Sovejanca
se mândrește cu originile sale și spune că peste tot pe unde și-a purtat pașii a
simțit această presiune a responsabilității și implicării în păstrarea rădăcinilor sale.
Maricica Dumitrache vrea să renască spiritul Sovejei FOTO: Ștefan Borcea
Maricica Dumitrache s-a
născut la Soveja, o
localitate cu un potențial turistic imens, dar abandonată 30 de ani de
autorități. Din dorința de a revigora meșteșugurile, tradițiile, obiceiurile, precum și oferirea de cazare în casele țărănești, așa cum sunt ele, întreprinzătoarea a revenit la casa părintească și a scris un proiect cu fonduri europene, intitulat chiar „Acasă la Soveja”,
practic o acțiune socială de
turism rural în slujba comunității.
A înființat
și o șezătoare, unde femeile țes costume
populare pe care ulterior le valorifică.
Acasă, în vatra satului
„A apărut această idee a întreprinderii
sociale, care se cheamă „Acasă, în vatra satului”. Pentru că în vatra satului
românesc acasă se întâmpla totul: viața familiei, acolo se făceau activitățile
generatoare de venit, acasă era tot. Și atunci pandemia mi-a creat această
oportunitate. Am avut prilejul să prind un proiect european, care angajează persoane
defavorizate în câmpul muncii, persoane care nu au venituri. Am adunat oamenii
care încă mai fac meșteșuguri și încercăm să le punem pe direcția izvorul din
trecut adus în prezent. Ceea ce are rădăcini, are reprezentanță pentru Soveja,
le preluăm de la oamenii care încă le mai știu și să le aducem către tânăra
generație”, spune Maricica Dumitrache.
Sovejanca se mândrește cu
originile sale și spune că peste tot pe unde și-a purtat pașii a simțit această
presiune a responsabilității și implicării
în păstrarea rădăcinilor sale.
Imaginea 1/20:
maricica dumitrache (1) jpg
„Fiind singură la părinți,
singurul om rămas după două-trei ramuri de familie, m-am hotărât că mă întorc
la Soveja și pentru asta am hotărât să strâng rândurile în jurul meu, în jurul
familiei. Am început prin a ne cumpăra mai întâi locul de veci, în vârful
dealului, cu vedere spre Răchitaș, cu un molid lângă noi. Am moștenit prin
plecarea la Domnul a celor din familia mea două case: una de la bunicii mei și
alta de la tatăl meu. Permanent am simțit presiunea acestor case rămase, pentru
că simțeam că dacă nu e nimeni să le deschidă ușa casele acelea vor muri. Dacă
nu intră omul cu sufetul, cu inima, casele acelea vor dispărea. Am zis să
folosim ceea ce avem deja, o bază materială și să nu facem decât să lăsăm ușile
acestor case deschise pentru cei care cunosc Soveja așa cum este ea, cu
obiceiuri, tradiții, meșteșuguri, împrejurimi, oameni, locuri, tot ce înseamnă
viața unei comunități. De la începuturile existenței în România a noțiunii de
economie socială am fost interesată de treaba aceasta. Nu mă simțeam conformabil
pe zona asociațiilor și fundațiilor, care înseamnă doar activități și
faptul că trebuie să te duci cu mâna întinsă la comunitate să ceri bani.
Modelul de economie socială îți permite să desfășori activități economice
generatoare de venit, dar condiția este ca 90% din profitul realizat de acea
entitate economică să fie dirijat spre activități sociale. Din punct de vedere
economic, majoritatea locuitorilor din Soveja sunt săraci. Nu o să-ți
recunoască niciodată un sovejan că este sărac, pentru că sunt mândri și
muncitori și de fiecare dată au muncit
și și-au asigurat tot ce au avut nevoie, dar din punct de vedere financiar,
fiscal sovejenii nu au venituri care să fie văzute, știute și fiscalizate. Și
am gândit că acest model de economie socială ar merge perfect acolo, întrucât
am reușit să facem și o educație financiară, și o educație fiscală, și scoaterea la lumină a unor activități care
există și sunt acolo”, spune Maricica Dumitrache.
Comunitatea și autoritățile, reticente
Proiectul a început în ianuarie 2021, prin patronatul IMM. Spune
că a identificat situații pe care nu le-a estimat inițial, de la reticența autorităților până la cea a
oamenilor. Spune că oamenii cred că a accesa fonduri europene este ceva necurat în
spate: ori s-a dat o spagă, ori se ia o mită sau se dau niște bani.
„Oamenii nu înțeleg că acești
bani se dau pentru niște acțiuni pe care le faci, nu pentru niște oameni. Autoritățile
locale privesc asta ca o activitatea care subminează puterea lor și dacă am
declarat că nu fac politică, că există viață și în afara politicii, a fost
interpretat că nu ești cu noi ci împotriva noastră. Nu m-a atins politica, am
fost imună, sunt vaccinată la politică. Pe mină mă prinzi greu într-o turmă,
dar dacă turma aia există gândesc că e bine să fiu cu oameni asemenea mie, nu
eu să caut oameni cu care să semăn. Am niște valori peste care nu pot să trec,
și dacă mi-am asumat misiunea să fac acest proiect, să-l implementez, puteam
să-l fac oriunde în Vrancea, dar am ales să-l fac acasă la Soveja, pentru că rădăcinile
mă cheamă acolo. Mă duc acolo cu niște valori, pe care le am și cu care am plecat
acum 50 de ani din Soveja”.
La momentul actual, Soveja
are 2.000 de locuitori și vreo 2.400 de case, ceea ce înseamnă la prima vedere,
în condițiile în care fiecare locuitor ar locui în câte una din case, tot ar
mai rămâne circa 400 de case care pot fi amenajate pentru turism. Intenția este
să fie atrase 10 case în proiect, dar dacă vor fi mai multe cu atât mai bine.
Câteva case sunt renovate
conform tradiției, dar este și scump, și greu să faci ceva în acest sens. Mai
este o singură familie în sat care se pricepe la bătut șindilă pe casă.
„Bucuria pentru mine și
familie este ca aceste case să fie cu ușile deschise către oaspeți, pentru că
așa trăiesc. Principalii noștri beneficiari sunt copiii, sau cei care sunt
plecați și vor să se întoarcă, dar și cei care nu mai au pe nimeni aici și vor să-și
aducă copiii să-și vadă rădăcinile. E foarte important ca ceea ce ne reprezintă
ca o comunitate să fie transmis mai departe. Am avut o mare surpriză plăcută, când
am reînființat șezătoarea, să răspundă foarte multe femei. Vreo 30 chiar, nu au
venit toate odată, ci pe rând, chiar a fost o efervescență în a se aduna la
casa bunicilor, îmbrăcate tradițional, cu gogoși, floricele. Obiceiul
șezătorilor așa este. Între postul Crăciunului și Paștelui, când e frig și
muncile câmpului se termină, oamenii se adună în casele lor și socializarea și
relaționarea este foarte importantă. Sunt niște obiceiuri, îndeletniciri care
trebuie păstrate: lucrul manual al femeilor, care este cusutul croșetatul,
împletitul, războiul. La băieți era tâmplăria, erau pietrarii, constructorii,
lucrătorii la păduri, cărăușii, fierarii. Bunicul meu era fierar. Ei făceau totul
în acea comunitate, care avea meseriile pentru a putea să-și desfășoare viața”, spune
întreprinzătoarea.
Colț de Soveja, și la Focșani
Recent, Maricica Dumitrache a
amenajat un colț al Sovejei și la Focșani, pe care l-a inaugurat chiar de
Dragobete, în cadrul unui eveniment denumit „Cap de primăvară. Dragobetele,
logodiciul păsărilor”.
Imaginea 1/5:
dragobete maricica dumitrache (24) jpg
Partenerii
au fost Centrul Cultural „Simion
Mehedinti” Soveja, Primăria Soveja, Muzeul Vrancei, Biblioteca Județeană ”Duiliu Zamfirescu”, Palatul Copiilor Focșani și filiala Panciu a Agentiei Nationale a Zonei Montane, Patronatul Național al Femeilor de Afaceri din
IMM-uri, GAL Țara Vrancei.
Invitat
special al evenimentului a fost dr. Adina Hulubaș, etnograf, cercetător științific
la Academia Română-Filiala Iași, care a susținut o prelegere despre sărbătoarea
Dragobetelui din perspectiva studiilor realizate la Academia Română și a
cercetărilor și dovezilor adunate din teren.
Au
expus lucrări plastice prof. Florica Dulgheru , din Adjud, copiii
de la Palatul Copiilor – Focșani și de la Clubul Copiilor – Panciu.
