Produsă
începând cu octombrie 1969 la uzina de la Mioveni, Dacia 1300 avea
să se dovedească un autoturism foarte apreciat, fiind fabricat
împreună cu toate derivatele sale până în 2004.
Dacia 1300 a fost exportată și în America de Sud și Africa FOTO Renault Group
Dacia 1300 a intrat
în fabricație în 1969, în aceeași perioadă în care, la uzina
de la Mioveni, se producea Dacia 1100. Evenimentul major al
anului 1969 în industria auto românească a fost
lansarea comercială a primelor modele R12 produse la
noi în țară sub numele Dacia 1300. Modelul s-a dovedit un
adevărat succes comercial atât în România, cât și în alte țări
din Europa de Est, unde a
fost exportat începând cu 1971.
Lux
Super pentru Securitate
La început, modelul Dacia
1300 avea o singură variantă de caroserie, berlină cu patru uși
și cinci locuri. Motorul avea 1.289 centimetri cubi și 54 de
cai-putere. Mașina putea atinge o viteză maximă de 144 km/h, iar
consumul mediu era unul foarte bun pentru acele vremuri: 7 litri/100
km.
În 1970, după doar
câteva luni de la intrarea în producție a Daciei 1300, au mai fost
lansate încă două versiuni de echipare în afară de cea standard:
echiparea Lux și Lux Super 1301. Cea din urmă era destinată doar
oficialilor din Securitate și din Partidul Comunist Român. Această
echipare de top avea mai multe dotări speciale, precum parasolar
pasager cu oglindă, torpedou iluminat, brichetă electrică,
instalație spălare parbriz electrică, scaune față supraînălțate
și instalație radio din fabrică.
„În 1969 s-au
fabricat primele loturi din Dacia 1300 berlină. Îmi amintesc că am
muncit trei zile și trei nopți pentru a produce primele 50 de
exemplare, deoarece urma defilarea de 23 August, iar câte 25 de
mașini erau prevăzute pentru paradele de la București și
Pitești“,
povestea în urmă cu peste două decenii regretatul Constantin
Stroe, fost director general Dacia și totodată omul grație căruia
Dacia a renăscut.
Succes
afară, succes acasă
În 1973 a început
producția Daciei 1300 break, iar doi ani mai târziu a început să
fie fabricată și autoutilitara Dacia 1302, ce putea suporta o
sarcină utilă maximă de 400 de kilograme. Cele două derivate ale
berlinei Dacia 1300 vor avea un rol important la creșterea
spectaculoasă a exporturilor Dacia, ce vor ajunge în următorii ani
la peste 10.000 de autoturisme anual.
Primele destinații la
export pentru gama Dacia 1300 fabricată la Mioveni au fost țările
socialiste vecine. În scurt timp, Dacia 1300, ce era deja
considerată o mașină fiabilă și ieftină, avea să fie exportată
și în America de Sud și Africa. Iar Daciile 1300 break și 1302
s-au vândut în mii de exemplare în Algeria, Cehoslovacia,
Columbia, Egipt, Republica Democrată Germană și Polonia. În 1977,
în RDG au fost exportate nu mai puțin de 5.000 de autoturisme
produse la fabrica de la Mioveni. În perioada 1975-1985, în
Columbia au ajuns 2.500 de autoutilitare Dacia 1302.
Marele succes al Daciei
1300 a dus la un fenomen în premieră în România: luni întregi de
așteptare pentru a putea cumpăra o mașină. Până în 1972, un
client român care comanda o Dacia 1300 avea de așteptat maximum
șase luni. După 1975, timpul de așteptare a crescut sesizabil, nu
puține fiind cazurile în care clienții așteptau chiar și zece
luni livrarea unei Dacii 1300.
Simbolul
șoferului român
Integrarea tot mai
mare în România a producătorilor de componente auto pentru Dacia a
contat și în ceea ce privește păstrarea unui preț competitiv. În
perioada 1970-1979, la noi erau aproximativ 80 de întreprinderi ce
fabricau componente auto pentru Dacia, cele mai multe folosind cele
50 de brevete preluate prin contractul de bază încheiat cu Renault
în 1966.
„Începând cu
primii ani ai anilor ’70,
în industria orizontală românească au fost demarate sau au fost
modernizate la nivelul cerințelor Renault: fabricația de faruri și
dispozitive de iluminat ce respectau reglementările internaționale
ale etapei respective, distribuitoare de aprindere, demaroare și
alternatoare, carburatoare, tablouri de bord, amortizoare,
ștergătoare de parbriz, piese de frânare, ambreiaje, transmisii
homocinetice, yale uși“,
se precizează în cartea „De la IMS 57 la Dacia Duster. O istorie
a fabricației de autoturisme în România“,
scrisă de Constantin Stroe, Gheorghe Druță și Silviu Sepciu.
Imaginea 1/3:
dacia 1300 estate foto renault group jpg
Producția de autoturisme
Dacia la uzina de la Mioveni a ajuns la creșteri spectaculoase,
grație succesului gamei 1300. Astfel, în 1972, producția a fost de
28.004 unități (autoturisme + autoutilitare ușoare), ajungând în
1976 la 62.745 de unități și la nu mai puțin de 73.868 de unități
în 1979. O producție-record la Dacia a fost în 1984, când au fost
realizate 87.600 de unități.
În total, Dacia 1300 și
toate derivatele sale, inclusiv Dacia 1310, au fost produse în peste
1,9 milioane de unități la uzina de la Mioveni în perioada
1969-2004. Dacia 1300 a ieșit definitiv din producție în iulie
2004. Grație numărului mare de mașini produse și vândute, Dacia
1300 a devenit un simbol auto la fel de puternic în România precum
a fost mașina Trabant pentru Germania de Est.
Nostalgii
Sorin Antonescu (78
de ani) locuiește în orașul argeșean Ștefănești și a deținut
o Dacia 1300 timp de 18 ani, din 1973 și până în 1991. „Țin
minte că a durat mai bine de șase luni din clipa în care am dat
comanda și până a venit mașina. Eram bucuros ca un copil când am
condus-o prima oară. Dacia 1300 a fost la vremea ei cea mai modernă
mașină din Europa de Est. Nu era o mașină scumpă, iar dacă
aveai cunoștințe minime de mecanică o puteai repara și pe
marginea drumului dacă apărea vreo problemă. Am fost extrem de
mulțumit de ea, m-am atașat mult de Dacia 1300, și de atunci am
rămas fidel mașinilor românești. Acum, mașinile ce se fabrică
peste tot au foarte multă electronică, pe de o parte e bine, dar pe
de altă parte e mai complicat, căci dacă te lasă mașina în drum
nu mai poți meșteri la ea, trebuie să suni la service. Cu Dacia
1300 era totul atât de simplu și clar făcut…“,
povestește Sorin Antonescu pentru „Weekend Adevărul“.
„Era o mașină de cumpărat“
Unul dintre cei mai
respectați oameni din industria auto românească din ultimele
decenii, Paul Schiaucu a lucrat la Dacia din 1978 până în 1989,
iar între 1989 și 1992 a fost reprezentantul Dacia la Paris. Paul
Schiaucu a fost președintele APIA (Asociaţia Producătorilor şi
Importatorilor de Automobile din România) între 1996 și 2000,
precum și vicepreşedinte OICA (Organizaţia Internaţională a
Constructorilor de Automobile) între 1998 și 2002
„Dacia 1300 a fost
o mașină foarte populară, inclusiv datorită prețului. Era o
mașină de cumpărat. Dacia 1300 a avut și o longevitate de
invidiat pe plan intern și extern. A fost o mașină foarte bine
vândută în străinătate timp de mai mulți ani. Până în 1990
erau exporturi foarte mari de Dacia 1300 în special în țările
socialiste, cred că cele mai mari exporturi au fost în Ungaria și
în Republica Democrată Germană. Era o mașină simplă din punct
de vedere tehnic, avea un motor cu o putere rezonabilă, cu
carburator la care se putea ușor interveni“,
a declarat Paul Schiaucu pentru „Weekend Adevărul“.
Fostul
președinte APIA a și condus o Dacia 1300 timp de 15 ani, între
1973 și 1988. „Am condus mașina peste tot în România și nu am
rămas niciodată în pană în acești 15 ani cu Dacia 1300, iar
acest lucru cred că spune foarte multe legat de fiabilitatea Daciei
1300. Îi făceam constant întreținerea ce era recomandată și nu
am avut probleme“,
a adăugat Paul Schiaucu.
