,”last_published_at”:”2025-11-07T07:21:23.058Z”,”name”:”Content layout (article)”,”published”:1,”s3_hash”:”a5e0764cf3bce051367545eab1538b4619e8ecb9″,”slug”:null,”title”:”Content layout”,”type”:”layout”,”updated_at”:”2022-07-21T08:27:20.732Z”,”version_id”:267},”path”:”/stil-de-viata/calatorii/valea-sambetei-poarta-feerica-spre-fagarasul-2547454.html”,”pathArray”:[„”,”stil-de-viata”,”calatorii”,”valea-sambetei-poarta-feerica-spre-fagarasul-2547454.html”],”type”:”content”,”url”:”https://adevarul.ro/stil-de-viata/calatorii/valea-sambetei-poarta-feerica-spre-fagarasul-2547454.html”,”features”:{},”query”:{},”domain_config”:{„MISC”:{„logo”:{„width”:320,”height”:50}},”SYSTEM_TAGS”:[„noads”,”nocomments”,”sex”,”advert”,”advertorial”,”video”,”galerie”,”live”,”foto”,”exclusiv”,”analiza”,”interviu”,”reportaj”,”breaking news”],”default”:{„lang”:”ro”,”domain”:”adevarul.ro”,”alternateDomain”:”adevarul-ro.adh.reperio.news”,”friendlyName”:”Adevărul”,”logoURL”:”https://adevarul.ro/favicon-144-precomposed.png”}},”client”:{„is_mobile”:false}}

Comentarii Facebook

Citeste in continuare